ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3745/2012

Deliberând asupra recursului de față,

din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 19 ianuarie 2009, pe rolul Tribunalului Dolj - Secția

Comercială sub nr. 579/63/2009, reclamanta SC C.A.O. SA Craiova a chemat în

judecată pe pârâta Asociația de Proprietari A. I. Cuza Craiova, solicitând

obligarea pârâtei la plata sumei de 203.937,33 lei reprezentând contravaloare

volum apă rece pentru preparare apă caldă, servicii de canalizare și penalități

de întârziere, a sumei de 190.839,81 lei contravaloare volum apă rece pentru

preparare apă caldă și servicii de canalizare și a sumei de 13.097,52 lei

penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 2473/2011 din 15

iunie 2011, Tribunalul Dolj - Secția Comercială a admis cererea formulată de

reclamanta SC C.A.O. SA în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari A.

l. Cuza; a obligat pârâta în favoarea reclamantei la plata sumei de 203937,33

lei reprezentând contravaloare facturi emise în perioada februarie 2007 -

decembrie 2008 și la plata sumei de 6826,55 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, în baza probatoriilor administrate, înscrisuri și expertiză contabilă,

că în mod real pârâta datorează contravaloarea apei reci și penalitățile pentru

neachitarea la scadență a facturilor conform art. 30 din Legea nr. 241/2006.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

apel pârâta Asociația de Proprietari A. l. Cuza, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și solicitând, admiterea căii de atac și

schimbarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii cererii de chemare

în judecată.

Calea ordinară de atac a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova - Secția a lll-a Civilă și a fost

soluționată prin decizia nr. 138/2011 din 11 octombrie 2011 în sensul

respingerii ca nefondat a apelului formulat de pârâta Asociația de Proprietari

A. l. Cuza Craiova împotriva sentinței nr. 2473/2011 din 01 iunie 2011

pronunțată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu reclamantă SC C.A.O. SA

Craiova.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de control a apreciat că în mod corect tribunalul a respins excepția

prematurității cererii de chemare în judecată pentru neparcurgerea procedurii

prealabile a concilierii prevăzute de dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ., reținând că în raport de probatoriile administrate procedura a fost

îndeplinită prin comunicarea către pârâtă a extrasului de cont în care era

menționată creanța obiect al litigiului (fila 81 din dosarul de fond), cu

mențiunea că respectiva adresă reprezintă și încercare de conciliere

prealabilă.

Instanța de apel a apreciat că, scopul

avut în vedere de legiuitor la edictarea normei mai sus menționate, acela de a

se încerca stingerea conflictului ivit între părți pe cale amiabilă, anterior

sesizării instanței de judecată, a fost realizat în cauză, pârâta comunicând

reclamantei refuzul de plată a facturilor cu adresa din 18 decembrie 2008 (fila

82 din dosarul de fond), aspecte în raport de care, soluția primei instanțe

este una legală.

Corectă și judicioasă a fost apreciată

soluția tribunalului și din perspectiva criticilor formulate de pârâtă în ceea

ce privește temeinicia hotărârii, concluziile rapoartelor de expertiză

administrate susținând pe deplin soluția pronunțată.

Împotriva deciziei nr. 138/2011 din 11

octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția a lll-a Civilă, în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Asociația de Proprietari A.l. Cuza Craiova,

criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea administrării

probelor solicitate în apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

pârâta a formulat următoarele critici:

Subsumat

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut

că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 109 alin.

(2) C. proc. civ., art. 969 C. civ. și art. 30 din Legea nr. 241/2006.

De asemenea, Asociația

de Proprietari A.l. Cuza Craiova a dezvoltat o serie de critici vizând

probatoriile administrate, respectiv rapoartele expertizelor tehnice și

interpretarea dată acestora de instanțele de fond, care însă nu vor fi

analizate, în contextul abrogării punctelor art. 10 și 11 ale art. 304 C. proc.

civ. prin O.G. nr. 138/2000 modificată prin Legea nr. 219/2005, instanța de

recurs fiind ținută de dispozițiile textului legal precizat să cenzureze

hotărârile atacate exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate.

