ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2109/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2109/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 1 ianuarie 2010, Tribunalul

Cluj a condamnat pe inculpat S.I., fiul lui N. și A., pentru comiterea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, p. p. de art. 20 rap. la art. 174,

175 lit. i), art. 40 C. pen., la pedeapsa de:

- 8 ani

închisoare și 4 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit.

a), b) C. pen.

În

temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

234 din 19 martie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o va executa alături

de pedeapsa aplicată pentru prezenta infracțiune, rezultând pedeapsa finală de

executat de:

- 9

ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A

facut aplicațiunea prev. art. 64 lit. a), b) și 71 C. pen.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă timpul reținerii

și arestării preventive începând cu data de 16 mai 2009 la zi.

În

baza art. 14 și 436 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să

plătească părții civile B.M. despăgubiri în sumă de 3.000 lei cu titlu de daune

morale.

În

baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească către

partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, cu titlu de cheltuieli

de spitalizare pentru partea vătămată B.M., despăgubiri civile în sumă de

11.059,1 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei

hotărâri și până la achitarea sumei.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unui

briceag cu lama de aprox. 5-6 cm cu prăsele din plastic de culoare maro, a unei

șepci, portmoneu și acte.

În

temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariul avocațial din oficiu, av. P.R.M., în

sumă de 200 lei se suportă de la F.M.J.

În

temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească 1400 lei

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpatul S.I. este

un om al străzii neavând o locuință stabilă.

Datorită

înclinației sale

spre comiterea unor fapte

de natură antisocială, pe

fondul carențelor educaționale și a lipsei

autorității părintești, acesta a ajuns să

se

integreze într-un anturaj de persoane fără adăpost, care cerșesc, fură, consumă

alcool și droguri, asigurându-și traiul de zi cu zi pe căi ilicite.

Inculpatul

S.I. este cunoscut organelor de poliție și prietenilor săi sub porecla T., unii

dintre apropiați săi numindu-l A.

Partea

vătămată B.M., cunoscut în lumea persoanelor fără adăpost sub numele de D., a

sosit în Cluj-Napoca în urmă cu 3 ani și a intrat în contact cu alte persoane

din zona cartierului M. din Cluj-Napoca aflate în aceeași situație cu el.

În acest

context, în urmă cu 5-6 luni, printr-o cunoștință comună, partea

vătămată l-a cunoscut pe martorul A.V. și pe

inculpatul S.I.

La momentul

când partea vătămată i-a cunoscut pe cei doi, între aceștia exista o strânsă

relație de prietenie, martorul A.V. tratându-l pe inculpat ca pe un fiu,

ajutându-l cu bani și mâncare.

Între partea

vătămată și cei doi s-a stabilit o relație de prietenie, întâlnindu-se în mod

frecvent, chiar zilnic, de cele mai multe ori pentru a consuma împreună băuturi

alcoolice.

Inculpatul S.I.

se angajase recent, iar în data de 15 mai 2009 a primit o parte din salariu.

După-amiaza,

la terminarea programului de lucru, inculpatul a făcut cumpărături la magazinul

C., după care și-a cumpărat 3 sticle de 200 ml de poliadeziv (prenadez).

Ulterior,

acesta s-a deplasat lângă blocul S. de pe B-dul B. din Cluj-Napoca unde a

prizat, după care a plecat spre Piața M.

Pe B-dul D.,

în fața ușii farmaciei R., se afla la cerșit martorul A.V.

Cei

doi au discutat, după care au început să cumpere băutură și să bea împreună

lângă farmacie.

La un moment

dat a apărut și partea vătămată B.M., care a început

și el să bea împreună cu aceștia, băutura fiind cumpărată din banii

inculpatului.

În jurul orei 22

30

, la solicitarea martorei N.M.C., angajata

farmaciei, care era nemulțumită de

prezența celor trei și de faptul că aceștia

începuseră

să vorbească pe un ton ridicat, un polițist care venise la farmacie le-a

cerut

acestora să părăsească locația.

Aceștia s-au

mutat în imediata apropiere, lângă stația R., unde se afla o tonetă metalică

(la care ziua se prepara și vindea popcorn), continuând să bea, deși se aflau

în stare vădită de ebrietate.

În jurul orei 23

00

, prin zonă au trecut un grup de tineri

rromi cunoscuți de-

ai

inculpatului S.I., printre care și martorii C.I. și V.I.

Prezența

acestora i-a nemulțumit pe partea vătămată și pe martorul

A.V., fiind elementul declanșator al tensiunilor

dintre părți.

La un moment dat, inculpatul S.I. a observat că martorul A.

V. are asupra sa o sumă mare de

bani, începând discuțiile cu privire la obținerea unei părți din aceasta pentru

a continua să bea.

Întrucât

inculpatul devenise insistent și nu îl lăsa în pace pe martorul

A.V., partea vătămată s-a enervat, iar pentru a-l

speria și a-l determina

pe inculpat să renunțe, acesta a spart sticla de

băutură pe care o avea în mână.

Astfel, în jurul orei 23

30

, conflictul dintre partea

vătămată și inculpat a

devenit

deschis, aceștia începând să se îmbrâncească reciproc.

Martorul G.V.,

polițist aflat în efectuarea serviciului suplimentar, a observat conflictul

dintre cei doi și împreună cu colegul său martorul B.G. au strigat celor doi să

înceteze.

Într-un

timp foarte scurt, până când organele de poliție au reușit să-l

imobilizeze pe inculpat, acesta a aplicat părții

vătămate B.M. 5 lovituri

puternice cu briceagul pe care-l avea asupra

sa.

