ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 574/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1210

din 20 octombrie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza

art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), d)

și i) C. pen., condamnarea inculpatului C.S., la pedeapsa de 10 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Conform art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu

aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 14

mai 2008, la zi, menținând starea de arest a inculpatului, în temeiul art. 350 C.

proc. pen.

Conform art. 14

raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sfântul Pantelimon, București a sumei

de 782,90 lei, plus dobânda legală de referință a B.N.R., de la data rămânerii

definitive a hotărârii și până la achitarea debitului, reprezentând despăgubiri

civile.

S-a luat act că partea

vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen., s-a confiscat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul C.S. s-a cunoscut cu

partea vătămată S.A. și cu concubina acestuia, martora C.C.D., în urmă cu trei

săptămâni, toți fiind persoane fără adăpost.

Cei trei se întâlneau

frecvent, consumând băuturi alcoolice, însă între inculpat și partea vătămată

au apărut disesnsiuni legate de persoana martorei C.C.D.

Pe fondul acestei

stări tensionate și al consumului de băuturi alcoolice, în ziua de 13 mai 2008,

cei trei s-au certat, partea vătămată lovind-o pe martoră, aceasta reproșând

ulterior inculpatului că nu a intervenit. Inculpatul i-a răspuns martorei că

astfel de lucruri se rezolvă „între patru ochi”, în acel moment luând hotărârea

de a-l ucide pe S.A.

După ce inculpatul a

luat această decizie, într-un interval de câteva ore, a reflectat asupra

modului cum va săvârși infracțiunea, această circumstanță rezultând fără

echivoc din modalitatea și împrejurările în care a fost comisă tentativa de

omor.

Astfel, după acest

prim incident, cei trei au consumat până seara o cantitatea mare de băuturi

alcoolice, după care inculpatul a plecat, partea vătămată S.A. și martora C.C.D.,

aflați în stare de ebrietate, culcându-se pe niște saltele, pe o alee situată

în spatele blocului de pe str. Râmnicu Vâlcea.

În continuare,

inculpatul C.S. s-a înarmat cu un cuțit, a revenit la locul unde partea

vătămată și martora se culcaseră și, profitând de faptul că aceștia dormeau,

i-a aplicat părții vătămate trei lovituri de cuțit în zona gâtului,

provocându-i o puternică hemoragie cervicală.

Apoi, inculpatul a

fugit de la locul comiterii infracțiunii, revenind însă după ce partea vătămată

a fost transportată la spital.

Din concluziile

raportului medico legal al I.N.M.L. rezultă că leziunile traumatice suferite de

partea vătămată S.A. au putut produce prin lovire cu corp tăietor, înțepător,

pot data din 13 mai 2008 și necesită 11 - 12 zile de îngrijiri medicale pentru

vindecare fără a pune în primejdie viața victimei.

Fiind audiat,

inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile sale coroborându-se cu

cele ale părții vătămate S.A. și martorei C.C.D., precum și cu celelalte probe

administrate în cauză.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.S. criticând-o pentru

netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea

acesteia față de poziția sinceră manifestată pe parcursul procesului penal.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin decizia penală nr. 287 din 26 noiembrie 2008,

a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menținând starea de arest a

acestuia și deducând prevenția de la 14 mai 2008, la zi.

Inculpatul a fost

obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care 200 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.S., solicitând

reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Examinând recursul,

Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza

materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele

au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar fapta

comisă a primit încadrarea juridică legală și temeinică.

Inculpatul a pregătit

agresiunea, alegând momentul, arma și modalitatea de săvârșire, ca ripostă la

ceea ce el a considerat un gest nepermis din partea martorului S.A., aceea de

a-și lovi concubina, gest care trebuia sancționat într-o manieră în care să-i

dea satisfacție acesteia și să facă dovada sentimentelor inculpatului.

Victima dormea,

neputându-se apăra de loviturile ce i-au fost aplicate în zona gâtului.

Fapta comisă

constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen.

Deci inculpatul și-a

lovit victima cu cuțitul de trei ori, într-o zonă vitală, loviturile nu au

produs leziuni care să fi pus viața acesteia în primejdie, necesitând doar 11 -

12 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere

urmările faptei comise, consecințele concrete ale acestora asupra vieții și

stării de sănătate a victimei, conduita sinceră și responsabilă a inculpatului

care și-a asumat răspunderea și și-a exprimat regretul pentru săvârșirea lor,

comportamentul social avut anterior trimiterii sale în judecată, Înalta Curte

constată că pedeapsa aplicată inculpatului C.S. este greșit individualizată.

Toate datele și

împrejurările arătate mai sus nu-și găsesc o justă reflectare în cuantumul

stabilit, astfel că instanța a încălcat dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.,

nefăcând o apreciere temeinică a criteriilor de individualizare și neasigurând

astfel, realizarea scopului pedepsei de a se constitui atât într-o măsură de

constrângere, cât și într-un mijloc de reeducare și recuperare socială.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va admite recursul inculpatului C.S. și va casa

hotărârile pronunțate numai cu privire la individualizarea pedepsei pe care o

va reduce de la 10 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare.

Celelalte dispoziții

ale hotărârilor vor fi menținute.

Din durata pedepsei se

va deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 14 mai 2008 la zi.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C.

proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 287 din 26 noiembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 1210/ F din 20 octombrie 2008 a Tribunalului

București, secția I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin.

(1) – art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen., de la 10 ani închisoare la

7 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 mai 2008 la 18

februarie 2009.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2009.