ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2456/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2456/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1093 din 16 iunie 2009,

pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială a fost admisă în parte

acțiunea precizată formulată de reclamanții CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D., CIMF

DR. C.E., CIMF G.M., CIMF DR G.A., CIMF DR. M.G., CIMF DR. M.L., CIMF DR. S.I.,

CIMF DR. V.C., CIMF DR. S.N.D. și a fost obligată pârâta RA T. Craiova la

restituirea către reclamanți a diferențelor de preț de la prețul practicat

pentru persoane juridice la cel practicat pentru persoane fizice pentru

perioada 2003 - 2008, respectiv: CIMF DR. B.A - 646,67 ron, CIMF DR. B.D. -

914,16 ron, CIMF DR. C.E. - 825,46 ron, CIMF G.M. - 1073,8 ron, CIMF DR. G.A. -

782,99 ron, CIMF DR. M.G. 825,46 ron, CIMF DR. M.L. - 862,42 ron, CIMF DR. S.I.

- 811,19 ron, CIMF DR. V.C. - 914,16 ron, CIMF DR. S.N.D. - 782,99 ron.

A fost respins

capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei sa factureze pe viitor

energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se

aplică persoanelor fizice și a fost obligată pârâta la plata către fiecare

dintre reclamanții CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D., CIMF DR. C.E., CIMF G.M., CIMF

DR. G.A., CIMF DR. M.G., CIMF DR. M.L., CIMF DR. S.I., CIMF DR. V.C., CIMF DR.

S.N.D. a sumei de 50 ron cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a apreciat că, față de natura serviciilor prestate,

reclamanții nu pot fi incluși în categoria agenților economici, iar în cauză,

nu are relevanță faptul că aceștia sunt organizați sau nu ca persoane juridice,

căci simpla natură a activității lor face ca aceștia să nu poată fi încadrați

noțiunii de „agent economic”.

Totodată, s-a

considerat ca neîntemeiată apărarea pârâtei în sensul că diferențierea de

tarife a avut în vedere necesitatea stabilirii unui tarif special pentru

populația ce putea beneficia de subvenții, acest argument nefiind de natură să

determine o posibilă încadrare a reclamanților în categoria agenților

economici. Într-adevăr, faptul că, criteriile de diferențiere între tarife sunt

simplist și sumar tratate în hotărârile Consiliului Local reprezintă o lipsă de

diligență din partea pârâtei și a autorităților locale care trebuiau să aibă în

vedere situațiile multiple ce puteau apărea în practică și să stabilească și

alte criterii suplimentare de diferențiere. Însă nimeni nu își poate invoca propria

culpă în apărare, lipsa de diligentă a pârâtei neputând constitui o apărare

pentru aceasta.

În aceste condiții

instanța a apreciat că în perioada 2003-2008 reclamanților nu li se putea

aplica la facturarea energiei termice consumate tariful stabilit pentru agenți

economici, căci aceștia nu sunt agenți economici, astfel încât a admis primul

capăt de cerere și a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a

diferențelor de preț de la prețul practicat pentru agenți economici la cel

practicat pentru persoane fizice pentru perioada 2003 -2008.

Cu privire însă la

cererea de obligare a pârâtei să factureze pe viitor energia termică furnizată

pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se aplică persoanelor

fizice, instanța a reținut că metodologia de tarifare a energiei termice

consumate de către diverșii consumatori se stabilește anual de către pârâtă în

colaborare de către autoritățile administrative locale și cu luarea în

considerare a reglementărilor legale stabilite la nivel național.

Obligarea pe cale

silită la executarea unei obligații de a face se poate face de către instanță

numai în cazul în care debitorul obligației nu înțelege să o execute de

bună-voie, în condițiile art. 1073 și urm. C. civ.

