ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 271/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 473 din 14 aprilie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată de inculpatul C.T. privind schimbarea încadrării juridice a faptei ca neîntemeiată. În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.T. la un an și 10 luni închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare pentru inculpat de 3 ani și 10 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore din data de 18 iulie 2006. În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții civile T.F. suma de 1000 lei cu titlu de despăgubiri civile. A obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență București suma de 1109,57 lei, cu dobânda legală aferentă sumei, calculată de la data pronunțării prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în data de17 iulie 2006, în curtea interioară a imobilului situat în București, a avut loc o altercație între nepoata părții vătămate T.F. și nepotul inculpatului C.T. Ulterior, fiind informat de nepoata sa despre incident, partea vătămată T.F., s-a prezentat în curtea imobilului și a avut o discuție cu nepotul inculpatului, în cursul căreia i-a adresat acestuia injurii, după care a proferat injurii și amenințări la adresa familiei inculpatului. În aceste împrejurări, la fața locului a apărut inculpatul (care aflase de la membrii familiei sale despre incidentul intervenit între copii), iar între acesta și partea vătămată s-a produs o altercație în cursul căreia părțile și-au adresat injurii și s-au lovit reciproc.

Altercația a debutat prin acțiunea părții vătămate care l-a lovit pe inculpat în spate cu un scaun din plastic. Ulterior lovirii sale cu scaunul, inculpatul a luat un obiect metalic ascuțit (pe care l-a găsit pe jos) cu care i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona hemitoracelui drept anterior și o altă lovitură în zona scapulară dreapta, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat internarea sa de urgență la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca. Potrivit constatărilor certificatului medico - legal nr. A2/4433/2006 al I.N.M.L Mina Minovici, partea vătămată prezenta la data de 17 iulie 2006: „plagă înjunghiată, forma relativ triunghiulară, cu laturile de 1,2 cm, 0,6 cm și 0,5 cm dehiscenta maximă de 0,5 cm, sângerândă; profundă; plagă liniară de 1,8 cm cu unghiurile ușor rotunjite, margini netede, dehiscenta maximă de 0,4 cm, deltoidian posterior drept; tumefacție gleznă stânga; dispnee inspiratorie, agitație psihomotorie”.

Din concluziile aceluiași certificat medical rezultă că partea vătămată T.F. a prezentat leziuni traumatice, care se puteau produce la data de 17 iulie 2006 prin lovire cu corp înțepător - tăietor și cu corp dur, pentru care necesită 30 - 35 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie. Potrivit constatărilor certificatului medico - legală nr. A2/4514/2006 al I.N.M.L. Mina Minovici inculpatul prezenta la data de 17 iulie 2006 „poziție antalgică, contractura mușchilor paravertebrali ce face imposibilă rotația capului; un hemit. stâg. post placard excoriat de 12/4,5 cm; cot stg. și față post. 1/3 inf. braț stg. plac. excoriat de 3,5/3 cm„. Din concluziile aceluiași raport de expertiză rezultă că inculpatul a prezentat leziuni traumatice care se puteau produce la data de 17 iulie 2006 prin lovire cu un corp dur, pentru care necesită 4 - 5 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței și avută în vedere și de instanța de fond a fost dovedită cu declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate, acte medicale, planșe foto, certificate medico-legale, toate coroborate cu declarațiile inculpatului care, fiind audiat, a declarat că recunoaște fapta ce i se reține în sarcină, făcând precizarea că a lovit-o pe partea vătămată întrucât a fost nevoit să se apere de atacul acesteia. În raport de această situație instanța de fond a reținut că inculpatul a comis fapta în stare de provocare, făcând aplicarea dispoziției art. 73 lit. b) C. pen. Față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită bună în familie și societate, instanța de fond a făcut aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., stabilind o pedeapsă în limitele prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen.

și dispunând ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei. B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă T.F. În apelul parchetului este criticată sentința instanței de fond sub aspectul greșitei rețineri a dispoziției art. 73 lit. b) C. pen., cât timp din probele administrate în cauză nu i se poate reproșa părții vătămate o atitudine culpabilă care să-i fi produs inculpatului o puternică stare de tulburare, sub imperiul căreia acesta să comită fapta. De asemenea, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a redus corespunzător suma reprezentând despăgubirile civile cuvenite spitalului Clinic de Urgență Floreasca la care a fost obligat inculpatul, în condițiile reținerii culpei comune la comiterea faptei.

