ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 271/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 271/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 473 din 14 aprilie 2008, Tribunalul

București,

secția

I

penală, a respins cererea formulată de inculpatul C.T.

privind schimbarea încadrării juridice a faptei ca neîntemeiată.

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.

b), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpatul C.T. la un an și 10 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare pentru inculpat

de 3 ani și 10 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului

dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării condiționate a

executării pedepsei, a

suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei reținerea inculpatului

pe o perioadă de 24 de ore din data de 18 iulie 2006.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998

C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții civile T.F. suma de 1000 lei

cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic de

Urgență București suma de 1109,57 lei, cu dobânda legală aferentă sumei,

calculată de la data pronunțării prezentei sentințe și până la achitarea

integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 500 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în

data de17 iulie 2006, în curtea interioară a imobilului situat în București, a

avut loc o altercație între nepoata părții vătămate T.F. și nepotul

inculpatului C.T. Ulterior, fiind informat de nepoata sa despre incident,

partea vătămată T.F., s-a prezentat în curtea imobilului și a avut o discuție

cu nepotul inculpatului, în cursul căreia i-a adresat acestuia injurii, după

care a proferat injurii și amenințări la adresa familiei inculpatului.

În aceste împrejurări, la fața locului a apărut inculpatul (care aflase

de la membrii familiei sale despre

incidentul intervenit între copii), iar între

acesta și partea vătămată

s-a produs o altercație în cursul căreia părțile și-au adresat injurii și s-au

lovit reciproc. Altercația a debutat prin

acțiunea

părții vătămate care l-a lovit pe inculpat în spate cu un scaun din

plastic.

Ulterior lovirii sale cu scaunul, inculpatul a luat un obiect metalic ascuțit

(pe care l-a găsit pe jos) cu care i-a aplicat părții vătămate o lovitură în

zona hemitoracelui drept anterior și o altă lovitură în zona

scapulară dreapta, cauzându-i leziuni grave ce au

necesitat internarea sa

de urgență la Spitalul Clinic de Urgență

Floreasca.

Potrivit constatărilor certificatului medico - legal nr. A2/4433/2006

al I.N.M.L Mina Minovici, partea vătămată prezenta la data de 17 iulie 2006: „plagă

înjunghiată, forma relativ triunghiulară, cu laturile de 1,2 cm, 0,6 cm și 0,5

cm dehiscenta maximă de 0,5 cm, sângerândă; profundă; plagă liniară de 1,8 cm

cu unghiurile ușor rotunjite, margini netede, dehiscenta maximă de 0,4 cm,

deltoidian posterior drept; tumefacție gleznă stânga; dispnee inspiratorie,

agitație psihomotorie”.

Din concluziile aceluiași certificat

medical rezultă că partea vătămată

T.F. a prezentat

leziuni traumatice, care se puteau produce la data de 17 iulie 2006 prin lovire

cu corp înțepător - tăietor și cu corp dur,

pentru

care necesită 30 - 35 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața

în

primejdie.

Potrivit constatărilor certificatului

medico - legală nr. A2/4514/2006 al

I.N.M.L. Mina Minovici

inculpatul prezenta la data de 17 iulie 2006 „poziție antalgică, contractura mușchilor

paravertebrali ce face imposibilă rotația capului; un hemit. stâg. post placard

excoriat de 12/4,5 cm; cot stg. și față post. 1/3 inf. braț stg. plac. excoriat

de 3,5/3 cm„.

Din concluziile aceluiași raport de expertiză rezultă că inculpatul a

prezentat leziuni traumatice care se puteau produce la data de 17 iulie 2006

prin lovire cu un corp dur, pentru care necesită 4 - 5 zile de îngrijiri

medicale.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a

instanței și avută în vedere și de instanța de fond a fost dovedită cu

declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate, acte medicale, planșe

foto, certificate medico-legale, toate coroborate

cu declarațiile inculpatului

care, fiind audiat, a declarat că

recunoaște fapta ce i se reține în sarcină,

făcând

precizarea că a lovit-o pe partea vătămată întrucât a fost nevoit să

se

apere de atacul acesteia.

În raport de această situație instanța de fond a reținut că inculpatul

a comis fapta în stare de provocare, făcând

aplicarea

dispoziției

art. 73

lit. b)

C. pen.

Față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat fapta

comisă, nu este cunoscut cu antecedente penale,

având o conduită bună

în familie și societate, instanța de fond a făcut

aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., stabilind o pedeapsă în limitele

prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen. și dispunând ca modalitate de executare

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă T.F.

În apelul parchetului este criticată sentința instanței de fond sub

aspectul greșitei rețineri a

dispoziției art. 73

lit. b) C. pen., cât timp din probele administrate în cauză nu i se

poate reproșa părții vătămate o atitudine culpabilă care să-i fi produs

inculpatului o puternică stare de tulburare, sub imperiul căreia acesta să

comită fapta. De asemenea, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a

redus corespunzător suma reprezentând despăgubirile civile cuvenite spitalului

Clinic de Urgență Floreasca la care a fost obligat inculpatul, în condițiile

reținerii culpei comune la comiterea faptei.

S-a mai criticat, de asemenea, sentința instanței de fond și pentru

netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului cât

și a modalității de executare.

