ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția I penală, prin sentința penală nr. 629 din 12 august 2010

pronunțată în dosarul nr. 16777/3/2010 a condamnat pe inculpatul B.B.V. la

pedeapsa închisorii de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat – în temeiul art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen. - și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. în

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după

executarea pedepsei principale.

Prin aceeași sentință penală au fost aplicate

inculpatului disp. art. 71 C. pen. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-a menținut starea de arest preventiv a

acestuia și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 16 noiembrie 2009 la zi, iar în soluționarea acțiunii civile

adiacente s-a admis în parte cererea părții civile D.H.G. și a fost obligat

inculpatul la plata către acesta a sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri

materiale și a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale. S-a admis, de

asemenea, acțiunea părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf.Ioan fiind

obligat inculpatul la plata sumei de 4169,58 lei și a dobânzii legale, cu titlu

de despăgubiri materiale.

Inculpatul B.B.V. a fost obligat la

cheltuieli judiciare în favoarea statului, conform art. 192 alin. (1) și (2) C.

proc. pen. dar și către partea civilă D.H.G., conform art. 193 alin. (1) și (2)

C. proc. pen.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 3455/P/2009 din 30 martie

2010, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu

judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului B.B.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20

rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. prin aceea că la data de 15 noiembrie 2009

în jurul orelor 23.00, inculpatul într-un loc public a lovit pe partea vătămată

cu un cuțit într-o zonă vitală, urmărind uciderea acestuia.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale

prin condamnare conform cu prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după

efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 – art. 291 C. proc.

pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse în cursul urmăririi

penale și alte probe noi, cu martori – instanța fondului a examinat și apreciat

materialul probat, confirmând existența faptei deduse judecății și urmărirea

penală a autorului acesteia.

În acest sens s-a reținut că la data de 15

noiembrie 2009, în jurul orelor 23.00, în barul Viking din sectorul 5, între B.B.V.

și D.H.G. s-a iscat o altercație, motivul fiind acela că D.H.G. a schimbat

muzica de la bar, punând manele în loc de o melodie rock. Cei doi s-au

îmbrâncit reciproc, iar la un moment dat, B.B.V. a ieșit pe terasa localului,

revenind la scurt timp în bar și având asupra sa un cuțit cu lama de circa 20

de cm, cu care l-a înjunghiat de mai multe ori pe D.H.G.. Acesta din urmă fiind

internat și operat la spitalul Sf. Ioan având diagnosticul post operator:

agresiune, plagă înjunghiată regiunea antero laterală a gâtului cu interceptare

a venei jugulare externă, plagă înjunghiată regiunea nucală de 5 cm cu

interceptare de 2 artere și vene vertebrale, plagă înjunghiată braț stâng

regiunea deltoidiană cu interceptare de venă cefalică, plagă înjunghiată braț

stâng continuată cu interceptarea venei bazilice, plagă tăiată gambă dreapta,

șoc hemoragie grav, leziunile sunt cauzatoare de moarte.

În declarațiile sale, inculpatul B.B.V. a

recunoscut că i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona gâtului, însă

precizează că ar fi fost agresat de către partea vătămată care l-ar fi atacat

cu o bucată de lemn scurtă și cu o sticlă spartă, că el ar fi apucat un cuțit

de bucătărie pe care l-ar fi ținut lipit de corpul său, cu intenția de a o

speria pe partea vătămată și că, la un moment dat aceasta s-a dezechilibrat și

s-a lovit cu capul de abdomenul inculpatului care „ din instinct,, i-a aplicat

mai multe lovituri cu respectivul cuțit în zona gâtului, însă nu recunoaște că

l-ar fi lovit și în zona piciorului.

Cu ocazia reconstituirii s-au verificat

susținerile inculpatului, concluzia trasă fiind aceea că leziunile nu puteau fi

produse în modul arătat de către inculpat, ci prin aplicarea unor lovituri

deosebit de puternice, de sus în jos, brațul înarmat fiind ridicat deasupra

capului inculpatului, și coborât cu forță asupra părții vătămate. De asemenea,

nici susținerea inculpatului privitor la leziunea suferită de partea vătămată

în zona gambei nu poate fi reținută, întrucât din însăși declarațiile acestuia

rezultă că partea vătămată nu a fost agresată de o altă persoană și nici nu

prezenta vreo rană anterioară. S-a apreciat că refuzul inculpatului de a

recunoaște provocarea leziunii în zona piciorului se datorează încercării

acestuia de a prezenta în fața organelor judiciare o variantă faptică

favorabilă lui, fiind conștient că așa cum a prezentat el situația, în sensul

declanșării unei reacții instinctuale provocate de lovirea capului părții

vătămate de abdomenul inculpatului.

