ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4341/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 august 2000 reclamanta S.C. G.Ș.M.C. Vulcan S.A. Craiova a chemat în judecată pe pârâta S.N.C.F. S.M.F. Craiova pentru a fi obligată la plata sumei de 23.744.320 lei reprezentând contravaloare lucrări, plus 18.093.172 lei penalități de întârziere în decontare – derivând din executarea contractului nr. 9711/1997, precum și la plata sumelor de 49.009.625 lei reprezentând contravaloare lucrări, plus 2.607.312.050 lei penalități de întârziere în decontare, pentru contractul nr. 9808/1998, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în executarea celor două contracte, a executat lucrări de reparații la cazanul de aburi tip SUHOI al depoului de locomotive Pitești, precum și la centrala termică, stația C.F.R Pitești, clădirea cazarmă, dar pârâta a achitat doar parțial contravaloarea acestor lucrări.

Prin sentința civilă nr. 1711 din 15 decembrie 2000 Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de S.C. G.Ș.M.C. VULCAN S.A. Craiova iar pârâta S.N.C.F. – S.M.F. Craiova a fost obligată la plata sumei de 2.698.159.167 lei cu titlu de despăgubiri, plus penalități de întârziere până la achitarea debitului și 51.626.591 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta iar prin decizia nr. 1029 din 23 noiembrie 2001 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul S.N.C.F.R. reprezentată prin S.M.F. – S.A., oficiul teritorial Craiova, și a modificat hotărârea tribunalului în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 55.553.945 lei contravaloare prestații, plus 4.008.236 lei cheltuieli de judecată.

Totodată, a fost respins capătul de cerere referitor la penalități de întârziere, iar intimata – reclamantă a fost obligată la plata sumei de 28.585.526 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că reclamanta nu a respectat clauzele contractului nr. 9711/1997, executând lucrări suplimentare fără acceptul beneficiarei, iar pentru reparațiile la centrala termică nu s-a ținut seama de plățile făcute. De asemenea, a respins capătul accesoriu de cerere referitor la penalități de întârziere cu motivarea că nu s-a făcut dovada predării lucrărilor unei comisii de specialitate și nu s-au remis nici facturile originale. Ambele părți au formulat recurs împotriva acestei decizii, reclamanta cu actul înregistrat la 14 ianuarie 2002, iar pârâta cu actul din 4 ianuarie 2002 (data poștei).

Recurenta – reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. susținând următoarele: - hotărârea curții de apel cuprinde motive contradictorii sau străine pricinii; - instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății; - hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Recurenta pârâtă a criticat decizia atacată în temeiul art. 304 pct. 8 și 10 din C. proc. civ. susținând că recepția lucrărilor nu a fost făcută potrivit cap. 8 din contracte, iar pentru lucrările suplimentare cuprinse în factura nr. 230 din 6 noiembrie 1998 nu datorează prețul, fiind efectuate de reclamantă din proprie inițiativă. Recursul reclamantei va fi respins ca tardiv declarat, iar recursul pârâtei este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În speță Curtea de Apel Craiova a comunicat reclamantei decizia nr. 1029/2001 la data de 19 decembrie 2001 iar recursul a fost introdus la 14 ianuarie 2002, cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de textul citat, urmând a fi respins, ca tardiv declarat. Cât privește recursul pârâtei, în cursul soluționării cauzei la Curtea de Apel Craiova s-a întocmit o expertiză contabilă care a avut în vedere lucrările efectuate de reclamantă și sumele încasate, ajungând la concluzia – însușită de instanță – că pârâta mai datorează suma de 55.553.945 lei (formată din 31.809.625 lei la factura nr. 4/1999 și din 23.744.320 lei la factura nr. 230/1998).

Critica pârâtei vizează modul în care instanța a soluționat pretențiile reclamantei derivând din executarea contractului de reparații la cazanul cu abur, susținând că s-au efectuat lucrări suplimentare, neprevăzute în contract. În realitate, instanța de apel a dat o corectă interpretare atât prevederilor contractuale cât și concluziilor expertizei, stabilind că, atâta timp cât reparațiile s-au efectuat pentru cazanul proprietatea pârâtei, acestea profită recurentei și, în consecință, datorează prețul prestației în sumă de 23.744.320 lei. Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că, atâta timp cât recepția lucrărilor nu s-a făcut în prezența delegaților săi, pârâta nu datorează nici o sumă, dar nici această critică nu poate fi primită deoarece, chiar dacă din punct de vedere formal recepția lucrărilor nu corespunde condițiilor contractuale, acestea au fost corect executate, iar beneficiarul datorează prețul.

Pentru toate aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat conform art. 312 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. G.Ș.M.C. VULCAN S.A. Craiova împotriva deciziei nr. 1029 din 23 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca tardiv declarat. Respinge recursul declarat de pârâta S.N.C.F.R., regionala C.F. Craiova, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 noiembrie 2003.