ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2980/2009

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

penală, prin sentința penală nr. 165 din 30 martie 2009 pronunțată în Dosar nr. 3017/122/2008 a condamnat pe inculpatul C.M.C.  pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat („în public”) prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la dat 174, 175 lit. i) C. pen. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 8 ani (pedeapsă complementară).

În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiindu-i computată din pedeapsa închisorii aplicată – potrivit art. 88 C. pen. – durata reținerii și arestării preventive de la 14 septembrie 2008 la zi.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri București fiind obligat inculpatul către această parte civilă – în conformitate cu dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006 – la despăgubiri civile în sumă de 19.010,46 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei în cauză, cu dobânzi legale aferente calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului amintit (luându-se act totodată, potrivit art. 15 C. proc. pen., că partea vătămată M.C.M., victima infracțiunii săvârșite de inculpat, nu s-a constituit parte civilă în cauză).

A fost obligat inculpatul C.M.C. – în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. – la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare statului.

Instanța a reținut că la data de 13 septembrie 2008, în jurul orelor 22,00 inculpatul C.M.C. s-a deplasat la barul SC A. SRL din localitatea Frățelti, jud. Giurgiu, unde a consumat băuturi alcoolice și a jucat jocuri de noroc cu mai multe persoane, printre care și partea vătămată și martorul C.G.I.

În jurul orelor 14

00

, fiind sub influența băuturilor alcoolice, între inculpat și martorul C.G.I. a avut loc o altercație în cadrul căreia inculpatul a încercat să îl lovească pe cel de-al doilea cu o sticlă de bere în zona capului, însă a fost împiedicat de partea vătămată care i-a despărțit.

Iritat de cele întâmplate și intervenția părții vătămate în conflict în apărarea martorului C.G.I., inculpatul a părăsit imediat barul și s-a deplasat la domiciliul său de unde a luat un borcan cu benzină iar apoi a mers la locuința părții vătămate. Negăsind acasă partea vătămată, inculpatul a avut o discuție cu martora M.I., mama părții vătămate, căreia i-a spus că îi va da foc fiului acesteia, întrucât „se dă șmecher”. După circa 20 de minute și-a făcut apariția și partea vătămată care l-a întrebat pe inculpat ce are cu el. Fără să îi răspundă, inculpatul a desfăcut capacul borcanului și l-a stropit cu benzină pe haine pe partea vătămată. Partea vătămată a fugit din curte pe stradă, însă inculpatul l-a ajuns din urmă și i-a incendiat hainele de pe el folosind o brichetă.

Din cuprinsul raportului medico-legal nr. 392/E din 17 decembrie 2008 emis de Serviciul Medico - Legal Giurgiu rezultă că partea vătămată M.C.M. a prezentat arsuri de gradul II și III pe aproape 39% din suprafața corporală care au fost produse prin flacără și care au necesitat un număr de 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu mențiunea că i-au pus în pericol viața, impunând reexaminare după 6-12 luni.

Audiat pe parcursul procesului penal cu respectarea garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6, 70 și 171 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând comiterea faptei [„..în locuința vărului meu (.) am aruncat circa 100 ml. cu benzină pe acesta (.) a ieșit din cameră încercând să fugă pe uliță, am ieșit și eu pe uliță, am alergat după acesta și ajungându-l i-am dat foc cu o brichetă (.) am comis data sub influența băuturilor alcoolice și o regret”].

La individualizarea pedepsei principale al cărei cuantum a fost stabilit la 10 ani închisoare, instanța a avut în vedere, în considerarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. pericolul social concret ridicat a faptei în raport de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut și regretat infracțiunea săvârșită fiind lipsit de antecedente penale.

Cererea de constituire parte civilă formulată în cursul urmăririi penale de Spitalul Clinic de Urgență și Chirurgie plastică, reparatorie și de arsuri București a fost dovedită cu foaia de observație medicală a părții vătămate internată în regim de urgență la 14 septembrie 2008, ce a necesitat intervenții și îngrijiri medicale de specialitate până la data de 13 octombrie 2008 când a fost externată și decontul de cheltuieli aferent în sumă de 19.010,46 lei.

Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei susținându-se că se impunea reținerea și a agravantei de calificare prevăzută de lit. c) a articolului 175 C. pen. întrucât partea vătămată este văr (grad de rudenie) cu inculpatul.

