ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 603/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 603/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 955/

F din 26 iunie 2007, Tribunalul București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 24335/3/2006, l-a condamnat pe inculpatul P.M.I., în București, la pedeapsa

principală de 6 ani închisoare și cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 74 lit. c), art.

76 alin. (2) C. pen.

Pe durata executării

pedepsei principale, s-a interzis inculpatului, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen., și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului,

deducându-se durata arestării preventive executată de la 18 martie 2006 la zi.

S-a luat act că partea

vătămată M.M.O., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 și 346 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 13493,62 RON către

partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București.

În temeiul art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit, briceag de

circa 35-40 cm, mâner maro.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond investită cu rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în stare de recidivă

post-executorie, a reținut din probele strânse la urmărirea penală și

administrate în cursul cercetării judecătorești, următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 17 aprilie

2004, între partea vătămată M.M.O. și inculpatul P.M.I., în prezența mai multor

persoane cunoscute, în zona intersecției dintre str. Avrig, str. Ritmului și

B-dul Ferdinand, a avut loc o altercație, cei doi s-au îmbrâncit și bruscat

reciproc, după care inculpatul a scos din buzunar un briceag, aplicând părții

vătămate în zona toracelui și coapsei drepte, în cursul urmăririi penale,

partea vătămată a declarat că a fost lovită de inculpat prin surprindere,

situație nuanțată la instanța de fond, în cursul cercetării judecătorești,

ocazie cu care a susținut că loviturile cu cuțitul i-au fost aplicate după ce

s-au bruscat reciproc și a lovit cu piciorul pe inculpat, apreciind propriul

comportament drept provocator.

Urmare leziunilor suferite,

partea vătămată a fost internată, în perioada 17 aprilie - 21 aprilie 2004, la

Spitalul Clinic de Urgență prezentând, pneumotorax stâng, plagă înjunghiată

subclaviculară stânga, plagă înjunghiată regiunea internă 1/3 inferior coapsa

dreaptă și la nivelul palmei stângi plăgi tăiate față volară F 1, deget III, F 2

deget II și regiunea palmară stânga cu leziune FFP II-III și pachet vasculo

nervos deget II-III.

Actul medico-legal,

concluzionează că leziunile s-au putut produce prin acțiunea unui corp

tăietor-înțepător, au necesitat un număr de 45–50 zile îngrijiri medicale și nu

au pus în primejdie viața victimei.

Apreciind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174

și 175 lit. i) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective,

instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă orientată sub limita minimă,

prevăzută de text, reținând în favoarea acestuia circumstanțe atenuante

prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen.

Împotriva sentinței, în

termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul au

declarat apel, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, în calea de atac

exercitată de parchet se invocă greșita reținere în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante, solicitându-se înlăturarea lor.

Inculpatul apreciază că

faptei, i s-a dat o greșită încadrarea juridică, solicitând ca în temeiul art. 334

C. proc. pen., să se schimbe încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art.

181 C. pen.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 377/ A din 22 noiembrie 2007, a admis apelul inculpatului,

a desființat sentința și în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., reținând dispozițiile art. 74 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la

pedeapsa de 2 ani închisoare.

Noua încadrare juridică dată

faptei, a fost motivată și de lipsa intenției inculpatului de a ucide partea

vătămată, apreciază lipsa unor raporturi de dușmănie între cei doi, de modul în

care a acționat inculpatul și urmările produse.

Prin aceeași hotărâre, s-a

respins, ca nefondat, apelul parchetului.

Hotărârea a fost supusă

recursului exercitat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ce

critică greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, cât și de inculpat

care în raport de poziția părții vătămate precizată în ședința publică de la această

dată solicita încetarea procesului penal, constatându-se că între ei a

intervenit împăcarea.

Trecând la soluționarea

căilor de atac cu judecarea cărora a fost investită, Înalta Curte constată

fondat recursul parchetului.

Preluând situația de fapt

reținută de prima instanță cu o motivare generală, instanța de apel a procedat

la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală

prevăzută de art. 181 C. pen., în mod greșit, nevalorificând toate

împrejurările în care s-au consumat agresiunile asupra părții vătămate și

dovedesc cel puțin intenția indirectă a inculpatului de a ucide victima.

În acord cu literatura și

practica judiciară, se reține că ceea ce deosebește infracțiunea de omor, chiar

rămasă în forma tentativei, de infracțiunea de vătămare corporală este poziția

subiectivă a agresorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a

infracțiunii, poziție determinată în funcție de împrejurări exterioare cum ar

fi regiunea corpului vizată prin agresiune, obiectul folosit și urmările

produse.

În cauza dedusă judecății,

altercația dintre inculpat și partea vătămată, s-a consumat inițial sub forma

unor îmbrânceli reciproce, care au generat așa cum pretinde partea vătămată o

ripostă din partea sa, lovind inculpatul cu piciorul, împrejurare în care

acesta a scos briceagul.

Loviturile aplicate

succesiv, au vizat toracele și coapsa dreaptă fiind de intensitate potrivit

configurației lor dar și urmărilor, așa cum s-a stabilit prin actul

medico-legal.

De reținut în acest sens că

partea vătămată a prezentat la internare o plagă înjunghiată în regiunea

subclaviculară stângă cu hemopneumotorax și plagă înjunghiată față internă 1/3

medie coapsa dr. cu leziune parțială masă musculară, ambele localizându-se în

zone ale corpului puternic vascularizate vitale, necesitând intervenție

chirurgicală, pleurostomie stg.

Față de urmările descrise,

numărul leziunilor incluzându-se aici și cele localizate la nivelul palmar și

al degetelor, se reține ca dovedită în afara oricărui echivoc, intenția

inculpatului cel puțin indirectă de a ucide partea vătămată fiind lipsite de

relevanță pentru încadrarea juridică a faptei, concluziile actului medico-legal

în sensul că leziunile nu au pus în primejdie viața părții vătămate.

Pe cale de consecință, fiind

prezent cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C.

proc. pen., recursul parchetului va fi admis, conform art. 385

15

alin.

(1) pct. (2) lit. a) C. proc. pen., se va casa decizia, menținându-se sentința

Tribunalului București.

În acord cu încadrarea juridică

dată faptei, cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C.

pen., săvârșită în stare de recidivă post-executorie, instanța a redus pedeapsa

sub limita minimă reținând circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C.

pen., motivate de atitudinea ulterioară faptei, regretul exprimat față de

săvârșirea acesteia.

Cuantumul pedepsei

principale astfel stabilit, 6 ani închisoare, exprimă o apreciere corectă a

tuturor criteriilor de individualizare, fiind de natură să corespundă scopului

așa cum este enunțat de art. 52 C. pen.

În raport de motivarea

expusă, recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2), art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se

va deduce durata arestului preventiv executat la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 377/

A din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul P.M.I.

Casează decizia penală

atacată și menține ca legală și temeinică sentința penală nr. 955/ F din 19

iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.M.I. împotriva deciziei penale nr. 377/ A din

22 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2006 la 19

februarie 2008.

Obligă recurentul intimat

inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 februarie 2008.