ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 629 din 12 august 2010 pronunțată în dosarul nr. 16777/3/2010 a condamnat pe inculpatul B.B.V. la pedeapsa închisorii de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat – în temeiul art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. - și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale. Prin aceeași sentință penală au fost aplicate inculpatului disp. art. 71 C. pen. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest preventiv a acestuia și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2009 la zi, iar în soluționarea acțiunii civile adiacente s-a admis în parte cererea părții civile D.H.G. și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale. S-a admis, de asemenea, acțiunea părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf.Ioan fiind obligat inculpatul la plata sumei de 4169,58 lei și a dobânzii legale, cu titlu de despăgubiri materiale. Inculpatul B.B.V. a fost obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului, conform art. 192 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. dar și către partea civilă D.H.G., conform art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 3455/P/2009 din 30 martie 2010, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului B.B.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. prin aceea că la data de 15 noiembrie 2009 în jurul orelor 23.00, inculpatul într-un loc public a lovit pe partea vătămată cu un cuțit într-o zonă vitală, urmărind uciderea acestuia. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare conform cu prevederile art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 – art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse în cursul urmăririi penale și alte probe noi, cu martori – instanța fondului a examinat și apreciat materialul probat, confirmând existența faptei deduse judecății și urmărirea penală a autorului acesteia. În acest sens s-a reținut că la data de 15 noiembrie 2009, în jurul orelor 23.00, în barul Viking din sectorul 5, între B.B.V. și D.H.G. s-a iscat o altercație, motivul fiind acela că D.H.G. a schimbat muzica de la bar, punând manele în loc de o melodie rock. Cei doi s-au îmbrâncit reciproc, iar la un moment dat, B.B.V. a ieșit pe terasa localului, revenind la scurt timp în bar și având asupra sa un cuțit cu lama de circa 20 de cm, cu care l-a înjunghiat de mai multe ori pe D.H.G..

Acesta din urmă fiind internat și operat la spitalul Sf. Ioan având diagnosticul post operator: agresiune, plagă înjunghiată regiunea antero laterală a gâtului cu interceptare a venei jugulare externă, plagă înjunghiată regiunea nucală de 5 cm cu interceptare de 2 artere și vene vertebrale, plagă înjunghiată braț stâng regiunea deltoidiană cu interceptare de venă cefalică, plagă înjunghiată braț stâng continuată cu interceptarea venei bazilice, plagă tăiată gambă dreapta, șoc hemoragie grav, leziunile sunt cauzatoare de moarte. În declarațiile sale, inculpatul B.B.V.

a recunoscut că i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona gâtului, însă precizează că ar fi fost agresat de către partea vătămată care l-ar fi atacat cu o bucată de lemn scurtă și cu o sticlă spartă, că el ar fi apucat un cuțit de bucătărie pe care l-ar fi ținut lipit de corpul său, cu intenția de a o speria pe partea vătămată și că, la un moment dat aceasta s-a dezechilibrat și s-a lovit cu capul de abdomenul inculpatului care „ din instinct,, i-a aplicat mai multe lovituri cu respectivul cuțit în zona gâtului, însă nu recunoaște că l-ar fi lovit și în zona piciorului. Cu ocazia reconstituirii s-au verificat susținerile inculpatului, concluzia trasă fiind aceea că leziunile nu puteau fi produse în modul arătat de către inculpat, ci prin aplicarea unor lovituri deosebit de puternice, de sus în jos, brațul înarmat fiind ridicat deasupra capului inculpatului, și coborât cu forță asupra părții vătămate.

De asemenea, nici susținerea inculpatului privitor la leziunea suferită de partea vătămată în zona gambei nu poate fi reținută, întrucât din însăși declarațiile acestuia rezultă că partea vătămată nu a fost agresată de o altă persoană și nici nu prezenta vreo rană anterioară. S-a apreciat că refuzul inculpatului de a recunoaște provocarea leziunii în zona piciorului se datorează încercării acestuia de a prezenta în fața organelor judiciare o variantă faptică favorabilă lui, fiind conștient că așa cum a prezentat el situația, în sensul declanșării unei reacții instinctuale provocate de lovirea capului părții vătămate de abdomenul inculpatului. Declarațiile inculpatului sunt contrazise de declarațiile martorilor D.S., I.A., C.D., D.C., D.R.

