ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4687/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 388 din 2 iulie 2002 a Tribunalului Iași a condamnat pe inculpatul D.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 25 februarie 2000 la 21 martie 2001. În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpului delict (furca folosită la comiterea faptei).

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.M. și în consecință: În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 50.000.000 lei despăgubiri civile, din care 25.000.000 lei daune materiale și 25.000.000 lei daune morale. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile o prestație periodică în sumă de 1.000.000 lei/lună începând cu data de 2 iulie 2002 până la încetarea stării de nevoie, precum și suma de 72.000.000 lei ce globalizează prestația periodică cuvenită părții vătămate, în raport cu venitul minim pe economia națională, începând cu data de 29 mai 1994 când a survenit infirmitatea fizică și până la data pronunțării prezentei sentințe.

În baza dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile părții civile Spitalul Clinic nr. 3 Iași, suma de 7.371.080 lei și Spitalului Orășenesc Hârlău, suma de 535.550 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare și părții civile suma de 4.104.000 lei cu același titlu. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 29 mai 1994, inculpatul însoțit de mai mulți tineri, se aflau în perimetrul livezii numitului S.D. Fiind somați să părăsească livada, inculpatul nedând curs acestei solicitări l-a lovit cu pumnul peste față pe S.D.

În continuare inculpatul a luat o furcă și i-a amenințat atât pe S.D., cât și pe partea vătămată S.M., care au plecat în fugă. Partea vătămată a fost ajunsă din urmă de către inculpat, fiind lovită cu partea metalică a furcii peste mâna dreaptă și în zona capului. Fiind transportată inițial la Spitalul Orășenesc Hârlău, iar apoi la Spitalul de neurochirurgie din Municipiul Iași. Certificatul medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că partea vătămată a prezentat o plagă cranio-cerebrală operată, produsă prin lovire cu un corp dur, necesitând pentru vindecare 55-57 zile de îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieții, iar lipsa de substanță osoasă conferindu-i o infirmitate permanentă.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, susținând că nu este autorul faptei reținută în sarcina sa. Prin decizia penală nr. 79 din 27 februarie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, hotărâre recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă. Recursul declarat este nefondat. Potrivit art. 1 alin. (1) și (3) C. proc. pen., procesul penal are drept scop constatarea la timp și în mod complet al faptelor care constituie infracțiune, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar potrivit alin. (2) procesul penal trebuie, între altele să contribuie la apărarea drepturilor și libertății persoanei.

Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că instanțele dovedind rol activ în administrarea tuturor probatoriilor necesare justei soluționări a cauzei a reținut corect situația de fapt și vinovăția acestuia. Martorii audiați în cauză au confirmat prezența inculpatului în câmpul infracțional. Momentul când inculpatul a lovit victima a fost observat de martorii S.G. și B.Șt. De altfel, inculpatul a recunoscut inițial că a lovit partea vătămată în prezența apărătorului desemnat din oficiu, retractările sale ulterioare neavând suport probator. Existând așadar probe care duc la concluzia indubitabilă că inculpatul este vinovat, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică și pe cale de consecință, se va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 79 din 27 februarie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2003.