Declarațiile inculpatului sunt contrazise de

declarațiile martorilor D.S., I.A., C.D., D.C., D.R. și M.F., care declară că

inculpatul ar fi atacat partea vătămată în timp ce aceasta era cu spatele,

aplicându-i mai multe lovituri cu cuțitul în zona gâtului. Martorii precizează

că într-adevăr a existat o altercație între inculpatul B.B.V. și partea

vătămată D.H.G., ocazie cu care aceasta din urmă i-ar fi aplicat inculpatului

câteva lovituri ușoare cu o lingură de lemn, dar că această altercație se

stinsese, inculpatul ieșind pe terasa barului iar partea vătămată apucându-se

să opereze ceva la calculator. Martorii declară că la scurt timp după ce

inculpatul a ieșit pe terasă, acesta a revenit având asupra sa un cuțit și s-a

îndreptat spre partea vătămată, care era aplecată asupra tastaturii

computerului, cu spatele spre agresor. Inculpatul, potrivit declarațiilor

acelorași martori, a atacat partea vătămată fără a o avertiza în vreun fel,

profitând de faptul că aceasta era întoarsă cu spatele spre inculpat. S-a

reținut că, tocmai prezența acestei leziuni de apărare alături de celelalte

leziuni de acest fel constatate pe corpul victimei conduc la concluzia că

atacul inculpatului a fost unul deliberat, continuându-se în timp, din însăși

declarațiile acestuia a rezultat că atacul său a fost oprit ca urmare a

intervenției mai multor persoane care l-au împiedicat să continue agresiunea și

l-au îndepărtat de partea vătămată, vizând suprimarea vieții părții vătămate,

într-o desfășurare faptică așa cum a fost prezentată de către martori. Martorul

M.F. a precizat că l-a apucat pe inculpat de mâini, și, ținându-i-le lipite de

corp, l-a îndepărtat de partea vătămată iar apoi cu ajutorul altor persoane l-a

împins afară din bar.

Declarațiile inculpatului au fost infirmate

și de către declarațiile părții vătămate, D.H.G. care a precizat că în seara

respectivă a avut un conflict cu inculpatul din cauza muzicii la sfârșitul

căruia, inculpatul a părăsit barul iar partea vătămată s-a dus să schimbe

muzica. Partea vătămată a precizat că în timp ce se afla aplecat asupra

calculatorului a simțit mai multe lovituri în zona cefei, s-a întors să vadă

cine îl lovea, moment în care a mai primit o lovitură în partea dreaptă a

gâtului, ocazie cu care l-a identificat pe agresor în persoana inculpatului.

L-a întrebat pe inculpat ce face, moment în care acesta i-a mai aplicat părții

vătămate o lovitură care i-a perforat brațul stâng pe care aceasta îl ridicase

pentru a se apăra. În continuare partea vătămată a relatat că s-a sprijinit cu

spatele de frigider și l-a împins pe inculpat cu mâinile și picioarele, ocazie

cu care acesta i-a aplicat o lovitură în zona piciorului stâng (gambă).

Cu ocazia audierii în fața instanței de

judecată inculpatul a recunoscut aplicarea loviturilor în ambele zone, fără a

contesta numărul acestora, motivând că reacția violentă a fost rezultatul

loviturilor aplicate de către partea vătămată cu un băț și de către un prieten

al acestuia cu pumnul în zona pieptului.

Referitor la aceste eventuale acte de

violență, instanța fondului a arătat că materialul probator administrat le

creionează ca și realitate, chiar dacă martorii nuanțează elementele legate de

obiectele contondente, respectiv acel obiect din lemn, dar chiar în ipoteza

existenței acestor acte de lovire, reacția inculpatului nu poate fi privită în

nici un caz ca o ripostă la provocarea părții vătămate, întrucât atitudinea lui

B.B.V. a depășit cu mult limitele rezonabile ale unui răspuns la acte de

violență, care potrivit raportului de expertiză medico-legală existent la fila

58 din d.u.p. a necesitat 1 – 2 zile îngrijiri medicale.

Din concluziile raportului medico-legal nr.

A1/13153/2009 a rezultat că partea vătămată D.H.G. a prezentat leziuni

traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor - înțepător

(posibil cuțit sau similar), la data de 15 noiembrie 2009. Pentru vindecare a

necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice suferite

i-au pus viața în pericol.

