ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4165/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Craiova prin sentința comercială nr. 4898 din 20 martie 2009 a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta RA T.M.F. CRAIOVA SA în contradictoriu cu pârâta A.L.C.B. în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani, iar reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 242.530,05 lei cu titlu de penalități de întârziere.

Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 3071 din 15 decembrie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta RA T.M.F. CRAIOVA în contradictoriu cu pârâta A.L.C.B. – Craiova în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 200.352,22 lei către reclamantă reprezentând penalități de întârziere evidențiate în facturile emise în perioada ianuarie 2006 – decembrie 2007 inclusiv. A mai fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6013,32 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în baza relațiilor comerciale dintre părți – contractul de furnizare a energiei termice nr. 181 din 3 mai 2005 – reclamanta a emis mai multe facturi fiscale reprezentând contravaloare energiei termică și penalități de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a facturilor ajunse la scadență.

În ceea ce privește cuantumul acestora, facturile emise în perioada ianuarie 2006 – decembrie 2007 cuprind penalități ca urmare a achitării cu întârziere a facturilor emise de reclamantă începând cu decembrie 2004, conform fișei de calcul, centralizatoarelor și anexei la raportul de expertiză. Or, penalitățile solicitate de reclamantă pentru facturile emise în perioada decembrie 2004 – decembrie 2005 inclusiv, nu mai pot fi acordate deoarece au făcut obiectul dosarelor nr. 9593/215/2008 (sentința nr. 15367 din 22 octombrie 2008) și nr. 8125/215/2008 (sentința nr. 9896 din 12 iunie 2009), fiind întemeiată astfel excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.

Astfel a fost admisă numai în parte acțiunea reclamantei și obligată pârâta la plata penalităților ca urmare a plății cu întârziere a facturilor emise începând cu ianuarie 2006, penalități evidențiate în facturile emise în perioada martie 2006 – decembrie 2007, în sumă de 200.352,22 lei conform anexei la raportul de expertiză. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 75 din 17 mai 2011 a admis apelul formulat de reclamanta RA T.M.F. CRAIOVA împotriva sentinței nr. 3071 din 15 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, și a schimbat sentința în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă obligând pârâta la plata sumei de 242.530,05 lei cu titlu de penalități de întârziere evidențiate în facturile din perioada ianuarie 2006 – decembrie 2007. De asemenea a mai fost obligată pârâta A.L.C.B.

Craiova la cheltuieli de judecată în sumă de 6.016,82 lei aferente fondului și la 1.149,36 lei aferente apelului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în mod greșit prima instanță nu a acordat penalitățile, solicitate pentru facturile emise în perioada decembrie 2004 – decembrie 2005 inclusiv, pe motiv că acestea ar fi făcut obiectul dosarelor nr. 9593/215/2008 și nr. 8125/215/2008, în cuantum de 42.177,83 lei.

Din fișa anexă la cererea introductivă, referitoare la calculul penalităților, rezultă că penalitățile ce au fost evidențiate, înscrise pe facturile emise în perioada ianuarie 2006 – decembrie 2007, corespund unor debite aferente intervalului de timp decembrie 2004 – septembrie 2007, însă calculul penalităților s-a făcut la debitul rămas neachitat lună de lună începând cu ianuarie 2006. Așadar, penalitățile sunt calculate pentru perioada ulterioară lunii ianuarie 2006 și nu au nicio legătură cu penalitățile solicitate în litigiile anterioare, care sunt calculate pentru alte intervale de timp. Împotriva deciziei nr. 75 din 17 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs pârâta A.L.C.B.

– Craiova care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, în principal, că nelegalitatea deciziei criticate constă în încălcarea dispozițiilor art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. cu privire la excepția puterii lucrului judecat, respectiv a autorității de lucru judecat. Penalitățile în sumă de 42.177,83 lei nu mai pot fi acordate deoarece au făcut obiectul dosarelor nr. 9593/215/2008 în care s-a pronunțat sentința nr. 15367 din 22 octombrie 2008 și nr. 8125/215/2008 în care s-a pronunțat sentința nr. 9896 din 12 iunie 2009. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de pârâta A.L.C.B., constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.

Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei, rezultă că Judecătoria Craiova prin sentința comercială nr. 9896 din 12 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr. 8125/215/2008 a admis în parte cererea reclamantei RA T.M.F. CRAIOVA împotriva A.L.C.B., în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 25.782,00 lei reprezentând contravaloarea penalităților calculate pentru facturile emise în anul 2005, potrivit suplimentului la raportul de expertiză întocmit în această cauză. De asemenea, tot Judecătoria Craiova prin sentința comercială nr. 15167 din 22 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 9593/215/2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta RA T.M.F.

CRAIOVA împotriva pârâtei A.L.C.B., în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 781,64 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada septembrie 2004 – decembrie 2004, astfel cum au fost determinate prin expertiza contabilă și a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada martie – septembrie 2004. Așa cum corect a apreciat instanța de apel, chiar dacă în prezentul litigiu se regăsesc facturile din litigiile anterioare, intervalul de timp pentru care s-au calculat penalitățile de întârziere nu este identic, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 1201 C. civ., care vizează că există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți.

Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert F.M. a verificat și a confirmat că penalitățile menționate pe facturile din perioada ianuarie 2006 – decembrie 2007 au fost calculate legal pe soldul existent la finele fiecărei luni ale perioadei. Penalitățile se datorează începând cu prima zi de după data scadenței, iar pentru anul 2006 și trimestrul I al anului 2007 stabilirea termenului de scadență s-a făcut având în vedere prevederile art. 21 alin. (2) din Contractul de furnizare a energiei termice nr. 181 din 3 mai 2005 încheiat între părți și anume „neachitarea facturii în termen de 30 de zile lucrătoare atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare”.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.L.C.B. – Craiova împotriva deciziei nr. 75 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.L.C.B. – Craiova împotriva deciziei nr. 75/2011 de la 17 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 decembrie 2011.