ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4348/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4348/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față,

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 99 din 16 februarie

2010, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.D.C., în prezent aflat în

Penitenciarul Iași, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C.

pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe

durata de 2 ani.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului C.D.C., iar

în baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestării preventive de la 24 martie 2009 la zi.

În baza dispozițiilor

art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 998 C. civ., a

fost obligat inculpatul C.D.C. să plătească părții civile S.P., despăgubiri

civile, după cum urmează: suma de 2.500 RON cu titlu de daune materiale și suma

de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza dispozițiilor

art. 14 și art. 346 C. proc. pen., coroborat cu dispozițiile art. 998 C. civ.

coroborat cu dispozițiile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată,

a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul Județean de

Ambulanță suma de 411 RON cu titlu de despăgubiri civile, iar părții civile

Spitalul Clinic de Urgență S.S. suma de 3.548,35 RON la care se adaugă dobânda

de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului.

În baza dispozițiilor

art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat furca folosită la

săvârșirea faptei.

În temeiul

dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea

către partea civilă S.P. a hainelor ridicate în cursul urmăririi penale și

predate la arhiva Tribunalului Iași - sac 1.

În baza dispozițiilor

art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 400 RON

s-a suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi

inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza dispozițiilor

art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile

S.P. suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza dispozițiilor

art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului

cheltuieli judiciare în cuantum de 1.600 RON, din care suma de 400 RON

reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul C.D.C. este cioban

în satul I.N., comuna Ș., județul Iași și își pășunează cele 90 de oi pe imașul

satului, în apropierea locuinței sale, de această îndeletnicire ocupându-se în

principal fiul cel mai mare al familiei, numitul C.C.C. zis "T.".

La începutul lunii

martie 2009 a avut loc un incident generat de minorii A.A.N. și C.I., care au

sustras niște dulciuri dintr-o căruță aparținând numitului S.C.

Pentru elucidarea

acestei situații, S.C. s-a deplasat la locuințele celor doi minori pentru a

vorbi cu părinții acestora și, în timp ce la familia A. a găsit înțelegere,

fiind despăgubit pentru jumătate din paguba suferită, când a mers la locuința

inculpatului C.D.C. și i-a relatat că fiul său mai mic i-a sustras bunurile din

căruță, inculpatul i-a cerut să vină mai târziu, pentru a avea timp să discute

cu fiul său care nu era acasă.

Cu aceeași ocazie,

numitul C.C.C. care se afla în curtea locuinței sale, l-a amenințat cu bătaia

pe S.C.

La data de 19 martie

2009, în jurul orelor 12

00

, numitul S.C. s-a întâlnit în zona

podului de peste pârâul Arbora cu numiții C.C.C. și A.A.N. și, fără niciun

motiv aparent, probabil sub imperiul stării conflictuale preexistente, a fost

lovit în cap de către A.A.N., iar după ce a căzut la pământ a fost lovit de cei

doi cu bâtele, provocându-i leziuni pentru care ulterior i-au fost recomandate

35 - 40 zile de îngrijiri medicale.

Aflând despre

incidentul al cărei victimă a fost fratele lor, partea vătămată S.P., S.C.C. și

V.I.C. au mers la domiciliul acestuia, au constatat starea în care se afla și

leziunile pe care le prezenta și au hotărât cu toții să meargă pe imașul unde

pășteau oile C.C.C. și A.A.N., pentru a discuta despre această agresiune.

Ajunși cu căruța

numitului V.I.C. în apropierea imașului, acesta a rămas la căruță, iar partea

vătămată S.P., S.C.C. și S.C., care luase de acasă un băț, s-au apropiat de cei

doi tineri.

În spatele acestora

se afla inculpatul C.D.C., cu o furcă în mână, iar în momentul în care partea

vătămată s-a apropiat și l-a întrebat pe inculpat de ce a fost bătut fratele

său, inculpatul, după ce i-a cerut insistent "să nu se bage", l-a

împuns cu furca, înfigându-i toate cele trei coarne în zona abdomenului.

După ce partea

vătămată a căzut la pământ, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu cantul

părții metalice a furcii peste umărul drept, cu intensitate, coada de lemn a

furcii rupându-se.

