ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2963/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 265 din 7

mai 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul P.M., fără antecedente

penale, deținut în Penitenciarul Iași, la 8 ani închisoare pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art.

175 lit. i) C. pen.

S-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., fără a

preciza limitele.

Inculpatul a fost obligat la 15

milioane lei cu titlu de despăgubiri civile, pentru daune morale către partea

civilă U.M.

S-a reținut că, la data de 1 august

2001, în urma unui conflict determinat de construirea unui gard, inculpatul P.M.

a aplicat, cu o sapă, două lovituri părții vătămate U.M., cauzându-i leziuni

vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie

viața.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 28 din 28 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de procuror și

inculpat împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o în parte în latură

penală și civilă.

Rejudecând cauza, instanța de apel a

reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și a

redus pedeapsa la 3 ani și 4 luni închisoare, stabilind totodată durata

pedepsei complementare, enumerate la art. 64 lit. a) și b) din același cod la 2

ani.

Cuantumul despăgubirilor civile

acordate părții civile U.M. sub forma daunelor morale, au fost reduse de la 15

la 7,5 milioane lei.

S-a motivat că inculpatul a luat

hotărârea infracțională pe fondul unei conduite ilicite a părții vătămate, care

după ce a pătruns fără drept în curtea locuinței familiei inculpatului și a

exercitat acte de amenințare asupra mamei acestuia, determinând-o să țipe, și

după ce a luat o scândură din gard și a încercat să-l lovească pe inculpat, a

creat în psihicul acestuia o stare puternică de tulburare, stare sub imperiul

căreia inculpatul a exercitat actele de violență. Față de această situație, s-a

considerat că existența stării de provocare rezultă din probele administrate și

prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., se impune reducerea

pedepsei aplicate inculpatului și, totodată, a despăgubirilor pentru daune

morale acordate părții civile.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs partea civilă U.M., fără a-l motiva în scris și fără a se prezenta să-l

susțină.

Examinând hotărârea pronunțată se

constată că aceasta este legală și temeinică, despăgubirile civile acordate

părții civile U.M. fiind stabilit în limite rezonabile și în raport cu starea

de provocare substanțial motivată de instanța de apel.

În consecință, recursul părții

vătămate va fi respins, aceasta urmând să fie obligată la cheltuieli judiciare

către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă U.M., împotriva deciziei penale nr. 28 din 28

ianuarie 2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

iunie 2003.