și M.F., care declară că inculpatul ar fi atacat partea vătămată în timp ce aceasta era cu spatele, aplicându-i mai multe lovituri cu cuțitul în zona gâtului. Martorii precizează că într-adevăr a existat o altercație între inculpatul B.B.V. și partea vătămată D.H.G., ocazie cu care aceasta din urmă i-ar fi aplicat inculpatului câteva lovituri ușoare cu o lingură de lemn, dar că această altercație se stinsese, inculpatul ieșind pe terasa barului iar partea vătămată apucându-se să opereze ceva la calculator. Martorii declară că la scurt timp după ce inculpatul a ieșit pe terasă, acesta a revenit având asupra sa un cuțit și s-a îndreptat spre partea vătămată, care era aplecată asupra tastaturii computerului, cu spatele spre agresor.

Inculpatul, potrivit declarațiilor acelorași martori, a atacat partea vătămată fără a o avertiza în vreun fel, profitând de faptul că aceasta era întoarsă cu spatele spre inculpat. S-a reținut că, tocmai prezența acestei leziuni de apărare alături de celelalte leziuni de acest fel constatate pe corpul victimei conduc la concluzia că atacul inculpatului a fost unul deliberat, continuându-se în timp, din însăși declarațiile acestuia a rezultat că atacul său a fost oprit ca urmare a intervenției mai multor persoane care l-au împiedicat să continue agresiunea și l-au îndepărtat de partea vătămată, vizând suprimarea vieții părții vătămate, într-o desfășurare faptică așa cum a fost prezentată de către martori.

Martorul M.F. a precizat că l-a apucat pe inculpat de mâini, și, ținându-i-le lipite de corp, l-a îndepărtat de partea vătămată iar apoi cu ajutorul altor persoane l-a împins afară din bar. Declarațiile inculpatului au fost infirmate și de către declarațiile părții vătămate, D.H.G. care a precizat că în seara respectivă a avut un conflict cu inculpatul din cauza muzicii la sfârșitul căruia, inculpatul a părăsit barul iar partea vătămată s-a dus să schimbe muzica. Partea vătămată a precizat că în timp ce se afla aplecat asupra calculatorului a simțit mai multe lovituri în zona cefei, s-a întors să vadă cine îl lovea, moment în care a mai primit o lovitură în partea dreaptă a gâtului, ocazie cu care l-a identificat pe agresor în persoana inculpatului.

L-a întrebat pe inculpat ce face, moment în care acesta i-a mai aplicat părții vătămate o lovitură care i-a perforat brațul stâng pe care aceasta îl ridicase pentru a se apăra. În continuare partea vătămată a relatat că s-a sprijinit cu spatele de frigider și l-a împins pe inculpat cu mâinile și picioarele, ocazie cu care acesta i-a aplicat o lovitură în zona piciorului stâng (gambă). Cu ocazia audierii în fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut aplicarea loviturilor în ambele zone, fără a contesta numărul acestora, motivând că reacția violentă a fost rezultatul loviturilor aplicate de către partea vătămată cu un băț și de către un prieten al acestuia cu pumnul în zona pieptului.

Referitor la aceste eventuale acte de violență, instanța fondului a arătat că materialul probator administrat le creionează ca și realitate, chiar dacă martorii nuanțează elementele legate de obiectele contondente, respectiv acel obiect din lemn, dar chiar în ipoteza existenței acestor acte de lovire, reacția inculpatului nu poate fi privită în nici un caz ca o ripostă la provocarea părții vătămate, întrucât atitudinea lui B.B.V. a depășit cu mult limitele rezonabile ale unui răspuns la acte de violență, care potrivit raportului de expertiză medico-legală existent la fila 58 din d.u.p. a necesitat 1 – 2 zile îngrijiri medicale. Din concluziile raportului medico-legal nr. A1/13153/2009 a rezultat că partea vătămată D.H.G.

