ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2130/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2130/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 79 din 11 martie 2008, Tribunalul Botoșani, secția

penală, a condamnat pe inculpatul C.G., la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută

de art. 182 alin. (1) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice a faptei

din tentativă de omor prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C.

pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 28

iunie 2007, la zi.

S-a dispus restituirea către partea civilă Z.D. a corpurilor delicte

ridicate de la domiciliul acestuia.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile Z.D.

5.000 lei

cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și 5.000 lei cu

titlu de despăgubiri pentru daune morale, iar părții civile Spitalul

Județean Botoșani suma de 1.635,27 lei despăgubiri civile.

Inculpatul a fost obligat să plătească

către stat suma de 350 lei,

cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 619/P/2007 din 18 septembrie 2007 ai Parchetului

de pe lângă Tribunalul Botoșani, a fost trimis în judecată,

în stare de arest preventiv, inculpatul C.G. pentru

tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.,

reținându-se că, în după amiaza zilei de 27 iunie 2007, a intrat în locuința

părții vătămate Z.D. și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o greblă și

un topor, cauzându-i leziuni care au necesitat 90-95 zile îngrijiri medicale.

În urma cercetării judecătorești, instanța

de fond a reținut, în fapt,

următoarele:

Partea vătămată Z.D., împreună cu soția

sa, martora

Z.M., sunt vecini cu fratele inculpatului,

martorul C.

V.V. În ziua de 27 iunie 2007,

inculpatul a mers în vizită la

fratele său C.V. și a consumat băuturi

alcoolice cu acesta.

În jurul orei 18.00, martora Z.M. se

întorcea acasă și,

văzându-l pe inculpat în curtea

fratelui său, l-a întrebat dacă a venit

să-și

vadă copilul. S-a reținut că, de mai multe ori, martora i-a reproșat

inculpatului

că întreține relații sexuale cu concubina fratelui său și că urmare a acestor

relații a fost conceput unul din copiii rezultați din concubinaj.

Inculpatul, enervat de cele afirmate de martoră, a mers în urma

acesteia, a ajuns-o și i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii. Martora a intrat

în curtea locuinței sale, de unde a început să-l înjure pe inculpat și pe

fratele acestuia. Inculpatul a luat o greblă, a mers în curtea numitului Z.D.

și a intrat în casă, unde l-a găsit pe aceasta și l-a lovit, de mai multe ori,

cu grebla, întrebând unde este soția sa. Partea vătămată Z.D. a căzut, iar

inculpatul a ieșit în curte, a luat un topor și a intrat înapoi în casă,

aplicându-i o lovitură în regiunea capului și apoi, una mai puternică, la

picioare. în acest

moment a intrat în casă

fratele inculpatului care l-a luat pe acesta și l-a

dus la locuința lui.

La scurt timp, partea vătămată Z.D. a fost dusă la Spitalul Județean Botoșani

cu salvarea.

Inculpatul a recunoscut că, enervat de

comportamentul martorei

Z.M., a vrut să-i aplice o

corecție, dar negăsind-o în casă, a lovit pe partea vătămată Z.D., aplicându-i

o singură lovitură, cu toporul, peste picior. Susținerile inculpatului sunt

infirmate

parțial de raportul de constatare

medico-legală întocmit de S.M.L. Botoșani și de precizările acestei instituții

comunicate

ulterior cu adresa nr. 1119 din 24 august 2007, din care

rezultă că la examinarea părții vătămate s-au constatat multiple echimoze,

excoriații, plăgi și tumefactii, leziuni produse prin lovire cu obiecte

contondente și obiecte înțepătoare (posibil greblă), care au necesitat 90-95

zile îngrijiri medicale. Aceste constatări medico-legale se coroborează și cu

declarațiile constante ale părții vătămate și ale martorei Z.M., care au arătat

că, inițial, inculpatul a lovit partea vătămată cu o greblă și, întrucât grebla

s-a rupt, a luat un topor cu care i-a aplicat mai multe lovituri victimei.

