ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2547/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, secția comercială de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1913/COM din 25 septembrie 2008 a admis acțiunea reclamantei SC H. SRL Bacău și a obligat pârâta SC A. SA să redeschidă branșamentul de apă și canalizare față de reclamantă conform contractului din 2004 încheiat între părți, precum și la anularea facturii din 5 decembrie 2006 și la emiterea unei noi facturi care să cuprindă consumul real de apă aferent lunii noiembrie 2006. A respins cererea reconvențională a pârâtei SC A. SA Iași și cererea de chemare în garanție a SC C.T.B. SRL Iași formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul din 16 aprilie 2004, prin care pârâta s-a obligat să asigure reclamantei serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor uzate și meteorice, că la căminul de apă aflat în stradă, pe domeniul public s-au efectuat lucrări de remediere a țevilor sparte, că la data de 11 decembrie 2006 reclamanta a primit factura din 5 decembrie 2006 în care s-a facturat un consum de 28.797 mc apă pe luna noiembrie în valoare de 57.941,7 lei pe care reclamanta nu a acceptat-o la plată, că din expertiza tehnică făcută în cauză a rezultat că lucrările executate de RA J.A.C.

Iași au fost necorespunzătoare, și că responsabilă de producerea avariei este RA J.A.C. Iași. Totodată s-a reținut că în baza sentinței civile nr. 446/E din 23 februarie 2007 a Tribunalului Iași pronunțată pe ordonanță președințială i s-a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta să o rebranșeze la rețeaua de apă. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC A. SA (fostă RA J.A.C.) Iași, declarat împotriva hotărârii instanței de fond reținându-se aceiași motivare, că avaria s-a datorat culpei pârâtei, care putea să o prevină și că pe contoarul reclamantei se înregistra și consumul de apă al consumatorilor racordați la căminul de apă și pierderile de apă din rețea.

Împotriva menționatei decizii, pârâta SC A. SA Iași a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 8 și art. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei și obligarea acesteia la plata contravalorii facturii menționate, cu 2.122,09 lei penalități de întârziere pentru perioada decembrie 2006 – februarie 2007. În criticile formulate, recurenta-pârâtă a susținut în esență următoarele: - că societatea sa a efectuat lucrarea de branșament a reclamantei în baza unui proiect, lucrare care nu a fost contestată, că SC A. SA ca furnizor de apă, nu poate interveni în rețeaua interioară a consumatorului care este proprietatea utilizatorului, decât în condițiile prevăzute de lege; că față de această situație greșit s-a reținut culpa sa, obligațiile sale de întreținere oprindu-se la contoarul de branșament.

- că la expertizele efectuate în cauză a făcut obiecțiuni, întrucât au interpretat greșit dispozițiile legii, singurul punct comun al acestora constând în faptul că pierderea de apă s-a produs după contoarul de branșament, deci în rețeaua interioară a reclamantei. - greșit s-a reținut de instanță că pierderea de apă a avut loc în afara proprietății consumatorului și că de pe instalația interioară a SC H. SRL se alimentează și alți consumatori în condițiile în care obligația de întreținere și exploatare a instalației îi revenea acesteia. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - reclamantă SC H. SRL Bacău a cerut respingerea recursului ca nefondat. Recursul pârâtei este nefondat. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză constată că acestea nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. care să conducă la casarea s-au modificarea acesteia. Astfel, se reține că în mod corect instanța de apel a reținut situația de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părți a stat contractul din 16 aprilie 2004 prin care pârâta s-a obligat să-i asigure reclamantei serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor uzate și meteorice; că la sesizarea consumatorului s-a constatat că în căminul de apă aflat în stradă, pe domeniul public sunt branșate și alte societăți comerciale fără contract cu furnizorul de apă, că în căminul de apă pârâta a observat pierderi masive de apă înregistrate pe apometrul reclamantei, care i-au fost ulterior facturate acesteia, și că în cauză au fost efectuate două expertize tehnice pentru stabilirea situației de fapt.

Prima critică a recurentei pârâte prin care susține că societatea sa nu poate interveni în rețeaua interioară a consumatorului și că greșit au reținut instanțele culpa sa, nu poate fi reținută în raport de situația de fapt și de reținerile experților, care au concluzionat că pierderea apei s-a produs într-un cămin situat în afara perimetrului construcțiilor reclamantei SC H. SRL Bacău și că de la această rețea se alimentau și alți consumatori, racordați după contorul de rețea. În ceea ce privește critica ce vizează neanalizarea obiecțiunilor pârâtei făcute la expertizele efectuate în cauză, instanța în virtutea rolului său activ, potrivit art. 129 C. proc. civ., este singura în măsură să aprecieze oportunitatea probelor administrate în cauză pentru aflarea adevărului.

Nu poate fi primită nici critica prin care recurenta pârâtă susține că s-a reținut greșit de instanță că pierderea de apă a avut loc în afara proprietății consumatorului și că de pe instalația interioară a reclamantei s-au alimentat și alți consumatori, în raport de expertizele și probele administrate în cauză, care conduc la concluzia că avaria s-a produs din culpa pârâtei. Amplu documentat și bine argumentat, instanța de apel a apreciat că rapoartele de expertiză întocmite corespund exigențelor și rațiunilor pentru care au fost încuviințate, și că răspunsurile lor la obiectivele fixate au avut la bază verificarea întregii documentații în materie. Față de această situație, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Iași împotriva deciziei nr. 3 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1 iulie 2010.