ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2208/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 846

din 9 decembrie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul D.M. la 4 ani

închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit.

b), art. 74 și art. 76 C. pen.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și ale art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22

ianuarie 2003 la 20 martie 2003.

S-a menținut măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea până la rămânerea definitivă

a hotărârii.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.I. suma de 3 milioane lei despăgubiri.

S-a respins cererea părții

civile C.I. de acordare a daunelor morale.

Inculpatul a fost obligat la

plata despăgubirilor civile ocazionate de asistența medicală a victimei și la

plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că inculpatul D.M. și partea vătămată C.I., consăteni, erau

în relații conflictuale de aproximativ 20 de ani. Astfel, și în cursul anului

2000, între cei doi a existat un diferend, partea vătămată C.I. fiind agresată

de inculpatul D.M. Tot cu acea ocazie, partea vătămată i-a luat inculpatului un

topor și un marcator, pe care, nu i le-a mai restituit.

În ziua de 3 ianuarie 2003,

în jurul orelor 15,30 – 16,00, în drumul spre casa sa, inculpatul a trecut prin

fața locuinței părinților părții vătămate, unde, de fapt, locuia și aceasta.

Inculpatul, văzând-o pe partea vătămată, ieșind din curtea locuinței părinților

săi, i-a cerut să-i restituie toporul și marcatorul, însă partea vătămată a

refuzat. Instantaneu, partea vătămată i-a aplicat inculpatului o lovitură peste

corp cu parul pe care îl avea în mână. La rândul său, inculpatul, care avea în

mână un băț, a răspuns, lovind partea vătămată cu bățul peste urechea stângă.

În continuare, inculpatul, a

scos din buzunarul hainei un cuțit și l-a lovit, în piept, pe C.I. Acesta, în

încercarea de a-l deposeda pe inculpat de cuțit, a ridicat mâna stângă, însă a

fost lovit din nou, în zona toracică stângă și, a treia oară, cu același cuțit

în antebrațul stâng.

În aceeași zi, partea

vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență Iași, unde a fost

internată în perioada 3 ianuarie 2003 – 8 ianuarie 2003.

Certificatul medico – legal

nr. 51 din 8 ianuarie 2003 a reținut că partea vătămată a prezentat plăgi

înjunghiate, dintre care una toracică stângă cu hemotorax minim și emfizem

subcutanat hemitoracic stg. și plagă contuză pavilion ureche stg., leziuni ce

au necesitat pentru vindecare un număr de 21 – 23 zile îngrijiri medicale, însă

leziunile toracice au pus în pericol viața părții vătămate.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul D.M. și

partea civilă C.I.

Parchetul, în motivarea

apelului a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect

individualizată sens în care a indicat și limita până la care aceasta putea fi

coborâtă, că nu s-a dispus confiscarea obiectului folosit la săvârșirea faptei

și că, în mod greșit, a fost obligat inculpatul la plata integrală a

cheltuielilor de spitalizare.

Inculpatul, în apel, a

susținut că, în mod greșit, nu s-a reținut starea de provocare și că pedeapsa

aplicată este prea mare.

Partea civilă apelantă a

cerut mărirea cuantumului daunelor materiale și acordarea de daune morale și

cheltuieli judiciare.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 48 din 1 februarie 2005, a admis toate cele trei apeluri și

a desființat sentința atacată în parte și rejudecând cauza sub aspectele

arătate a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. iar, în

baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a

obiectului folosit la săvârșirea faptei.

În baza art. 193 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.I. suma

de 2.300.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul D.M., cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de

art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., respectiv că hotărârea

este contrară legii.

Recursul este fondat în ce

privește încadrarea juridică a faptei și pedeapsa aplicată.

Pentru caracterizarea unei activități

infracționale, care, în cauză, s-a materializat în aplicarea unei lovituri

peste ureche și a trei lovituri de cuțit, dintre care una în regiunea toracică,

această activitate trebuie examinată în ansamblul ei, atât din punct de vedere

al intenției făptuitorului, cât și al consecințelor suportate de cel vătămat în

urma tuturor leziunilor ce i s-au cauzat. Împrejurarea că lovirea cu cuțitul în

zona toracică a pus în primejdie viața celui lovit trebuie coroborată cu

intenția inculpatului. Or, din analiza probelor existente în dosar, rezultă că

acesta nu a urmărit și nu a acceptat să ucidă partea vătămată, ci doar să-i

producă vătămări corporale în condițiile în care anterior el fusese lovit din

inițiativa părții vătămate.

Inexistența intenției

inculpatului de a ucide, se deduce dealtfel și din numărul relativ mic de zile

de îngrijiri medicale, plăgile înjunghiate producând hemotorax minim.

Ca atare, fapta săvârșită de

inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare

corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., sens în care se va

proceda la schimbarea încadrării juridice.

Totodată, din verificarea

lucrărilor cauzei, se reține că instanțele au reținut corect circumstanța

atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și

împrejurările care constituie circumstanțe atenuante personale, respectiv

conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, și poziția

procesuală a acesteia, sinceră și cooperantă.

Corespunzător noii încadrări

juridice a faptei și în concordanță cu criteriile generale de individualizare

prevăzute în art. 72 C. pen., Curtea urmează să-l condamne pe inculpat la

pedeapsa de un an închisoare care reflectă pericolul social al faptei,

împrejurările în care ea a fost săvârșită, respectiv starea de provocare în

care a acționat, dar și persoana făptuitorului (în vârstă și sincer pe

parcursul desfășurării procesului penal).

Pentru aceste motive,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este fondat și în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis

și vor fi casate hotărârile potrivit celor mai sus-arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 48 din 1 februarie 2005 a Curții

de Apel Iași.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 846 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Iași, numai

privitor la încadrarea juridică a faptei și la pedeapsa aplicată.

În baza art.

334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit.

b), și art. 74 – art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.

(2), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 – art. 76 C. pen., text în baza

căruia îl condamnă pe inculpatul D.M. la un an închisoare.

Face aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor atacate.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 31 martie 2005.