ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1742/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 107 din 6 martie 2007 a Tribunalului Iași s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R.A.J.A.C. Iași împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Iași și a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei 68.746,02 lei cu titlu de preț, 33.389,95 lei penalități calculate până la 26 septembrie 2005 și în continuare până la achitarea efectivă a debitului și 3.224,23 lei cheltuieli de judecată. De asemenea a fost respinsă acțiunea față de pârâta Primăria municipiului Iași ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta R. - A.J.A.C Iași a chemat în judecată pe pârâtele Primăria municipiului Iași și Consiliul Local al municipiului Iași pentru a se dispune obligarea acestora la plata sumelor de: 68.746,02 lei reprezentând contravaloarea facturii aferentă lunii octombrie 2002, 33.389,95 lei penalități de întârziere aferente aceleiași facturi calculate până la data promovării acțiunii și în continuare până la achitarea integrală a debitului principal, 3.224,23 lei cheltuieli de judecată. În fapt, se motivează că în baza contractului din 1 ianuarie 1995 reclamanta a furnizat pârâților servicii de alimentare cu apă potabilă și canalizare.

Pentru luna octombrie 2002 s-a emis factura în valoare de 68.746,02 lei, însă aceasta nu a fost achitată în termenul scadent stabilit în contract. Prin urmare, pârâtele datorează atât contravaloarea facturii, cât și penalitățile de întârziere în temeiul art. 6 din contract. Pârâtul Consiliul Local al municipiului Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului Iași. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Iași, se constată că aceasta este întemeiată. Astfel, primăria nu există ca persoană juridică, nefiind reglementată prin Legea administrației publice locale nr. 215/2001.

Administrația publică locală este reprezentată de primar și consiliul local. Deși în contractul încheiat apare ca parte Primăria municipiului Iași, în fapt, contractul a fost semnat de primar ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale. Așa fiind, instanța va admite excepția și va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei Primăria municipiului Iași ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă. În ceea ce privește pe pârâtul Consiliul Local al municipiului Iași, deși acesta nu are calitatea de parte contractantă, în virtutea art. 38 alin. (2) lit. d), f) din Legea nr. 215/2001 acesta administrează domeniul public și privat al municipiului Iași și aprobă bugetul local, astfel că hotărârea trebuie să îi fie opozabilă.

Referitor la fondul cauzei, se constată că acțiunea este întemeiată. Astfel, potrivit art. 969 și art. 970 C. civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, iar acestea trebuie executate cu bună-credință. De asemenea, art. 1361 C. civ. stabilește că principala obligație a cumpărătorului este aceea de a plăti prețul în ziua și la locul stabilit în contract. Tot astfel, art. 1082 C. civ. stabilește că debitorul poate fi obligat la plata de daune-interese fie pentru neexecutarea obligației, fie pentru executarea acesteia cu întârziere, chiar dacă nu este rea-credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu îi poate fi imputată.

În speță, în art. 15 alin. (2) din contractul încheiat între părți s-a stipulat că neachitarea facturii în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii documentului de plată atrage perceperea de penalități conform prevederilor legale. Prin actul adițional încheiat ulterior (a se vedea fila 3) s-a stabilit că penalitățile de întârziere vor fi de 0,25 pe zi și se vor aplica începând cu a 31-a zi de înmânarea actului de plată. Pârâta nu contestă întârzierea la plata aferentă lunii octombrie 2002, ci susține că debitul nu este real întrucât anexele la contract referitor la suprafețele la care se calculează sumele de plată nu au fost acceptate, calculul făcut de reclamantă fiind arbitrar. Apărarea pârâtei nu poate fi primită.

Astfel, din partea finală a contractului rezultă că anexele respective fac parte integrantă din contract, aspect însușit de pârâtă prin semnătură. Mai mult decât atât, valoarea consumurilor a fost stabilită de reclamantă pe baza suprafețelor comunicate de pârâtă (a se vedea filele 35 - 37). Rezultă așadar că apărarea pârâtei este pur formală, nefiind solicitată efectuarea unei expertize contabile în vederea clarificării debitului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Consiliul Local Iași criticând-o sub aspectul temeiniciei și legalității, instanța de fond greșit interpretând clauzele contractului din 15 martie 2002 perfectat între părți ce nu au fost coroborate cu prevederile Regulamentului pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare.

În raport de prevederile art. 73 alin. (3) al acestui regulament se impunea calcularea separată a sumelor pretinse, corespunzător suprafeței construite și respectiv neconstruite, coeficientul fiind diferit. În condițiile în care factura din 31 octombrie 2002 a fost justificat refuzată la plată se impuneau probe care să justifice pretențiile reclamantei. Curtea de Apel Iași, prin Decizia nr. 61 din 5 iunie 2006, a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen pârâtul Consiliul Local Iași, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei atacate. În motivarea recursului său întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

pârâtul recurent a invocat în primul rând excepția nelegalității Hotărârii Consiliului Județean Iași nr. 28/2000 prin care s-a aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, potrivit căruia s-a stabilit contravaloarea colectării apelor meteorice la rețeaua de canalizare iar în al doilea rând excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași întrucât contractul în cauză a fost încheiat de Primăria municipiului Iași. Față de excepția de nelegalitate invocată de recurent, Înalta Curte, prin încheierea din 25 octombrie 2006, a admis cererea și a dispus sesizarea Tribunalului Iași pentru soluționarea respectivei excepții de nelegalitate.

Prin sentința nr. 3146 din 1 noiembrie 2007 Tribunalul Iași a respins excepția de nelegalitate a hotărârii Consiliului Județean Iași nr. 28/2000 iar Curtea de Apel Iași, prin Decizia nr. 63 din 11 februarie 2008, a respins recursul declarat de Consiliul Local al municipiului Iași împotriva acestei sentințe. Față de această soluție privind excepția de nelegalitate primul motiv de recurs apare ca nefondat. Nici cel de al doilea motiv de recurs - care nu a constituit și motiv de apel - nu este fondat având în vedere că, în virtutea art. 38 alin. (2) lit. d) și f) din Legea nr. 215/2001, recurentul administrează domeniul public și privat al municipiului iar potrivit art. 19 alin. (1) și (5) din aceiași lege unitățile administrativ - teritoriale sunt titularele drepturilor ce decurg din raporturile cu persoane fizice sau juridice și ele sunt cele care plătesc despăgubirile.

Consiliul local, ca autoritate administrativă publică deliberativă, exercită drepturile și îndeplinește obligațiile unității administrativ - teritoriale conform art. 35 din Decretul nr. 31/1954 și ca atare, are calitate procesuală pasivă și în prezenta cauză, hotărârea pronunțată fiindu-i opozabilă. Față de cele arătate Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Iași, împotriva Deciziei nr. 61 din 5 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2008.