Inculpatul a invocat netemeinicia sentinței sub aspectul individualizării pedepsei, făcând referire în acest sens la buna conduită anterioară/recunoașterea faptei ce trebuiau reținute și apreciate în opinia sa ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei în baza art. 76 alin. (2) C. pen. sub minimul legal special de 7 ani și 6 luni închisoare și stabilirea unei modalități de executare neprivative de libertate în condițiile art. 86

1

și urm. C. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 132 din 27 mai 2009 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desființat parțial sentința și rejudecând în fond, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) și i) C. pen. („asupra unei rude” și „în public”) texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și interzicerea pe durata de 6 luni a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. [apelul inculpatului vizând atenuarea tratamentului penal fiind descris ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.].

Decizând astfel Curtea a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 149 C. pen. calitatea de rude apropiate o au ascendenții și descendenții frații și surorile, copii acestora precum și persoanele devenite prin adopție astfel de rude fără a interesa gradul de rudenie în linie ascendentă sau descendență al persoanelor amintite; în speță este stabilită împrejurarea – inclusiv cu datele de stare civilă ale acestora – că mamele inculpatului și victimei sunt surori iar aceștia sunt veri, gradul IV de rudenie și ca atare tentativa la omor dedusă judecății în cauză a fost comisă de inculpat „în public” și „asupra unei rude apropiate”corespunzător modalităților normative agravante prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c) și i) C. pen., cu consecințele anterior arătate.

Criticile formulate de inculpat au fost respinse ca neîntemeiate argumentându-se că în raport cu prevederile art. 74 C. pen., simpla recunoaștere și regretul ulterior manifestat de infractor inclusiv lipsa de antecedente penale a acestuia, nu pot determina în sine, acordarea în mod automat a circumstanțelor atenuante judiciare, relevanța atenuantă a unor asemenea date și împrejurări fiind posibilă numai dacă aceste circumstanțe, în urma aprecierii instanței, reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret, satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

În cauză penală pendinte modalitatea concretă de săvârșire a faptei (incendierea părții vătămate, după ce a fost stropită cu benzină) relația de rudenie apropiată cu victima în vârstă de numai 22 ani (care a suferit arsuri de gradul II și III pe aproximativ 30% din suprafața corporală și deși vindecată chirurgical a rămas în continuare cu „cicatrice, cheloide ce pot evolua spre semianchiloză”) precum și mobilul comiterii faptei (un incident minor într-un bar) nu justifică reținerea datelor și împrejurărilor invocate de inculpat ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. contrar a apreciat și că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea în împrejurările cu consecințele anterior arătate a infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174,175 lit. a) și c) C. pen. – pedepsită de legiuitor de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare – este legală și temeinicită, în deplină concordanță cu criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. iar reducerea sa către minimul legal special de 7 ani și 6 luni închisoare de asemenea nejustificată.

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., împotriva Deciziei penale nr. 132 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.M.C.

În recursul procurorului hotărârea instanței de apel a fost considerată nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte: (i) greșita încadrare juridică dată faptei ilicite prin nereținerea și a prevederilor art. 175 lit. a) C. pen. („prin premeditare”) întrucât „modul de a acționa al inculpatului exteriorizează neîndoielnic rezoluția infracțională luată anterior” (art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.) și; (ii) individualizarea greșită a pedepsei accesorii și complementare prin neinterzicerea și a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. în primul caz și respectiv și a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. b), d) și e) C. pen. în cel de-al doilea caz (art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) susținându-se că în raport de modalitatea, împrejurările personale și reale în care acesta a comis infracțiunea inculpatul este nedemn/nu prezintă garanții morale să mai exercite drepturile civice și părintești sus-menționate [calea de atac exercitată de inculpat, nemotivată, a fost susținută oral prin apărător ales – concluzii însușite în totalitate de titularul acesteia-pentru motivele de netemeinicie din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.].

