ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2069/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Reclamanta R.A.J.A.C. Iași a solicitat, prin acțiunea introductivă,

înregistrată la data de 11 august 2006 pe rolul Tribunalului Iași, obligarea

pârâților Primăria Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași și Primarul

Municipiului Iași la plata sumei de 82.517,74 lei reprezentând prețul facturii

neachitată aferentă lunii august 2003 pentru serviciile prestate de alimentare

cu apă potabilă, industrială și de canalizare a apelor uzate și meteorice,

precum și la plata penalităților calculate la valoarea facturii calculate de la

data scadenței și până la achitarea integrală a sumelor restante.

Pârâții, chemați în judecată au formulat

întâmpinare la data de 12 octombrie 2006 invocând în apărare pe cale de

excepție: lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași care nu a

fost parte în contractul din 1995 pe care reclamanta își întemeiază pretențiile;

lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei Iași, care fiind o simplă

structură funcțională nu are personalitate juridică; nelegalitatea Hotărârii Consiliului

Județean Iași nr. 28/2000 prin care a fost aprobat Regulamentul pentru

furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, din

cuprinsul căruia nu rezultă temeinicia taxei pentru apă meteorică.

Pe fondul cauzei pârâții au susținut că între

părți nu există un contract valabil în temeiul căruia reclamanta poate să emită

facturi, deoarece contractul din 1995 și-a încetat efectele la data de 15

martie 2002.

I. Hotărârea primei instanțe.

Tribunalul Iași, secția comercială, prin Încheierea

din data de 10 noiembrie 2006 a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Iași și a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Iași.

Prin sentința nr. 667/E din 28 martie 2007,

tribunalul a respins și excepția nelegalității Hotărârii nr. 28/2000 a

Consiliului Județean Iași, iar pe fondul cauzei, a admis în parte acțiunea

reclamantei și a obligat pârâții Consiliul Local al Municipiului Iași și

Primarul Municipiului Iași la plata sumelor de 82.512,74 lei, cu titlu de preț

și 29.933,37 lei penalități de întârziere calculate până la 10 august 2006 și

în continuare până la achitarea prețului și 3.501,12 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că pârâții datorează sumele

pretinse de reclamantă, potrivit contractului din 15 martie 2002 încheiat între

părți pe o durată nedeterminată, serviciile la care s-a obligat reclamanta

fiind prestate de aceasta, iar factura emisă pentru luna august 2003 a fost

acceptată la plată fiind achitată parțial.

Referitor la nelegalitatea Hotărârii nr. 28/2000,

tribunalul a apreciat că pârâții nu au făcut dovada încălcării unor norme

legale care să impună desființarea hotărârii Consiliului Județean.

II. Apelul.

Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin Decizia

nr. 86 pronunțată la 12 septembrie 2007 a admis apelul formulat de Consiliul

Local al Municipiului Iași în sensul admiterii excepției lipsei calității

procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Iași cu consecința

respingerii acțiunii reclamantei față de această parte, restul dispozițiilor

sentinței fondului fiind păstrate.

Prin aceeași decizie, Curtea de Apel a

respins ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului Iași.

Instanța de control judiciar a apreciat că

soluția primei instanțe cu privire la calitatea procesual pasivă a Consiliului

Local este greșită această entitate juridică nefiind parte în contractul din 1995,

contract încheiat între reclamantă și Primăria Iași reprezentată de Primarul

Municipiului Iași, care potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, republicată,

reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități

publice, cu persoanele fizice sau juridice, precum și în justiție.

Răspunzând criticilor privitoare la fondul

cauzei, Curtea constată că situația de fapt dedusă judecății a fost corect

stabilită de instanța fondului în sensul existenței contractului din 2002

încheiat pe durată nedeterminată, contract care cuprinde o clauză penală

inserată la art. 6 alin. (2).

