ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4687/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 388 din 2 iulie

2002 a Tribunalului Iași a condamnat pe inculpatul D.C., pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și

în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 25

februarie 2000 la 21 martie 2001.

În baza dispozițiilor art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpului delict (furca

folosită la comiterea faptei).

S-a admis acțiunea civilă formulată

de partea civilă S.M. și în consecință:

În baza dispozițiilor art. 14 și

art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul

să-i plătească acesteia suma de 50.000.000 lei despăgubiri civile, din care

25.000.000 lei daune materiale și 25.000.000 lei daune morale.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile o prestație periodică în sumă de 1.000.000 lei/lună

începând cu data de 2 iulie 2002 până la încetarea stării de nevoie, precum și

suma de 72.000.000 lei ce globalizează prestația periodică cuvenită părții

vătămate, în raport cu venitul minim pe economia națională, începând cu data de

29 mai 1994 când a survenit infirmitatea fizică și până la data pronunțării

prezentei sentințe.

În baza dispozițiilor art. 188 din

Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile

părții civile Spitalul Clinic nr. 3 Iași, suma de 7.371.080 lei și Spitalului

Orășenesc Hârlău, suma de 535.550 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare

ale părții vătămate.

A fost obligat inculpatul să

plătească statului suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare și părții civile

suma de 4.104.000 lei cu același titlu.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 29 mai 1994, inculpatul

însoțit de mai mulți tineri, se aflau în perimetrul livezii numitului S.D.

Fiind somați să părăsească livada, inculpatul nedând curs acestei solicitări

l-a lovit cu pumnul peste față pe S.D.

În continuare inculpatul a luat o

furcă și i-a amenințat atât pe S.D., cât și pe partea vătămată S.M., care au

plecat în fugă.

Partea vătămată a fost ajunsă din

urmă de către inculpat, fiind lovită cu partea metalică a furcii peste mâna

dreaptă și în zona capului.

Fiind transportată inițial la

Spitalul Orășenesc Hârlău, iar apoi la Spitalul de neurochirurgie din

Municipiul Iași. Certificatul medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că

partea vătămată a prezentat o plagă cranio-cerebrală operată, produsă prin

lovire cu un corp dur, necesitând pentru vindecare 55-57 zile de îngrijiri

medicale, cu punerea în primejdie a vieții, iar lipsa de substanță osoasă

conferindu-i o infirmitate permanentă.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, susținând că nu este autorul faptei reținută în

sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 79 din 27

februarie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, hotărâre recurată în termen legal, reiterându-se motivele

formulate în cererea introductivă.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (3) C.

proc. pen., procesul penal are drept scop constatarea la timp și în mod complet

al faptelor care constituie infracțiune, astfel că orice persoană care a

săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, și nici o persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar potrivit alin. (2)

procesul penal trebuie, între altele să contribuie la apărarea drepturilor și

libertății persoanei.

Verificând actele și lucrările de la

dosar se constată că instanțele dovedind rol activ în administrarea tuturor

probatoriilor necesare justei soluționări a cauzei a reținut corect situația de

fapt și vinovăția acestuia. Martorii audiați în cauză au confirmat prezența

inculpatului în câmpul infracțional. Momentul când inculpatul a lovit victima a

fost observat de martorii S.G. și B.Șt. De altfel, inculpatul a recunoscut

inițial că a lovit partea vătămată în prezența apărătorului desemnat din

oficiu, retractările sale ulterioare neavând suport probator.

Existând așadar probe care duc la

concluzia indubitabilă că inculpatul este vinovat, Curtea constată că hotărârea

atacată este legală și temeinică și pe cale de consecință, se va dispune

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 79 din 27 februarie 2003 a Curții

de Apel Iași, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2003.