ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 574/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1210 din 20 octombrie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen., condamnarea inculpatului C.S., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 14 mai 2008, la zi, menținând starea de arest a inculpatului, în temeiul art. 350 C. proc.

pen. Conform art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sfântul Pantelimon, București a sumei de 782,90 lei, plus dobânda legală de referință a B.N.R., de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului, reprezentând despăgubiri civile. S-a luat act că partea vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul C.S. s-a cunoscut cu partea vătămată S.A.

și cu concubina acestuia, martora C.C.D., în urmă cu trei săptămâni, toți fiind persoane fără adăpost. Cei trei se întâlneau frecvent, consumând băuturi alcoolice, însă între inculpat și partea vătămată au apărut disesnsiuni legate de persoana martorei C.C.D. Pe fondul acestei stări tensionate și al consumului de băuturi alcoolice, în ziua de 13 mai 2008, cei trei s-au certat, partea vătămată lovind-o pe martoră, aceasta reproșând ulterior inculpatului că nu a intervenit. Inculpatul i-a răspuns martorei că astfel de lucruri se rezolvă „între patru ochi”, în acel moment luând hotărârea de a-l ucide pe S.A. După ce inculpatul a luat această decizie, într-un interval de câteva ore, a reflectat asupra modului cum va săvârși infracțiunea, această circumstanță rezultând fără echivoc din modalitatea și împrejurările în care a fost comisă tentativa de omor.

Astfel, după acest prim incident, cei trei au consumat până seara o cantitatea mare de băuturi alcoolice, după care inculpatul a plecat, partea vătămată S.A. și martora C.C.D., aflați în stare de ebrietate, culcându-se pe niște saltele, pe o alee situată în spatele blocului de pe str. Râmnicu Vâlcea. În continuare, inculpatul C.S. s-a înarmat cu un cuțit, a revenit la locul unde partea vătămată și martora se culcaseră și, profitând de faptul că aceștia dormeau, i-a aplicat părții vătămate trei lovituri de cuțit în zona gâtului, provocându-i o puternică hemoragie cervicală. Apoi, inculpatul a fugit de la locul comiterii infracțiunii, revenind însă după ce partea vătămată a fost transportată la spital.

Din concluziile raportului medico legal al I.N.M.L. rezultă că leziunile traumatice suferite de partea vătămată S.A. au putut produce prin lovire cu corp tăietor, înțepător, pot data din 13 mai 2008 și necesită 11 - 12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare fără a pune în primejdie viața victimei. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale părții vătămate S.A. și martorei C.C.D., precum și cu celelalte probe administrate în cauză. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.S. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia față de poziția sinceră manifestată pe parcursul procesului penal.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 287 din 26 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menținând starea de arest a acestuia și deducând prevenția de la 14 mai 2008, la zi. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.S., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar fapta comisă a primit încadrarea juridică legală și temeinică.

Inculpatul a pregătit agresiunea, alegând momentul, arma și modalitatea de săvârșire, ca ripostă la ceea ce el a considerat un gest nepermis din partea martorului S.A., aceea de a-și lovi concubina, gest care trebuia sancționat într-o manieră în care să-i dea satisfacție acesteia și să facă dovada sentimentelor inculpatului. Victima dormea, neputându-se apăra de loviturile ce i-au fost aplicate în zona gâtului. Fapta comisă constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen. Deci inculpatul și-a lovit victima cu cuțitul de trei ori, într-o zonă vitală, loviturile nu au produs leziuni care să fi pus viața acesteia în primejdie, necesitând doar 11 - 12 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere urmările faptei comise, consecințele concrete ale acestora asupra vieții și stării de sănătate a victimei, conduita sinceră și responsabilă a inculpatului care și-a asumat răspunderea și și-a exprimat regretul pentru săvârșirea lor, comportamentul social avut anterior trimiterii sale în judecată, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului C.S. este greșit individualizată. Toate datele și împrejurările arătate mai sus nu-și găsesc o justă reflectare în cuantumul stabilit, astfel că instanța a încălcat dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., nefăcând o apreciere temeinică a criteriilor de individualizare și neasigurând astfel, realizarea scopului pedepsei de a se constitui atât într-o măsură de constrângere, cât și într-un mijloc de reeducare și recuperare socială.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul inculpatului C.S. și va casa hotărârile pronunțate numai cu privire la individualizarea pedepsei pe care o va reduce de la 10 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare. Celelalte dispoziții ale hotărârilor vor fi menținute. Din durata pedepsei se va deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 14 mai 2008 la zi. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 287 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 1210/ F din 20 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen., de la 10 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 mai 2008 la 18 februarie 2009. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2009.