Înalta Curte, verificând decizia atacată cu privire la motivele de nelegalitate și netemeinicie, invocată de recurenți – în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (1) și (2) și 385

14

alin. (2) C. proc. pen. – constată următoarele:

3.1. Premeditarea, în sensul literal al cuvântului înseamnă gândire anticipată, chibzuire asupra unei activități viitoare; în accepțiunea legii penale această noțiune presupune însă ceva mai mult decât o gândire anticipată a făptuitorului și anume: (i) trecerea unei perioade de timp suficient de îndelungată pentru a avea posibilitatea să reflecteze asupra împrejurărilor, locului și momentului de săvârșirea a faptei și de a persista în această apărare; (ii) interval de timp în care este necesar ca acesta să fi întreprins și acțiuni specifice de pregătire în acest scop, cum ar fi: pândirea victimei, procurarea de mijloace sau strângerea de informații etc.

În speță - astfel cum se reține prin memoriul de recurs și rezultă din recunoașterea inculpatului declarațiile părții vătămate și ale martorei M.I. – după ce a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 4

30

din noapte, având o altercație cu martorul C.G.I. care l-a lovit cu pumnul în față și împiedicat să riposteze de intervenția victimei, vărul acesteia, inculpatul a părăsit precipitat barul comunal deplasându-se la domiciliul său unde a pus benzină într-un borcan din drujba aflată pe holul locuinței și apoi a mers inițial către locuința martorului C.G.I., care nu era la domiciliu - lipsea autoturismul staționat la ieșirea din local - motiv pentru care s-a deplasat la partea vătămată care nu ajunsese acasă; a pătruns în interiorul locuinței având o discuție cu martora M.I. mama părții vătămate/mătușa sa, căreia i s-a plâns de cele întâmplate în bar și i-a mărturisit că îl așteaptă pe M.C.M. pentru a-i da foc, întrucât „se dă șmecher” scoțând și borcanul cu benzină din buzunar pe care l-a pus la vedere pe pat, după 15-20 minute, în jurul orelor 5

00

, a sosit și partea vătămată care „l-a întrebat ce caută și i-a făcut puțin vânt”, arată victima / „a început să mă înjure (.), m-a împins și am căzut pe pat” relatează inculpatul/ situație în care nemulțumit de repetarea atitudinii de respingere la demersurile acestuia de a găsi înțelegere la vărul său pentru cele petrecute anterior, inculpatul a stropit cu benzină și incendiat victima în condițiile reținute prin sentință. Intervalul minim de timp avut la dispoziție și modalitatea de derulare a evenimentelor anterior expresă arătată - contrar aprecierii procurorului – exclude ipoteza că inculpatul s-ar fi hotărât în prealabil, pe baza unui plan metodic, organizat, specific agravantei prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen., cum să săvârșească fapte de tentativă la omor calificat în cauză.

3.2. Interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (art. 64 lit. b)) a drepturilor părintești (art. 64 lit. d)) și a dreptului de a fi tutore sau curator (art. 64 lit. e)) – ca pedeapsă complementară și accesorie prevăzute de art. 64 și 71 C. pen. – sunt la aprecierea instanței și se aplică potrivit art. 8 din C.E.D.O. dacă, instanța constată că în raport cu tipul de infracțiune săvârșită de inculpat, cu conduita acestuia și cu interesul minorului, limitarea exercitării acestor drepturi ale inculpatului pe durata executării pedepsei preventive de libertate și/sau ulterior constituie o măsură necesară și urmăresc un scop legitim. În speță avându-se în vedere împrejurările cauzei, persoana inculpatului și conduita bună a acestuia față de copilul minor rezultat din relații de concubinaj – astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu – interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b), d) și e) C. pen. este lipsă de caracter necesar anterior arătat, iar aplicarea lor nu se justifica.

3.3. Pentru considerentele arătate în expunerea deciziei atacate – a căror repetare se apreciază a fi inutilă – reținerea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. nu se justifică, iar pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea prin incendiere și cu urmările arătate a tentativei la omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. a) și c) C. pen. se afla în deplină concordanță cu criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. fiind de natură a asigura finalitatea preventivă/educativă urmărită de legiuitor prin art. 52 C. pen.

Examinând cauza din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) se reține legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latura penală și civilă adoptată de instanțele anterior, astfel că se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de procuror și inculpat, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului – potrivit dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) raportat la art. 381 alin. (1) C. proc. pen. – timpul reținerii și arestării preventive de la 14 septembrie 2008 la 22 septembrie 2009.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul recurent

să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul C.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 132 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 septembrie 2008 la 22 septembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată,în ședință publică,azi 22 septembrie  2009.