ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4341/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 august 2000

reclamanta S.C. G.Ș.M.C. Vulcan S.A. Craiova a chemat în judecată pe pârâta

S.N.C.F. S.M.F. Craiova pentru a fi obligată la plata sumei de 23.744.320 lei

reprezentând contravaloare lucrări, plus 18.093.172 lei penalități de

întârziere în decontare – derivând din executarea contractului nr. 9711/1997,

precum și la plata sumelor de 49.009.625 lei reprezentând contravaloare

lucrări, plus 2.607.312.050 lei penalități de întârziere în decontare, pentru

contractul nr. 9808/1998, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că,

în executarea celor două contracte, a executat lucrări de reparații la cazanul

de aburi tip SUHOI al depoului de locomotive Pitești, precum și la centrala

termică, stația C.F.R Pitești, clădirea cazarmă, dar pârâta a achitat doar

parțial contravaloarea acestor lucrări.

Prin sentința civilă nr. 1711 din 15 decembrie

2000 Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

acțiunea formulată de S.C. G.Ș.M.C. VULCAN S.A. Craiova iar pârâta S.N.C.F. –

S.M.F. Craiova a fost obligată la plata sumei de 2.698.159.167 lei cu titlu de

despăgubiri, plus penalități de întârziere până la achitarea debitului și

51.626.591 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâta iar prin decizia nr. 1029 din 23 noiembrie 2001 Curtea de Apel Craiova,

secția comercială, a admis apelul S.N.C.F.R. reprezentată prin S.M.F. – S.A.,

oficiul teritorial Craiova, și a modificat hotărârea tribunalului în sensul că

a admis în parte acțiunea reclamantei iar pârâta a fost obligată la plata sumei

de 55.553.945 lei contravaloare prestații, plus 4.008.236 lei cheltuieli de

judecată.

Totodată, a fost respins capătul de cerere

referitor la penalități de întârziere, iar intimata – reclamantă a fost

obligată la plata sumei de 28.585.526 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

apel a apreciat că reclamanta nu a respectat clauzele contractului nr.

9711/1997, executând lucrări suplimentare fără acceptul beneficiarei, iar

pentru reparațiile la centrala termică nu s-a ținut seama de plățile făcute.

De asemenea, a respins capătul accesoriu de

cerere referitor la penalități de întârziere cu motivarea că nu s-a făcut

dovada predării lucrărilor unei comisii de specialitate și nu s-au remis nici

facturile originale.

Ambele părți au formulat recurs împotriva

acestei decizii, reclamanta cu actul înregistrat la 14 ianuarie 2002, iar

pârâta cu actul din 4 ianuarie 2002 (data poștei).

Recurenta – reclamantă și-a întemeiat recursul

pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. susținând

următoarele:

- hotărârea curții de apel cuprinde motive

contradictorii sau străine pricinii;

- instanța a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății;

- hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea

greșită a legii.

Recurenta pârâtă a criticat decizia atacată în

temeiul art. 304 pct. 8 și 10 din C. proc. civ. susținând că recepția

lucrărilor nu a fost făcută potrivit cap. 8 din contracte, iar pentru lucrările

suplimentare cuprinse în factura nr. 230 din 6 noiembrie 1998 nu datorează

prețul, fiind efectuate de reclamantă din proprie inițiativă.

Recursul reclamantei va fi respins ca tardiv

declarat, iar recursul pârâtei este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 301 C. proc.

civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă

legea nu dispune altfel.

În speță Curtea de Apel Craiova a comunicat

reclamantei decizia nr. 1029/2001 la data de 19 decembrie 2001 iar recursul a

fost introdus la 14 ianuarie 2002, cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut

de textul citat, urmând a fi respins, ca tardiv declarat.

Cât privește recursul pârâtei, în cursul

soluționării cauzei la Curtea de Apel Craiova s-a întocmit o expertiză

contabilă care a avut în vedere lucrările efectuate de reclamantă și sumele

încasate, ajungând la concluzia – însușită de instanță – că pârâta mai

datorează suma de 55.553.945 lei (formată din 31.809.625 lei la factura nr.

4/1999 și din 23.744.320 lei la factura nr. 230/1998).

Critica pârâtei vizează modul în care instanța a

soluționat pretențiile reclamantei derivând din executarea contractului de

reparații la cazanul cu abur, susținând că s-au efectuat lucrări suplimentare,

neprevăzute în contract.

În realitate, instanța de apel a dat o corectă

interpretare atât prevederilor contractuale cât și concluziilor expertizei,

stabilind că, atâta timp cât reparațiile s-au efectuat pentru cazanul

proprietatea pârâtei, acestea profită recurentei și, în consecință, datorează

prețul prestației în sumă de 23.744.320 lei.

Al doilea motiv de recurs se referă la faptul

că, atâta timp cât recepția lucrărilor nu s-a făcut în prezența delegaților

săi, pârâta nu datorează nici o sumă, dar nici această critică nu poate fi primită

deoarece, chiar dacă din punct de vedere formal recepția lucrărilor nu

corespunde condițiilor contractuale, acestea au fost corect executate, iar

beneficiarul datorează prețul.

Pentru toate aceste considerente, recursul

pârâtei va fi respins ca nefondat conform art. 312 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. G.Ș.M.C. VULCAN S.A. Craiova împotriva deciziei nr. 1029 din 23

noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca

tardiv declarat.

Respinge recursul declarat de pârâta S.N.C.F.R.,

regionala C.F. Craiova, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12

noiembrie 2003.