ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3650/2012

SECȚlA A II-A CIVILĂ

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 961 din 2

martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, s-a admis acțiunea

formulată de reclamanta R.T., iar pârâta SC C.M. SA Craiova a fost obligată la

plata către reclamantă a sumei de 108.722,58 RON reprezentând contravaloare

energie termică furnizată în perioada noiembrie 2004 - octombrie 2006 și

majorări de întârziere și la 2534,72 RON cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Prin decizia

nr. 197 din 06 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția a III-a civilă, a

admis apelul formulat de pârâta SC C.M. SA Craiova. A schimbat sentința, în sensul

că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la 48.857,16 RON debit și penalități.

A obligat pârâta la 2824,35 RON cheltuieli de judecată la fond către reclamantă.

A obligat intimata reclamantă la 1404,15 lei cheltuieli de judecată reprezentând

taxă timbru plus 500 RON onorariu expert către apelanta pârâtă.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta R.T. Craiova a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care se dezvoltă următoarele critici:

- recurenta susține

că nu a furnizat energie electrică nesolicitată, iar prețul acesteia trebuie achitat,

nefiind un act de caritate;

- precizarea făcută

de expertul contabil, în sensul că locatarii căminului nu au plătit contravaloarea

agentului termic și căldura în perioada octombrie 2005 - octombrie 2006, nu este

întemeiată, întrucât însăși înscrisurile nu sunt suficiente, concludente și în măsură

să conducă în mod corect la soluționarea cauzei;

În perioada sus

menționată nu existau înscrisuri care să susțină în mod temeinic faptul că locatarii

căminului înregistrau debite față de subscrisa și pe cale de consecință, societatea

să poată să solicite întreruperea furnizării agentului termic;

- instanța de

apel în mod greșit a soluționat apelul, respingând contravaloarea energiei termice

furnizate în perioada octombrie 2005 - octombrie 2006, ca urmare a acestui fapt

diminuând și penalitățile solicitate.

Pentru toate aceste

motive, recurenta solicită admiterea recursului, și reapreciind probele administrate,

schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerii în tot

a sentinței instanței de fond.

Înalta Curte,

a luat în examinare excepția nulității recursului în raport de prevederile art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., invocată din oficiu, reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde,

sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

În actuala reglementare,

recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru

motivele strict prevăzute de lege - art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., prin care se

realizează un control judiciar al deciziei atacate sub aspectul legalității acesteia

din perspectiva motivelor de nelegalitate mai sus arătate.

În speță, prin

cererea de recurs, reclamanta deși a invocat motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ. nu a formulat critici ce ar putea fi făcută

o posibilă încadrare a acestora în aceste motive de nelegalitate sau într-unul din

motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile

art. 306 alin. (3) din același Cod.

Or, simpla indicare

a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora

poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția

pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite

de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora

în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. nu este suficientă

pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de

art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cu nulitatea cererii.

În cauză, având

în vedere că, recurenta și-a exprimat simpla nemulțumire în legătură cu hotărârea

atacată cu privire la precizările făcute de expertul contabil și la înscrisurile

ce au stat la baza raportului de expertiză, se constată că aceste aspecte de netemeinicie

nu pot face obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

statuează asupra obiectului recursului.

Astfel că, în

raport de generalitatea criticilor formulate de recurentă, fără a se formula critici

cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, Curtea urmează să aplice sancțiunea

nulității recursului, motivat de faptul că recurenta nu s-a conformat obligației

prevăzută de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Așa fiind, constatând

că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează să aplice cererii de recurs

sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamanta R.T. Craiova împotriva deciziei nr. 197 din 6 decembrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 septembrie 2012.