ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2642/2012

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 9 iulie 2010 pe rolul Tribunalul Dolj, secția

comercială, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI „A.I. CUZA" CRAIOVA a

chemat în judecată pe pârâta R.A. T.F.CRAIOVA, solicitând obligarea acesteia la

plata sumei de 184.000 lei, reprezentând plată nedatorată efectuată în perioada

09 iulie 2007-09 iulie 2010, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea

acțiunii reclamanta arată că, așa cum rezultă din H.G. nr. 1254 din 18

octombrie 2005 privind stabilirea nivelului prețului național de referința

pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate în scopul

încălzirii locuințelor și ai preparării apei calde s-a prevăzut în art. 1 că

nivelul prețului național de referință sa fie de 107,50 lei RON/Gcal inclusiv

TVA începând cu data de 1 noiembrie 2005.

Deși există

acest act normativ, care a intrat în vigoare la data de 18 octombrie 2005, R.A.

T.F. Craiova a stabilit un preț de referință pentru energia termică furnizată

populației în sistem centralizat în Municipiul Craiova în cuantum de 121,47

lei/Gcal, și ulterior de 186,47/Gcal facturată către Asociația de Proprietari,

considerând că pe baza aprobării Consiliului Local Craiova are dreptul la

majorarea prețului de referință stabilit prin H.G. nr. 1254/2005.

Prin sentința

nr. 2570 din 16 iunie

2011,

Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamantă

împotriva pârâtei R.A. T.F.CRAIOVA și în contradictoriu cu chemații în garanție

CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CRAIOVA.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâta a facturat în

mod corect către reclamantă energia consumată la prețurile stabilite de

CONSILIUL LOCAL ca autoritate competentă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI „AI-

CUZA" CRAIOVA, criticând-o pentru argumentele reținute în susținerea

aprecierii că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, care vădesc

confuzia instanței de fond între excepția autorității de lucru judecat și

prezumția puterii de lucru judecat, pe care a invocat-o în vederea

simplificării stabilirii situației de fapt în litigiu.

Referitor la

fondul cauzei, a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că pârâta a

stabilit corect prețul de referință pentru energia termică furnizată populației

în sistem centralizat în municipiul Craiova, în cuantum de 121,47 lei/G.cal și

ulterior 186,47 lei/G.cal. Deși în cauză sunt incidente dispozițiile HG nr.

1254/18 mai 2005, în baza aprobării CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA,

pârâta a considerat că are dreptul să

majoreze

prețul de referință stabilit prin HG 1254/2005, în

condițiile

în care, actul normativ prevede

în art. 1, că începând cu 01.11.2005, nivelul prețului național de referință

este de 107,50 lei/Gcal și în consecință aceste majorări sunt nelegale.

Prin decizia

nr. 142 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția a

III-a

civilă, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei, înlăturând susținerile potrivit cărora pârâta ar trebui

să-i restituie suma de 503.269,20 lei, deoarece în perioada analizată aceasta

ar fi datorat pârâtei doar 901.599,75 lei, în loc de 1.404.868,94 lei, cât a

achitat în realitate pentru cantitatea totală de 8386, 9786 G/cal., din care

4079, 28598 G cal i-a fost facturată la prețul de 147,70 lei/Gcal., iar 4307,

68838 G/cal la prețul de

1

86,26 lei/G.cal, în

condițiile în care, în perioada

iulie

2007- iulie 2010. prețul gigacaloriei ar fi trebuit calculat la valoarea prețul

național de referință de 107,50

lei,

prevăzut de H.G. nr. 1254/2005 și a menținut hotărârea instanței de fond.

Pentru a se

pronunța în acest sens, Curtea a reținut că H.G. nr. 1254 din 18 octombrie

20905 prin care s-a stabilit la nivel național prețul de referință pentru

energia termică furnizată către populație în sistem centralizat, în sumă de

107,50 lei /Gcal., inclusiv TVA, reprezintă norma cadru în domeniul serviciilor

comunitare de utilitate publică, care însă se completează cu dispozițiile O.G.

nr. 36/2006, privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia

termică furnizată populației prin sisteme centrale, care se aprobă de

autoritățile administrației publice locale implicate.

Astfel, a

reținut că în baza prevederilor art. 8 alin. (2) lit. g), art. 9 și art. 43 alin.

(3) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de

utilitate

publică, autoritățile

administrației publice locale au competență exclusivă în aprobarea stabilirii,

ajustării sau modificării prețurilor și tarifelor pentru serviciile de

utilitate publică asupra cărora se pronunță prin hotărâri, situație confirmată

și de conținutul adresei nr. 448 din 14 februarie 2008 depuse la dosar și

concretizată prin HCL nr. 388 din 31 octombrie 2006, prin care a fost stabilit

prețul energiei termice facturat populației la valoarea de 147,70 lei cu

respectarea prevederilor O.G. nr. 36/2006.

Concluzionând

că, în măsura în care există o reglementare locală a prețului de referință

pentru energia termică nu se poate

aplica

prețul de referință stabilit la nivel național, respectiv 107,50 lei, instanța

de apel a apreciat ca fiind legală și temeinică soluția primei instanțe și a

respins calea devolutivă de atac ca nefondată.

