ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 167/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 235 din 23

aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 61/122/2009, s-a

dispus condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare

și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de

art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

A interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în

condițiile și pe durata prev. de art.71 C. pen.

În baza art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și

arestării preventive de la data de 26 octombrie 2008 la zi, menținând starea de

arest a inculpatului.

În baza art.

118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un cuțit cu prăsele din

textolit de culoare maro, cu lungimea totală de 22 cm. și lungimea lamei de 12 cm aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Giurgiu.

În baza art. 14

rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. și art. 313 din Legea nr.

95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, s-a admis acțiunea civilă

formulată de Spitalul Clinic de Urgență București și a fost obligat inculpatul

să plătească părții civile suma de 1648,47 lei cu titlu de cheltuieli de

spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și

până la achitarea debitului.

S-a luat act că

partea vătămată B.F.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.

191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:

În data de 26

octombrie 2008, în jurul orelor 14

00

, inculpatul B.I., în timp ce se

afla pe terasa localului SC S. SRL din localitatea Chiriacu, comuna Izvoarele,

județul Giurgiu, enervat de faptul că partea vătămată B.F.V. a lovit cu

piciorul câinele pe care inculpatul îl legase de gardul terasei barului, i-a

aplicat cu un cuțit mai multe lovituri.

Din Raportul

medico-legal nr. 466/E din 27 octombrie 2008, întocmit de Serviciul de Medicină

Legală Giurgiu, a rezultat că partea vătămată B.F.V. a suferit cinci plăgi

înjunghiate (una penetrantă toracală cu hemopneumotorax), ce au putut fi

produse prin lovire cu corp ascuțit tăietor-înțepător (cuțit). Leziunile au

necesitat 15 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, plăgile

produse punându-i viața în primejdie.

În

raport de probele administrate și de starea de fapt reținută, instanța de fond

a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive al

infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Împotriva

sentinței pronunțată de prima instanță au declarat apel inculpatul B.I.,

solicitând desființarea acesteia și în cadrul rejudecării achitarea sa în

conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C.

proc. pen.

În subsidiar a

solicitat reținerea circumstanței legale atenuante a provocării, prevăzută de

art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei.

Prin decizia penală

nr.229/A din 30 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, pronunțată în dosarul nr. 61/122/2009 s-a dispus admiterea apelului

declarat de inculpatul B.I.

A fost

desființată hotărârea atacată și, în rejudecare, prin reținerea dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen., a fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea prev. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., de la 7 ani și 6

luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării

pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

În baza art. 383 alin. (1), rap. la art. 350 C.

proc. pen., art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen. a dedus perioada reținerii și arestării preventive a

inculpatului de la 26 octombrie 2008 la zi.

În baza art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în fapt următoarele:

Curtea,

verificând cauza atât sub aspectul motivelor de apel invocate, cât și din

oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt

și de drept, a apreciat apelul declarat de inculpat ca fiind fondat, însă numai

sub aspectul criticii ce vizează incidența dispozițiilor prevăzute de art. 73

lit. b) C. pen., considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Astfel, din

situația de fapt, corect stabilită de prima instanță, pe baza unei analize

complete a probelor administrate, a rezultat, fără echivoc, că inculpatul B.I.

este autorul agresiunii comisă în data de 26 octombrie 2008 asupra părții

vătămate B.F.V., criticile formulate sub acest aspect de către apelant neputând

fi reținute de instanță.

Chiar dacă inculpatul

a avut pe parcursul cercetărilor o atitudine oscilantă, de la recunoașterea

fără rezerve a comiterii faptei în cursul urmăririi penale (filele 37 și 50

d.u.p.), recunoașterea nuanțată a acesteia în cursul cercetării judecătorești -

când a arătat că a fost lovit cu o sticlă de bere, motiv pentru care a

reacționat aplicând unuia dintre clienții barului o lovitură de cuțit - până la

negarea săvârșirii infracțiunii în fața instanței de apel, când a susținut că

nu a lovit partea vătămată, acesta împiedicându-se de o bicicletă și lovindu-se

de axul de la pedală, Curtea a constatat că vinovăția acestuia este pe deplin

dovedită, concludente în acest sens fiind declarațiile părții vătămate B.F.V.

și ale martorilor S.F., F.I., O.S. și C.D., mențiunile procesului-verbal de

cercetare la fața locului și planșele foto, concluziile raportului medico-legal

nr. 466/E din 27 octombrie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală

Giurgiu.

Astfel, partea

vătămată B.F.V. a declarat în mod constant pe parcursul cercetărilor că, în

data de 26 octombrie 2008, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu un

cuțit pe care îl avea asupra sa, deranjat fiind de faptul că i-a lovit câinele

cu piciorul.

