ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1122/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1122/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 39/ S din 29

ianuarie 2007, a Tribunalului Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2453/62/2006,

inculpatul P.C. a fost condamnat, la:

3 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a

II

- a și lit. b) C. pen.,

pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de 20, raportat la art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) C. pen. și a art. 76 lit.

b) C. pen., în baza art. 81 și a art. 82 C. pen., s-a suspendat condiționat

executarea pedepsei principale aplicate, pe un termen de încercare de 5 ani,

inculpatului atrăgându-i-se atenția asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 15 noiembrie 2005 - 18

noiembrie 2005.

Totodată, inculpatul a fost obligat să

plătească cu titlu de despăgubiri civile :

- părții civile Spitalul Județean Brașov,

suma de 5.807, 20 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale

acordate victimei B.M.;

- părții civile B.M., suma de 10.000 lei,

reprezentând daune morale

(1/4

din

suma reclamată cu acest titlu);

- suma de 950 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut următoarele :

În dimineața zilei de 8 septembrie 2004, pe

fondul unei agresivități manifeste, generată și întreținută de predispoziția

notorie a inculpatului pentru consumul excesiv de băuturi alcoolice, între

aceasta, aflat în vădită stare de ebrietate, și numitul B.M., proprietarul unui

mic bar, situat în punctul denumit D.M., în vecinătatea stânei la care inculpatul

era angajat, s-a produs o altercație, B.M. exprimându-și nemulțumirea cu

privire la calitatea brânzei produse la acea stână și refuzând să-l mai

servească pe inculpat „pe datorie”, cu băuturi alcoolice; în aceste

împrejurări, inculpatul, care devenise violent, a aruncat cu pietre în ușa

locuinței numitului B.M., după care s-a retras, revenind însă mai târziu (în

jurul orei 12,00), în local, prilej cu care cei doi, inculpatul și partea

vătămată, și-au administrat reciproc lovituri, până când martorul D.M. a reușit

să-l îndepărteze și să-l conducă pe inculpat la stână; în acest conflict

inculpatul a fost rănit la față (obrazul stâng), urechi și scalp.

În aceeași zi, mai târziu (după ora 18,00),

inculpatul având asupra sa un recipient PET (de 2 1) plin cu benzină, a revenit

la local și, apropiindu-se din spate de proprietarul acestuia, B.M., l-a

stropit cu benzină și l-a incendiat; sesizând flăcările, B.M. s-a întors cu

fața spre inculpat, moment în care acesta l-a stropit din nou cu benzină;

flăcările extinzându-se, au cuprins îmbrăcămintea părții vătămate și i-au

acuzat leziuni la nivelul toracelui, gâtului și membrelor superioare.

În final, inculpatul a aprins și a aruncat

recipientul cu restul de benzină în partea din spate a autoturismului părții

vătămate. Datorită intervenției părții vătămate și a ploii abundente care

începuse să cadă, autoturismul a fost deteriorat doar parțial (carbonizarea

vopselei capotă spate și a chederului lunetei, etc.), valoarea pagubei fiind de

200 de lei.

Urmare agresiunii, B.M. a fost internat în

Spitalul Județean Brașov, în perioada 8 septembrie 2004 - 22 octombrie 2004, cu

diagnosticul „arsură gr. III-IV regiunea cervico-toracică anterioară și ambele

mâini, prin flacără”; raportul de constatare medico-legală nr. 3558/ E din 21

octombrie 2004 descrie „cicatrici după arsurf, situate pe gât, torace și ambele

membre superioare și lombar stânga, precum și zone (pe coapsa stângă) din care

s-au prelevat fragmente de piele pentru autotransplant și constată că vocea

părții vătămate a suferit deteriorări grave, devenind bitonală, în sensul că în

timpul vorbirii, are momente când își pierde sonoritatea și o disfuncție a

ultimelor trei degete de la ambele mâini (diminuarea de la 180° la 150°, a

flexibilității).

În concluziile raportului se stabilește că

numitul B.M. prezintă leziuni traumatice produse prin acțiunea directă a unei

flăcări puternice, a căror vindecare necesită până la 3 luni de zile de

îngrijiri medicale, care i-au pus viața în pericol, și că incendierea

accidentală este improbabilă, iar posibilitatea de autoincendiere este exclusă.

