ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2208/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 846 din 9 decembrie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul D.M. la 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și ale art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 ianuarie 2003 la 20 martie 2003. S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea până la rămânerea definitivă a hotărârii. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.I.

suma de 3 milioane lei despăgubiri. S-a respins cererea părții civile C.I. de acordare a daunelor morale. Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile ocazionate de asistența medicală a victimei și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că inculpatul D.M. și partea vătămată C.I., consăteni, erau în relații conflictuale de aproximativ 20 de ani. Astfel, și în cursul anului 2000, între cei doi a existat un diferend, partea vătămată C.I. fiind agresată de inculpatul D.M. Tot cu acea ocazie, partea vătămată i-a luat inculpatului un topor și un marcator, pe care, nu i le-a mai restituit. În ziua de 3 ianuarie 2003, în jurul orelor 15,30 – 16,00, în drumul spre casa sa, inculpatul a trecut prin fața locuinței părinților părții vătămate, unde, de fapt, locuia și aceasta.

Inculpatul, văzând-o pe partea vătămată, ieșind din curtea locuinței părinților săi, i-a cerut să-i restituie toporul și marcatorul, însă partea vătămată a refuzat. Instantaneu, partea vătămată i-a aplicat inculpatului o lovitură peste corp cu parul pe care îl avea în mână. La rândul său, inculpatul, care avea în mână un băț, a răspuns, lovind partea vătămată cu bățul peste urechea stângă. În continuare, inculpatul, a scos din buzunarul hainei un cuțit și l-a lovit, în piept, pe C.I. Acesta, în încercarea de a-l deposeda pe inculpat de cuțit, a ridicat mâna stângă, însă a fost lovit din nou, în zona toracică stângă și, a treia oară, cu același cuțit în antebrațul stâng.

În aceeași zi, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență Iași, unde a fost internată în perioada 3 ianuarie 2003 – 8 ianuarie 2003. Certificatul medico – legal nr. 51 din 8 ianuarie 2003 a reținut că partea vătămată a prezentat plăgi înjunghiate, dintre care una toracică stângă cu hemotorax minim și emfizem subcutanat hemitoracic stg. și plagă contuză pavilion ureche stg., leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 21 – 23 zile îngrijiri medicale, însă leziunile toracice au pus în pericol viața părții vătămate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul D.M. și partea civilă C.I.

Parchetul, în motivarea apelului a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată sens în care a indicat și limita până la care aceasta putea fi coborâtă, că nu s-a dispus confiscarea obiectului folosit la săvârșirea faptei și că, în mod greșit, a fost obligat inculpatul la plata integrală a cheltuielilor de spitalizare. Inculpatul, în apel, a susținut că, în mod greșit, nu s-a reținut starea de provocare și că pedeapsa aplicată este prea mare. Partea civilă apelantă a cerut mărirea cuantumului daunelor materiale și acordarea de daune morale și cheltuieli judiciare. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 48 din 1 februarie 2005, a admis toate cele trei apeluri și a desființat sentința atacată în parte și rejudecând cauza sub aspectele arătate a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

iar, în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a obiectului folosit la săvârșirea faptei. În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.I. suma de 2.300.000 lei cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.M., cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., respectiv că hotărârea este contrară legii. Recursul este fondat în ce privește încadrarea juridică a faptei și pedeapsa aplicată. Pentru caracterizarea unei activități infracționale, care, în cauză, s-a materializat în aplicarea unei lovituri peste ureche și a trei lovituri de cuțit, dintre care una în regiunea toracică, această activitate trebuie examinată în ansamblul ei, atât din punct de vedere al intenției făptuitorului, cât și al consecințelor suportate de cel vătămat în urma tuturor leziunilor ce i s-au cauzat.

Împrejurarea că lovirea cu cuțitul în zona toracică a pus în primejdie viața celui lovit trebuie coroborată cu intenția inculpatului. Or, din analiza probelor existente în dosar, rezultă că acesta nu a urmărit și nu a acceptat să ucidă partea vătămată, ci doar să-i producă vătămări corporale în condițiile în care anterior el fusese lovit din inițiativa părții vătămate. Inexistența intenției inculpatului de a ucide, se deduce dealtfel și din numărul relativ mic de zile de îngrijiri medicale, plăgile înjunghiate producând hemotorax minim. Ca atare, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., sens în care se va proceda la schimbarea încadrării juridice.

Totodată, din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că instanțele au reținut corect circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și împrejurările care constituie circumstanțe atenuante personale, respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, și poziția procesuală a acesteia, sinceră și cooperantă. Corespunzător noii încadrări juridice a faptei și în concordanță cu criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., Curtea urmează să-l condamne pe inculpat la pedeapsa de un an închisoare care reflectă pericolul social al faptei, împrejurările în care ea a fost săvârșită, respectiv starea de provocare în care a acționat, dar și persoana făptuitorului (în vârstă și sincer pe parcursul desfășurării procesului penal).

Pentru aceste motive, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este fondat și în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis și vor fi casate hotărârile potrivit celor mai sus-arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 48 din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Iași. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 846 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Iași, numai privitor la încadrarea juridică a faptei și la pedeapsa aplicată. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), și art. 74 – art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 – art. 76 C. pen., text în baza căruia îl condamnă pe inculpatul D.M. la un an închisoare. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2005.