ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1147/2013

I. Prin cererea înregistrată inițial, la data de 21 decembrie 2007, pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 12252/118/2007, creditoarea R.A.D.E.T. Constanța, în contradictoriu cu debitoarea Asociația de Proprietari X, în cadrul procedurii somației de plată a solicitat obligarea debitoarei la achitarea sumei totale de 333.646,30 RON, din care 178.427,24 RON reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 1 decembrie 2003 - 31 iulie 2007 și 155.219,06 RON penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 729 din 4 martie 2008, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând că raporturile contractuale existente între părți sunt de natură civilă și nu de contencios administrativ, astfel încât soluționarea litigiului revine instanței civile, respectiv judecătoriei. Pe rolul Judecătoriei Constanța, cauza s-a înregistrat sub nr. 12252/118/2007, iar prin Sentința civilă nr. 8436 din 7 mai 2009, această instanță a admis excepția necompetenței materiale și, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța, reținând că litigiul are natură comercială și, față de cuantumul pretențiilor, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., potrivit cărora competența aparține tribunalului. Pe rolul Tribunalului Constanța, cauza a fost reînregistrată la data de 26 mai 2010 sub nr. 6521/118/2010. Prin Sentința civilă nr. 1506/COM din 24 februarie 2011, Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta la plata sumei de 188.179,93 RON reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 29 februarie 2008 - 13 octombrie 2010 și la plata sumei de 284.855,41 RON reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 30 august 2005 - 13 octombrie 2010, precum și la plata sumei de 8.946,28 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul din 23 mai 2001 de furnizare energie termică pentru încălzire și prepararea apei calde în temeiul căruia reclamanta a livrat energie termică a cărei contravaloare trebuia achitată de către pârâtă, iar, ulterior, la data de 9 martie 2007, părțile au încheiat un alt contract de furnizare a energiei termice nr. x/2007. De asemenea, dând eficiență prevederilor art. 969 C. civ., potrivit cărora contractul reprezintă legea părților, prima instanță, raportând textul legal menționat la contractul de furnizare încheiat între părți coroborat cu facturile fiscale emise și necontestate de pârâtă, a apreciat că aceasta este răspunzătoare pentru nerespectarea clauzelor contractuale, situație față de care a obligat-o la plata contravalorii energiei termice furnizate.

Faptul că unii dintre administratorii pârâtei au ținut o gestiune frauduloasă sau și-au însușit sumele achitate de către proprietarii apartamentelor a fost înlăturat ca fiind lipsit de relevanță în cauză motivat de neachitarea către reclamantă a contravalorii serviciilor furnizate (energia termică). II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Asociația de Proprietari X, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, în mod greșit, s-a dispus obligarea sa la plata unor penalități pentru sume deja prescrise.

Prin Decizia civilă nr. 47/2012 din 28 martie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea căii ordinare de atac, a admis apelul declarat de pârâta Asociația de Proprietari X Constanța împotriva Sentinței civile nr. 1506/COM din 24 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta în favoarea reclamantei la plata sumei de 246.234,67 RON cu titlu de penalități de întârziere și a sumei de 8.455 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a obligat intimata-reclamantă la plata sumei de 2.078 RON reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu expert) către apelanta-pârâtă.

Instanța de prim control și-a argumentat soluția reținând ca întemeiat demersul pârâtei, având în vedere că instanța de fond a acordat penalități de întârziere într-un alt cuantum decât cel calculat prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă efectuat în apel, argument în considerarea căruia a schimbat hotărârea atacată, diminuând cuantumul penalităților datorate de pârâtă, conform sumelor determinate prin suplimentul acestui raport de expertiză. III. Împotriva Deciziei civile nr. 47/2012 din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamanta R.A.D.E.T.

Constanța, cât și pârâta Asociația de Proprietari X Constanța, reclamanta solicitând admiterea propriei căi extraordinare de atac, modificarea deciziei apelate în sensul respingerii apelului, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, iar pârâta, admiterea recursului propriu, modificarea deciziei atacate în sensul schimbării sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii petitului privind obligarea sa la plata penalităților aferente debitului. Reclamanta R.A.D.E.T. Constanța, în memoriul de recurs depus la dosar a criticat decizia atacată fără să indice vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și fără să-și structureze susținerile subsumat vreunuia dintre cazurile enumerate limitativ la pct. 1 - 9 ale normei menționate.

Pârâta, deși a indicat în memoriul de recurs formulat, motivele de nelegalitate prevăzute la pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor formulate a vizat un singur aspect, și anume procentul legal sau convențional aplicabil calculului penalităților, respectiv: 0, 1% sau 0,05%. Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursurilor pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente: Având în vedere că reclamanta în cuprinsul declarației de recurs nu a indicat încadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., dezvoltând exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt și administrarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să sancționeze cu nulitatea recursul declarat de reclamantă făcând aplicarea prevederilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă, Înalta Curte constată că, deși în cuprinsul declarației de recurs, aceasta a indicat încadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., a dezvoltat referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt și administrarea probatoriilor, aspecte ce nu pot fi cenzurate în calea de atac a recursului, în contextul în care pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., care permiteau verificarea hotărârii recurate sub acest aspect, au fost abrogate prin Legea nr. 219/2005 și respectiv prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte." Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), respectiv: "motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzuse de art. 304". Dispozițiile art. 302 1 alin. (1) C. proc.

civ., sancționează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceleiași norme, fiind reținute expres: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, Înalta Curte constată că, în speță, deși atât reclamanta, cât și pârâta, în memoriile de recurs au formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată, iar pârâta, chiar a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., nu au structurat și nu au dezvoltat aceste motive subsumat motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, referitoare la expertizele administrate în cauză și la calculul penalităților de întârziere aferente debitului pretins, fără a preciza relevanța acestor aspecte față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentele, reclamantă și pârâtă nu s-au conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursurilor, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursurilor declarate de reclamanta R.A.D.E.T. Constanța și de pârâta Asociația de Proprietari X Constanța împotriva Deciziei civile nr. 47/2012 din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursurilor declarate de reclamanta R.A.D.E.T. Constanța și de pârâta Asociația de Proprietari X Constanța împotriva Deciziei civile nr. 47/2012 din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2013. Procesat de GGC - AS