Concomitent cu acest

incident s-au derulat două episoade aproape identice între S.C.C. și S.C. și

numiții C.C.C. și A.A.N., evenimente care nu formează obiectul judecății de

față, dar care s-au soldat cu agresarea celor doi frați S.

Nu s-a dovedit nicio

implicare a numiților C.C.C. și A.A.N. în conflictul care l-a avut ca victimă

pe S.P., nici anterioară și nici ulterioară derulării acestuia, cei doi,

datorită poziției în care se aflau nici nu au observat momentul în care partea

vătămată a fost înțepată cu furca, ci doar au văzut-o căzută la pământ.

Martorul V.I.C. a

perceput în mod direct derularea incidentului, relatând în mod fidel modul de

desfășurare care se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză.

Martorul a relatat

constant în cele două faze ale procesului penal că numitul S.C. a avut asupra

sa un băț pe care l-a aruncat asupra câinilor pe care C.C.C. i-a asmuțit asupra

lor, în timp ce partea vătămată și S.C.C. nu aveau nimic în mâini, infirmând

astfel varianta lovirii inculpatului cu un par susținută de inculpat și de

numiții C.C.C. și A.A.N.

Și martorul V.I.C. a

auzit când inculpatul i-a cerut părții vătămate să nu se aproprie că nu e

treaba lui, însă partea vătămată nu a ținut seama de această atenționare și a

continuat să meargă spre inculpat.

Fiind audiat în

cursul cercetării judecătorești, inculpatul a evocat neînțelegerile

preexistente dintre cele două familii, cu referire la faptul că numitul S.C.

i-a luat un berbec din turmă, a recunoscut că l-a înțepat pe S.P. cu furca în

zona abdominală, însă, după ce în prealabil partea vătămată l-a lovit cu un par

în cap și peste brațul stâng, lovituri în urma cărora a căzut în genunchi, a

scăpat furca din mână.

Reține instanța de

fond că în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză rezultă că

inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C.

pen.

La individualizarea

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de

individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, partea

vătămată S.P. și inculpatul C.D.C.

Parchetul a criticat

sentința primei instanțe pentru netemeinicie, arătând că pedeapsa aplicată

inculpatului este prea mică față de gradul de pericol social al faptei comise.

Partea vătămată S.P.

a criticat sentința penală atât sub aspectul laturii penale cât și laturii

civile, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, iar

dispozițiile morale arătate sunt insuficiente față de prejudiciul moral produs.

Aceeași critică este

adusă și cu privire la cuantumul daunelor materiale.

Inculpatul C.D.C. a

criticat sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, stabilind

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 182 C.

pen., cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mic.

Prin Decizia penală

nr. 155 din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de

procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și a părții vătămate

constituite parte civilă S.P., împotriva Sentinței penale nr. 99/16 februarie

2010 a Tribunalului Iași, pe care a desființat-o în parte în latură penală și

civilă și rejudecând:

a) a majorat de la 5

(cinci) ani la 7 (șapte) ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată

inculpatului C.D.C., pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor

calificat", prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 175, 175 lit. i) C.

pen.

A înlăturat din

sentință aplicarea disp. art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

b) a majorat de la

5.000 RON la 20.000 (douăzeci mii RON) cuantumul daunelor morale acordat părții

civile S.P. și a obligat inculpatul C.D.C. la plata acestei sume.

c) a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

2) A respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul C.D.C. împotriva aceleiași sentințe

penale.

A respins cererea

formulată de inculpatul C.D.C. privind înlocuirea măsurii arestului preventiv

cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

A menținut starea de

arest a inculpatului C.D.C. și deduce la zi durata arestului preventiv de la 16

februarie 2010.

Cheltuielile

judiciare în sumă de câte 100 RON în apelul procurorului și al părții civile au

rămas în sarcina statului.

A obligat inculpatul

C.D.C. la plata sumei de 500 RON (cinci sute RON) cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care suma de 200 RON către Baroul Iași, reprezentând

onorariu apărător din oficiu, a fost avansat din fondurile speciale ale

Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că doar apelurile parchetului și părții

civile sunt întemeiate, apreciind că pedeapsa aplicată este prea blândă, în

raport de gradul de pericol social ridicat al faptei comise și nu se justifică

reținerea circumstanțelor atenuante pe care le-a înlăturat și a aplicat

inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, a

apreciat instanța de apel că nici cuantumul daunelor morale nu a fost corect

stabilit, dispunând majorarea acestora până la limita de 20.000 RON.

