ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2456/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1093 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D., CIMF DR. C.E., CIMF G.M., CIMF DR G.A., CIMF DR. M.G., CIMF DR. M.L., CIMF DR. S.I., CIMF DR. V.C., CIMF DR. S.N.D. și a fost obligată pârâta RA T. Craiova la restituirea către reclamanți a diferențelor de preț de la prețul practicat pentru persoane juridice la cel practicat pentru persoane fizice pentru perioada 2003 - 2008, respectiv: CIMF DR. B.A - 646,67 ron, CIMF DR. B.D. - 914,16 ron, CIMF DR. C.E. - 825,46 ron, CIMF G.M.

- 1073,8 ron, CIMF DR. G.A. - 782,99 ron, CIMF DR. M.G. 825,46 ron, CIMF DR. M.L. - 862,42 ron, CIMF DR. S.I. - 811,19 ron, CIMF DR. V.C. - 914,16 ron, CIMF DR. S.N.D. - 782,99 ron. A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei sa factureze pe viitor energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se aplică persoanelor fizice și a fost obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamanții CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D., CIMF DR. C.E., CIMF G.M., CIMF DR. G.A., CIMF DR. M.G., CIMF DR. M.L., CIMF DR. S.I., CIMF DR. V.C., CIMF DR. S.N.D. a sumei de 50 ron cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a apreciat că, față de natura serviciilor prestate, reclamanții nu pot fi incluși în categoria agenților economici, iar în cauză, nu are relevanță faptul că aceștia sunt organizați sau nu ca persoane juridice, căci simpla natură a activității lor face ca aceștia să nu poată fi încadrați noțiunii de „agent economic”. Totodată, s-a considerat ca neîntemeiată apărarea pârâtei în sensul că diferențierea de tarife a avut în vedere necesitatea stabilirii unui tarif special pentru populația ce putea beneficia de subvenții, acest argument nefiind de natură să determine o posibilă încadrare a reclamanților în categoria agenților economici.

Într-adevăr, faptul că, criteriile de diferențiere între tarife sunt simplist și sumar tratate în hotărârile Consiliului Local reprezintă o lipsă de diligență din partea pârâtei și a autorităților locale care trebuiau să aibă în vedere situațiile multiple ce puteau apărea în practică și să stabilească și alte criterii suplimentare de diferențiere. Însă nimeni nu își poate invoca propria culpă în apărare, lipsa de diligentă a pârâtei neputând constitui o apărare pentru aceasta. În aceste condiții instanța a apreciat că în perioada 2003-2008 reclamanților nu li se putea aplica la facturarea energiei termice consumate tariful stabilit pentru agenți economici, căci aceștia nu sunt agenți economici, astfel încât a admis primul capăt de cerere și a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a diferențelor de preț de la prețul practicat pentru agenți economici la cel practicat pentru persoane fizice pentru perioada 2003 -2008.

Cu privire însă la cererea de obligare a pârâtei să factureze pe viitor energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se aplică persoanelor fizice, instanța a reținut că metodologia de tarifare a energiei termice consumate de către diverșii consumatori se stabilește anual de către pârâtă în colaborare de către autoritățile administrative locale și cu luarea în considerare a reglementărilor legale stabilite la nivel național. Obligarea pe cale silită la executarea unei obligații de a face se poate face de către instanță numai în cazul în care debitorul obligației nu înțelege să o execute de bună-voie, în condițiile art. 1073 și urm. C. civ.

Instanța a constatat astfel că în prezent nu poate fi vorba de o neîndeplinire de către pârâtă a obligației indicate de către reclamanți de vreme ce pentru moment aceasta nu a stabilit încă nici tariful și nici criteriile de diferențiare ce vor fi avute în vedere în iarna 2009-2010.Instanța de fond a avut în vedere că la momentul formulării acțiunii, solicitarea reclamanților ca instanța să dispună cu privire la îndeplinirea pe viitor a unei obligații de a face existente în sarcina pârâtei este prematură, reclamanții păstrându-și posibilitatea formulării unei noi acțiuni în justiție în cazul neîndeplinirii de către pârâtă a obligației sale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel RA T. Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 282 – art. 298 C. proc.

civ. Prin decizia nr. 271 din 7 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, sectia comercială, a admis apelul declarat de pârâta RA T. Craiova, a schimbat sentința nr. 1093 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în sensul respingerii acțiunii. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele: Prin acțiunea introductivă reclamanții, în calitate de cabinete individuale de medici de familie, au solicitat ca pârâta RA T. Craiova să fie obligată să factureze energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se aplică persoanelor fizice, precum și la restituirea diferenței de preț pe perioada ultimilor trei ani, de la data introducerii acțiunii, de la prețul pentru persoană juridică la prețul pentru persoane fizice, cu cheltuieli de judecată.