La solicitarea inculpatului, au fost audiați

și martorii B.G.D., O.M., O.S.V. și S.C.I. care au participat la petrecerea

inculpatului, însă niciunul dintre acești martori nu a asistat la atacul

inculpatului asupra părții vătămate.

Din perspectiva situației de fapt instanța a

constatat că mijloacele de probă administrate în ambele faze ale procesului penal

confirmă încadrarea juridică dată faptei reținută ca fiind săvârșită, cu

vinovăție, de către inculpat.

La stabilirea pedepsei, instanța fondului a

avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72

C. pen., dar și modalitățile concrete în care fapta s-a derulat, circumstanțele

personale ale inculpatului, apreciind că în cauză nu se impune reținerea unor

accentuate circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și motivând în acest

sens că lipsa antecedentelor penale și o atitudine corespunzătoare în societate

reprezintă elemente de normalitate.

De asemenea, la soluționarea acțiunilor

civile exercitate de părțile civile D.H.G. și Spitalul Clinic de Urg. Sf.Ioan

în cauză, instanța a ținut seama de cadrul răspunderii civile admițând cererile

de despăgubiri materiale în măsura dovedirii lor și apreciind, motivat, cu

privire la acordarea daunelor morale, relativ la cuantumul acestora.

Împotriva hotărârii amintite a declarat în

termen legal, apel inculpatul B.B.V., criticând soluția instanței de fond atât

în latura sa penală, cât și în cea civilă.

Astfel, s-a arătat că circumstanțele reale

ale comiterii faptei – șicanarea inculpatului de către partea vătămată, chiar

de ziua acestuia, tinerețea inculpatului, posibilitatea de reeducare, lipsa

antecedentelor penale, conduita procesuală corespunzătoare, existența unui loc

de muncă, familie organizată, impun redozarea pedepsei aplicate în sensul

orientării cuantumului acesteia spre minimul special prevăzut de lege.

Curtea, verificând sentința atacată pe baza

materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie

invocate, precum și cu criticile ce vizau cuantumul prea ridicat al daunelor

materiale acordate părții civile D.H.G., dar și din oficiu, cu privire la toate

celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății –în conformitate cu art.

371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

În urma unei riguroase analize a ansamblului

probator, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor

tragerii la răspundere penală a inculpatului.

Audiat în cursul judecății în fond,

inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată cu un cuțit de bucătărie în

zona gâtului, datorită faptului că aceasta, aflându-se în același bar în care

inculpatul își serba ziua, a schimbat muzica ce se asculta și pentru faptul că

la interpelarea sa și la solicitarea de a permite audierea genului muzical

anterior, partea vătămată l-a lovit cu un băț în zona capului și a mâinii (fila

33).

În declarația părții vătămate (fila 32) se

arată că la cererea unui prieten a schimbat genul muzical ce se asculta la acel

moment în bar, aspect ce a declanșat nemulțumirea inculpatului cu care a avut

un schimb de replici, după care aceasta a simțit în zona cervicală o lovitură,

iar întorcându-se, a observat cum inculpatul avea în mână un cuțit cu lama

lungă. Partea vătămată a descris încercările sale de a se apăra lovind

inculpatul cu mâinile și picioarele și fiind tăiat în zona mâinii stângi și a

piciorului drept. Partea vătămată a arătat că acțiunea violentă a fost curmată

de un prieten al inculpatului care l-a imobilizat pe acesta.

Martorul D.S.V. (fila 52) a arătat că pe

fondul încercării părții vătămate de a schimba genul muzical, inculpatul l-a

lovit pe partea vătămată de mai multe ori cu cuțitul în zona gâtului și a

mâinii stângi, acțiunea acestuia fiind întreruptă de martorul M.F.. S-a mai

arătat în această declarație că nicio persoană din cele aflate în bar nu l-a

lovit pe inculpat cu vreun băț sau alte obiecte. S-a mai arătat, de asemenea

că, anterior acestui incident, în acea seară, în bar, nu a existat o altă

situație tensionată între inculpat și partea vătămată.

