ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1742/2008

Asupra

recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 107 din 6 martie 2007 a

Tribunalului Iași s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R.A.J.A.C.

Iași împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Iași și a fost obligat

pârâtul să-i plătească reclamantei 68.746,02 lei cu titlu de preț, 33.389,95

lei penalități calculate până la 26 septembrie 2005 și în continuare până la

achitarea efectivă a debitului și 3.224,23 lei cheltuieli de judecată. De

asemenea a fost respinsă acțiunea față de pârâta Primăria municipiului Iași ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a se pronunța

astfel tribunalul a reținut următoarele:

Prin acțiunea

formulată reclamanta R. - A.J.A.C Iași a chemat în judecată pe pârâtele

Primăria municipiului Iași și Consiliul Local al municipiului Iași pentru a se

dispune obligarea acestora la plata sumelor de: 68.746,02 lei reprezentând

contravaloarea facturii aferentă lunii octombrie 2002, 33.389,95 lei penalități

de întârziere aferente aceleiași facturi calculate până la data promovării acțiunii

și în continuare până la achitarea integrală a debitului principal, 3.224,23

lei cheltuieli de judecată.

În fapt, se motivează

că în baza contractului din 1 ianuarie 1995 reclamanta a furnizat pârâților

servicii de alimentare cu apă potabilă și canalizare. Pentru luna octombrie

2002 s-a emis factura în valoare de 68.746,02 lei, însă aceasta nu a fost

achitată în termenul scadent stabilit în contract. Prin urmare, pârâtele

datorează atât contravaloarea facturii, cât și penalitățile de întârziere în temeiul

art. 6 din contract.

Pârâtul Consiliul

Local al municipiului Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea acțiunii și s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei Primăria municipiului Iași.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Iași, se constată

că aceasta este întemeiată. Astfel, primăria nu există ca persoană juridică,

nefiind reglementată prin Legea administrației publice locale nr. 215/2001.

Administrația publică locală este reprezentată de primar și consiliul local.

Deși în contractul încheiat apare ca parte Primăria municipiului Iași, în fapt,

contractul a fost semnat de primar ca reprezentant al unității

administrativ-teritoriale. Așa fiind, instanța va admite excepția și va

respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei Primăria municipiului Iași ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă.

În ceea ce privește

pe pârâtul Consiliul Local al municipiului Iași, deși acesta nu are calitatea

de parte contractantă, în virtutea art. 38 alin. (2) lit. d), f) din Legea nr. 215/2001

acesta administrează domeniul public și privat al municipiului Iași și aprobă

bugetul local, astfel că hotărârea trebuie să îi fie opozabilă.

Referitor la fondul cauzei,

se constată că acțiunea este întemeiată.

Astfel, potrivit art.

969 și art. 970 C. civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între

părțile contractante, iar acestea trebuie executate cu bună-credință. De

asemenea, art. 1361 C. civ. stabilește că principala obligație a cumpărătorului

este aceea de a plăti prețul în ziua și la locul stabilit în contract. Tot

astfel, art. 1082 C. civ. stabilește că debitorul poate fi obligat la plata de

daune-interese fie pentru neexecutarea obligației, fie pentru executarea

acesteia cu întârziere, chiar dacă nu este rea-credință din partea sa, afară

numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu

îi poate fi imputată.

În speță, în art. 15 alin.

(2) din contractul încheiat între părți s-a stipulat că neachitarea facturii în

termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii documentului de plată atrage

perceperea de penalități conform prevederilor legale. Prin actul adițional

încheiat ulterior (a se vedea fila 3) s-a stabilit că penalitățile de

întârziere vor fi de 0,25 pe zi și se vor aplica începând cu a 31-a zi de

înmânarea actului de plată.

Pârâta nu contestă

întârzierea la plata aferentă lunii octombrie 2002, ci susține că debitul nu

este real întrucât anexele la contract referitor la suprafețele la care se

calculează sumele de plată nu au fost acceptate, calculul făcut de reclamantă

fiind arbitrar. Apărarea pârâtei nu poate fi primită. Astfel, din partea finală

a contractului rezultă că anexele respective fac parte integrantă din contract,

aspect însușit de pârâtă prin semnătură. Mai mult decât atât, valoarea

consumurilor a fost stabilită de reclamantă pe baza suprafețelor comunicate de

pârâtă (a se vedea filele 35 - 37). Rezultă așadar că apărarea pârâtei este pur

formală, nefiind solicitată efectuarea unei expertize contabile în vederea

clarificării debitului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Consiliul Local Iași criticând-o sub aspectul

temeiniciei și legalității, instanța de fond greșit interpretând clauzele

contractului din 15 martie 2002 perfectat între părți ce nu au fost coroborate

cu prevederile Regulamentului pentru furnizarea serviciilor publice de

alimentare cu apă și canalizare. În raport de prevederile art. 73 alin. (3) al

acestui regulament se impunea calcularea separată a sumelor pretinse,

corespunzător suprafeței construite și respectiv neconstruite, coeficientul

fiind diferit. În condițiile în care factura din 31 octombrie 2002 a fost

justificat refuzată la plată se impuneau probe care să justifice pretențiile

reclamantei.

Curtea de Apel Iași,

prin Decizia nr. 61 din 5 iunie 2006, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen pârâtul Consiliul Local Iași, solicitând

admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei atacate.

În motivarea

recursului său întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

pârâtul recurent a invocat în primul rând excepția nelegalității Hotărârii

Consiliului Județean Iași nr. 28/2000 prin care s-a aprobat Regulamentul pentru

furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, potrivit

căruia s-a stabilit contravaloarea colectării apelor meteorice la rețeaua de

canalizare iar în al doilea rând excepția lipsei calității procesuale pasive a

Consiliului Local Iași întrucât contractul în cauză a fost încheiat de Primăria

municipiului Iași.

Față de excepția de

nelegalitate invocată de recurent, Înalta Curte, prin încheierea din 25

octombrie 2006, a admis cererea și a dispus sesizarea Tribunalului Iași pentru

soluționarea respectivei excepții de nelegalitate.

Prin sentința nr. 3146

din 1 noiembrie 2007 Tribunalul Iași a respins excepția de nelegalitate a

hotărârii Consiliului Județean Iași nr. 28/2000 iar Curtea de Apel Iași, prin Decizia

nr. 63 din 11 februarie 2008, a respins recursul declarat de Consiliul Local al

municipiului Iași împotriva acestei sentințe.

Față de această

soluție privind excepția de nelegalitate primul motiv de recurs apare ca

nefondat.

Nici cel de al doilea

motiv de recurs - care nu a constituit și motiv de apel - nu este fondat având

în vedere că, în virtutea art. 38 alin. (2) lit. d) și f) din Legea nr. 215/2001,

recurentul administrează domeniul public și privat al municipiului iar potrivit

art. 19 alin. (1) și (5) din aceiași lege unitățile administrativ - teritoriale

sunt titularele drepturilor ce decurg din raporturile cu persoane fizice sau

juridice și ele sunt cele care plătesc despăgubirile. Consiliul local, ca

autoritate administrativă publică deliberativă, exercită drepturile și

îndeplinește obligațiile unității administrativ - teritoriale conform art. 35

din Decretul nr. 31/1954 și ca atare, are calitate procesuală pasivă și în

prezenta cauză, hotărârea pronunțată fiindu-i opozabilă.

Față de cele arătate

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Consiliul Local Iași, împotriva Deciziei nr. 61 din 5 iunie

2006, pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2008.