ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 833/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 173 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului Caraș-Severin, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.I. la 4 ani închisoare. A aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2), raportat la art. 174 C. pen., art. 66 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 118 lit. b) a dispus confiscarea corpului delict, cuțit. A luat act de faptul că inculpatul a fost de acord să plătească părții civile F.N.

suma solicitată, 200.000.000 lei, cu titlu de daune morale și materiale. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestului preventiv, începând cu 4 mai 2004. În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului pe o perioadă de 60 zile, începând cu data de 30 septembrie 2004. A obligat inculpatul la plata sumei de 35.452.000 lei cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Clinic municipal Timișoara. A obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare față de stat. Instanța a reținut, în fapt, că, în ziua de 24 martie 2004, inculpatul a lovit victima, partea civilă F.N., în zona toracă-abdominală (pectorală) cu un cuțit, luat de inculpat de pe masa din bucătărie, victima aflându-se în apartamentul inculpatului.

Victima necesitând pentru vindecare un nr. de 30 de zile îngrijiri medicale. În ședința de la termenul din 19 martie 2004, partea vătămată F.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000.000 lei daune materiale și 180.000.000 lei daune morale, sumă cu care inculpatul a fost de acord că o plătească părții civile. Tribunalul, analizând probele dosarului, a apreciat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. Având în vedere însă atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, sinceritatea de care a dat dovadă, instanța a reținut în favoarea sa dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen.

și l-a condamnat pe inculpat, ținând cont de pericolul social al faptei, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și de persoana inculpatului, apreciind că pedeapsa aplicată este de natură să contribuie la atingerea scopului prevăzut de lege (art. 52 și art. 72 C. pen.). Împotriva sentinței nr. 173 din 30 septembrie 2004 a declarat apel inculpatul. În motivare arată că a fost provocat de numitul F.N. care l-a acuzat pe nedrept după care l-a atacat, iar el s-a aflat în legitimă apărare. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 424/ A din 8 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.A.I. împotriva sentinței penale nr. 173 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului Caraș-Severin.

Deduce arestul preventiv și menține starea de arest. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, reluând motivele invocate în apel, respectiv a cerut a se reține scuza provocării, ca circumstanță atenuantă și astfel să i se reducă pedeapsa cu mult mai mult decât s-a făcut. Recursul este nefondat. Examinându-se probatoriul cauzei, în raport de critica adusă, precum și din oficiu, Curtea reține că acesta a fost evaluat corect, situația de fapt, fiind corespunzătoare activității infracționale efectiv desfășurată de inculpat, iar încadrarea juridică este cea legală. Împrejurările concrete în care inculpatul a lovit cu cuțitul în zona toraco-abdominală victima și a cărei viață, în acest mod i-a fost pusă în primejdie, nu numai că nu justifică recunoașterea circumstanței atenuante, a scuzei provocării, dar nici probele nu o confirmă.

Faptul că anterior agresării victimei, aceasta i-a reproșat inculpatului că-l suspicionează de a-i fi luat suma de 30.000 lei, țigările, bricheta și buletinul de identitate, nu poate justifica aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. Folosirea cuțitului de către inculpat, prin înjunghierea unei zone vitale pentru viața unei persoane, doar după discuțiile de mai sus, nu evidențiază existența pretinsei scuze a provocării ca determinantă, a comiterii faptei, după cum o cer dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. Deci, pe deplin justificat ambele instanțe, au înlăturat această apărare, după ce a fost în detaliu verificată și coroborată cu mențiunile raportului medico-legal. Astfel, nu s-a putut stabili că, inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări psihice.

Pe baza întregului comportament avut însă ulterior, comiterii faptei, de regret și sinceritate, corect s-au recunoscut în favoarea inculpatului, circumstanțe atenuante personale. Astfel, prin aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., temeinic și legal ambele instanțe, au stabilit o pedeapsă sub limita minimă, a textului de incriminare a infracțiunii deosebit de periculoase pe care a săvârșit-o. În consecință decizia recurată va fi menținută. Drept urmare recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.I. împotriva deciziei penale nr. 424/ A din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 mai 2004 la 4 februarie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2005.