ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1914/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 161 din 11 noiembrie 2003 a Tribunalului Olt, inculpatul R.D. a fost condamnat, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 21 august 2003 și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. S-a luat act că partea vătămată V.I. nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 7.156.523 lei cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului către Spitalul județean Slatina.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.000.000 lei către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 6 iulie 2003, inculpatul și partea vătămată au consumat împreună alcool într-un local public din comuna de domiciliu. Victima i-a imputat inculpatului construirea unui gard pe un drum de acces spre proprietatea sa, discuția degenerând în scandal. Pentru a-l curma, partea vătămată V.I. a plecat spre casă, dar inculpatul R.D. a urmărit-o, a ajuns-o din urmă și a lovit-o cu cuțitul în abdomen.

Partea vătămată a suferit o plagă înjunghiată penetrantă abdominală, hemiperitonită cu interesarea arterei hemigastrice superioare și ligament rotund. Leziunile cauzate au necesitat intervenție chirurgicală de urgență, 15-16 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie (certificat medico-legal nr. 819/ C din 18 iulie 2003 al Serviciului județean de medicină legală Olt). Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii, proces-verbal de cercetare la fața locului, certificat medico-legal, proces-verbal de căutare, declarațiile martorilor S.G., T.I., T.D., O.V., T.M.I., Ț.M., T.G., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 48 din 29 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, recursul inculpatului, menținând starea de arest a acestuia, deducând prevenția la zi și dispunând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.D., solicitând admiterea, casarea hotărârilor atacate și reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate. În subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei aplicate. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt, au stabilit în mod just vinovăția inculpatului și au dat faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică. Susținerile inculpatului, în sensul că partea vătămată l-a așteptat la ieșirea din bar și l-a agresat, având asupra sa cuțitul de care a fost dezarmată și apoi cu care a fost lovită de R.D., au fost înlăturate în mod just ca nesincere, ele nefiind susținute de probele administrare în cauză; mai mult, martorii S.G., T.I., T.D., Ț.M. și O.V. au arătat că inculpatul a adresat injurii părții vătămate și că aceasta a plecat pentru a nu mai continua cearta cu făptuitorul.

Cerințele articolului 73 lit. b) C. pen., nu sunt întrunite în cauză nici sub aspectul existenței unei stări de tulburare sau emoție a inculpatului și nici sub aspectul existenței unei acțiuni provocatoare din partea victimei. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu sunt motive de reținere a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și nici de reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului; aceasta a fost individualizată în conformitate cu cerințele articolului 72 C. pen., reținându-se în favoarea inculpatului și concretizându-se în cuantumul sancțiunii stabilite toate datele personale ale acestuia legate de lipsa antecedentelor penale, vârstă, conduita socială și procesuală, regretul manifestat pentru fapta comisă.

Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 21 august 2003 la 7 aprilie 2004. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 48 din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 august 2003 la 7 aprilie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2004.