Fiecare cabinet ocupă un spațiu în cadrul Micropoliclinicii B.N. în baza unui contract de comodat încheiat cu spitalul din Craiova, iar în perioada 2003-2008 reclamanții au achitat energia termică la prețul pentru agenți economici stabilit prin hotărârile Consiliului Local al Municipiului Craiova. Potrivit Hotărârilor nr. 320/2003, 379/2003, 26/2004, 133/2004, 75/2004. 149/2004, 29/2005, 160/2005, 473/2005, 33/2006, 388/2006, 472/2006, 16/2007, 347/2007, Consiliul Local al Municipiului Craiova a avizat tarifele pentru energia termică, diferențiat, pentru populație și agenți economici. În hotărârile arătate mai sus sunt precizate ca temei juridic al avizării diferențiate actele normative avute în vedere la adoptarea acestor hotărâri: O.G.

nr. 73/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică, O.G. nr. 48/2004 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2004, O.U.G. nr. 115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice și a gazelor naturale pentru populație modificată prin O.G. nr. 81/2003, H.G. nr. 1254/2005 privind stabilirea prețului național de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate în scopul încălzirii locuințelor și al preparării apei calde, O.G. nr. 36/2006 privind instituirea preturilor locale pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică.

Astfel, O.G. nr. 73/2002, în vigoare la momentul de la care reclamantul solicită restituirea diferenței de preț, stabilește în art. 6 alin. (l) lit. j) conținutul noțiunii de utilizator de energie termică, anume persoana fizică sau juridică ce cumpără energie termică pe bază de contract și o utilizează în instalațiile proprii legate nemijlocit la instalațiile unui producător sau distribuitor. Același act normativ definește în art. 28 alin. (4) distribuitorii și furnizorii de energie termică ca fiind persoane juridice române, autorizate și/sau licențiate de autoritatea de reglementare competentă, având ca obiect de activitate distribuția energiei termice în scopul vânzării acesteia.

Art. 28 alin. (4) reglementează totodată încheierea contractului de furnizare între furnizor și utilizator, care trebuie să cuprindă cel puțin clauzele minimale, pe categorii de consumatori, stabilite de autoritățile administrației publice locale și de autoritatea națională de reglementare competentă prin contractele-cadru. Deși în art. 33 sunt prevăzute ca utilizatori de energie termică atât persoanele fizice cât și persoanele juridice care consumă în instalațiile proprii, pe bază de contract, energia termică livrată de un distribuitor/furnizor, în art. 50 alin. (2) se distinge în raport de destinația spațiului în care este furnizată energia termică. Conform art. 50 alin. (2) începând cu data intrării în vigoare a O.G.

nr. 73/2002 proiectarea și realizarea noilor imobile tip condominiu cu destinație de locuințe sau cu destinație mixtă locuințe și spații cu altă destinație, având sursă comună de energie termică sau racordate la rețelele publice de distribuție, trebuie să asigure individualizarea consumurilor și condițiile de montare a sistemelor de măsurare înregistrare repartizare a consumurilor pentru întregul imobil și pentru fiecare apartament sau spațiu cu altă destinație. Deci legiuitorul a prevăzut expres că măsurarea, înregistrarea, repartizarea consumurilor în imobilele tip condominium se face în funcție de destinația spațiului, de locuință sau spațiu cu altă destinație.

Chiar în condițiile în care noțiunea de locuință nu este definită expres în ordonanță, accepțiunea este cea dată de Legea locuinței nr. 114/1996 construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii. Or, cabinetele reclamanților care, așa cum s-a arătat, funcționează în incinta Micropoliclinicii B.N., nu sunt spații cu destinația de locuință. Cabinetele medicale realizează venituri din: servicii medicale prestate în baza contractului încheiat cu C.A.S.

ori cu alte persoane fizice sau juridice; servicii medicale cu plata directă din partea beneficiarilor; donații și sponsorizări; activități de consiliere medicală; activități contractante cu unitățile care coordonează activitățile de învățământ și de cercetare din rețeaua Ministerului Sănătății și Familiei; alte surse obținute conform dispozițiilor legale, inclusiv cele provenind din valorificarea aparaturii proprii, uzată fizic sau moral (art. 8 din O.G. nr. 124/1998). În plus cheltuielile efectuate cu unitățile necesare înființării și funcționării cabinetelor medicale se scad din veniturile realizate [art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 124/1998], posibilitatea deducerii neexistând pentru persoanele fizice care utilizează energia termică în spațiile cu destinația de locuință.

În același sens din anul 2006 domeniul serviciului public de alimentare cu energie termică este reglementat de Legea nr. 325/2006 care în Secțiunea I art. 40 prevede stabilirea diferențiată a prețului local și a prețului local pentru populație menționând expres în alin. (11) al art. 40 că, pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuință dintr-un condominiu, consumatorii plătesc prețul local. Prețul local este diferit de prețul local pentru populație, acesta din urmă fiind subvenționat din bugetul local potrivit art. 40 alin. (9) teza finală (diferența dintre prețurile locale ale energiei termice și prețurile locale pentru populație se alocă din bugetele autorităților administrației publice locale sau ale asociațiilor de dezvoltare comunitară, după caz).