Referitor la

încadrarea juridică a faptei, reține instanța de apel că fapta comisă de

inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor calificat, intenția inculpatului, fiind aceea de a suprima viața victimei,

împrejurare confirmată de modalitatea concretă de comitere a faptei.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.D.C., invocând cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Susține inculpatul că

faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, în cauză fiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182 C. pen., cât timp a

lovit-o pe victimă, o singură dată, lovitura nefiind de o asemenea intensitate

încât să producă decesul victimei.

În subsidiar, a

solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic față de circumstanțele

personale favorabile, sau în cele din urmă, solicitând a fi menținută sentința

pronunțată de instanța de fond.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare

pentru considerentele ce urmează.

Situația de fapt a

fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării întregului

ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal,

încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt stabilită de

instanța de fond, în mod justificat apreciind prima instanță că în cauză sunt

întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la

art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

Ambele instanțe au

făcut o analiză judicioasă și pertinentă a tuturor probelor administrate în

cauză reținând în mod corect că fapta inculpatului C.D.C. care la data de 19

martie 2009, aflându-se pe imașul din satul I.N., comuna Ș., jud. Iași, în

prezența mai multor persoane, l-a înțepat cu o furcă pe S.P., în zona

abdominală, iar după ce victima a căzut la pământ i-a mai aplicat o lovitură

peste umăr cu cantul părții metalice, cu intensitate mare, astfel că a rupt

coada furcii provocându-i leziuni deosebit de grave ce au necesitat o

intervenție chirurgicală, punându-i viața în primejdie, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20

rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

Forma vinovăției cu

care inculpatul a comis fapta este intenția indirectă și anume, deși nu a

urmărit producerea rezultatului letal, el a acceptat totuși posibilitatea

producerii lui, acceptare ce rezultă chiar din modul în care a agresat-o pe

victimă.

Din expertiza

medico-legală efectuată în cauză rezultă că partea vătămată a prezentat plăgi

înțepate și plagă penetrantă abdominală, pentru care s-a intervenit

chirurgical, iar leziunile produse au fost de natură să-i pună viața în

primejdie.

Ca atare, inculpatul

putea să realizeze că aplicarea unei lovituri puternice în zona abdominală cu

partea metalică a unei furci, înfigând cele trei coarne în abdomen, este în

măsură să producă decesul unei persoane, aspect în raport de care apreciază

Înalta Curte că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 182 C. pen., așa cum susține inculpatul.

Zona vitală vizată de

inculpat, intensitatea loviturii ca și obiectul vulnerant folosit apt să

producă moartea victimei sunt împrejurări care justifică încadrarea juridică

dată faptei, aceea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.

20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

Nici celălalt motiv

de recurs nu este întemeiat.

Pedeapsa aplicată

inculpatului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise și

corespunde exigențelor reglementate de disp. art. 72 C. pen.

În mod corect a

apreciat instanța de control judiciar că nu se impune reținerea circumstanțelor

atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Gravitatea deosebită a

faptei, modalitatea de comitere a acesteia constând în agresivitatea deosebită

cu care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată sunt împrejurări care nu

justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.

De altfel, viața

victimei a fost salvată independent de voința inculpatului, ca urmare a

intervenției chirurgicale la care a fost supusă toate aceste împrejurări făcând

practic imposibilă reținerea unor circumstanțe atenuante cu consecința

reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Faptul că inculpatul

a avut o poziție relativ sinceră și nu este cunoscut cu antecedente penale a

fost avut în vedere de instanța de apel care a aplicat inculpatului o pedeapsă

orientată către minimul special prevăzut de lege.

Pedeapsa aplicată

inculpatului este în măsură să contribuie la realizarea scopului educativ și

coercitiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., în sensul prevenirii comiterii

și a altor fapte penale și formării unei atitudini corecte în raport de ordinea

de drept și regulile de conviețuire socială.

Neexistând alte

cazuri de casare, care luate în considerare din oficiu să facă posibilă

reformarea deciziei recurate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen. va computa prevenția inculpatului de la 24 martie 2009

la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.C. împotriva Deciziei penale nr.

155 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 martie

2009 la 3 decembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 decembrie 2010.