Instanța a constatat

astfel că în prezent nu poate fi vorba de o neîndeplinire de către pârâtă a

obligației indicate de către reclamanți de vreme ce pentru moment aceasta nu a

stabilit încă nici tariful și nici criteriile de diferențiare ce vor fi avute

în vedere în iarna 2009-2010.Instanța de fond a avut în vedere că la momentul

formulării acțiunii, solicitarea reclamanților ca instanța să dispună cu

privire la îndeplinirea pe viitor a unei obligații de a face existente în

sarcina pârâtei este prematură, reclamanții păstrându-și posibilitatea formulării

unei noi acțiuni în justiție în cazul neîndeplinirii de către pârâtă a

obligației sale.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat apel RA T. Craiova, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 282 – art. 298

C. proc. civ.

Prin decizia nr. 271

din 7 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, sectia comercială, a admis apelul

declarat de pârâta RA T. Craiova, a schimbat sentința nr. 1093 din 16 iunie

2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în sensul respingerii

acțiunii.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut următoarele:

Prin acțiunea

introductivă reclamanții, în calitate de cabinete individuale de medici de

familie, au solicitat ca pârâta RA T. Craiova să fie obligată să factureze

energia termică furnizată pentru încălzirea cabinetului medical la prețul ce se

aplică persoanelor fizice, precum și la restituirea diferenței de preț pe

perioada ultimilor trei ani, de la data introducerii acțiunii, de la prețul

pentru persoană juridică la prețul pentru persoane fizice, cu cheltuieli de

judecată.

Fiecare cabinet ocupă

un spațiu în cadrul Micropoliclinicii B.N. în baza unui contract de comodat

încheiat cu spitalul din Craiova, iar în perioada 2003-2008 reclamanții au

achitat energia termică la prețul pentru agenți economici stabilit prin

hotărârile Consiliului Local al Municipiului Craiova.

Potrivit Hotărârilor nr.

320/2003, 379/2003, 26/2004, 133/2004, 75/2004. 149/2004, 29/2005, 160/2005,

473/2005, 33/2006, 388/2006, 472/2006, 16/2007, 347/2007, Consiliul Local al

Municipiului Craiova a avizat tarifele pentru energia termică, diferențiat,

pentru populație și agenți economici.

În hotărârile arătate

mai sus sunt precizate ca temei juridic al avizării diferențiate actele

normative avute în vedere la adoptarea acestor hotărâri: O.G. nr. 73/2002

privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu

energie termică, O.G. nr. 48/2004 privind rectificarea bugetului de stat pe

anul 2004, O.U.G. nr. 115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a

fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice și a gazelor

naturale pentru populație modificată prin O.G. nr. 81/2003, H.G. nr. 1254/2005

privind stabilirea prețului național de referință pentru energia termică

furnizată populației prin sisteme centralizate în scopul încălzirii locuințelor

și al preparării apei calde, O.G. nr. 36/2006 privind instituirea preturilor

locale pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate,

Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică.

Astfel, O.G. nr. 73/2002,

în vigoare la momentul de la care reclamantul solicită restituirea diferenței

de preț, stabilește în art. 6 alin. (l) lit. j) conținutul noțiunii de

utilizator de energie termică, anume persoana fizică sau juridică ce cumpără

energie termică pe bază de contract și o utilizează în instalațiile proprii

legate nemijlocit la instalațiile unui producător sau distribuitor.

Același act normativ

definește în art. 28 alin. (4) distribuitorii și furnizorii de energie termică

ca fiind persoane juridice române, autorizate și/sau licențiate de autoritatea

de reglementare competentă, având ca obiect de activitate distribuția energiei

termice în scopul vânzării acesteia.

Art. 28 alin. (4)

reglementează totodată încheierea contractului de furnizare între furnizor și

utilizator, care trebuie să cuprindă cel puțin clauzele minimale, pe categorii

de consumatori, stabilite de autoritățile administrației publice locale și de

autoritatea națională de reglementare competentă prin contractele-cadru.

Deși în art. 33 sunt

prevăzute ca utilizatori de energie termică atât persoanele fizice cât și

persoanele juridice care consumă în instalațiile proprii, pe bază de contract,

energia termică livrată de un distribuitor/furnizor, în art. 50 alin. (2) se

distinge în raport de destinația spațiului în care este furnizată energia

termică.

Conform art. 50 alin.

