ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2547/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, secția comercială de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 1913/COM din 25 septembrie 2008 a admis

acțiunea reclamantei SC H. SRL Bacău și a obligat pârâta SC A. SA să redeschidă

branșamentul de apă și canalizare față de reclamantă conform contractului din 2004

încheiat între părți, precum și la anularea facturii din 5 decembrie 2006 și la

emiterea unei noi facturi care să cuprindă consumul real de apă aferent lunii

noiembrie 2006.

A respins cererea reconvențională a

pârâtei SC A. SA Iași și cererea de chemare în garanție a SC C.T.B. SRL Iași

formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat

contractul din 16 aprilie 2004, prin care pârâta s-a obligat să asigure reclamantei

serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor

uzate și meteorice, că la căminul de apă aflat în stradă, pe domeniul public

s-au efectuat lucrări de remediere a țevilor sparte, că la data de 11 decembrie

2006 reclamanta a primit factura din 5 decembrie 2006 în care s-a facturat un

consum de 28.797 mc apă pe luna noiembrie în valoare de 57.941,7 lei pe care

reclamanta nu a acceptat-o la plată, că din expertiza tehnică făcută în cauză a

rezultat că lucrările executate de RA J.A.C. Iași au fost necorespunzătoare, și

că responsabilă de producerea avariei este RA J.A.C. Iași.

Totodată s-a reținut că în baza

sentinței civile nr. 446/E din 23 februarie 2007 a Tribunalului Iași pronunțată

pe ordonanță președințială i s-a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta să

o rebranșeze la rețeaua de apă.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială, prin decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2010 a respins ca nefondat

apelul pârâtei SC A. SA (fostă RA J.A.C.) Iași, declarat împotriva hotărârii

instanței de fond reținându-se aceiași motivare, că avaria s-a datorat culpei

pârâtei, care putea să o prevină și că pe contoarul reclamantei se înregistra

și consumul de apă al consumatorilor racordați la căminul de apă și pierderile

de apă din rețea.

Împotriva menționatei decizii,

pârâta SC A. SA Iași a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 8 și art. 9

C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii

reclamantei și obligarea acesteia la plata contravalorii facturii menționate,

cu 2.122,09 lei penalități de întârziere pentru perioada decembrie 2006 –

februarie 2007.

În criticile formulate,

recurenta-pârâtă a susținut în esență următoarele:

- că societatea sa a efectuat

lucrarea de branșament a reclamantei în baza unui proiect, lucrare care nu a

fost contestată, că SC A. SA ca furnizor de apă, nu poate interveni în rețeaua

interioară a consumatorului care este proprietatea utilizatorului, decât în

condițiile prevăzute de lege; că față de această situație greșit s-a reținut

culpa sa, obligațiile sale de întreținere oprindu-se la contoarul de

branșament.

- că la expertizele efectuate în

cauză a făcut obiecțiuni, întrucât au interpretat greșit dispozițiile legii, singurul

punct comun al acestora constând în faptul că pierderea de apă s-a produs după

contoarul de branșament, deci în rețeaua interioară a reclamantei.

- greșit s-a reținut de instanță că

pierderea de apă a avut loc în afara proprietății consumatorului și că de pe

instalația interioară a SC H. SRL se alimentează și alți consumatori în

condițiile în care obligația de întreținere și exploatare a instalației îi

revenea acesteia.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata - reclamantă SC H. SRL Bacău a cerut respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul pârâtei este nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale

incidente în cauză constată că acestea nu se încadrează în dispozițiile art. 304

C. proc. civ. care să conducă la casarea s-au modificarea acesteia.

Astfel, se reține că în mod corect

instanța de apel a reținut situația de fapt, în sensul că la baza raporturilor

dintre părți a stat contractul din 16 aprilie 2004 prin care pârâta s-a obligat

să-i asigure reclamantei serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare

și epurare a apelor uzate și meteorice; că la sesizarea consumatorului s-a

constatat că în căminul de apă aflat în stradă, pe domeniul public sunt

branșate și alte societăți comerciale fără contract cu furnizorul de apă, că în

căminul de apă pârâta a observat pierderi masive de apă înregistrate pe

apometrul reclamantei, care i-au fost ulterior facturate acesteia, și că în

cauză au fost efectuate două expertize tehnice pentru stabilirea situației de

fapt.

Prima critică a recurentei pârâte

prin care susține că societatea sa nu poate interveni în rețeaua interioară a

consumatorului și că greșit au reținut instanțele culpa sa, nu poate fi

reținută în raport de situația de fapt și de reținerile experților, care au

concluzionat că pierderea apei s-a produs într-un cămin situat în afara

perimetrului construcțiilor reclamantei SC H. SRL Bacău și că de la această

rețea se alimentau și alți consumatori, racordați după contorul de rețea.

În ceea ce privește critica ce

vizează neanalizarea obiecțiunilor pârâtei făcute la expertizele efectuate în

cauză, instanța în virtutea rolului său activ, potrivit art. 129 C. proc. civ.,

este singura în măsură să aprecieze oportunitatea probelor administrate în cauză

pentru aflarea adevărului.

Nu poate fi primită nici critica

prin care recurenta pârâtă susține că s-a reținut greșit de instanță că pierderea

de apă a avut loc în afara proprietății consumatorului și că de pe instalația

interioară a reclamantei s-au alimentat și alți consumatori, în raport de

expertizele și probele administrate în cauză, care conduc la concluzia că

avaria s-a produs din culpa pârâtei.

Amplu documentat și bine argumentat,

instanța de apel a apreciat că rapoartele de expertiză întocmite corespund

exigențelor și rațiunilor pentru care au fost încuviințate, și că răspunsurile

lor la obiectivele fixate au avut la bază verificarea întregii documentații în

materie.

Față de această situație, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să

respingă ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC A. SA Iași împotriva deciziei nr. 3 din 18 ianuarie 2010

a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 1 iulie 2010.