ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3082/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3082/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 983/CA din 7

noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului MUNICIPIUL IAȘI prin Primar; s-a admis

cererea de chemare în judecată formulată de R.A.J.A.C. Iași (SC A.V. SA în prezent)

în contradictoriu cu MUNICIPIUL IAȘI prin Primar; s-a dispus obligarea

pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 87.543,44 lei cu titlu de

diferență preț, neachitat, la plata sumei de 74.554,15 lei cu titlu de

penalități de întârziere, precum și a sumei de 4.489,15 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel MUNICIPIUL IAȘI prin Primarul Municipiului Iași, reiterând excepția lipsei

calității procesuale pasive motivat de faptul că în contractul invocat de

reclamantă au calitatea de părți Primăria Iași și R.A.J.A.C. Iași, nu și

apelantul.

Pe fond, apelantul a susținut că la data

de 15 martie 2002 a încetat contractul încheiat de părțile arătate mai sus,

fiind încheiat un alt contract având același obiect și care a expirat la data

de 15 martie 2003, anterior emiterii facturii pentru luna martie 2005.

Prin urmare, neexistând contract de

furnizarea serviciilor de colectare a apei meteorice pentru luna noiembrie 2004

nu există nici izvorul obligației de plată a penalităților de întârziere.

La 16 februarie 2009, intimata-pârâtă a

invocat excepția prematurității acțiunii motivat de neîndeplinirea procedurii

concilierii.

Prin decizia nr. 29 din 27 aprilie 2009,

Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins excepția prematurității, a

admis apelul formulat și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată.

Pentru

a se pronunța astfel, a reținut că cererea de chemare în judecată este

evaluabilă în bani și ca urmare, intimata-reclamantă trebuia să se conformeze

dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ. precizat, ori din examinarea

actelor dosarului, se constată că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii

prealabile menționate, impusă de legea procesuală încât, sancțiunea legală este

aceea a inadmisibilității acțiunii.

Reclamanta

a formulat recurs, în termenul legal invocând motivul de recurs, prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea poate fi modificată

când cuprinde motive contradictorii și a arătat că deși în dispozitivul

hotărârii se arată că se respinge excepția prematurității, pe fond se respinge

acțiunea ca inadmisibilă, fără a se motiva.

Sub

acest aspect, mai trebuie avut în vedere că la data sesizării instanței erau în

vigoare prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile

comunitare de utilități publice și potrivit acestora, litigiile se soluționează

cu celeritate încât nu se impunea efectuarea procedurii prealabile, în același

sens fiind și prevederile Legii nr. 554/2004.

Recursul

este nefondat.

Criticile

astfel cum au fost dezvoltate se circumscriu motivelor de recurs prevăzute la

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Așa

cum rezultă din expunerea motivelor care au stat la baza pronunțării hotărârii

recurate, în cauză, s-a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile de către

recurentă și atunci când instanța a analizat excepția invocată în legătură cu

obligația realizării procedurii concilierii prealabile în litigiile comerciale,

a motivat că sancțiunea este inadmisibilitatea acțiunii și nu prematuritatea,

ceea ce a condus la pronunțarea hotărârii, fără a se putea reține prin aceasta

nici lipsa motivării, nici caracterul contradictoriu al motivelor în raport cu

dispozitivul hotărârii.

Prematuritatea

presupune că încă nu s-a născut dreptul la acțiune ceea ce nu se poate susține,

ci doar faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale

acțiunii, prin raportare la art. 720

1

C. proc. civ.

Se

constată, deci, că prima critică subsumată motivului de recurs, prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este nefondată.

Prin

celelalte critici s-a susținut că procedura prealabilă nici nu era necesară,

dar recurenta face trimitere la dispoziții legale care nu au legătură cu cauza,

pentru a se putea reține astfel nelegalitatea hotărârii pentru nerespectarea

acestora, iar cât privește aplicarea, în cauză, a art. 720

1

C. proc.

civ., rezultă că instanța de apel a avut în vedere natura litigiului, care este

comercial și dispozițiile precitate potrivit cărora rezultă că partea trebuie

să încerce în prealabil concilierea pretențiilor, pe cale amiabilă, dovadă

inexistentă în cauză.

Așa

fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC A.V. SA Iași împotriva deciziei nr. 30 din 27 aprilie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.