ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4348/2010

Asupra recursului penal de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 99 din 16 februarie 2010, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.D.C., în prezent aflat în Penitenciarul Iași, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata de 2 ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului C.D.C., iar în baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 24 martie 2009 la zi. În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul C.D.C. să plătească părții civile S.P., despăgubiri civile, după cum urmează: suma de 2.500 RON cu titlu de daune materiale și suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale. În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., coroborat cu dispozițiile art. 998 C. civ. coroborat cu dispozițiile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul Județean de Ambulanță suma de 411 RON cu titlu de despăgubiri civile, iar părții civile Spitalul Clinic de Urgență S.S.

suma de 3.548,35 RON la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului. În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat furca folosită la săvârșirea faptei. În temeiul dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă S.P. a hainelor ridicate în cursul urmăririi penale și predate la arhiva Tribunalului Iași - sac 1. În baza dispozițiilor art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 400 RON s-a suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat. În baza dispozițiilor art. 193 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.P. suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1.600 RON, din care suma de 400 RON reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul C.D.C. este cioban în satul I.N., comuna Ș., județul Iași și își pășunează cele 90 de oi pe imașul satului, în apropierea locuinței sale, de această îndeletnicire ocupându-se în principal fiul cel mai mare al familiei, numitul C.C.C. zis "T.". La începutul lunii martie 2009 a avut loc un incident generat de minorii A.A.N.

și C.I., care au sustras niște dulciuri dintr-o căruță aparținând numitului S.C. Pentru elucidarea acestei situații, S.C. s-a deplasat la locuințele celor doi minori pentru a vorbi cu părinții acestora și, în timp ce la familia A. a găsit înțelegere, fiind despăgubit pentru jumătate din paguba suferită, când a mers la locuința inculpatului C.D.C. și i-a relatat că fiul său mai mic i-a sustras bunurile din căruță, inculpatul i-a cerut să vină mai târziu, pentru a avea timp să discute cu fiul său care nu era acasă. Cu aceeași ocazie, numitul C.C.C. care se afla în curtea locuinței sale, l-a amenințat cu bătaia pe S.C. La data de 19 martie 2009, în jurul orelor 12 00 , numitul S.C. s-a întâlnit în zona podului de peste pârâul Arbora cu numiții C.C.C.

și A.A.N. și, fără niciun motiv aparent, probabil sub imperiul stării conflictuale preexistente, a fost lovit în cap de către A.A.N., iar după ce a căzut la pământ a fost lovit de cei doi cu bâtele, provocându-i leziuni pentru care ulterior i-au fost recomandate 35 - 40 zile de îngrijiri medicale. Aflând despre incidentul al cărei victimă a fost fratele lor, partea vătămată S.P., S.C.C. și V.I.C. au mers la domiciliul acestuia, au constatat starea în care se afla și leziunile pe care le prezenta și au hotărât cu toții să meargă pe imașul unde pășteau oile C.C.C. și A.A.N., pentru a discuta despre această agresiune. Ajunși cu căruța numitului V.I.C. în apropierea imașului, acesta a rămas la căruță, iar partea vătămată S.P., S.C.C.

și S.C., care luase de acasă un băț, s-au apropiat de cei doi tineri. În spatele acestora se afla inculpatul C.D.C., cu o furcă în mână, iar în momentul în care partea vătămată s-a apropiat și l-a întrebat pe inculpat de ce a fost bătut fratele său, inculpatul, după ce i-a cerut insistent "să nu se bage", l-a împuns cu furca, înfigându-i toate cele trei coarne în zona abdomenului. După ce partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu cantul părții metalice a furcii peste umărul drept, cu intensitate, coada de lemn a furcii rupându-se. Concomitent cu acest incident s-au derulat două episoade aproape identice între S.C.C. și S.C. și numiții C.C.C. și A.A.N., evenimente care nu formează obiectul judecății de față, dar care s-au soldat cu agresarea celor doi frați S. Nu s-a dovedit nicio implicare a numiților C.C.C.

și A.A.N. în conflictul care l-a avut ca victimă pe S.P., nici anterioară și nici ulterioară derulării acestuia, cei doi, datorită poziției în care se aflau nici nu au observat momentul în care partea vătămată a fost înțepată cu furca, ci doar au văzut-o căzută la pământ. Martorul V.I.C. a perceput în mod direct derularea incidentului, relatând în mod fidel modul de desfășurare care se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză. Martorul a relatat constant în cele două faze ale procesului penal că numitul S.C. a avut asupra sa un băț pe care l-a aruncat asupra câinilor pe care C.C.C. i-a asmuțit asupra lor, în timp ce partea vătămată și S.C.C. nu aveau nimic în mâini, infirmând astfel varianta lovirii inculpatului cu un par susținută de inculpat și de numiții C.C.C.

și A.A.N. Și martorul V.I.C. a auzit când inculpatul i-a cerut părții vătămate să nu se aproprie că nu e treaba lui, însă partea vătămată nu a ținut seama de această atenționare și a continuat să meargă spre inculpat. Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a evocat neînțelegerile preexistente dintre cele două familii, cu referire la faptul că numitul S.C. i-a luat un berbec din turmă, a recunoscut că l-a înțepat pe S.P. cu furca în zona abdominală, însă, după ce în prealabil partea vătămată l-a lovit cu un par în cap și peste brațul stâng, lovituri în urma cărora a căzut în genunchi, a scăpat furca din mână. Reține instanța de fond că în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, partea vătămată S.P. și inculpatul C.D.C. Parchetul a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică față de gradul de pericol social al faptei comise. Partea vătămată S.P. a criticat sentința penală atât sub aspectul laturii penale cât și laturii civile, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, iar dispozițiile morale arătate sunt insuficiente față de prejudiciul moral produs.