a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor - înțepător (posibil cuțit sau similar), la data de 15 noiembrie 2009. Pentru vindecare a necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice suferite i-au pus viața în pericol. La solicitarea inculpatului, au fost audiați și martorii B.G.D., O.M., O.S.V. și S.C.I. care au participat la petrecerea inculpatului, însă niciunul dintre acești martori nu a asistat la atacul inculpatului asupra părții vătămate. Din perspectiva situației de fapt instanța a constatat că mijloacele de probă administrate în ambele faze ale procesului penal confirmă încadrarea juridică dată faptei reținută ca fiind săvârșită, cu vinovăție, de către inculpat.

La stabilirea pedepsei, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., dar și modalitățile concrete în care fapta s-a derulat, circumstanțele personale ale inculpatului, apreciind că în cauză nu se impune reținerea unor accentuate circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și motivând în acest sens că lipsa antecedentelor penale și o atitudine corespunzătoare în societate reprezintă elemente de normalitate. De asemenea, la soluționarea acțiunilor civile exercitate de părțile civile D.H.G. și Spitalul Clinic de Urg. Sf.Ioan în cauză, instanța a ținut seama de cadrul răspunderii civile admițând cererile de despăgubiri materiale în măsura dovedirii lor și apreciind, motivat, cu privire la acordarea daunelor morale, relativ la cuantumul acestora.

Împotriva hotărârii amintite a declarat în termen legal, apel inculpatul B.B.V., criticând soluția instanței de fond atât în latura sa penală, cât și în cea civilă. Astfel, s-a arătat că circumstanțele reale ale comiterii faptei – șicanarea inculpatului de către partea vătămată, chiar de ziua acestuia, tinerețea inculpatului, posibilitatea de reeducare, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală corespunzătoare, existența unui loc de muncă, familie organizată, impun redozarea pedepsei aplicate în sensul orientării cuantumului acesteia spre minimul special prevăzut de lege. Curtea, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie invocate, precum și cu criticile ce vizau cuantumul prea ridicat al daunelor materiale acordate părții civile D.H.G., dar și din oficiu, cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății –în conformitate cu art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. - a constatat următoarele: În urma unei riguroase analize a ansamblului probator, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.

Audiat în cursul judecății în fond, inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată cu un cuțit de bucătărie în zona gâtului, datorită faptului că aceasta, aflându-se în același bar în care inculpatul își serba ziua, a schimbat muzica ce se asculta și pentru faptul că la interpelarea sa și la solicitarea de a permite audierea genului muzical anterior, partea vătămată l-a lovit cu un băț în zona capului și a mâinii (fila 33). În declarația părții vătămate (fila 32) se arată că la cererea unui prieten a schimbat genul muzical ce se asculta la acel moment în bar, aspect ce a declanșat nemulțumirea inculpatului cu care a avut un schimb de replici, după care aceasta a simțit în zona cervicală o lovitură, iar întorcându-se, a observat cum inculpatul avea în mână un cuțit cu lama lungă.

Partea vătămată a descris încercările sale de a se apăra lovind inculpatul cu mâinile și picioarele și fiind tăiat în zona mâinii stângi și a piciorului drept. Partea vătămată a arătat că acțiunea violentă a fost curmată de un prieten al inculpatului care l-a imobilizat pe acesta. Martorul D.S.V. (fila 52) a arătat că pe fondul încercării părții vătămate de a schimba genul muzical, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată de mai multe ori cu cuțitul în zona gâtului și a mâinii stângi, acțiunea acestuia fiind întreruptă de martorul M.F.. S-a mai arătat în această declarație că nicio persoană din cele aflate în bar nu l-a lovit pe inculpat cu vreun băț sau alte obiecte. S-a mai arătat, de asemenea că, anterior acestui incident, în acea seară, în bar, nu a existat o altă situație tensionată între inculpat și partea vătămată.