Prima

lovitură a fost îndreptată asupra brațului stâng și a produs secționarea

tendonului antebrațului, fiind urmată de lovitura în abdomen cu penetrarea

fosei iliace stângi, de cea în zona lombară dreapta și în zona scapulară

stângă.

Datorită

intensității loviturilor și a zonelor vizate, partea vătămată a fost

imediat secerată la pământ, producându-se

hemoragia severă mai ales că lovitura

în abdomen a cauzat eviscerația

anselor jejunale.

Inculpatul

S.I. a reușit să închidă briceagul și să-l ascundă în buzunarul pantalonilor,

în timp ce victima căzută la pământ a apucat să spună „ce-ai făcut mă

copile".

Potrivit raportului

medico-legal întocmit în cauză partea vătămată B.M. a prezentat o plagă tăiată

localizată la nivelul trunchiului și membrului superior stâng, leziunile

produse necesitând 35-40 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie

viața victimei.

Situația de fapt astfel

cum a fost reținută în rechizitoriu și avută în vedere și de instanța de fond a

fost dovedită în declarațiile părții vătămate, p.v. de cercetări la fața

locului, planșe față, declarațiile martorilor, raport de constatare

medico-legală, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat inculpatul

S.I. a recunoscut parțial comiterea faptei arătând că a aplicat mai multe

lovituri cu briceagul părții vătămate însă a încercat să se apere de atacul

părții vătămate care îl amenința cu o sticlă spartă, situație ce nu a fost însă

dovedită cu nicio probă.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel inculpatul S.I. solicitând a se reține în favoarea sa

circumstanța atenuantă a provocării, precum și cea a beției voluntare, cu

consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Prin Decizia penală

nr.14/ A din 9 februarie 2010 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul S.I., fiul lui N. și A.,

împotriva sentinței penale nr. 22 din 12 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj.

A menținut starea de

arest a inculpatului.

Potrivit

art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului

preventiv, începând cu data de 16 mai 2009 și până în prezent.

A

stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj-Napoca suma de 200 lei onorariu

pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.J.

A

obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei

cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de prim control judiciar a reținut că motivele de apel

invocate de inculpat nu sunt întemeiate, situația de fapt fiind corect

stabilită de instanța de fond.

De asemenea, reține

instanța de apel că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului,

instanța de fond realizând o corectă individualizare în raport de criteriile

stabilite de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I. criticând-o pentru

netemeinicie motivând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de

circumstanțele reale ale comiterii faptei, sens în care solicită admiterea

recursului și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.

În susținerea

recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

14

C. proc. pen.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate,

conform art. 385

6

alin. (2)

C. proc. pen.

Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu

este fondat urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt corect stabilită de instanța de fond, rezultând din

coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât

și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei

corespunde situației de fapt reținute, în mod corect reținând instanța de fond

că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a

inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 20 rap. la art. 174,

art. 175 lit. i) C. pen.

Probele administrate în

cauză dovedesc indubitabil că inculpatul S.I. este vinovat de comiterea

infracțiunii ce i se reține în sarcină.

De altfel, inculpatul a

recunoscut că i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu briceagul însă a

încercat să acrediteze ideea că a fost provocat de partea vătămată să comită

această faptă, situația prezentată de inculpat nefiind însă susținută de nicio

probă.

Este adevărat că partea

vătămată a spart sticla pe care o avea în mână pentru a-l determina pe inculpat

să-l lase în pace pe martorul

A.V. însă

comportamentul părții vătămate nu a fost în măsură să producă o asemenea

tulburare care să-l determine pe inculpat să adopte un comportament atât de

violent.

Intensitatea

loviturilor a fost atât de mare încât viața părții vătămate a fost salvată

numai ca urmare a intervenției chirurgicale de urgență.

Ca

atare Înalta Curte reține că situația de fapt a fost corect stabilită de

instanța de fond, în cauză nefiind incidente disp.art. 73 lit. b) C. pen.

referitoare la circumstanța atenuantăa scuzei provocării, existând o discrepanță

între atac și apărare.

Pedeapsa

aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanța de fond având în vedere în

procesul de individualizare juridică a pedepsei toate criteriile generale

consacrate de disp. art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat

al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările

comiterii faptei respectiv inculpatul aplicând părții vătămate lovituri

repetate cu briceagul, chiar și după ce a fost somat de organele de poliție,

împrejurarea ce denotă o agresivitate deosebită a acestuia.

La

individualizarea pedepsei s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale

acestuia și anume faptul că nu este la primul conflict cu legea penală el

săvârșind faptă în condițiile art. 40 C. pen. inculpatul suferind o condamnare

de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., însă nu a înțeles

clemența instanței continuând să comită infracțiuni, împrejurare în raport de care

Înalta Curte apreciază că se impune un regim sancționator mai sever așa cum în

mod corect a reținut și instanța de fond.

Pedeapsa

aplicată inculpatului corespunde scopului educativ și preventiv al pedepsei prev.

de art. 52 C. pen.

Neexistând

alte motive de casare sau date în considerare în oficiu să facă posibilă

reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

să respingă ca nefondat recursul

inculpatului.

În

baza art. 385

17

alin. (4) cu ref.la art. 383 alin. (2)

C. proc. pen.

va deduce din

pedeapsă prevenția de la 16 mai 2009 la zi.

Văzând

și disp. art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 14/ A din 9 februarie

2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

16 mai 2009 la 28 mai 2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 28

mai 2010.