Declarațiile părții vătămate

se coroborează cu cele ale martorilor S.F. și C.D., care l-au văzut pe inculpat

lovindu-l cu cuțitul pe partea vătămată, provocat fiind de faptul că acesta din

urmă i-a lovit cu piciorul câinele.

Concludente

sunt și declarațiile martorului F.I., care I-a văzut pe inculpat lovind partea

vătămată, iar, ulterior, a observat că B.I. avea un cuțit în mână, precum și

cele ale martorei O.S., care, imediat după incident, I-a văzut pe partea

vătămată având urme de lovituri de cuțit, aflând de la martorii oculari că

acesta a fost înjunghiat de inculpatul B.I.

De reținut sunt

și concluziile raportului medico-legal nr. 466/E din 27 octombrie 2008 întocmit

de Serviciul de Medicină Legală Giurgiu, din care rezultă că leziunile

provocate părții vătămate B.F.V. la data de 26 octombrie 2008 nu au fost

produse prin lovire de un corp dur, astfel cum a susținut inculpatul în cadrul

motivelor de apel, ci cu un corp tăietor - înțepător, necesitând pentru

vindecare 15 zile de îngrijiri medicale și punând în primejdie viața victimei.

Nu a fost reținută nici

apărarea apelantului-inculpat în sensul că pe hainele sale nu au fost găsite

urme de sânge, iar cele ridicate de pe cuțit nu au fost expertizate,

împrejurări de natură, în opinia sa, să excludă participarea la comiterea

faptei, având în vedere probatoriul administrat în cauză, din care rezultă

neîndoielnic că inculpatul B.I. este cel care, în data de 26 octombrie 2008,

i-a aplicat loviturile de cuțit părții vătămate B.F.V.

În consecință,

având în vedere toate aceste considerente, Curtea a apreciat că nu poate fi

reținută critica apelantului privitoare la greșita sa condamnare, neexistând în

cauză temeiuri de achitare, conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen., astfel cum s-a solicitat în cadrul motivelor de apel.

Curtea a constatat,

însă, ca fiind fondată cea de-a doua critică formulată, referitoare la

omisiunea Tribunalului de a reține în favoarea inculpatului circumstanța

atenuantă legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în

vedere în acest sens următoarele aspecte:

Din materialul

probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului date în

cursul urmăririi penale, declarațiile părții vătămate și ale martorului ocular S.F.,

rezultă că atitudinea agresivă a inculpatului față de victimă a fost

manifestată sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare

din partea persoanei vătămate B.F.V., care a aplicat o lovitură cu piciorul

câinelui inculpatului.

La aprecierea

gravității acțiunii ilicite a părții vătămate și a aptitudinii acesteia de a

determina o puternică tulburare inculpatului, sub stăpânirea căreia acesta a

comis infracțiunea dedusă judecății, Curtea a avut în vedere starea psihică a

inculpatului, astfel cum aceasta este reliefată de raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică întocmit în cauză (filele 51-53 dosar apel), precum

și celelalte date privind persoana apelantului, consemnate în referatul de

evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu

(filele 19-23 dosar fond), din care rezultă că B.I. este cunoscut ca având o

fire retrasă, singuratică, fiind în permanență însoțit de doi câini și ca o

persoană care creează situații conflictuale în cazul în care cineva are o

nemulțumire legată de el sau de câinii săi.

Ca urmare, pe

fondul stării psihice precare a inculpatului - care are discernământul diminuat

în raport cu infracțiunea pentru care a fost condamnat - și având în vedere

aspectele relevate în referatul de evaluare anterior menționat, Curtea a apreciat

că fapta ilicită a părții vătămate B.F.V., de a lovi cu piciorul câinele

inculpatului, întrunește condiția de gravitate cerută de art. 73 lit. b) C.

pen. și a fost de natură să determine o puternică tulburare inculpatului, sub

stăpânirea căreia acesta a comis infracțiunea.

Împotriva

deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, au declarat recurs Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.I.

Parchetul a

invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen., solicitând reducerea cheltuielilor de spitalizare la care a fost

obligat inculpatul urmare reținerii corecte a stării de provocare prev. de art.

73 lit. b) C. pen.

În condițiile

în care a fost reținută această circumstanță, procurorul a apreciat că se impune

să se stabilească obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare în

raport de întinderea culpei sale.

În susținerea

orală a motivelor de recurs, procurorul a apreciat o culpă a inculpatului în proporție

de 70% iar a victimei în proporție de 30%.