(2) începând cu data intrării în vigoare a O.G. nr. 73/2002 proiectarea și

realizarea noilor imobile tip condominiu cu destinație de locuințe sau cu

destinație mixtă locuințe și spații cu altă destinație, având sursă comună de

energie termică sau racordate la rețelele publice de distribuție, trebuie să

asigure individualizarea consumurilor și condițiile de montare a sistemelor de

măsurare înregistrare repartizare a consumurilor pentru întregul imobil și

pentru fiecare apartament sau spațiu cu altă destinație.

Deci legiuitorul a

prevăzut expres că măsurarea, înregistrarea, repartizarea consumurilor în

imobilele tip condominium se face în funcție de destinația spațiului, de

locuință sau spațiu cu altă destinație.

Chiar în condițiile

în care noțiunea de locuință nu este definită expres în ordonanță, accepțiunea

este cea dată de Legea locuinței nr. 114/1996 construcție alcătuită din una sau

mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare,

care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii.

Or, cabinetele

reclamanților care, așa cum s-a arătat, funcționează în incinta

Micropoliclinicii B.N., nu sunt spații cu destinația de locuință.

Cabinetele medicale

realizează venituri din: servicii medicale prestate în baza contractului

încheiat cu C.A.S. ori cu alte persoane fizice sau juridice; servicii medicale

cu plata directă din partea beneficiarilor; donații și sponsorizări; activități

de consiliere medicală; activități contractante cu unitățile care coordonează

activitățile de învățământ și de cercetare din rețeaua Ministerului Sănătății

și Familiei; alte surse obținute conform dispozițiilor legale, inclusiv cele

provenind din valorificarea aparaturii proprii, uzată fizic sau moral (art. 8

din O.G. nr. 124/1998).

În plus cheltuielile

efectuate cu unitățile necesare înființării și funcționării cabinetelor

medicale se scad din veniturile realizate [art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 124/1998],

posibilitatea deducerii neexistând pentru persoanele fizice care utilizează

energia termică în spațiile cu destinația de locuință.

În același sens din

anul 2006 domeniul serviciului public de alimentare cu energie termică este

reglementat de Legea nr. 325/2006 care în Secțiunea I art. 40 prevede

stabilirea diferențiată a prețului local și a prețului local pentru populație

menționând expres în alin. (11) al art. 40 că, pentru spațiile cu altă

destinație decât cea de locuință dintr-un condominiu, consumatorii plătesc

prețul local.

Prețul local este

diferit de prețul local pentru populație, acesta din urmă fiind subvenționat

din bugetul local potrivit art. 40 alin. (9) teza finală (diferența dintre

prețurile locale ale energiei termice și prețurile locale pentru populație se

alocă din bugetele autorităților administrației publice locale sau ale

asociațiilor de dezvoltare comunitară, după caz).

O.U.G. nr. 115/2001 și

O.G. nr. 36/2006 reglementează modul în care se suportă subvențiile pentru

acoperirea diferențelor de preț și de tarif la energia termică livrată

populației, precum și acordarea de ajutoare bănești familiilor cu venituri

mici.

În concluzie, soluția

primei instanțe care, fără a se raporta la dispozițiile aplicabile în materia

energiei termice, analizează doar încadrarea reclamanților în categoria

agenților economici ca și comercianți și concluzionează că aceștia nu fac parte

din categoria enunțată, este greșită.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D. C., CIMF

DR. C.E., CIMF DR. G.M., CIMF DR. G.A.M., CIMF DR. G.M., CIMF DR. M.G., CIMF

DR. M.L.E., CIMF DR. P.M.L., CIMF DR. S.N.D., CIMF DR. S.I., CIMF DR. V.C.

invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.

în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în

sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea în tot a hotărârii

pronunțate de Tribunalul Dolj.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenții au susținut, în esență, următoarele:

- Instanța a

interpretat greșit dispozițiile legale referitoare la norma juridică aplicabilă

speței de față, considerând că O.G. nr. 73/2002 reglementează fără dubiu

„noțiunea de utilizator de energie termică” motiv pentru care constată

aplicabile dispozițiile art. 50 alin. (2) din O.G. nr. 73/2002.

