ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4905/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 337 din 15

aprilie 2003 a Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului F.G. la

pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c)

și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen.

S-au aplicat inculpatului

dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu

14 septembrie 2002.

S-a luat act că partea vătămată F.N.

nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1978 inculpatul a fost obligat să plătească Spitalul Clinic de Urgență Iași,

suma de 6.086.143 lei cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă taxa de

scont B.N.R.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.000.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 8 septembrie 2002

la domiciliul părinților inculpatului s-a organizat o petrecere la care au

participat membrii familiei și alte persoane. S-au consumat băuturi alcoolice

și la un moment dat între inculpat și fratele său F.V. a izbucnit un conflict,

cei doi lovindu-se reciproc. În acest conflict a intervenit concubina

inculpatului, care i-a despărțit; inculpatul enervat, a intrat în bucătărie și

a luat un cuțit afirmând că îl va omorî pe F.V.

Partea vătămată F.N. și tatăl

inculpatului, F.C., au încercat să-l convingă pe inculpat să plece acasă.

Datorită stării avansate de ebrietate în care se afla, inculpatul a căzut la

pământ și, imediat partea vătămată a început să-l lovească cu picioarele.

În această situație, inculpatul F.G.

a lovit partea vătămată cu cuțitul o singură dată, după care împreună cu

concubina sa, au plecat la părinții acesteia.

În ziua de 9 septembrie 2002, partea

vătămată F.N. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgențe Iași și supus unei

intervenții chirurgicale.

Din raportul de expertiză

medico-legală nr. 1212 din 13 septembrie 2002 rezultă că partea vătămată a

prezentat o plagă penetrantă toracică stg. cu hemopneumotorax, leziune ce i-a

pus viața în pericol.

Situația de fapt reținută a fost

dovedită cu următoarele mijloace de probe: declarațiile părții vătămate,

procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză

medico-legală, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile

inculpatului.

În drept, fapta inculpatul F.G. care

în noaptea de 8 septembrie 2002, i-a aplicat fratelui său F.N. o lovitură cu

cuțitul în umărul stâng, cauzându-i leziuni ce au pus în pericol viața

acestuia, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c)

și i) C. pen.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc.

pen., sentința a fost apelată de inculpatul F.G., pentru motive de nelegalitate

și netemeinicie.

Se susține în motivarea apelului că

în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea tentativei

la infracțiunea de omor calificat, întrucât nu a urmărit nici un moment să

suprime viața fratelui său; faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive

ale infracțiunii latura subiectivă, vinovăția sub forma intenției, solicită

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen.

În subsidiar solicită ca, raportat

la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare victimei pentru vindecare și

la urmarea produsă, periculozitatea pentru viață, să se dispună schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 C. pen.

Curtea de Apel Iași prin decizia

penală nr. 245 din 26 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul F.G.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, cerând a se reduce pedeapsa pe

care o apreciază, ca excesivă. A mai solicitat și schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. și apoi aplicarea unei

pedepse corespunzătoare.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând probatoriul

administrat în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, constată că

instanțele au stabilit situația de fapt corect, au făcut încadrarea juridică

legală, iar pedeapsa de 4 ani închisoare prin recunoaștere și de circumstanțe atenuante,

nu este excesivă.

Conflictul iscat între inculpat,

aflat în stare de ebrietate și fratele său F.V., în seara de 8 septembrie 2002

într-o primă fază, s-a soldat cu lovituri reciproce.

După acest episod, inculpatul fiind

căzut și lovit cu picioarele de fratele său, s-a enervat și a mers în bucătărie

a luat un cuțit și a început să strige „că îl va omorî pe F.V.”

În aceste împrejurări, neînțelegând

sfaturile tatălui de a pleca acasă, inculpatul și-a urmărit fratele deși în

continuare familia a intervenit și astfel s-a interpus un alt frate, F.N., pe

care l-a lovit o dată cu cuțitul, moment abia după care a plecat împreună cu a

sa concubină, la părinții acesteia.

Potrivit raportului de expertiză

medico-legal întocmit în cauză, se reține că partea vătămată F.N. a prezentat o

„plagă penetrantă toracică stânga cu hemopneumotorax, produsă cu un instrument

tăietor-înțepător, leziune ce i-a pus viața în pericol”.

Aceasta fiind fapta, întemeiat

instanțele au reținut că în drept, sunt întrunite elementele constitutive ale

tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen., inculpatul fiind cel ce a declarat

că, urmărește „să-l omoare pe F.V.” folosind în final cuțitul ce l-a adus din

bucătărie și deși familia a intervenit pentru evitarea conflictului, l-a

înțepat pe celălalt frate, victima F.N.

Așa fiind, încadrarea juridică dată

faptei comise de inculpat în împrejurările analizate, este cea legală, iar

pedeapsa corespunzătoare gravității faptei, dar și pericolului social ce-l

reprezintă recurentul și stabilită în apropierea limitei minime a textului de

incriminare.

Ca atare, recursul va fi respins, ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 245 din 26 iunie 2003

a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 14 septembrie 2002, la 31

octombrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.5000.000 lei cheltuieli judiciare, din care

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 octombrie 2003.