În cursul judecății s-a efectuat o expertiză medico-legală care a avut

ca obiective stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru

vindecarea leziunilor produse părții vătămate, dacă leziunile i-au pus în

primejdie viața acestuia și dacă, în prezent, capacitatea de muncă a părții

vătămate este păstrată în întregime.

Din raportul de expertiză medico-legală efectuat de S.M.L. Botoșani

rezultă că leziunile produse părții vătămate

nu

i-au pus în primejdie viața acestuia și au necesitat 90-95 zile îngrijiri

medicale,

precum și o reducere cu 50% a capacității de muncă, corespunzător gradului III

de invaliditate, pentru o perioadă de un an.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă de omor,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și, cu ocazia dezbaterilor,

prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C.

pen., cerere la care a achiesat și reprezentantul Ministerului Public.

Instanța de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice

apreciind că relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă

de omor sau vătămare corporală gravă sunt

împrejurările

în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant

cu care a

fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost

aplicată și consecințele cauzate.

Or, constată prima instanță, inculpatul a

folosit mai întâi o greblă

cu care a lovit victima,

cauzându-i leziuni superficiale, apoi a luat

toporul,

obiect apt de a produce leziuni letale, dar cu acesta i-a aplicat

părții

vătămate o lovitură de mică intensitate în zona capului, după care i-a aplicat

o lovitură mai puternică în zona picioarelor,

producându-i

fractura femurului drept, care constituie de fapt leziunea

cea mai

gravă. Din actele medico-legale rezultă că leziunile produse

părții vătămate nu i-au pus în primejdie viața

acesteia. Din nici o probă

nu a rezultat intenția vădită a inculpatului

de a ucide victima, ci doar aceea de a-i aplica o corecție.

Instanța de fond a respins cererea inculpatului de reținere a

circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu

referire la comportamentul soției părții vătămate din ziua respectivă. Pentru a

dispune în sensul respingerii cererii, instanța a reținut, din probele administrate,

că nu era prima dată când martora Z.M. îi imputa inculpatului că ar fi tatăl

unuia dintre copiii fratelui lui, că aceste discuții se purtau frecvent între

martoră și inculpat, astfel încât nu erau de natură a-i produce o puternică

tulburare sub stăpânirea căreia să fi săvârșit fapta.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut următoarele:

Partea vătămată s-a constituit parte

civilă cu suma de 10.000 lei,

din care 5.000 lei pentru

daune materiale constând în lipsa câștigului pe perioada incapacității de

muncă, cheltuielile efectuate în timpul spitalizării și contravaloarea

medicamentelor, iar 5.000 lei reprezentând daune morale. Din declarațiile

martorilor P.G. și T.C. a rezultat că, după săvârșirea faptei, partea vătămată

nu a mai putut lucra, că în mod obișnuit el lucra ca

ziler la diferite persoane din comună și putea realiza în jur de 15 lei

pe zi. Martorul T.C. a arătat că, imediat după săvârșirea faptei,

i-a

împrumutat părții civile suma de 3.000 lei, sumă pe care aceasta a

cheltuit-o în  timpul spitalizării, cu ocazia deplasărilor

la unități

spitalicești pentru controale medicale și pe medicamente.

Având în vedere că partea vătămată a fost în incapacitate de

muncă timp de 95 de zile, instanța a reținut că

aceasta a fost lipsită de

un câștig de aproximativ 1.425 lei. După

expirarea perioadei de 95 zile, potrivit raportului de expertiză medico-legală,

partea civilă are capacitatea de muncă redusă cu 50 % pe o perioadă de un an.

în raport de depozițiile martorilor, potrivit cărora la nivelul comunei

Frumușica se pot câștiga zilnic cel puțin 15 lei, s-a reținut că partea civilă

a fost lipsită, până la data pronunțării sentinței, de un câștig de 1.222 lei.