- Instanța a

interpretat în mod greșit și dispozițiile contractului de comodat încheiat în

baza O.G. nr. 124/1998, între medici ca și persoane fizice, ce desfășoară

activitatea în Micropoliclinică.

- Instanța a

interpretat în mod greșit actele deduse judecății considerând că perioadei

2003-2006 îi sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de Legea nr. 325/2006.

Recurenții au depus

concluzii scrise, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și dispozițiilor legale

incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanți.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța

și-a fundamentat soluția pe raportul juridic dintre părți născut ca urmare a

aplicării O.G. nr. 73/2002, O.G. nr. 48/2004, O.U.G. nr. 115/2001, O.G. nr. 81/2003,

H.G. nr. 1254/2005, O.G. nr. 36/2006, Legea nr. 325/2006, O.G. nr. 124/1998 și

s-a pronunțat în raport de acestea când a respins acțiunea, neschimbând natura

și înțelesul actelor juridice deduse judecății.

Instanța a făcut o

corectă calificare a contractului de comodat încheiat în baza O.G. nr. 124/1998.

Nici motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat.

Cabinetele medicale

sunt unități fără personalitate juridică furnizoare de servicii medicale

primare de medicină generală, de stomatologie și de specialitate [art. 1 alin.

(1) din O.G. nr. 124/1998] ce se înființează la cererea medicului sau a

grupului de medici în următoarele forme de organizare: cabinet medical

individual; cabinete medicale grupate; cabinete medicale asociate; societate

civilă medicală [art. 5 coroborat cu art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 124/1998].

Faptul că

reclamanții, cabinete medicale nu se încadrează în categoria agenților

economici, nefiind comercianți nu prezintă relevanță sub aspectul destinației

spațiului, rezultând fără dubiu din dispozițiile O.G. nr. 124/1998 că

destinația este desfășurarea de servicii medicale, deci cu totul alta decât

locuință.

Legiuitorul prin O.G.

nr. 73/2002 a stabilit conținutul noțiunii de utilizator de energie termică și

a prevăzut expres că măsurarea, înregistrarea, repartizarea consumurilor în

imobilele tip condominium se face în funcție de destinația spațiului, de

locuință sau spațiu cu altă destinație.

Consiliul Local al

Municipiului Craiova prin hotărârile emise a precizat ca temei juridic al

avizării diferențiate a tarifelor pentru energia termică O.G. nr. 73/2002 și

Legea nr. 325/2006, a căror aplicabilitate corect a fost reținută în cauză.

În materia stabilirii

prețurilor legale pentru energia termică, în perioada 2003-2009, legiuitorul a

avut în vedere două criterii: destinația spațiului în care este furnizată

energia termică, locuință sau spațiu cu altă destinație și categoria de

utilizatori, populație sau alți utilizatori.

În raport de aceste

două criterii destinația spațiului și încadrarea sau nu în categoria populație,

reclamanții care utilizează spațiul pentru prestarea serviciilor medicale și nu

cu destinația de locuință și care nu se încadrează în categoria populație, nu

pot beneficia de facilitățile acordate populației pentru spațiile cu destinația

de locuință și deci, nu pot plăti tariful pentru populație.

Domeniul serviciului

public de alimentare cu energie termică este reglementat de Legea nr. 325/2006

care în Capitolul VIII, Secțiunea I art. 40 prevede stabilirea diferențiată a

prețului local și a prețului local pentru populație, menționând expres în alin.

(11) al art. 40 că pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuință

dintr-un condominium consumatorii plătesc prețul local și în mod legal instanța

de apel s-a raportat și la aceste prevederi.

Pentru considerentele

expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată nici de motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312

C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamanților ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții CIMF DR. B.A., CIMF DR. B.D.C., CIMF DR. C.E., CIMF DR.

G.M., CIMF DR. G.A.M., CIMF DR. G.M., CIMF DR. M.G., CIMF DR. M.L.E., CIMF DR.

P.M.L., CIMF DR. S.N.D., CIMF DR. S.I., CIMF DR. V.C. împotriva deciziei nr. 271

din 7 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2010.