ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2130/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79 din 11 martie 2008, Tribunalul Botoșani, secția penală, a condamnat pe inculpatul C.G., la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 28 iunie 2007, la zi. S-a dispus restituirea către partea civilă Z.D.

a corpurilor delicte ridicate de la domiciliul acestuia. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Z.D. 5.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și 5.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, iar părții civile Spitalul Județean Botoșani suma de 1.635,27 lei despăgubiri civile. Inculpatul a fost obligat să plătească către stat suma de 350 lei, cheltuieli judiciare. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 619/P/2007 din 18 septembrie 2007 ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.G. pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., reținându-se că, în după amiaza zilei de 27 iunie 2007, a intrat în locuința părții vătămate Z.D.

și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o greblă și un topor, cauzându-i leziuni care au necesitat 90-95 zile îngrijiri medicale. În urma cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Partea vătămată Z.D., împreună cu soția sa, martora Z.M., sunt vecini cu fratele inculpatului, martorul C. V.V. În ziua de 27 iunie 2007, inculpatul a mers în vizită la fratele său C.V. și a consumat băuturi alcoolice cu acesta. În jurul orei 18.00, martora Z.M. se întorcea acasă și, văzându-l pe inculpat în curtea fratelui său, l-a întrebat dacă a venit să-și vadă copilul. S-a reținut că, de mai multe ori, martora i-a reproșat inculpatului că întreține relații sexuale cu concubina fratelui său și că urmare a acestor relații a fost conceput unul din copiii rezultați din concubinaj.

Inculpatul, enervat de cele afirmate de martoră, a mers în urma acesteia, a ajuns-o și i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii. Martora a intrat în curtea locuinței sale, de unde a început să-l înjure pe inculpat și pe fratele acestuia. Inculpatul a luat o greblă, a mers în curtea numitului Z.D. și a intrat în casă, unde l-a găsit pe aceasta și l-a lovit, de mai multe ori, cu grebla, întrebând unde este soția sa. Partea vătămată Z.D. a căzut, iar inculpatul a ieșit în curte, a luat un topor și a intrat înapoi în casă, aplicându-i o lovitură în regiunea capului și apoi, una mai puternică, la picioare. în acest moment a intrat în casă fratele inculpatului care l-a luat pe acesta și l-a dus la locuința lui.

La scurt timp, partea vătămată Z.D. a fost dusă la Spitalul Județean Botoșani cu salvarea. Inculpatul a recunoscut că, enervat de comportamentul martorei Z.M., a vrut să-i aplice o corecție, dar negăsind-o în casă, a lovit pe partea vătămată Z.D., aplicându-i o singură lovitură, cu toporul, peste picior. Susținerile inculpatului sunt infirmate parțial de raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Botoșani și de precizările acestei instituții comunicate ulterior cu adresa nr. 1119 din 24 august 2007, din care rezultă că la examinarea părții vătămate s-au constatat multiple echimoze, excoriații, plăgi și tumefactii, leziuni produse prin lovire cu obiecte contondente și obiecte înțepătoare (posibil greblă), care au necesitat 90-95 zile îngrijiri medicale.

Aceste constatări medico-legale se coroborează și cu declarațiile constante ale părții vătămate și ale martorei Z.M., care au arătat că, inițial, inculpatul a lovit partea vătămată cu o greblă și, întrucât grebla s-a rupt, a luat un topor cu care i-a aplicat mai multe lovituri victimei. În cursul judecății s-a efectuat o expertiză medico-legală care a avut ca obiective stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor produse părții vătămate, dacă leziunile i-au pus în primejdie viața acestuia și dacă, în prezent, capacitatea de muncă a părții vătămate este păstrată în întregime. Din raportul de expertiză medico-legală efectuat de S.M.L. Botoșani rezultă că leziunile produse părții vătămate nu i-au pus în primejdie viața acestuia și au necesitat 90-95 zile îngrijiri medicale, precum și o reducere cu 50% a capacității de muncă, corespunzător gradului III de invaliditate, pentru o perioadă de un an.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cerere la care a achiesat și reprezentantul Ministerului Public. Instanța de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice apreciind că relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă de omor sau vătămare corporală gravă sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată și consecințele cauzate.

Or, constată prima instanță, inculpatul a folosit mai întâi o greblă cu care a lovit victima, cauzându-i leziuni superficiale, apoi a luat toporul, obiect apt de a produce leziuni letale, dar cu acesta i-a aplicat părții vătămate o lovitură de mică intensitate în zona capului, după care i-a aplicat o lovitură mai puternică în zona picioarelor, producându-i fractura femurului drept, care constituie de fapt leziunea cea mai gravă. Din actele medico-legale rezultă că leziunile produse părții vătămate nu i-au pus în primejdie viața acesteia. Din nici o probă nu a rezultat intenția vădită a inculpatului de a ucide victima, ci doar aceea de a-i aplica o corecție. Instanța de fond a respins cererea inculpatului de reținere a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu referire la comportamentul soției părții vătămate din ziua respectivă.