Inculpatul B.I.

a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând reducerea pedepsei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate

dar și din oficiu ambele hotărâri, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 313 alin. (1) din O.U.G. nr. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii

nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru abrogarea unor

dispoziții din alte acte normative în domeniul sanitar, persoanele care prin

faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația

să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile

efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Mențiunea din

cuprinsul textului invocat anterior în sensul că făptuitorii răspund „ potrivit

legii” trimite în mod obligatoriu la dispozițiile art. 998 – 999 C. civ.,

potrivit cu care orice faptă a omului, săvârșită cu intenție, praeterintenție

sau din culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui

greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Ca atare,

cheltuielile necesitate de asistența medicală acordată victimei infracțiunii pot

constitui, în procesul penal, obiect al tragerii la răspundere civilă a inculpatului

și a părții responsabile civilmente în condițiile prevăzute în art. 14 și urm. C.

proc. pen.. sanitară căreia i s-a cauzat prin fapta penală o vătămare

materială, dacă participă în procesul penal, și exercită acțiunea civilă în

cadrul procesului penal, dobândește, conform art. 24 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., calitatea de parte civilă.

Ca regulă,

gravitatea faptei nu constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului

despăgubirilor, autorul faptei urmând a răspunde integral pentru prejudiciul

cauzat. Cu toate acestea în cazul în care paguba a fost cauzată atât din culpa

autorului faptei, cât și din culpa victimei, adică culpa lor comună, nu există niciun

temei juridic în baza căruia partea din paguba cauzată prin culpa victimei să

fie reparată de autor.

Despăgubirile

civile, pe care trebuie să le suporte autorul, nu vor reprezenta, în astfel de

situații, repararea integrală a pagubei, ci numai a unei părți a acesteia, întinderea

ei făcându-se în raport de gravitatea culpelor autorului și victimei, stabilită

pe baza probelor administrate de autoritățile judiciare.

Ca atare, în

situația producerii pagubei în patrimoniul unității sanitare din cauza culpei

comune a inculpatului și a părții vătămate, operează principiul de drept civil

al răspunderii în raport cu întinderea culpei, despăgubirile datorate fiind

diminuate corespunzător.

Neexistând, astfel

cum s-a arătat anterior, niciun temei de drept pentru a se deroga de principiul

enunțat, inculpatul urmează a fi obligat a plăti unității sanitare cheltuielile

necesitate de asistența medicală acordată părții vătămate numai în raport cu

propria sa culpă.

În cauza dedusă

judecății, s-a reținut că inculpatului B.I. a săvârșit infracțiunea de

tentativă la omor calificat în stare de provocare, reținându-se pe cale de

consecință prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Reținerea circumstanței

legale atenuante a provocării are consecințe directe asupra rezolvării acțiunii

civile alăturate acțiunii penale.

Sub acest

aspect se constată că a exercitat acțiunea civilă în procesul penal numai

Spitalul Clinic de Urgență București care a acordat asistența medicală părții

vătămate B.F.V., cheltuielile avansate fiind de 1648,47 lei.

Reținându-se,

în raport de probele cauzei (reacția inculpatului a fost determinată de o

provocare a părții vătămate, dar și de starea sa psihică precară) o culpă a

inculpatului în proporție de 70% și a victimei de 30%, cheltuielile de

spitalizare vor fi reduse corespunzător, inculpatul urmând a fi obligat la

despăgubiri către unitatea sanitară în raport de culpa sa.

Cât privește individualizarea

judiciară a pedepsei - critică invocată de recurentul inculpat B.I. – se

apreciază că instanța de apel a evaluat corect gradul de pericol social al

faptei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă ce respectă criteriile enunțate în

art. 72 C. pen.

Din probele

dosarului a rezultat că inculpatului – chiar dacă a acționat pe fondul unei

stări psihice precare, fiind cunoscut ca o persoană retrasă - singuratică, a

lovit victima cu un cuțit, aceasta suferind cinci plăgi înjunghiate (una

penetrantă toracală cu hemopneumotorax) care i-au pus viața în primejdie.

Atitudinea procesuală

a inculpatului a fost evaluată în mod corespunzător, instanța orientându-se spre

minimul special prevăzut de lege.

Așa fiind,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul disp. art. 385

15

alin.

(2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr.

229/A din 30 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București.

Va casa decizia recurată numai în ceea ce privește

cuantumul cheltuielilor de spitalizare la care a fost obligat inculpatului către

Spitalul Clinic de Urgență București pe care le va reduce de la 1648,47 lei la

1153,93 lei.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei

atacate.

În temeiul disp. art. 385

17

alin. (4) rap.

la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen. va deduce, din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 26 octombrie 2008 la

zi.

Văzând și disp. art. 189 - 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr.

229/A din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I - a penală.

Casează decizia recurată numai în ceea ce privește

cuantumul cheltuielilor de spitalizare la care s-a dispus obligarea

inculpatului către Spitalul Clinic de Urgență București pe care le reduce de la

1648,47 lei la 1153,93 lei.

Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 26 octombrie 2008 la 20 ianuarie

2010.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

recurentul inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursurilor, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.