ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2963/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 265 din 7 mai 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul P.M., fără antecedente penale, deținut în Penitenciarul Iași, la 8 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., fără a preciza limitele. Inculpatul a fost obligat la 15 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile, pentru daune morale către partea civilă U.M. S-a reținut că, la data de 1 august 2001, în urma unui conflict determinat de construirea unui gard, inculpatul P.M.

a aplicat, cu o sapă, două lovituri părții vătămate U.M., cauzându-i leziuni vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 28 din 28 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de procuror și inculpat împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă. Rejudecând cauza, instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și a redus pedeapsa la 3 ani și 4 luni închisoare, stabilind totodată durata pedepsei complementare, enumerate la art. 64 lit. a) și b) din același cod la 2 ani. Cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile U.M.

sub forma daunelor morale, au fost reduse de la 15 la 7,5 milioane lei. S-a motivat că inculpatul a luat hotărârea infracțională pe fondul unei conduite ilicite a părții vătămate, care după ce a pătruns fără drept în curtea locuinței familiei inculpatului și a exercitat acte de amenințare asupra mamei acestuia, determinând-o să țipe, și după ce a luat o scândură din gard și a încercat să-l lovească pe inculpat, a creat în psihicul acestuia o stare puternică de tulburare, stare sub imperiul căreia inculpatul a exercitat actele de violență. Față de această situație, s-a considerat că existența stării de provocare rezultă din probele administrate și prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului și, totodată, a despăgubirilor pentru daune morale acordate părții civile.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă U.M., fără a-l motiva în scris și fără a se prezenta să-l susțină. Examinând hotărârea pronunțată se constată că aceasta este legală și temeinică, despăgubirile civile acordate părții civile U.M. fiind stabilit în limite rezonabile și în raport cu starea de provocare substanțial motivată de instanța de apel. În consecință, recursul părții vătămate va fi respins, aceasta urmând să fie obligată la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă U.M., împotriva deciziei penale nr. 28 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2003.