Aceeași critică este adusă și cu privire la cuantumul daunelor materiale. Inculpatul C.D.C. a criticat sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, stabilind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mic. Prin Decizia penală nr. 155 din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și a părții vătămate constituite parte civilă S.P., împotriva Sentinței penale nr. 99/16 februarie 2010 a Tribunalului Iași, pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă și rejudecând: a) a majorat de la 5 (cinci) ani la 7 (șapte) ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C.D.C., pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor calificat", prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 175, 175 lit. i) C. pen. A înlăturat din sentință aplicarea disp. art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. b) a majorat de la 5.000 RON la 20.000 (douăzeci mii RON) cuantumul daunelor morale acordat părții civile S.P. și a obligat inculpatul C.D.C. la plata acestei sume. c) a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. 2) A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.D.C. împotriva aceleiași sentințe penale. A respins cererea formulată de inculpatul C.D.C. privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A menținut starea de arest a inculpatului C.D.C. și deduce la zi durata arestului preventiv de la 16 februarie 2010. Cheltuielile judiciare în sumă de câte 100 RON în apelul procurorului și al părții civile au rămas în sarcina statului.

A obligat inculpatul C.D.C. la plata sumei de 500 RON (cinci sute RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON către Baroul Iași, reprezentând onorariu apărător din oficiu, a fost avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că doar apelurile parchetului și părții civile sunt întemeiate, apreciind că pedeapsa aplicată este prea blândă, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei comise și nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante pe care le-a înlăturat și a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege. De asemenea, a apreciat instanța de apel că nici cuantumul daunelor morale nu a fost corect stabilit, dispunând majorarea acestora până la limita de 20.000 RON.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, reține instanța de apel că fapta comisă de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, intenția inculpatului, fiind aceea de a suprima viața victimei, împrejurare confirmată de modalitatea concretă de comitere a faptei. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.D.C., invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Susține inculpatul că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182 C. pen., cât timp a lovit-o pe victimă, o singură dată, lovitura nefiind de o asemenea intensitate încât să producă decesul victimei.

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic față de circumstanțele personale favorabile, sau în cele din urmă, solicitând a fi menținută sentința pronunțată de instanța de fond. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt stabilită de instanța de fond, în mod justificat apreciind prima instanță că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. Ambele instanțe au făcut o analiză judicioasă și pertinentă a tuturor probelor administrate în cauză reținând în mod corect că fapta inculpatului C.D.C.

care la data de 19 martie 2009, aflându-se pe imașul din satul I.N., comuna Ș., jud. Iași, în prezența mai multor persoane, l-a înțepat cu o furcă pe S.P., în zona abdominală, iar după ce victima a căzut la pământ i-a mai aplicat o lovitură peste umăr cu cantul părții metalice, cu intensitate mare, astfel că a rupt coada furcii provocându-i leziuni deosebit de grave ce au necesitat o intervenție chirurgicală, punându-i viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. Forma vinovăției cu care inculpatul a comis fapta este intenția indirectă și anume, deși nu a urmărit producerea rezultatului letal, el a acceptat totuși posibilitatea producerii lui, acceptare ce rezultă chiar din modul în care a agresat-o pe victimă.

Din expertiza medico-legală efectuată în cauză rezultă că partea vătămată a prezentat plăgi înțepate și plagă penetrantă abdominală, pentru care s-a intervenit chirurgical, iar leziunile produse au fost de natură să-i pună viața în primejdie. Ca atare, inculpatul putea să realizeze că aplicarea unei lovituri puternice în zona abdominală cu partea metalică a unei furci, înfigând cele trei coarne în abdomen, este în măsură să producă decesul unei persoane, aspect în raport de care apreciază Înalta Curte că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182 C. pen., așa cum susține inculpatul. Zona vitală vizată de inculpat, intensitatea loviturii ca și obiectul vulnerant folosit apt să producă moartea victimei sunt împrejurări care justifică încadrarea juridică dată faptei, aceea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap.

la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. Nici celălalt motiv de recurs nu este întemeiat. Pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise și corespunde exigențelor reglementate de disp. art. 72 C. pen. În mod corect a apreciat instanța de control judiciar că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege. Gravitatea deosebită a faptei, modalitatea de comitere a acesteia constând în agresivitatea deosebită cu care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată sunt împrejurări care nu justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus. De altfel, viața victimei a fost salvată independent de voința inculpatului, ca urmare a intervenției chirurgicale la care a fost supusă toate aceste împrejurări făcând practic imposibilă reținerea unor circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Faptul că inculpatul a avut o poziție relativ sinceră și nu este cunoscut cu antecedente penale a fost avut în vedere de instanța de apel care a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege. Pedeapsa aplicată inculpatului este în măsură să contribuie la realizarea scopului educativ și coercitiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., în sensul prevenirii comiterii și a altor fapte penale și formării unei atitudini corecte în raport de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială. Neexistând alte cazuri de casare, care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va computa prevenția inculpatului de la 24 martie 2009 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 155 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 martie 2009 la 3 decembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2010.