Martorul C.D.L. (fila 53) a arătat că genul de muzică ce se asculta la acel moment a generat conflictul. Acesta a mai arătat că inculpatul, înaintea exercitării acțiunii sale violente asupra părții vătămate, nu a fost agresat de niciunul din cei ce-l însoțea pe partea vătămată sau de către partea vătămată. Martorul a descris modalitatea în care inculpatul a lovit partea vătămată când aceasta se afla aplecată spre calculator, spre a schimba genul muzical. De asemenea a arătat că inculpatul a folosit un cuțit de bucătărie, zona vizată în cadrul loviturilor a fost zona gâtului, iar inculpatul se afla în stare de ebrietate. Martorul a mai arătat că înaintea acestui moment a mai existat un schimb de replici între inculpat și partea vătămată, plecat, de asemenea, de la faptul că partea vătămată schimbase melodia ce se asculta.

Martorul D.R.G. (fila 54) a arătat că a existat o discuție contradictorie între inculpat și partea vătămată. Acesta a arătat că a văzut momentul în care martorul M.F. l-a imobilizat pe inculpat și l-a scos afară din bar, inculpatul având asupra sa un cuțit mare, însă nu a reținut alte aspecte datorită stării de ebrietate în care se afla. Martorul D.C.D. (fila 55) a arătat că generarea conflictului a avut la bază dorința părții vătămate de a schimba genul muzical ce se asculta, moment în care inculpatul având un cuțit în mână, a lovit partea vătămată din spate, în timp ce aceasta se afla în poziție ghemuită, lângă calculator. Inculpatul a lovit în zona gâtului de mai multe ori pe partea vătămată.

Martorul a mai arătat că anterior acestei acțiuni violente, între cei doi a mai existat un conflict din același motiv. Acest martor a arătat că știe că partea vătămată a cheltuit 5000 lei pentru îngrijiri medicale, tratament, acesta precizând că i-a împrumutat suma de 350 euro pentru a achita cheltuieli legate de intervenția chirurgicală. Martorul a mai arătat că partea vătămată a urmat un tratament de recuperare și de asemenea că după incident are probleme de comportament, coșmaruri, insomnii și nu mai poate practica sporturi. Martorul I.A. (fila 87) a arătat că în calitate de barman a observat contextul în care partea vătămată i-a cerut inculpatului să schimbe genul de muzică ce se asculta sau să reducă volumul, însă acesta a refuzat.

După un interval de timp, partea vătămată personal a schimbat genul muzical iar în acest context inculpatul a lovit partea vătămată cu un cuțit în timp ce aceasta era aplicată spre calculator. Martorul M.F. (fila 88) a arătat că partea vătămată a avut o discuție cu inculpatul în legătură cu genul muzical ce se asculta. Martorul a arătat că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată de mai multe ori în zona gâtului și a mâinii până când a reușit să intervină. Acest martor a revenit asupra aspectelor relatate în faza de urmărire penală referitoare la faptul că anterior acțiunii violente, partea vătămată îl lovise pe inculpat cu un băț, arătând că aceste aspecte i-au fost relatate de martorul D. Martora B.G.D., precum și martorii O.M.

și O.S. (filele 90-92) și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, precizând că nu au văzut momentul lovirii părții vătămate. La dosar în cursul judecății în fond au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere care atestă conduita corespunzătoare în societate a inculpatului (filele 57 și urm.). Analizând ansamblul acestor probatorii, Curtea a reținut că pe fondul unor discuții contradictorii legate de genul muzical ce se asculta în cadrul petrecerii organizate în barul Viking în data de 15 noiembrie 2007, inculpatul B.B.V. a lovit partea vătămată, apropiindu-se din spatele acesteia, cu un cuțit în zona cervicală, producându-i multiple leziuni.

Raportul de expertiză medico-legal nr. A1/13153/2009 din 12 martie 2010, atestă patru plăgi situate la nivel latero-cervical și cervical posterior, precum și postero-lateral, produse cu corp tăietor-înțepător, ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice fiind de natură să pună părții vătămate viața în pericol. Concluziile raportului medical alături de planșele fotografice și declarațiile martorilor au condus la concluzia că inculpatul a acționat venind din spatele părții vătămate, într-un moment de neatenție al acesteia, pe fondul unui conflict spontan anterior. Natura acestui conflict anterior, astfel cum a reținut și prima instanță, nu este suficient pentru a fi caracterizat ca o provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen.

