ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1596/2013

HOTĂRÂRE

11.04.2013

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1596/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la instanță reclamanta Asociația de Proprietari nr. 4 Cuza Vodă a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SA să se dispună de îndată încetarea măsurii abuzive de sistare a furnizării apei potabile către proprietarii de apartamente și societățile comerciale, persoane fizice și juridice, care nu au datorii către operatorul care asigură acest serviciu, obligarea pârâtei să respecte prevederile Legii nr. 175/2010 art. II și să confirme reducerea contravalorii penalităților calculate de operator în sumă de 87.943,38 RON, precum și a sumelor comunicate ulterior până la data de 16 iulie 2011, termen stabilit de lege, prescrierea tuturor penalităților pretinse, cu o vechime mai mare de 3 ani, în baza prevederilor Decretului nr. 167/1958, în sumă totală de 290.771,37 RON, aflată eronat în evidențele operatorului, anularea angajamentelor de plată din 23 decembrie 2010, din 22 aprilie 2011 și a actului din 2 mai 2011, obligarea pârâtei să încheie contract și branșament cu fiecare consumator în parte, restituirea către utilizator a sumei de 19.181,35 RON, plătită ca penalități după luna februarie 2008, prin mijloace de constrângere maximă.

Prin Sentința nr. 230 din 9 februarie 2012 a Tribunalului Iași s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 4 Cuza Vodă, s-a anulat suma de 152.703,43 RON din obligațiile contractuale existente între părți și s-au respins celelalte pretenții formulate de reclamantă.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.773,4 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâta SC A SA Iași împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 71/2012 din 9 mai 2012.

Împotriva acestei decizii pârâta SC A. SA Iași a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut, în esență, că motivarea instanței referitoare la faptul că în centralizatoarele din 29 martie 2011, din 31 mai 2011 și din 20 iulie 2011 sunt calculate penalitățile numai asupra debitelor către SC A. SA întocmite de către asociație, este neîntemeiată.

Recurenta susține că din centralizatoare nu reiese cu claritate că penalitățile solicitate a fi anulate sunt calculate la facturile emise de SC A. SA și nici pentru ce perioadă, iar "totalul debit restant achitat" și "total penalități anulate" din centralizatoarele asociației de proprietari sunt sume globale deoarece ele cuprind și datoriile către SC C. SA, SC S. SA, SC E. SA, etc.

Recurenta consideră că asociația reclamantă nu dovedește veridicitatea sumelor, deoarece în toate cele trei centralizatoare există inadvertențe grave, sume care nu sunt justificate, sume care nu sunt certe, iar opinia instanței de apel că SC A. SA nu a formulat probe la cererea de apel este neîntemeiată, deoarece reclamanta are sarcina probei, iar toate înscrisurile depuse de aceasta trebuiau verificate cu minuțiozitate.

Totodată, recurenta consideră că instanța de apel avea rol activ și drept urmare era necesar ca aceasta să recomande o expertiză contabilă cu privire la actele contabile ale asociației.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei recurate.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepția nulității recursului.

Din expunerea criticilor aduse deciziei rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice niciunul din cazurile de casare sau modificare.

Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea și temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate și argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.

Prin criticile invocate în cererea de recurs reclamanta și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege.

În alți termeni față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302

lit. c) C. proc. civ.