Martorul C.D.L. (fila 53) a arătat că genul

de muzică ce se asculta la acel moment a generat conflictul. Acesta a mai

arătat că inculpatul, înaintea exercitării acțiunii sale violente asupra părții

vătămate, nu a fost agresat de niciunul din cei ce-l însoțea pe partea vătămată

sau de către partea vătămată. Martorul a descris modalitatea în care inculpatul

a lovit partea vătămată când aceasta se afla aplecată spre calculator, spre a

schimba genul muzical. De asemenea a arătat că inculpatul a folosit un cuțit de

bucătărie, zona vizată în cadrul loviturilor a fost zona gâtului, iar

inculpatul se afla în stare de ebrietate. Martorul a mai arătat că înaintea

acestui moment a mai existat un schimb de replici între inculpat și partea

vătămată, plecat, de asemenea, de la faptul că partea vătămată schimbase

melodia ce se asculta.

Martorul D.R.G. (fila 54) a arătat că a

existat o discuție contradictorie între inculpat și partea vătămată. Acesta a

arătat că a văzut momentul în care martorul M.F. l-a imobilizat pe inculpat și

l-a scos afară din bar, inculpatul având asupra sa un cuțit mare, însă nu a

reținut alte aspecte datorită stării de ebrietate în care se afla.

Martorul D.C.D. (fila 55) a arătat că

generarea conflictului a avut la bază dorința părții vătămate de a schimba

genul muzical ce se asculta, moment în care inculpatul având un cuțit în mână,

a lovit partea vătămată din spate, în timp ce aceasta se afla în poziție

ghemuită, lângă calculator. Inculpatul a lovit în zona gâtului de mai multe ori

pe partea vătămată. Martorul a mai arătat că anterior acestei acțiuni violente,

între cei doi a mai existat un conflict din același motiv. Acest martor a

arătat că știe că partea vătămată a cheltuit 5000 lei pentru îngrijiri

medicale, tratament, acesta precizând că i-a împrumutat suma de 350 euro pentru

a achita cheltuieli legate de intervenția chirurgicală. Martorul a mai arătat

că partea vătămată a urmat un tratament de recuperare și de asemenea că după

incident are probleme de comportament, coșmaruri, insomnii și nu mai poate

practica sporturi.

Martorul I.A. (fila 87) a arătat că în

calitate de barman a observat contextul în care partea vătămată i-a cerut

inculpatului să schimbe genul de muzică ce se asculta sau să reducă volumul,

însă acesta a refuzat. După un interval de timp, partea vătămată personal a

schimbat genul muzical iar în acest context inculpatul a lovit partea vătămată

cu un cuțit în timp ce aceasta era aplicată spre calculator.

Martorul M.F. (fila 88) a arătat că partea

vătămată a avut o discuție cu inculpatul în legătură cu genul muzical ce se

asculta. Martorul a arătat că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată de mai

multe ori în zona gâtului și a mâinii până când a reușit să intervină. Acest

martor a revenit asupra aspectelor relatate în faza de urmărire penală

referitoare la faptul că anterior acțiunii violente, partea vătămată îl lovise

pe inculpat cu un băț, arătând că aceste aspecte i-au fost relatate de martorul

D.

Martora B.G.D., precum și martorii O.M. și O.S.

(filele 90-92) și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală,

precizând că nu au văzut momentul lovirii părții vătămate.

La dosar în cursul judecății în fond au fost

depuse înscrisuri în circumstanțiere care atestă conduita corespunzătoare în

societate a inculpatului (filele 57 și urm.).

Analizând ansamblul acestor probatorii,

Curtea a reținut că pe fondul unor discuții contradictorii legate de genul

muzical ce se asculta în cadrul petrecerii organizate în barul Viking în data

de 15 noiembrie 2007, inculpatul B.B.V. a lovit partea vătămată, apropiindu-se

din spatele acesteia, cu un cuțit în zona cervicală, producându-i multiple

leziuni.

Raportul de expertiză medico-legal nr. A1/13153/2009

din 12 martie 2010, atestă patru plăgi situate la nivel latero-cervical și

cervical posterior, precum și postero-lateral, produse cu corp

tăietor-înțepător, ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri

medicale, leziunile traumatice fiind de natură să pună părții vătămate viața în

pericol.

Concluziile raportului medical alături de

planșele fotografice și declarațiile martorilor au condus la concluzia că

inculpatul a acționat venind din spatele părții vătămate, într-un moment de

neatenție al acesteia, pe fondul unui conflict spontan anterior.

Natura acestui conflict anterior, astfel cum

a reținut și prima instanță, nu este suficient pentru a fi caracterizat ca o

provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen.