Cumulând câștigul nerealizat în perioada celor 95 de zile cu jumătate din

câștigul nerealizat după expirarea acestor zile, cu suma cheltuită pe timpul

spitalizării și a controalelor medicale, a rezultat

suma totală de 5.647 lei, însă, întrucât partea civilă a solicitat suma

de

5.000 lei pentru daune materiale, instanța a obligat inculpatul la

plata acestei sume.

Deoarece, potrivit actelor medico-legale

rezultă că, și în prezent, partea civilă merge numai cu sprijin, și prezintă o

scurtare importantă a

membrului inferior drept ca urmare a

leziunii produse de inculpat, iar martorii audiați au declarat că timp de peste

95 de zile aceasta nu a

putut să meargă

deloc, instanța a apreciat că este justificată și cererea

părții civile

privind obligarea inculpatului la 5.000 lei pentru daune morale.

De asemenea, având în vedere adresa și decontul părții civile

Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani,

instanța a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1.635,27 lei,

reprezentând

cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții

vătămate.

Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel.

Cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, inculpatul a solicitat reducerea

pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen., ori prin reținerea unor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C.

pen. (având în vedere lipsa antecedentelor penale și situația familială).

Instanța de apel, cu aceeași motivare ca cea a instanței de fond, a

respins critica referitoare la nereținerea circumstanței atenuante a provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. De asemenea, instanța de prim control

judiciar a motivat că, în raport cu datele concrete ale cauzei și ale persoanei

inculpatului, nu este întemeiată critica referitoare la nereținerea unor

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Prin decizia penală nr. 36 din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Suceava

a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă

durata măsurilor preventive.

Împotriva deciziei inculpatul a declarat

prezentul recurs.

În cererea de recurs, inculpatul a reiterat critica referitoare la

nereținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen. Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul și-a completat criticile aduse celor

două hotărâri și cu privire la nereținerea unor circumstanțe atenuante și,

respectiv, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele

prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de

individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă

fixate de partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite,

de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., este sancționată

cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Textul art. 73 lit. b) C. pen., prevede condițiile reținerii

circumstanței atenuante a provocării.

Pe de o parte, așa cum corect au reținut ambele instanțe, din probele

administrate a rezultat că nu era prima dată când martora Z.M. îi imputa

inculpatului că ar fi tatăl unuia dintre copiii fratelui lui, că aceste

discuții se purtau frecvent între martoră și inculpat, astfel încât nu erau de

natură a-i produce acestuia o puternică tulburare sub stăpânirea căreia să fi

săvârșit fapta. Pe de altă parte, pretinsa provocare nu a provenit de la partea

vătămată, ci

de la soția acesteia (martora Z.M.),

nefiind îndeplinită una

dintre condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C.

pen.

Nici critica referitoare la nereținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., nu este

întemeiată.

Așa cum a argumentat și instanța de apel, în raport cu pericolul

social concret al faptei, de leziunile cauzate,

inclusiv incapacitatea de

muncă cauzată de invaliditatea de gradul III

pe timp de un an, și de obiectele vulnerante folosite, împrejurarea că

inculpatul este la prima

încălcare a legii

penale, în mod singular, nu este de natură să justifice

reținerea

circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., după

cum nici situația familială a acestuia, și nici împrejurările comiterii faptei,

nu justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (2) C.

pen.

Înalta Curte apreciază, în acord cu cele

două instanțe, că scopul

pedepsei aplicată inculpatului

(de 3 ani și 6 luni închisoare, orientată către minimul special al textului

incriminator al faptei), astfel cum se menționează în art. 52 C. pen., poate fi

realizat numai în modalitatea executării efective a acesteia, nefiind

întemeiată critica referitoare la neaplicarea unei modalități neprivative de

libertate.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Din pedeapsa aplicată se va deduce, potrivit art. 88 C. proc. pen.,

durata măsurilor preventive privative de libertate.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat

la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva

deciziei penale nr. 36 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive

de la 28 iunie 2007, la 12 iunie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.