ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3745/2012

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2009, pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Comercială sub nr. 579/63/2009, reclamanta SC C.A.O. SA Craiova a chemat în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari A. I. Cuza Craiova, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 203.937,33 lei reprezentând contravaloare volum apă rece pentru preparare apă caldă, servicii de canalizare și penalități de întârziere, a sumei de 190.839,81 lei contravaloare volum apă rece pentru preparare apă caldă și servicii de canalizare și a sumei de 13.097,52 lei penalități de întârziere. Prin sentința nr. 2473/2011 din 15 iunie 2011, Tribunalul Dolj - Secția Comercială a admis cererea formulată de reclamanta SC C.A.O.

SA în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari A. l. Cuza; a obligat pârâta în favoarea reclamantei la plata sumei de 203937,33 lei reprezentând contravaloare facturi emise în perioada februarie 2007 - decembrie 2008 și la plata sumei de 6826,55 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în baza probatoriilor administrate, înscrisuri și expertiză contabilă, că în mod real pârâta datorează contravaloarea apei reci și penalitățile pentru neachitarea la scadență a facturilor conform art. 30 din Legea nr. 241/2006. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta Asociația de Proprietari A. l. Cuza, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, admiterea căii de atac și schimbarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Calea ordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova - Secția a lll-a Civilă și a fost soluționată prin decizia nr. 138/2011 din 11 octombrie 2011 în sensul respingerii ca nefondat a apelului formulat de pârâta Asociația de Proprietari A. l. Cuza Craiova împotriva sentinței nr. 2473/2011 din 01 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu reclamantă SC C.A.O. SA Craiova. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control a apreciat că în mod corect tribunalul a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru neparcurgerea procedurii prealabile a concilierii prevăzute de dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., reținând că în raport de probatoriile administrate procedura a fost îndeplinită prin comunicarea către pârâtă a extrasului de cont în care era menționată creanța obiect al litigiului (fila 81 din dosarul de fond), cu mențiunea că respectiva adresă reprezintă și încercare de conciliere prealabilă.

Instanța de apel a apreciat că, scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea normei mai sus menționate, acela de a se încerca stingerea conflictului ivit între părți pe cale amiabilă, anterior sesizării instanței de judecată, a fost realizat în cauză, pârâta comunicând reclamantei refuzul de plată a facturilor cu adresa din 18 decembrie 2008 (fila 82 din dosarul de fond), aspecte în raport de care, soluția primei instanțe este una legală. Corectă și judicioasă a fost apreciată soluția tribunalului și din perspectiva criticilor formulate de pârâtă în ceea ce privește temeinicia hotărârii, concluziile rapoartelor de expertiză administrate susținând pe deplin soluția pronunțată. Împotriva deciziei nr. 138/2011 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția a lll-a Civilă, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Asociația de Proprietari A.l.

Cuza Craiova, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea administrării probelor solicitate în apel. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a formulat următoarele critici: Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., art. 969 C. civ. și art. 30 din Legea nr. 241/2006. De asemenea, Asociația de Proprietari A.l. Cuza Craiova a dezvoltat o serie de critici vizând probatoriile administrate, respectiv rapoartele expertizelor tehnice și interpretarea dată acestora de instanțele de fond, care însă nu vor fi analizate, în contextul abrogării punctelor art. 10 și 11 ale art. 304 C. proc.

civ. prin O.G. nr. 138/2000 modificată prin Legea nr. 219/2005, instanța de recurs fiind ținută de dispozițiile textului legal precizat să cenzureze hotărârile atacate exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Decizia instanței de apel nu a fost pronunțată cu aplicarea greșită sau încălcarea dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., așa cum susține recurenta, având în vedere următoarele argumente: Potrivit textului legal menționat, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, dovada îndeplinirii procedurii prealabile urmând a se anexa la cererea de chemare în judecată.

Or, în cauză, instanțele de fond și-au argumentat riguros soluția de respingere a excepției prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, în raport de existența dovezilor privind parcurgerea procedurii prealabile a concilierii prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., respectiv înscrisurile aflate la filele 81 și 82 dosar fond, din cuprinsul cărora rezultă imposibilitatea soluționării amiabile a litigiului. Caracterul prealabil și obligatoriu al procedurii concilierii rezultă din aplicarea combinată a prevederilor art. 720 1 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., scopul acestei proceduri fiind încercarea de a soluționa pe cale amiabilă litigiul și, totodată, de a preveni introducerea unor cereri intempestive care să pună în dificultate cealaltă parte.

Astfel, cum în cauză s-a făcut dovada că între cele două părți a fost purtată o corespondență prin care pârâta a fost în încunoștințată despre pretențiile reclamantei și a refuzat achitarea debitului, se reține că prevederile textului legal evocat au fost respectate, finalitatea avută în vedere de legiuitor la edictarea acestuia fiind degrevarea instanțelor de judecată de litigii care ar putea fi soluționate amiabil de părți și nicidecum instituirea unei proceduri strict formale. În ceea ce privește criticile vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 969 C. civ. și art. 30 din Legea nr. 241/2006, recurenta susține de fapt că normele legale evocate nu erau incidente în cauză motivat de faptul că reclamanta ar fi facturat contravaloarea cantității de apă ce face obiectul pretențiilor deduse judecății atât către Asociația de Proprietari A.l.

Cuza Craiova, cât și către Regia de Termoficare. În raport de cele anterior expuse, înalta Curte reține că, deși aparent pârâta, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a invocat încălcarea unor norme legale, în realitate se tinde la reanalizarea situației de fapt stabilite de instanța de apel. Astfel, situația de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate.

De altfel, pârâta în argumentarea motivului de nelegalitate indicat s-a referit la administrarea probelor, respectiv, la raportul de expertiză tehnică de specialitate efectuat în cauză, la modul de calcul al penalităților și la cantitatea de apă facturată, aspecte ce vizează chestiuni de netemeinicie ce privesc fondul cauzei și nicidecum motive de nelegalitate. Pentru ca criticile dezvoltate de pârâtă să se încadreze în ipoteza aplicării greșite a legii, aceasta se afla în situația de a demonstra încălcarea unor norme legale în pronunțarea soluției cu argumente din care să rezulte că, normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită. În cazul de față, motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În concluzie, cu referire la motivul invocat se va reține că pârâta prin argumentele aduse a cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ce privește modul de aplicare a legii. Așa fiind, se constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Asociația de Proprietari A.l. Cuza Craiova împotriva deciziei nr. 138/2011 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția a lll-a Civilă să fie respins ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Asociația de Proprietari A.I. Cuza Craiova împotriva deciziei nr. 138/2011 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția a lll-a Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2012