Provocarea trebuie să fie aptă să genereze o

puternică tulburare ce a constituit premisa acțiunii inculpatului. În situația

dată, conflictul verbal sau ușoara agresiune fizică susținută izolat nu au

amplitudinea și gravitatea necesare pentru a reține în favoarea inculpatului

starea de provocare.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepsei, Curtea a apreciat că prima instanță a analizat riguros

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind și aplicând o pedeapsă orientată

spre minimul special.

Față de elementele analizate de prima

instanță sub aspectul individualizării judiciare, Curtea a mai adăugat

următoarele aspecte:

Inculpatul a folosit un obiect vulnerant apt

să producă rezultatul urmărit și anume decesul victimei.

Gradul de pericol social concret este

subliniat nu numai de obiectul vulnerant folosit, dar și de numărul și

amplitudinea loviturilor aplicate, intensitatea acestora, precum și din

multiplele vase de sânge interesate.

Curtea a reținut că acțiunea violentă a fost

curmată nu prin voința inculpatului, ci datorită acțiunii și intervenției

martorilor oculari.

Lipsa antecedentelor penale cât și vârsta

inculpatului ori conduita anterioară corespunzătoare în societate, nu sunt

criterii suficiente care să susțină necesitatea reducerii cuantumului pedepsei.

Curtea nu a reținut din atitudinea acestuia

în fața organelor judiciare sau față de partea vătămată, existența unei

veritabile căințe active. Astfel, inculpatul nu a depus nici un fel de

diligențe în vederea acoperirii prejudiciului cauzat părții vătămate.

În ceea ce privește cuantumul daunelor

materiale și morale stabilite de prima instanță, Curtea a reținut următoarele:

Leziunile produse părții vătămate au

necesitat intervenții chirurgicale, tratament medical și de recuperare, și au

produs un prejudiciu estetic precum și un disconfort fizic semnificativ.

Pentru stabilirea cuantumului daunelor

materiale, prima instanță a avut în vedere declarația martorului D.C.D., precum

și actele medicale de la dosar, respectiv foaia de observație și expertiza

medico-legală.

În ceea ce privește cuantumul daunelor

morale, Curtea a apreciat că acțiunea violentă a inculpatului a produs părții

vătămate intense suferințe fizice și disconfort psihic constant, datorită

prejudiciului estetic.

Apelul inculpatului a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 200A din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu

consecința obligării sale potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata

cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Împotriva deciziei amintite a declarat recurs

inculpatul B.B.V., criticând hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei stabilite în sarcina sa și invocând cazul de casare reglementat în

disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

A solicitat recurentul inculpat ca la

individualizarea judiciară a pedepsei să se țină seama de circumstanțele reale

ale cauzei, dar și cele de ordin personal.

Examinând hotărârile recurate prin prisma

cazului de casare invocat dar si din oficiu conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

următoarele motive:

Ambele instanțe, pe baza unor argumente

rezultate din probatoriul administrat și cu argumente juridice pertinente au

apreciat cu privire la aplicarea unei pedepse cu închisoare în cuantum de 8 ani

în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., în urma reținerii unei

corecte încadrări juridice.

Au fost avute în vedere, totodată, modul de

săvârșirea a faptei, împrejurările în care ea a fost comisă, astfel cum au fost

relevate de probele administrate și care au exclus existența unei provocări în

sensul art. 73 lit. b) C. pen., natura unui conflict anterior nefiind suficient

pentru a fi caracterizat ca îndeplinind cerințele art. 73 lit. b) C. pen.,

considerații de natură probatorie și legală justificând pe deplin nereținerea

acestor dispoziții.

Tinerețea inculpatului, lipsa antecedentelor

penale, invocate de apărare precum și atitudinea procesuală corespunzătoare

manifestată prin recunoașterea faptei săvârșite, posibilitatea reeducării sale

nu pot constitui, prin ele însele, și în raport cu circumstanțele reale ale

cauzei, temeiuri în vederea reducerii cuantumului pedepsei aplicate.

Înalta Curte arată că recunoașterea anumitor

împrejurări nu este posibilă decât în măsura în care acestea luate în

considerare reduc, în asemenea măsura gravitatea faptei în ansamblu sau

caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât

numai aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus se învederează a satisface,

în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

De altfel „conduita bună” nu se reduce în mod

exclusiv, la absența antecedentelor penale.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat

recursul inculpatului.

Potrivit art. 385

17

alin. (4)

raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen., din

pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive

privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.B.V. împotriva deciziei penale nr. 200/A din 30 septembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2009 la 24 ianuarie

2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 ianuarie 2011.