ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.03.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1147/2013

HOTĂRÂRE
19.03.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1147/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

înregistrată inițial, la data de 21 decembrie 2007, pe rolul Tribunalului

Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 12252/118/2007,

creditoarea R.A.D.E.T. Constanța, în contradictoriu cu debitoarea Asociația de

Proprietari X, în cadrul procedurii somației de plată a solicitat obligarea

debitoarei la achitarea sumei totale de 333.646,30 RON, din care 178.427,24 RON

reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 1 decembrie

2003 - 31 iulie 2007 și 155.219,06 RON penalități de întârziere, precum și la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 729 din 4 martie 2008, Tribunalul Constanța, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța,

reținând că raporturile contractuale existente între părți sunt de natură

civilă și nu de contencios administrativ, astfel încât soluționarea litigiului

revine instanței civile, respectiv judecătoriei.

Pe rolul Judecătoriei

Constanța, cauza s-a înregistrat sub nr. 12252/118/2007, iar prin Sentința

civilă nr. 8436 din 7 mai 2009, această instanță a admis excepția necompetenței

materiale și, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

Constanța, reținând că litigiul are natură comercială și, față de cuantumul

pretențiilor, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

potrivit cărora competența aparține tribunalului.

Pe rolul Tribunalului

Constanța, cauza a fost reînregistrată la data de 26 mai 2010 sub nr.

6521/118/2010.

Prin Sentința civilă

nr. 1506/COM din 24 februarie 2011, Tribunalul Constanța, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea astfel cum a fost precizată

și a obligat pârâta la plata sumei de 188.179,93 RON reprezentând

contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 29 februarie 2008 - 13

octombrie 2010 și la plata sumei de 284.855,41 RON reprezentând penalități de

întârziere aferente perioadei 30 august 2005 - 13 octombrie 2010, precum și la

plata sumei de 8.946,28 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul

din 23 mai 2001 de furnizare energie termică pentru încălzire și prepararea

apei calde în temeiul căruia reclamanta a livrat energie termică a cărei contravaloare

trebuia achitată de către pârâtă, iar, ulterior, la data de 9 martie 2007,

părțile au încheiat un alt contract de furnizare a energiei termice nr. x/2007.

De asemenea, dând eficiență prevederilor art. 969 C. civ., potrivit cărora

contractul reprezintă legea părților, prima instanță, raportând textul legal

menționat la contractul de furnizare încheiat între părți coroborat cu

facturile fiscale emise și necontestate de pârâtă, a apreciat că aceasta este

răspunzătoare pentru nerespectarea clauzelor contractuale, situație față de

care a obligat-o la plata contravalorii energiei termice furnizate. Faptul că

unii dintre administratorii pârâtei au ținut o gestiune frauduloasă sau și-au

însușit sumele achitate de către proprietarii apartamentelor a fost înlăturat

ca fiind lipsit de relevanță în cauză motivat de neachitarea către reclamantă a

contravalorii serviciilor furnizate (energia termică).

hotărâri a declarat apel pârâta Asociația de Proprietari X, criticând soluția

primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, în mod

greșit, s-a dispus obligarea sa la plata unor penalități pentru sume deja

prescrise.

Prin Decizia civilă

nr. 47/2012 din 28 martie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea căii ordinare

de atac, a admis apelul declarat de pârâta Asociația de Proprietari X Constanța

împotriva Sentinței civile nr. 1506/COM din 24 februarie 2011 pronunțată de

Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta în favoarea

reclamantei la plata sumei de 246.234,67 RON cu titlu de penalități de

întârziere și a sumei de 8.455 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a

menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a obligat

intimata-reclamantă la plata sumei de 2.078 RON reprezentând cheltuieli de

judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu expert) către apelanta-pârâtă.

Instanța de prim

control și-a argumentat soluția reținând ca întemeiat demersul pârâtei, având

în vedere că instanța de fond a acordat penalități de întârziere într-un alt

cuantum decât cel calculat prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă

efectuat în apel, argument în considerarea căruia a schimbat hotărârea atacată,

diminuând cuantumul penalităților datorate de pârâtă, conform sumelor

determinate prin suplimentul acestui raport de expertiză.

