ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1937/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 41/2012 de Ia 28 ianuarie 2012, a respins excepția prescripției invocate de pârâta Asociația de Proprietari nr. X1, a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta R.A. Termoficare și a obligat pârâta la plata sumei de 101.844,35 RON reprezentând penalități, reținând că plățile efectuate de pârâtă au întrerupt cursul prescripției, iar energia termică furnizată în cursul anului 2009 a fost achitată cu întârziere. Prin decizia nr. 97 de la 20 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins apelul formulat de pârâta Asociația de Proprietari nr. X1 Craiovița Nouă, a admis apelul reclamantei R.A.

Termoficare Craiova, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 8.570,32 RON reprezentând cheltuieli de judecată aferente fondului și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, cu motivarea că, în lipsa cereri reconvenționale, înscrisurile depuse la dosar sau calculul sumei pretins datorate de către reclamantă, nu puteau constitui temei al reducerii pretențiilor formulate prin cererea de chernare în judecată. Referitor la apelul reclamantei, instanța de apel a dispus admiterea acestuia, apreciind că pârâta se află în culpă procesuală, chiar dacă și-a îndeplinit parțial obligațiile pe parcursul procesului. Împotriva acestei decizii, pârâta Asociația de Proprietari nr. X1 Craiovița Nouă a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond respingerea acțiunii reclamantei, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a învederat că decizia recurată este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale în materie, fiind încălcat principiul disponibilității și cu nesocotirea probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisuri și expertiza tehnică. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, precum și temeiul de drept invocat, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 129 C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, principiul disponibilității în procesul civil lăsând la libera apreciere a părții formularea unei cereri reconvenționale, determinând obiectul pretențiilor în limitele cărora urmează a fi soluționat litigiul.

Art. 119 C. proc. civ. reglementează dreptul pârâtei de a formula cerere reconvențională dacă are pretenții în legătură cu cererea sau mijloacele de apărare ale reclamantei, singura condiție impusă de legiuitor fiind existența unei legături între aceasta și cererea principală, adică să izvorască din același raport juridic. Pârâta din prezenta cauză nu s-a conformat prevederilor anterior menționate, astfel încât, fără a fi fost învestită cu o cerere reconvențională, instanța nu poate, din oficiu, să oblige pe reclamantă în propria-i acțiune, cererea de scădere la care face referire pârâta trebuind a îmbrăca forma unei cereri reconventionale și nu a unei cereri adresate reclamantei R.A. Termoficare.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1441 C. civ. în vigoare la momentul introducerii acțiunii, când nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera compensația legală, unul dintre creditorii reciproci se poate adresa instanței de judecată care va aprecia și va putea dispune stingerea datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici. Așadar, în cazul în care pârâta dorea să invoce compensația judiciară, el trebuia să formuleze cerere reconventională, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza dedusă judecății, instanța neputându-se substitui voinței părților.

Cu privire la motivul de recurs privind greșita apreciere a probelor administrate în cauză, înscrisuri și expertiză contabilă, Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă a adus o critică generică, sub acest aspect, hotărârii pronunțate de instanța de apel, iar mențiunea vizând greșita stabilire a situației de fapt nu mai poate fi valorificată în această cale de atac, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece punctele 10 și 11 nu mai există ca motive de nelegalitate, ca urmare a abrogării acestora prin O.U.G. nr. 138/2000. Față de aceste considerente, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Asociația de Proprietari nr. X1 Craiovița Nouă împotriva deciziei nr. 97 de la 20 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN MUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Asociația de Proprietari nr. X1 Craiovița Nouă împotriva deciziei nr. 97 din 20 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.