Împotriva

deciziei nr. 142 din 12 octombrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova,

secția a

III-a

civilă, în termen

legal a declarat recurs reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI „A.I.CUZA"

Craiova, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

,

solicitând

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii

apelului și schimbării hotărârii primei instanțe cu consecința admiterii în

totalitate a acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea

recursului se susține, în esență, că instanța de apel nu a motivat de ce în

cauză nu operează prezumția de lucru judecat, invocată de reclamantă, ci

apreciază doar că hotărârii invocate îi lipsește acest caracter.

Concret,

reclamanta a invocat în susținerea motivelor acțiunii sentința comercială nr.

19405 din 21 decembrie 2007 a Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă,

prin care pârâta a fost obligată la despăgubiri pentru perioada 1 decembrie

2005- 1 noiembrie 2006 reprezentând suma de bani achitată în plus de

reclamantă, ca urmare a stabilirii de către pârâtă a unui preț pentru energia

termică facturată, mai mare decât prețul stabilit legal.

Al doilea

motiv de recurs se referă la greșita aplicare a legii și anume, a dispozițiilor

H.G. nr. 1254 din 18 octombrie 2005 și O.G. nr. 36/2006 privind stabilirea

prețului G/caloriei, recurenta susținând că nivelul prețului național al G/cal.

începând cu 1 noiembrie 2005 este de 107,50 lei, inclusiv TVA, în temeiul

actelor normative invocate și că în mod nelegal curtea a considerat că pe baza

aprobării Consiliului Local Craiova , pârâta are dreptul să majoreze prețul de

referință stabilit prin H.G. nr. 1254/2005.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs

formulate constată că, referitor la primul motiv de recurs, în mod legal,

curtea de apel a apreciat că este nefondată invocarea prezumției de drept a

puterii lucrului judecat întrucât sentința invocată s-a pronunțat în temeiul

H.G. nr. 1254/2005, iar în speță temeiul de drept al sentinței și deciziei este

diferit și anume O.G. nr. 36/2006 și în consecință nu sunt îndeplinite

condițiile

prevăzute de art. 1201 C. civ.,

referitoare la aceeași cauză.

Cu privire la

al doilea motiv de recurs Înalta Curte reține că potrivit H.G. nr. 1254 din 18

mai 2005 privind stabilirea nivelului prețului național de referință pentru

energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, în scopul

încălzirii locuințelor și al preparării apei calde, s-a stabilit ca nivelul

prețului național de referință să fie de 107,50 lei G/cal., inclusiv TVA,

începând cu data de 1 noiembrie 2005, însă potrivit art. 1 al O.G. nr. 36/2006

privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică

furnizată populației prin sisteme centrale, prin prezenta ordonanță se

instituie

prețurile locale de referință

pentru energia termică și furnizată populației prin sistemele centralizate, în

scopul încălzirii locuințelor și al preparării apei calde menajere.

Art. 2 al

ordonanței stipulează expres că „Prețurile locale de referință pentru fiecare

localitate sunt stabilite de autoritățile de reglementare competente, cu avizul

ministerelor aferente . Pentru

localitățile

în care prețul pentru energia termică este

mai mic decât

107,5 lei G./cal., inclusiv TVA, nu se instituie prețuri

locale de referință.

În temeiul

O.G. nr. 36 din 2 august .2006 prețul G/cal a fost modificat astfel:

- Prin HCL

Craiova nr. 473 din 30 noiembrie 2005 , la 121,47 lei.

- Prin HCL

Craiova nr. 388 din 31 octombrie 2006, la 147,70 lei.

- Prin HCL

Craiova nr. 372 din 18 decembrie 2008, la 186,26 lei.

In raport de

dispozițiile legale precitate, Autoritatea Națională de Reglementare pentru

Serviciile Comunitare de Utilitate Publică din cadrul Ministerului Internelor

și Reformei Administrative a emis adresa nr. 448 din 14 februarie 2008 prin

care comunică pârâtei că în mod legal prin H.C.L. al Municipiului Craiova nr.

388 din 31 octombrie 2006 s-a stabilit prețul local al energiei termice la suma

de 147,70 lei G./cal, inclusiv TVA, începând cu data de 1 octombrie 2006.

Având în

vedere că dispozițiile art. 2

alin. (

2)

al O.G. nr. 36/2006, precitat, nu se aplică în speță, întrucât prețul

inițial

al unei G/cal nu este mai mic de

107,5

lei,

în mod legal atât instanța

de fond cât și cea de apel au constatat că pârâta a facturat corect prețul

energiei termice, în raport de H.C.L. nr. 388 din 31 octombrie 2006 (147,70

lei) și HCL nr. 372 din 18 decembrie 2008 (186,26 lei), cu respectarea

dispozițiilor legale, aplicabile.

In raport de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt

nefondate și în temeiul

art. 312 alin.

(1)

C. proc. civ. urmează să respingă recursul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI "A.I. CUZA"

Craiova împotriva deciziei nr. 142 din 12 octombrie 2011 pronunțate de Curtea

de Apel Craiova, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 18 mai 2012.