ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1937/2013

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă,

prin sentința nr. 41/2012 de Ia 28 ianuarie 2012, a respins excepția prescripției

invocate de pârâta Asociația de Proprietari nr. X1, a admis în parte acțiunea precizată

de reclamanta R.A. Termoficare și a obligat pârâta la plata sumei de 101.844,35

RON reprezentând penalități, reținând că plățile efectuate de pârâtă au întrerupt

cursul prescripției, iar energia termică furnizată în cursul anului 2009 a fost

achitată cu întârziere.

Prin decizia

nr. 97 de la 20 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins

apelul formulat de pârâta Asociația de Proprietari nr. X1 Craiovița Nouă, a admis

apelul reclamantei R.A. Termoficare Craiova, a schimbat în parte sentința apelată

în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 8.570,32 RON reprezentând cheltuieli

de judecată aferente fondului și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței,

cu motivarea că, în lipsa cereri reconvenționale, înscrisurile depuse la dosar sau

calculul sumei pretins datorate de către reclamantă, nu puteau constitui temei al

reducerii pretențiilor formulate prin cererea de chernare în judecată. Referitor

la apelul reclamantei, instanța de apel a dispus admiterea acestuia, apreciind că

pârâta se află în culpă procesuală, chiar dacă și-a îndeplinit parțial obligațiile

pe parcursul procesului.

Împotriva acestei

decizii, pârâta Asociația de Proprietari nr. X1 Craiovița Nouă a declarat recurs,

solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond

respingerea acțiunii reclamantei, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile

art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, recurenta a învederat că decizia recurată este dată cu greșita

aplicare a dispozițiilor legale în materie, fiind încălcat principiul disponibilității

și cu nesocotirea probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisuri și expertiza

tehnică.

Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului, precum și temeiul de drept invocat, constată

că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

129 C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății,

principiul disponibilității în procesul civil lăsând la libera apreciere a părții

formularea unei cereri reconvenționale, determinând obiectul pretențiilor în limitele

cărora urmează a fi soluționat litigiul.

Art. 119 C. proc.

civ. reglementează dreptul pârâtei de a formula cerere reconvențională dacă are

pretenții în legătură cu cererea sau mijloacele de apărare ale reclamantei, singura

condiție impusă de legiuitor fiind existența unei legături între aceasta și cererea

principală, adică să izvorască din același raport juridic.

Pârâta din prezenta

cauză nu s-a conformat prevederilor anterior menționate, astfel încât, fără a fi

fost învestită cu o cerere reconvențională, instanța nu poate, din oficiu, să oblige

pe reclamantă în propria-i acțiune, cererea de scădere la care face referire pârâta

trebuind a îmbrăca forma unei cereri reconventionale și nu a unei cereri adresate

reclamantei R.A. Termoficare.

Totodată, potrivit

dispozițiilor art. 1441 C. civ. în vigoare la momentul introducerii acțiunii, când

nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera compensația legală, unul dintre creditorii

reciproci se poate adresa instanței de judecată care va aprecia și va putea dispune

stingerea datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici.

Așadar, în cazul

în care pârâta dorea să invoce compensația judiciară, el trebuia să formuleze cerere

reconventională, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza dedusă judecății, instanța neputându-se

substitui voinței părților.

Cu privire la

motivul de recurs privind greșita apreciere a probelor administrate în cauză, înscrisuri

și expertiză contabilă, Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă a adus o critică

generică, sub acest aspect, hotărârii pronunțate de instanța de apel, iar mențiunea

vizând greșita stabilire a situației de fapt nu mai poate fi valorificată în această

cale de atac, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304

C. proc. civ., deoarece punctele 10 și 11 nu mai există ca motive de nelegalitate,

ca urmare a abrogării acestora prin O.U.G. nr. 138/2000.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta

Asociația de Proprietari nr. X1 Craiovița Nouă împotriva deciziei nr. 97 de la 20

iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN MUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Asociația de Proprietari nr. X1 Craiovița Nouă împotriva deciziei

nr. 97 din 20 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 mai 2013.