Partea civilă, deși a declarat apel în cauză, nu l-a motivat în scris

și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-l susține oral.

Prin decizia penală nr. 257 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, secția

I

penală, s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 473

din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală, în dosarul nr. 12046/3/2007; s-a desființat, în parte, sentința

penal și, în fond, s-a

înlăturat aplicarea art.

73 lit. b) C. pen., majorându-se pedeapsa aplicată

inculpatului C.T.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., de la un

an și 10 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen., pe timp de 2 ani, în baza art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei, pe un termen

de încercare de 6 ani și

6 luni, atrăgându-se atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și dispunându-se ca, pe

perioada termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de

supraveghere prevăzută de art. 86

3

lit. a), b), c) și d) C. pen.,

respectiv, să se prezinte, la interval de 6 luni, la S.P. de pe lângă

Tribunalul București, să anunțe orice

schimbare

de domiciliu și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea,

să comunice schimbarea locului de muncă, precum și informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale

apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă T.F.

care a fost obligată la 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apei a apreciat că atacul părții

vătămate nu a fost atât de puternic încât să-l determine pe inculpat să adopte

o atitudine atât de agresivă, reținând că există o disproporționalitate între

atac și apărare, situație în care nu sunt întrunite

dispozițiile

art. 73

lit. b) C. pen.

Sub un alt aspect, a apreciat că instanța de fond a acordat o largă

eficiență circumstanțelor atenuante și a aplicat inculpatului o pedeapsă sub

limita legală, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei,

ignorând practic gravitatea deosebită a faptei prin care s-a

adus atingere celui mai importat drept al omului

și anume dreptul la viață.

În consecință, a majorat cuantumul pedepsei

și a schimbat modalitatea de executare a pedepsei, dispunând suspendarea sub

supraveghere a acesteia.

C. Împotriva acestei decizii a declarat inculpatul C.T., criticând

decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări

juridice dată faptei, prin înlăturarea circumstanței atenuante legale prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen., deși este evident că altercația a debutat prin

acțiunea părții vătămate care l-a lovit pe inculpat în spate cu un scaun,

precum și al greșitei individualizări al pedepsei, sens în care solicită

menținerea sentinței fondului.

Partea vătămată T.F., deși a declarat

recurs, nu l-a motivat,

scris sau oral.

Examinând recursurile prin prisma cazurilor de casare invocate,

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte

constată următoarele:

circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este

întemeiată întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că

partea vătămată a inițiat atacul, lovind inculpatul cu un scaun de plastic în

spate, ceea ce a determinat reacția imediată a acestuia, în sensul de a lua un

obiect metalic ce se afla pe jos și de a aplica două lovituri părții vătămate.

Deși nu a modificat cu nimic situația de fapt, instanța de apel a înlăturat

reținerea scuzei provocării cu o motivare greșită, privind disproporționalitatea

între atac și apărare, deși aceasta își găsește aplicabilitatea doar în cazul

depășirii limitelor legitimei apărări, prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. a)

C. pen. Totodată, instanța de apel a reținut în mod greșit că aplicarea

circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.,

nu este motivată, fără a observa că instanța de

fond a făcut o amplă

analiză a încadrării juridice dată faptei,

respingând motivat cererile de schimbare a încadrării juridice sau de reținere

a legitimei apărări, a stării de necesitate sau a depășirii limitelor legitimei

apărări sau ale stării de necesitate.

Înalta Curte constată așadar că sunt incidente dispozițiile art. 73 alin.

(1) lit. b) C. pen., circumstanță atenuantă legală, fiind îndeplinite cumulativ

cele trei condiții prevăzute de lege și anume: infracțiunea să fi fost comisă

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească

să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se

fi produs printr-o violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Or, așa cum s-a arătat deja, victima a

avut o atitudine provocatoare față de inculpat, a inițiat declanșarea

conflictului fizic, lovind inculpatul cu un scaun în spate, ceea ce a produs

acestuia o puternică tulburare și o ripostă instantanee.

Pe cale de consecință, constatând că este aplicabilă circumstanța

atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen., Înalta Curte

apreciază

că instanța de fond a făcut o corectă individualizare

a pedepsei,

atât sub aspectul cuantumului

cât și a modalității de executare, în raport de împrejurările de fapt ale

cauzei dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia,

lipsa antecedentelor penale, situația familială dar și atitudinea procesuală,

date în raport de care a reținut în

mod

justificat aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzută de art. 74

alin.

(1) lit. a) și c) C. pen.

constată că acesta nu este motivat, scris sau oral și nu au fost identificate

cazuri de casare care să poată fi luate în discuție din oficiu, conform dispozițiilor

art. 385

9

alin (3) C. proc. pen., astfel că va fi respins ca

nefondat.

Pentru toate aceste considerente, neexistând motive de casare care să

fie luate în discuție din oficiu, Înalta Curte, văzând și prevederile art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa

decizia atacată și va menține hotărârea primei instanțe, urmând ca, potrivit art.

192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat să

rămână în sarcina acestuia.

Totodată, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va

respinge, ca nefondat, recursul formulat

de partea civilă, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, aceasta va fi

obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr.

257 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția

I

penală, pe care o desființează și menține sentința penală nr. 473 din

14 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția l penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat

de inculpat rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă T.F.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.