În plus, în același raport se precizează că „pentru

aprecierea unei eventuale infirmități, este necesară o reexaminare peste 6 luni

de zile, perioadă în care va mai efectua tratamente chirurgicale de

specialitate „aspect cu privire la care S.J.M.L. Brașov-căruia i s-au cerut

precizări în faza cercetării judecătorești, a concluzionat că „aprecierea

infirmității ca urmare a leziunilor traumatice suferite va putea fi făcută când

se vor epuiza mijloacele terapeutice de corecție (intervenții de chirurgie

plastică și O.R.L.)”.

Referitor la infracțiunea de distrugere,

prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., descrisă, în materialitatea sa,

în „expozitivul” rechizitoriului și indicată ca atare în „dispozitivul” acestuia,

instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu întrunește elementele

constitutive ale acestei infracțiuni, niciuna din modalitățile normative

alternative ale laturii obiective, distrugerea, degradarea ori aducerea în

stare de neîntrebuințare, neregăsindu-se în cauză. În acest sens s-a reținut

că, așa cum rezultă din declarația părții vătămate, autoturismul său nu a

suferit distrugeri în sensul că nu ar mai fi putut fi folosit, ci din cauza

flăcării, s-a luat vopseaua de pe capota din spate, chederul din spate fiind

ars în întregime, iar partea vătămată a putut circula cu mașina imediat după

incident și circulă și în prezent cu ea.

Împotriva hotărârii instanței de fond a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, pe de o parte, în ce privește achitarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, solicitându-se

condamnarea acestuia, iar pe de altă parte, în ce privește individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate pentru tentativă la infracțiunea de omor, atât

sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și al modalității de executare a

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 183/ AP din 14

noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva

sentinței penale nr. 39 din 29 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov, s-a

desființat, în parte, hotărârea apelată, numai sub aspectul individualizării

judiciare a pedepsei aplicate inculpatului P.C. pentru tentativa la

infracțiunea de omor și rejudecând în aceste limite, s-a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a)

și alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., de la 3 ani la 4 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea art. 81 și 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un

termen de încercare de 7 ani, pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se

supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit.

a) – d) și alin. (2) lit. e), cu referire la partea vătămată B.M.

Menținând soluția de achitare a inculpatului

pentru infracțiunea de distrugere, Curtea de Apel Brașov a reiterat rezumativ,

considerentele instanței de fond.

Împotriva acestei decizii penale a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în dezvoltarea căruia, invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (l) pct. 17 și 18 C. proc. pen.,

a solicitat condamnarea inculpatului P.C. și pentru infracțiunea de distrugere

prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen. și modificarea pedepsei

stabilite pentru tentativă la infracțiunea de omor, în sensul majorării

cuantumului acesteia, consecutiv înlăturării circumstanțelor atenuante

judiciare și al înlăturării dispoziției privind suspendarea sub supraveghere a

executării acelei pedepse.

Examinând recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Brașov, în raport cu cazurile de casare invocate,

prevăzute de art. 385

9

alin. (l) pct. 17 și 18 C. proc. pen., dar și

din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează:

infracțiunea de distrugere în forma sa tipică (distrugerea simplă), se

săvârșește prin una din următoarele acțiuni:

- distrugere, care constă în nimicirea,

desființarea, suprimarea completă a bunului, așa încât bunul existent anterior

este redus la neant ori la un morman de resturi informe;

- degradare,

care reprezintă o alterare a stării bunului, o

stricare parțială a bunului, astfel încât datorită acestei schimbări

substanțiale, bunul nu mai are calitățile și potențialul de utilizare pe care

le avea în starea sa anterioară; de asemenea, există degradare, ca modalitate

de realizare a elementului material al infracțiunii de distrugere în forma sa

tipică prevăzută de art. 217 alin. (l) C. pen., și atunci când este afectată

estetica bunului.

- aducere în stare de neîntrebuințare,

care semnifică pierderea temporară sau

permanentă a posibilității de folosire a bunului în conformitate cu destinația

sa specifică.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă

că inculpatul P.C. a incendiat autoturismul părții vătămate, consecințele

fiind, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, care se

completează cu planșa foto, afumarea parțială a portbagajului, a lunetei și a

plafonului, carbonizarea și exfolierea parțială a vopselei în partea

posterioară a capotei și carbonizarea chederului lunetei.