Deciziei civile nr. 47/2012 din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au

declarat recurs atât reclamanta R.A.D.E.T. Constanța, cât și pârâta Asociația

de Proprietari X Constanța, reclamanta solicitând admiterea propriei căi

extraordinare de atac, modificarea deciziei apelate în sensul respingerii

apelului, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, iar pârâta,

admiterea recursului propriu, modificarea deciziei atacate în sensul schimbării

sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii petitului privind

obligarea sa la plata penalităților aferente debitului.

Reclamanta R.A.D.E.T.

Constanța, în memoriul de recurs depus la dosar a criticat decizia atacată fără

să indice vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ. și fără să-și structureze susținerile subsumat vreunuia dintre

cazurile enumerate limitativ la pct. 1 - 9 ale normei menționate.

Pârâta, deși a

indicat în memoriul de recurs formulat, motivele de nelegalitate prevăzute la

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor formulate a vizat un

singur aspect, și anume procentul legal sau convențional aplicabil calculului

penalităților, respectiv: 0, 1% sau 0,05%.

Prealabil examinării

motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea

referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale

de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ.

Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în

concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim

nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a

legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În raport de cele

anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din

perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură

care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite

excepția nulității recursurilor pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza

art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., în considerarea următoarelor argumente:

Având în vedere că

reclamanta în cuprinsul declarației de recurs nu a indicat încadrarea

criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ

de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltând exclusiv critici

vizând elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt

și administrarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată

fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să sancționeze cu

nulitatea recursul declarat de reclamantă făcând aplicarea prevederilor art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În ceea ce privește

recursul declarat de pârâtă, Înalta Curte constată că, deși în cuprinsul

declarației de recurs, aceasta a indicat încadrarea criticilor formulate în

motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., a dezvoltat referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând

elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt și

administrarea probatoriilor, aspecte ce nu pot fi cenzurate în calea de atac a

recursului, în contextul în care pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., care

permiteau verificarea hotărârii recurate sub acest aspect, au fost abrogate

prin Legea nr. 219/2005 și respectiv prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr.

138/2000.

Dispozițiile art. 303

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de

recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate,

dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează

că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."

Potrivit art. 306

alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), respectiv: "motivele

de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care

însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzuse de art.

304".

Dispozițiile art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., sancționează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea

condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a

aceleiași norme, fiind reținute expres: "motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, Înalta Curte

constată că, în speță, deși atât reclamanta, cât și pârâta, în memoriile de

recurs au formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată, iar

pârâta, chiar a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., nu au structurat și nu au dezvoltat aceste

motive subsumat motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art.

304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, referitoare

la expertizele administrate în cauză și la calculul penalităților de întârziere

aferente debitului pretins, fără a preciza relevanța acestor aspecte față de

decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

statuează asupra obiectului recursului.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

iar, conform alin. (1) al art. 302

1

trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentele,

reclamantă și pârâtă nu s-au conformat acestor dispoziții legale și având în

vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să

atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu

prioritate excepția nulității recursurilor, urmează să facă aplicarea

prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursurilor declarate de reclamanta

R.A.D.E.T. Constanța și de pârâta Asociația de Proprietari X Constanța

împotriva Deciziei civile nr. 47/2012 din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Constată nulitatea

recursurilor declarate de reclamanta R.A.D.E.T. Constanța și de pârâta

Asociația de Proprietari X Constanța împotriva Deciziei civile nr. 47/2012 din

28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 19 martie 2013.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-05-09
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1615/2018
.A. contravaloarea cantității de 50.928,2 kWh energie electrică pentru perioada 22.02.2011 - 22.08.2011, ca urmare a consumului suplimentar stabilit în regim paușal pentru locul de consum din municipiul Constanța, str. x și obligă pârâta la
ÎCCJ 2012-12-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4875/2012
ținut că în temeiul contractului încheiat cu pârâta, respectând obligația de livreze a energiei termice, reclamanta a emis, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2009, facturi fiscale în valoare de 804.226,75 lei care nu au fost achitate integr
ÎCCJ 2013-02-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 787/2013
atacate și reținerea cauzei pentru judecată în primă instanță la Tribunalul Constanța, secția comercială, motivat de faptul că, în raport de valoarea obiectului cererii care depășește suma de 100.000 lei, competența de soluționare a cauzei
ÎCCJ 2003-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4345/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 339/COM din 2002, reclamanta S.C. T. S.A., prin sucursala E. Constanța, a chemat în judecată
ÎCCJ 2018-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 260/2018
Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la dat
Sursă