Analizând decizia atacată în raport de

criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de

drept invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Decizia instanței de apel nu a fost

pronunțată cu aplicarea greșită sau încălcarea dispozițiilor art. 109 alin. (2)

C. proc. civ., așa cum susține recurenta, având în vedere următoarele

argumente:

Potrivit textului legal menționat,

sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri

prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, dovada îndeplinirii

procedurii prealabile urmând a se anexa la cererea de chemare în judecată.

Or, în cauză, instanțele de fond și-au

argumentat riguros soluția de respingere a excepției prematurității

introducerii cererii de chemare în judecată, în raport de existența dovezilor

privind parcurgerea procedurii prealabile a concilierii prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., respectiv înscrisurile aflate la filele 81 și 82 dosar fond, din

cuprinsul cărora rezultă imposibilitatea soluționării amiabile a litigiului.

Caracterul prealabil și obligatoriu al

procedurii concilierii rezultă din aplicarea combinată a prevederilor art. 720

1

și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., scopul acestei proceduri fiind încercarea

de a soluționa pe cale amiabilă litigiul și, totodată, de a preveni

introducerea unor cereri intempestive care să pună în dificultate cealaltă

parte.

Astfel, cum în cauză s-a făcut dovada

că între cele două părți a fost purtată o corespondență prin care pârâta a fost

în încunoștințată despre pretențiile reclamantei și a refuzat achitarea debitului,

se reține că prevederile textului legal evocat au fost respectate, finalitatea

avută în vedere de legiuitor la edictarea acestuia fiind degrevarea instanțelor

de judecată de litigii care ar putea fi soluționate amiabil de părți și

nicidecum instituirea unei proceduri strict formale.

În ceea ce privește criticile vizând

greșita aplicare a dispozițiilor art. 969 C. civ. și art. 30 din Legea nr. 241/2006,

recurenta susține de fapt că normele legale evocate nu erau incidente în cauză

motivat de faptul că reclamanta ar fi facturat contravaloarea cantității de apă

ce face obiectul pretențiilor deduse judecății atât către Asociația de Proprietari

A.l. Cuza Craiova, cât și către Regia de Termoficare.

În raport de cele anterior expuse,

înalta Curte reține că, deși aparent pârâta, subsumat motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a invocat încălcarea unor norme

legale, în realitate se tinde la reanalizarea situației de fapt stabilite de

instanța de apel.

Astfel, situația de fapt stabilită de

instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție

în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar

argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de

natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate.

De altfel, pârâta în argumentarea

motivului de nelegalitate indicat s-a referit la administrarea probelor,

respectiv, la raportul de expertiză tehnică de specialitate efectuat în cauză,

la modul de calcul al penalităților și la cantitatea de apă facturată, aspecte

ce vizează chestiuni de netemeinicie ce privesc fondul cauzei și nicidecum

motive de nelegalitate.

Pentru ca criticile dezvoltate de

pârâtă să se încadreze în ipoteza aplicării greșite a legii, aceasta se afla în

situația de a demonstra încălcarea unor norme legale în pronunțarea soluției cu

argumente din care să rezulte că, normele legale incidente nu au fost corect

aplicate la situația de fapt stabilită.

În cazul de față, motivul de

nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în discuție probele și de a

solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta lor, ceea ce nu este

permis în această fază procesuală.

În concluzie, cu referire la motivul

invocat se va reține că pârâta prin argumentele aduse a cerut instanței de

recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să

verifice decizia din apel în ce privește modul de aplicare a legii.

Așa fiind, se constată că, instanța de

apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând

motive de nelegalitate, astfel încât, hotărârea atacată este la adăpost de

orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat de pârâta Asociația de Proprietari A.l. Cuza Craiova împotriva

deciziei nr. 138/2011 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova - Secția a lll-a Civilă să fie respins ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta Asociația de Proprietari A.I. Cuza Craiova împotriva deciziei nr. 138/2011

din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția a lll-a

Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

2 octombrie 2012