Față de aceste împrejurări, având în vedere

și plângerea penală formulată de partea vătămată B.M., în care a arătat în mod

expres că inculpatul P.C. i-a incendiat autoturismul, dar și declarațiile sale

ulterioare, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a realizat o degradare prin

incendiere în sensul prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen.,

deteriorările autoturismului descrise anterior și de necontestat, fiind de

natură a împiedica o utilizare normală a autoturismului părții vătămate și, în

același timp, afectând estetica acestuia.

Împrejurarea că surveniența unei ploi

abundente a facilitat acțiunea părții vătămate de stingere a incendiului,

astfel preîntâmpinându-se producerea unui rezultat mai grav, nu este în măsură

să conducă la concluzia lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii pentru

care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

Motivarea instanței de fond, însușită fără

rezerve de instanța de apel, cu privire la soluția de achitare a inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, în sensul că nu se poate vorbi de

o distrugere nici chiar în forma de bază a infracțiunii deoarece autoturismul

nu a suferit degradări care să-l facă de nefolosit, „ci doar din cauza flăcării

s-a luat vopseaua de pe capota din spate a mașinii și chederul din spate a fost

ars în întregime, însă partea vătămată a putut circula cu mașina imediat după

incident și circulă și în prezent cu ea”, este incorectă deoarece a vizat numai

modalitatea aducerii bunului în stare de neîntrebuințare, iar nu și aceea a

degradării, modalitate care subzistă chiar și în situația în care ar fi fost

afectat doar aspectul estetic al bunului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată

că fapta inculpatului P.C. de a incendia autoturismul marca Dacia, aparținând

părții vătămate B.M., deteriorându-l, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce

se va aplica inculpatului P.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

217 alin. (l) și (4) C. pen., Înalta Curte va avea în vedere modalitatea

concretă de săvârșire a faptei, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului,

împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social și vârsta

inculpatului, precum și circumstanțele atenuante judiciare prevăzută de art. 74

alin. (l) lit. a) și alin. (2) C. pen., și îi va aplica o pedeapsă de un an și

6 luni închisoare, determinată potrivit art. 76 alin. (l) lit. c) C. pen.

pedepsei aplicate inculpatului P.C. pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., Înalta

Curte constată că acest motiv de recurs este fondat numai sub aspectul

modalității de executare a pedepsei aplicate.

Pedeapsa de 4 ani închisoare, astfel cum a

fost majorată de instanța de apel, a fost corect individualizată, în ce

privește cuantumul, prin valorificarea împrejurărilor referitoare la lipsa

antecedentelor penale, vârsta inculpatului, poziția sa procesuală, comiterea

faptei în stare de ebrietate și după ce a fost agresat de partea vătămată și

prin menținerea circumstanțelor atenuante acordate inculpatului de instanța de

fond, astfel încât, critica parchetului referitoare la greșita reținere și

valorificare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a)

și alin. (2) C. pen., se apreciază a fi neîntemeiată.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că

dispoziția privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se impune

a fi înlăturată consecutiv aplicării art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul

de infracțiuni, care face incidente prevederile art. 86

x

alin. (2) C.

pen.

Față de cele expuse, Înalta Curte va admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva

deciziei penale nr. 183/ AP din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.C., va casa, în

parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 39/ S din 29

ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, numai în ceea ce

privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere,

prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen. și individualizarea judiciară a

pedepsei și rejudecând, în aceste limite va decide potrivit dispozitivului

menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 183/ AP din 14

noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, privind pe inculpatul P.C.

Casează, în parte, decizia penală recurată

și, în parte, sentința penală nr. 39/ S din 29 ianuarie 2007 pronunțată de

Tribunalul Brașov, secția penală, numai în ceea ce privește achitarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217

alin. (l) și (4) C. pen. și individualizarea judiciară a pedepsei.

Rejudecând, în aceste limite:

- în temeiul art. 217 alin. (l) și (4) C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a), alin. (2) și art. 76 lit. c) C.

pen., condamnă pe inculpatul P.C., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

- în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 alin. (l) C. proc. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de

4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a Il-a și lit. b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C.

pen. și dispune ca inculpatul P.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a Il-a și lit. b) C. pen.

Interzice inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe

durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Înlătură din dispozitivul hotărârilor atacate

dispozițiile art. 81 și 82 și 83 C. pen. și art. 86

J

, 86

3

și 86

4

C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie

2008.