ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2323/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta

R.A.T. Craiova prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj a

solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC C.M. SA

la plata sumei de 100.888,09 lei reprezentând contravaloare energie termica

furnizată în perioada noiembrie 2004 - octombrie 2006 și majorări de întârziere

în suma de 7.833,98 lei pentru perioada ianuarie 2005 - februarie 2006, cu

cheltuieli de judecata.

Tribunalul Dolj, prin Sentința nr. 3832

din data de 30 octombrie 2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

R.A.T. Craiova, a fost obligata parata SC C.M. SA la plata sumei de 26.587,88

lei reprezentând contravaloare energie termică furnizată în perioada martie

2005 - octombrie 2005 (19.641,73 lei) și majorări de întârziere (6.946,15 lei)

precum și la plata sumei de 1.934,72 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a

reținut că între părți a fost încheiat contractul de furnizare a energiei

termice nr. x/2005 prin care pârâta s-a obligat a achita contravaloarea

energiei termice furnizate de către R.A.T. Craiova.

Având în vedere data introducerii acțiunii

- 5 martie 2008 - dispozițiile art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958

conform cărora dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin

prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege și

dispozițiile art. 3 din același act normativ care prevede că termenul de

prescripție extinctivă aplicabil raporturilor juridice obligaționale este de 3

ani, instanța de fond a apreciat că dreptul la acțiune în ceea ce privește

facturile emise în perioada noiembrie 2004 - martie 2005 este prescris.

Pentru perioada martie 2005 -

noiembrie 2005 instanța în baza facturilor fiscale emise și a raportului de

expertiză a reținut că pârâtul datorează suma de 19.641,73 lei reprezentând

contravaloare energie termică și 6.946,15 lei penalități de întârziere.

Apelul declarat de reclamanta R.A.T. Craiova

a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin Decizia nr. 58

din 24 martie 2009, s-a desființat sentința apelată și a fost trimisă cauza

spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

În fundamentarea acestei decizii

instanța de apel a reținut că față de recunoașterea debitului de către intimata

pârâtă pentru perioada noiembrie 2004 - octombrie 2005, prin întâmpinarea

aflată la fila 36 dosar fond, și făcând aplicarea dispozițiilor art. 16 din

Decretul nr. 167/1958, a apreciat că instanța de fond, în mod greșit, a

invocat, din oficiu și a reținut ca fiind prescris dreptul la acțiune.

Cum dreptul apelantei reclamante la acțiune

nu este prescris, pentru perioada menționată și cum instanța s-a pronunțat pe

excepția prescripției pentru o parte din datoria pretinsă fără a intra în

cercetarea fondului, instanța de apel a admis apelul, a desființat sentința și

a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru examinarea cauzei în

integralitatea sa.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC C.M. SA, fără a indica motivele de nelegalitate pentru care

înțelege să critice decizia recurată în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. ci indicând doar formal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137

C. proc. civ. raportat la art. 302

1

C. proc. civ. a luat în

examinare excepția nulității recursului.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9. Or,

recurenta-pârâtă a indicat numai formal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. fără ca dezvoltarea criticilor formulate de aceasta să facă posibilă

încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 pct.

1-9 C. proc. civ.

Recursul fiind

un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub

aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de

atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării

motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate,

obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac

promovate.

Nu în

ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții

pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129

alin. (1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească

actele de procedură în condițiile stabilite de lege. Or, dispozițiile art. 304 alin.

(1) și art. 302

1

C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile

promovării recursului extraordinar, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea

lor.

Față de cele

de mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 302 alin. (1) lit.

c) C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat de recurenta-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

pârâta

SC C.M. SA Craiova

împotriva deciziei

comerciale nr. 58 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 iunie 2010.