ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 500/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 500/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secția comercială, prin
sentința nr. 2269 din 5 noiembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta
SC C.A.O. SA Craiova împotriva pârâtei Asociația de Proprietari N.T. Craiova,
în sensul că a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 106.909,94 lei
reprezentând debit și penalități de întârziere.
A mai fost obligată
pârâta către reclamantă și la plata sumei de 4.588,40 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Prima instanță a
reținut, că în baza contractului din 10 aprilie 2006 încheiat între părți,
reclamanta a emis către pârâtă mai multe facturi reprezentând contravaloarea
volumului de apă rece pentru prepararea apei calde și servicii de canalizare
iar pârâta, deși somată, nu a achitat contravaloarea acestor servicii.
Pentru stabilirea
consumului efectiv de apă înregistrat de Asociația de Proprietari în calitatea
de pârâtă și modul de calcul al facturilor emise, s-a dispus efectuarea a două
expertize, una tehnică întocmită de inginer P.L.T. și alta contabilă întocmită
de expert Ș.C.
La efectuarea
expertizei tehnice s-a avut în vedere faptul că potrivit art. 10 pct. 1 lit. a)
din contract, cantitățile efective de apă furnizate se stabilesc pe baza
înregistrării aparatelor de măsură consemnate în procesul verbal încheiat de
operator și utilizator.
S-a stabilit faptul
că apa rece este folosită pe de o parte pentru consumul casnic și e furnizată
de către reclamantă prin rețelele de distribuție și branșamente, volumul
consumat fiind evidențiat pe baza citirilor aparatelor de măsură, iar pe de
altă parte este folosită de către RAT pentru prepararea apei calde menajere,
prin transfer de energie termică asupra apei reci, la intrarea în PT fiind de
asemenea contorizată prin citirea apometrelor.
Deoarece la blocurile
ce fac parte din Asociația de Proprietari N.T. există asemenea aparate de
contorizare ce pot determina volumul de apă rece pentru prepararea apei calde
furnizate de către SC C.A.O. SA către pârâtă, la calculul efectuat de expertul
tehnic s-a luat în considerație cantitatea de 32.489 m.c, respectiv cel
determinat în funcție de indicațiile gigacalorimetrului.
Conform prevederilor
Ordinului nr. 29/N/131293 pentru aprobarea Normativului cadru privind
contorizarea apei și a energiei termice la populație cantitatea de apă rece
consumată pentru prepararea apei calde menajere se facturează separat la
tarifele în vigoare, baremurile referindu-se doar la energia termică.
În ce privește modul
de calcul avut în vedere la întocmirea facturilor a căror contravaloare a fost
solicitată, expertul contabil a precizat că facturile respinse de pârâtă sunt
corect și legal întocmite și corespund contractului din 10 aprilie 2006,
facturarea apei reci pentru prepararea apei calde fiind făcută concomitent cu
facturarea apei reci.
Curtea de Apel
Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 90 din 5 mai 2010 a admis apelul
declarat de pârâta Asociația de Proprietari N.T. împotriva sentinței nr. 2269
din 5 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, în sensul că a
fost schimbată sentința și respinsă acțiunea.
De asemenea a mai
fost obligată intimata reclamantă la plata sumei de 3.380 lei către
apelanta-pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată.
În fundamentarea
acestei soluții s-a apreciat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 969
C. civ. prin aceea că a aplicat greșit prevederile Ordinului ANRSC nr. 29N/1993,
care pe de o parte se aplică doar agenților economici pentru suprafețele
locative cu altă destinație decât cea de locuință, iar pe de altă parte chiar
și în cazul în care pârâta ar fi fost agent economic, nu s-ar fi aplicat decât
în situația în care prin voința părților s-ar fi realizat o modificare a
clauzelor contractuale potrivit ordinului.
Împotriva deciziei nr.
90 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, a promovat
recurs reclamanta SC C.A.O. SA Craiova care a criticat această hotărâre
judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304
pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu
consecința menținerii sentinței primei instanțe.
În dezvoltarea
motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanța de apel nu a ținut cont
de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în dosarul de fond,
potrivit căreia reclamanta a livrat apa rece pentru prepararea apei calde
menajere și pentru încălzirea asociației precum și a faptului că s-a refuzat
efectuarea unei noi expertize contabile care ar fi putut clarifica aspectele
care erau contradictorii prin cele două expertize contabile.
Intimata-pârâtă a
depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului
reclamantei.
Înalta Curte,
analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile
aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a
respinge ca nefondat recursul reclamantei SC C.A.O. SA Craiova pentru
următoarele considerente.
Este de necontestat
că prin contractul din 10 aprilie 2006 de branșare-racordare și utilizare a
serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare încheiat între RA A.
Craiova în calitatea de operator și Asociația Proprietarilor N.T. în calitatea
de utilizator au fost stabilite drepturi și obligații reciproce în legătură cu
obiectul contractului, acela de asigurarea serviciului public de alimentare cu
apă și de canalizare.
Părțile au stipulat
în capitolul VII intitulat „stabilirea consumurilor de apă și a debitelor de
apă evacuate în rețeaua publică de canalizare” la art. 10 pct. 1 lit. a) că
întotdeauna cantitățile efective de apă furnizate se stabilesc pe baza înregistrărilor
aparatelor de măsură consemnate într-un proces-verbal încheiat între operator
și utilizator.
În același context la
art. 3 din Anexa nr. 1 (1) la contractul expus anterior, s-a precizat că pentru
stabilirea consumurilor efective de apă și elaborarea facturilor de plată se
vor avea în vedere indicațiile contoarelor pentru fiecare punct de consum iar
în Anexa 1 (2) au fost trecute seriile contoarelor.
Exercitând și un
veritabil rol activ, instanța de apel a dispus, la cererea pârâtei Asociația de
Proprietari N.T., efectuarea unei expertize contabile care să precizeze baza de
calcul a facturilor a căror contravaloare se solicită. Concluzionând sub acest
aspect, s-a menționat că baza de calcul a facturilor refuzate la plată de
pârâtă este un procent de 40% din cantitatea de apă rece lunară, consemnată în
procesele – verbale încheiate iar prevederile ANRSC nu se referă la asociațiile
de proprietari ci la agenții economici.
Amplu documentat,
instanța de apel a reținut o corectă situație de fapt și de drept, în esență
fiind dată eficiență juridică dispozițiilor art. 969 C. civ., potrivit cărora
convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și orice
modificare a clauzelor contractuale poate avea loc numai cu acordul de voință
al ambelor părți.
Pentru aceste
rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC
C.A.O. SA Craiova împotriva deciziei nr. 90 din 5 mai 2010 pronunțată de Curtea
de Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele
prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C.
proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de
judecată către intimata-pârâtă Asociația de Proprietari N.T. Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta SC C.A.O. SA Craiova împotriva deciziei nr. 90
din 5 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Obligă recurenta la
plata a sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Asociația
de Proprietari N.T. Craiova.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 3 februarie 2011.