S-a mai criticat, de asemenea, sentința instanței de fond și pentru netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare. Partea civilă, deși a declarat apel în cauză, nu l-a motivat în scris și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-l susține oral. Prin decizia penală nr. 257 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 473 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 12046/3/2007; s-a desființat, în parte, sentința penal și, în fond, s-a înlăturat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., majorându-se pedeapsa aplicată inculpatului C.T.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., de la un an și 10 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe timp de 2 ani, în baza art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani și 6 luni, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și dispunându-se ca, pe perioada termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 86 3 lit. a), b), c) și d) C. pen., respectiv, să se prezinte, la interval de 6 luni, la S.P.

de pe lângă Tribunalul București, să anunțe orice schimbare de domiciliu și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, precum și informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă T.F. care a fost obligată la 50 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a decide astfel, instanța de apei a apreciat că atacul părții vătămate nu a fost atât de puternic încât să-l determine pe inculpat să adopte o atitudine atât de agresivă, reținând că există o disproporționalitate între atac și apărare, situație în care nu sunt întrunite dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Sub un alt aspect, a apreciat că instanța de fond a acordat o largă eficiență circumstanțelor atenuante și a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita legală, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, ignorând practic gravitatea deosebită a faptei prin care s-a adus atingere celui mai importat drept al omului și anume dreptul la viață. În consecință, a majorat cuantumul pedepsei și a schimbat modalitatea de executare a pedepsei, dispunând suspendarea sub supraveghere a acesteia. C. Împotriva acestei decizii a declarat inculpatul C.T., criticând decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei, prin înlăturarea circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deși este evident că altercația a debutat prin acțiunea părții vătămate care l-a lovit pe inculpat în spate cu un scaun, precum și al greșitei individualizări al pedepsei, sens în care solicită menținerea sentinței fondului.

Partea vătămată T.F., deși a declarat recurs, nu l-a motivat, scris sau oral. Examinând recursurile prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: 1. Critica vizând greșita înlăturare de către instanța de apel a circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este întemeiată întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că partea vătămată a inițiat atacul, lovind inculpatul cu un scaun de plastic în spate, ceea ce a determinat reacția imediată a acestuia, în sensul de a lua un obiect metalic ce se afla pe jos și de a aplica două lovituri părții vătămate.

Deși nu a modificat cu nimic situația de fapt, instanța de apel a înlăturat reținerea scuzei provocării cu o motivare greșită, privind disproporționalitatea între atac și apărare, deși aceasta își găsește aplicabilitatea doar în cazul depășirii limitelor legitimei apărări, prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. a) C. pen. Totodată, instanța de apel a reținut în mod greșit că aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., nu este motivată, fără a observa că instanța de fond a făcut o amplă analiză a încadrării juridice dată faptei, respingând motivat cererile de schimbare a încadrării juridice sau de reținere a legitimei apărări, a stării de necesitate sau a depășirii limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate.

Înalta Curte constată așadar că sunt incidente dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., circumstanță atenuantă legală, fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Or, așa cum s-a arătat deja, victima a avut o atitudine provocatoare față de inculpat, a inițiat declanșarea conflictului fizic, lovind inculpatul cu un scaun în spate, ceea ce a produs acestuia o puternică tulburare și o ripostă instantanee.

Pe cale de consecință, constatând că este aplicabilă circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, în raport de împrejurările de fapt ale cauzei dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, situația familială dar și atitudinea procesuală, date în raport de care a reținut în mod justificat aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. 2. În ceea ce privește recursul părții civile T.F., Înalta Curte constată că acesta nu este motivat, scris sau oral și nu au fost identificate cazuri de casare care să poată fi luate în discuție din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin (3) C. proc.

pen., astfel că va fi respins ca nefondat. Pentru toate aceste considerente, neexistând motive de casare care să fie luate în discuție din oficiu, Înalta Curte, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia atacată și va menține hotărârea primei instanțe, urmând ca, potrivit art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat să rămână în sarcina acestuia. Totodată, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, aceasta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 257 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pe care o desființează și menține sentința penală nr. 473 din 14 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția l penală. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă T.F. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.