Provocarea trebuie să fie aptă să genereze o puternică tulburare ce a constituit premisa acțiunii inculpatului. În situația dată, conflictul verbal sau ușoara agresiune fizică susținută izolat nu au amplitudinea și gravitatea necesare pentru a reține în favoarea inculpatului starea de provocare. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a apreciat că prima instanță a analizat riguros criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind și aplicând o pedeapsă orientată spre minimul special. Față de elementele analizate de prima instanță sub aspectul individualizării judiciare, Curtea a mai adăugat următoarele aspecte: Inculpatul a folosit un obiect vulnerant apt să producă rezultatul urmărit și anume decesul victimei.

Gradul de pericol social concret este subliniat nu numai de obiectul vulnerant folosit, dar și de numărul și amplitudinea loviturilor aplicate, intensitatea acestora, precum și din multiplele vase de sânge interesate. Curtea a reținut că acțiunea violentă a fost curmată nu prin voința inculpatului, ci datorită acțiunii și intervenției martorilor oculari. Lipsa antecedentelor penale cât și vârsta inculpatului ori conduita anterioară corespunzătoare în societate, nu sunt criterii suficiente care să susțină necesitatea reducerii cuantumului pedepsei. Curtea nu a reținut din atitudinea acestuia în fața organelor judiciare sau față de partea vătămată, existența unei veritabile căințe active. Astfel, inculpatul nu a depus nici un fel de diligențe în vederea acoperirii prejudiciului cauzat părții vătămate.

În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale și morale stabilite de prima instanță, Curtea a reținut următoarele: Leziunile produse părții vătămate au necesitat intervenții chirurgicale, tratament medical și de recuperare, și au produs un prejudiciu estetic precum și un disconfort fizic semnificativ. Pentru stabilirea cuantumului daunelor materiale, prima instanță a avut în vedere declarația martorului D.C.D., precum și actele medicale de la dosar, respectiv foaia de observație și expertiza medico-legală. În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, Curtea a apreciat că acțiunea violentă a inculpatului a produs părții vătămate intense suferințe fizice și disconfort psihic constant, datorită prejudiciului estetic.

Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 200A din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu consecința obligării sale potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Împotriva deciziei amintite a declarat recurs inculpatul B.B.V., criticând hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei stabilite în sarcina sa și invocând cazul de casare reglementat în disp. art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. A solicitat recurentul inculpat ca la individualizarea judiciară a pedepsei să se țină seama de circumstanțele reale ale cauzei, dar și cele de ordin personal.

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazului de casare invocat dar si din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive: Ambele instanțe, pe baza unor argumente rezultate din probatoriul administrat și cu argumente juridice pertinente au apreciat cu privire la aplicarea unei pedepse cu închisoare în cuantum de 8 ani în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., în urma reținerii unei corecte încadrări juridice. Au fost avute în vedere, totodată, modul de săvârșirea a faptei, împrejurările în care ea a fost comisă, astfel cum au fost relevate de probele administrate și care au exclus existența unei provocări în sensul art. 73 lit. b) C. pen., natura unui conflict anterior nefiind suficient pentru a fi caracterizat ca îndeplinind cerințele art. 73 lit. b) C. pen., considerații de natură probatorie și legală justificând pe deplin nereținerea acestor dispoziții.

Tinerețea inculpatului, lipsa antecedentelor penale, invocate de apărare precum și atitudinea procesuală corespunzătoare manifestată prin recunoașterea faptei săvârșite, posibilitatea reeducării sale nu pot constitui, prin ele însele, și în raport cu circumstanțele reale ale cauzei, temeiuri în vederea reducerii cuantumului pedepsei aplicate. Înalta Curte arată că recunoașterea anumitor împrejurări nu este posibilă decât în măsura în care acestea luate în considerare reduc, în asemenea măsura gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

De altfel „conduita bună” nu se reduce în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale. Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Potrivit art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.V. împotriva deciziei penale nr. 200/A din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2009 la 24 ianuarie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2011.