ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3082/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 983/CA din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MUNICIPIUL IAȘI prin Primar; s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de R.A.J.A.C. Iași (SC A.V. SA în prezent) în contradictoriu cu MUNICIPIUL IAȘI prin Primar; s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 87.543,44 lei cu titlu de diferență preț, neachitat, la plata sumei de 74.554,15 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și a sumei de 4.489,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel MUNICIPIUL IAȘI prin Primarul Municipiului Iași, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că în contractul invocat de reclamantă au calitatea de părți Primăria Iași și R.A.J.A.C.

Iași, nu și apelantul. Pe fond, apelantul a susținut că la data de 15 martie 2002 a încetat contractul încheiat de părțile arătate mai sus, fiind încheiat un alt contract având același obiect și care a expirat la data de 15 martie 2003, anterior emiterii facturii pentru luna martie 2005. Prin urmare, neexistând contract de furnizarea serviciilor de colectare a apei meteorice pentru luna noiembrie 2004 nu există nici izvorul obligației de plată a penalităților de întârziere. La 16 februarie 2009, intimata-pârâtă a invocat excepția prematurității acțiunii motivat de neîndeplinirea procedurii concilierii. Prin decizia nr. 29 din 27 aprilie 2009, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins excepția prematurității, a admis apelul formulat și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani și ca urmare, intimata-reclamantă trebuia să se conformeze dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ. precizat, ori din examinarea actelor dosarului, se constată că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile menționate, impusă de legea procesuală încât, sancțiunea legală este aceea a inadmisibilității acțiunii. Reclamanta a formulat recurs, în termenul legal invocând motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea poate fi modificată când cuprinde motive contradictorii și a arătat că deși în dispozitivul hotărârii se arată că se respinge excepția prematurității, pe fond se respinge acțiunea ca inadmisibilă, fără a se motiva.

Sub acest aspect, mai trebuie avut în vedere că la data sesizării instanței erau în vigoare prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice și potrivit acestora, litigiile se soluționează cu celeritate încât nu se impunea efectuarea procedurii prealabile, în același sens fiind și prevederile Legii nr. 554/2004. Recursul este nefondat. Criticile astfel cum au fost dezvoltate se circumscriu motivelor de recurs prevăzute la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din expunerea motivelor care au stat la baza pronunțării hotărârii recurate, în cauză, s-a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile de către recurentă și atunci când instanța a analizat excepția invocată în legătură cu obligația realizării procedurii concilierii prealabile în litigiile comerciale, a motivat că sancțiunea este inadmisibilitatea acțiunii și nu prematuritatea, ceea ce a condus la pronunțarea hotărârii, fără a se putea reține prin aceasta nici lipsa motivării, nici caracterul contradictoriu al motivelor în raport cu dispozitivul hotărârii. Prematuritatea presupune că încă nu s-a născut dreptul la acțiune ceea ce nu se poate susține, ci doar faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii, prin raportare la art. 720 1 C. proc.

civ. Se constată, deci, că prima critică subsumată motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este nefondată. Prin celelalte critici s-a susținut că procedura prealabilă nici nu era necesară, dar recurenta face trimitere la dispoziții legale care nu au legătură cu cauza, pentru a se putea reține astfel nelegalitatea hotărârii pentru nerespectarea acestora, iar cât privește aplicarea, în cauză, a art. 720 1 C. proc. civ., rezultă că instanța de apel a avut în vedere natura litigiului, care este comercial și dispozițiile precitate potrivit cărora rezultă că partea trebuie să încerce în prealabil concilierea pretențiilor, pe cale amiabilă, dovadă inexistentă în cauză. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.V. SA Iași împotriva deciziei nr. 30 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.