Pentru a dispune în sensul respingerii cererii, instanța a reținut, din probele administrate, că nu era prima dată când martora Z.M. îi imputa inculpatului că ar fi tatăl unuia dintre copiii fratelui lui, că aceste discuții se purtau frecvent între martoră și inculpat, astfel încât nu erau de natură a-i produce o puternică tulburare sub stăpânirea căreia să fi săvârșit fapta. Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut următoarele: Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, din care 5.000 lei pentru daune materiale constând în lipsa câștigului pe perioada incapacității de muncă, cheltuielile efectuate în timpul spitalizării și contravaloarea medicamentelor, iar 5.000 lei reprezentând daune morale.

Din declarațiile martorilor P.G. și T.C. a rezultat că, după săvârșirea faptei, partea vătămată nu a mai putut lucra, că în mod obișnuit el lucra ca ziler la diferite persoane din comună și putea realiza în jur de 15 lei pe zi. Martorul T.C. a arătat că, imediat după săvârșirea faptei, i-a împrumutat părții civile suma de 3.000 lei, sumă pe care aceasta a cheltuit-o în timpul spitalizării, cu ocazia deplasărilor la unități spitalicești pentru controale medicale și pe medicamente. Având în vedere că partea vătămată a fost în incapacitate de muncă timp de 95 de zile, instanța a reținut că aceasta a fost lipsită de un câștig de aproximativ 1.425 lei. După expirarea perioadei de 95 zile, potrivit raportului de expertiză medico-legală, partea civilă are capacitatea de muncă redusă cu 50 % pe o perioadă de un an.

în raport de depozițiile martorilor, potrivit cărora la nivelul comunei Frumușica se pot câștiga zilnic cel puțin 15 lei, s-a reținut că partea civilă a fost lipsită, până la data pronunțării sentinței, de un câștig de 1.222 lei. Cumulând câștigul nerealizat în perioada celor 95 de zile cu jumătate din câștigul nerealizat după expirarea acestor zile, cu suma cheltuită pe timpul spitalizării și a controalelor medicale, a rezultat suma totală de 5.647 lei, însă, întrucât partea civilă a solicitat suma de 5.000 lei pentru daune materiale, instanța a obligat inculpatul la plata acestei sume.

Deoarece, potrivit actelor medico-legale rezultă că, și în prezent, partea civilă merge numai cu sprijin, și prezintă o scurtare importantă a membrului inferior drept ca urmare a leziunii produse de inculpat, iar martorii audiați au declarat că timp de peste 95 de zile aceasta nu a putut să meargă deloc, instanța a apreciat că este justificată și cererea părții civile privind obligarea inculpatului la 5.000 lei pentru daune morale. De asemenea, având în vedere adresa și decontul părții civile Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani, instanța a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1.635,27 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate.

Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel. Cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ori prin reținerea unor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. (având în vedere lipsa antecedentelor penale și situația familială). Instanța de apel, cu aceeași motivare ca cea a instanței de fond, a respins critica referitoare la nereținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. De asemenea, instanța de prim control judiciar a motivat că, în raport cu datele concrete ale cauzei și ale persoanei inculpatului, nu este întemeiată critica referitoare la nereținerea unor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Prin decizia penală nr. 36 din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive. Împotriva deciziei inculpatul a declarat prezentul recurs. În cererea de recurs, inculpatul a reiterat critica referitoare la nereținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul și-a completat criticile aduse celor două hotărâri și cu privire la nereținerea unor circumstanțe atenuante și, respectiv, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., este sancționată cu închisoare de la 2 la 7 ani. Textul art. 73 lit. b) C. pen., prevede condițiile reținerii circumstanței atenuante a provocării.

Pe de o parte, așa cum corect au reținut ambele instanțe, din probele administrate a rezultat că nu era prima dată când martora Z.M. îi imputa inculpatului că ar fi tatăl unuia dintre copiii fratelui lui, că aceste discuții se purtau frecvent între martoră și inculpat, astfel încât nu erau de natură a-i produce acestuia o puternică tulburare sub stăpânirea căreia să fi săvârșit fapta. Pe de altă parte, pretinsa provocare nu a provenit de la partea vătămată, ci de la soția acesteia (martora Z.M.), nefiind îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Nici critica referitoare la nereținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., nu este întemeiată.

Așa cum a argumentat și instanța de apel, în raport cu pericolul social concret al faptei, de leziunile cauzate, inclusiv incapacitatea de muncă cauzată de invaliditatea de gradul III pe timp de un an, și de obiectele vulnerante folosite, împrejurarea că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, în mod singular, nu este de natură să justifice reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., după cum nici situația familială a acestuia, și nici împrejurările comiterii faptei, nu justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.

Înalta Curte apreciază, în acord cu cele două instanțe, că scopul pedepsei aplicată inculpatului (de 3 ani și 6 luni închisoare, orientată către minimul special al textului incriminator al faptei), astfel cum se menționează în art. 52 C. pen., poate fi realizat numai în modalitatea executării efective a acesteia, nefiind întemeiată critica referitoare la neaplicarea unei modalități neprivative de libertate. Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Din pedeapsa aplicată se va deduce, potrivit art. 88 C. proc. pen., durata măsurilor preventive privative de libertate. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 36 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 28 iunie 2007, la 12 iunie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.