O.U.G. nr. 115/2001 și O.G. nr. 36/2006 reglementează modul în care se suportă subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și de tarif la energia termică livrată populației, precum și acordarea de ajutoare bănești familiilor cu venituri mici. În concluzie, soluția primei instanțe care, fără a se raporta la dispozițiile aplicabile în materia energiei termice, analizează doar încadrarea reclamanților în categoria agenților economici ca și comercianți și concluzionează că aceștia nu fac parte din categoria enunțată, este greșită. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D. C., CIMF DR. C.E., CIMF DR. G.M., CIMF DR. G.A.M., CIMF DR. G.M., CIMF DR.

M.G., CIMF DR. M.L.E., CIMF DR. P.M.L., CIMF DR. S.N.D., CIMF DR. S.I., CIMF DR. V.C. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea în tot a hotărârii pronunțate de Tribunalul Dolj. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenții au susținut, în esență, următoarele: - Instanța a interpretat greșit dispozițiile legale referitoare la norma juridică aplicabilă speței de față, considerând că O.G. nr. 73/2002 reglementează fără dubiu „noțiunea de utilizator de energie termică” motiv pentru care constată aplicabile dispozițiile art. 50 alin. (2) din O.G.

nr. 73/2002. - Instanța a interpretat în mod greșit și dispozițiile contractului de comodat încheiat în baza O.G. nr. 124/1998, între medici ca și persoane fizice, ce desfășoară activitatea în Micropoliclinică. - Instanța a interpretat în mod greșit actele deduse judecății considerând că perioadei 2003-2006 îi sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de Legea nr. 325/2006. Recurenții au depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanți.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța și-a fundamentat soluția pe raportul juridic dintre părți născut ca urmare a aplicării O.G. nr. 73/2002, O.G. nr. 48/2004, O.U.G. nr. 115/2001, O.G. nr. 81/2003, H.G. nr. 1254/2005, O.G. nr. 36/2006, Legea nr. 325/2006, O.G. nr. 124/1998 și s-a pronunțat în raport de acestea când a respins acțiunea, neschimbând natura și înțelesul actelor juridice deduse judecății. Instanța a făcut o corectă calificare a contractului de comodat încheiat în baza O.G. nr. 124/1998. Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat. Cabinetele medicale sunt unități fără personalitate juridică furnizoare de servicii medicale primare de medicină generală, de stomatologie și de specialitate [art. 1 alin. (1) din O.G.

nr. 124/1998] ce se înființează la cererea medicului sau a grupului de medici în următoarele forme de organizare: cabinet medical individual; cabinete medicale grupate; cabinete medicale asociate; societate civilă medicală [art. 5 coroborat cu art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 124/1998]. Faptul că reclamanții, cabinete medicale nu se încadrează în categoria agenților economici, nefiind comercianți nu prezintă relevanță sub aspectul destinației spațiului, rezultând fără dubiu din dispozițiile O.G. nr. 124/1998 că destinația este desfășurarea de servicii medicale, deci cu totul alta decât locuință. Legiuitorul prin O.G. nr. 73/2002 a stabilit conținutul noțiunii de utilizator de energie termică și a prevăzut expres că măsurarea, înregistrarea, repartizarea consumurilor în imobilele tip condominium se face în funcție de destinația spațiului, de locuință sau spațiu cu altă destinație.

Consiliul Local al Municipiului Craiova prin hotărârile emise a precizat ca temei juridic al avizării diferențiate a tarifelor pentru energia termică O.G. nr. 73/2002 și Legea nr. 325/2006, a căror aplicabilitate corect a fost reținută în cauză. În materia stabilirii prețurilor legale pentru energia termică, în perioada 2003-2009, legiuitorul a avut în vedere două criterii: destinația spațiului în care este furnizată energia termică, locuință sau spațiu cu altă destinație și categoria de utilizatori, populație sau alți utilizatori. În raport de aceste două criterii destinația spațiului și încadrarea sau nu în categoria populație, reclamanții care utilizează spațiul pentru prestarea serviciilor medicale și nu cu destinația de locuință și care nu se încadrează în categoria populație, nu pot beneficia de facilitățile acordate populației pentru spațiile cu destinația de locuință și deci, nu pot plăti tariful pentru populație.

Domeniul serviciului public de alimentare cu energie termică este reglementat de Legea nr. 325/2006 care în Capitolul VIII, Secțiunea I art. 40 prevede stabilirea diferențiată a prețului local și a prețului local pentru populație, menționând expres în alin. (11) al art. 40 că pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuință dintr-un condominium consumatorii plătesc prețul local și în mod legal instanța de apel s-a raportat și la aceste prevederi. Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată nici de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D.C., CIMF DR. C.E., CIMF DR. G.M., CIMF DR. G.A.M., CIMF DR. G.M., CIMF DR. M.G., CIMF DR. M.L.E., CIMF DR. P.M.L., CIMF DR. S.N.D., CIMF DR. S.I., CIMF DR. V.C. împotriva deciziei nr. 271 din 7 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.