III. Recursul.

La data de 11 octombrie 2007, Primarul

Municipiului Iași a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei Curții

de Apel, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii

și a apelului promovat de Primarul Municipiului Iași cu consecința respingerii

în totalitate a acțiunii introductive de instanță.

Invocând aplicarea greșită a legii (motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) recurenta și-a structurat criticile

de nelegalitate pe următoarele aspecte:

- lipsa calității procesual pasive a

Primarului Municipiului Iași care reprezintă în instanță unitatea administrativ

teritorială, respectiv Municipiul Iași, ori, pârâta chemată în judecată a fost

Primăria Iași, care potrivit Legii nr. 215/2001 este distinctă de unitatea

administrativ teritorială;

- excepția nelegalității Hotărârii

Consiliului Județean Iași nr. 28/2000, trebuia soluționată de instanța de

contencios administrativ, singura abilitată să constate că printr-o hotărâre a

Consiliului Județean nu se putea institui o taxă nouă, respectiv aceea de

colectare a apei meteorice, competența de a institui și alte taxe decât cele

reglementate prin lege revenind consiliilor locale, și numai pentru serviciile

publice în scopul satisfacerii unor necesități ale locuitorilor;

- îmbogățirea fără just temei reținută de

instanța de apel nu își găsește justificarea fiind și nemotivată sub aspectul

întrunirii condițiilor legale;

- contractul din 1995 și-a încetat valabilitatea

la 15 martie 2002, când între părți a fost încheiat un nou contract cu același

obiect, contract care, la rândul său și-a încetat efectele la 15 martie 2003,

ceea ce lipsește de fundament emiterea facturii de către reclamantă în august

2003;

- cuantumul sumelor pretinse cu titlu de

penalități nu a fost detaliat de reclamantă;

Prin întâmpinarea depusă în ceastă fază

procesuală, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului promovat

de Primarul Municipiului Iași și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii

atacate.

Recursul este nefondat pentru considerentele

care urmează:

recurentei - pârâte Primarul Municipiului Iași este indisolubil legată de

raportul juridic dedus judecății respectiv de obiectul pretențiilor reclamantei

fundamentate pe contractul invocat.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001

privind administrația publică locală, comunele și orașele sunt persoane

juridice de drept public, având patrimoniu și capacitate juridică deplină, primarul

și consiliul local fiind autorități ale administrației publice locale cu

atribuții specifice stabilite prin lege.

În acest sens, conform art. 62 din lege,

primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu

persoanele fizice sau juridice precum și în justiție.

În cauză, Primarul Municipiului Iași este

autoritatea care trebuie să stea în proces, având în vedere atribuțiile ce-i

sunt conferite prin lege.

Faptul că, în contractul privind furnizarea

de apă potabilă ce face obiectul litigiului, contract semnat de Primarul

Municipiului Iași, unitatea administrativ teritorială apare cu denumirea

Primăria Iași, nu semnifică lipsa calității procesual pasive a primarului,

care, independent de formularea utilizată de părți, a semnat contractul în

calitatea sa de autoritate a administrației publice locale competentă să o

angajeze în relațiile contractuale pentru serviciul prestat în interesul

comunității locale.

de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean Iași nr. 28/2000 nu subzistă

atât sub aspectul instanței competentă să o examineze, cât și pe fondul

cererii, în condițiile în care autoarea excepției nu a relevat normele legale

încălcate și nici legătura, relevanța actului administrativ contestat în

soluționarea cauzei.

Or, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004,

procedura instituită pentru verificarea pe cale de excepție a unui act

administrativ este condiționată de existența unei legături directe a actului cu

soluționarea litigiului pe fond, legătură ce nu a fost demonstrată în cauză.

contractului din 2002 este o chestiune de fapt, care scapă controlului casației

în actualul context legislativ.

Cum, sub acest aspect, atât prima instanță,

cât și instanța de control judiciar și-au motivat punctul de vedere în sensul

că modificările intervenite pe contract nu sunt certificate de ambele părți, nu

se poate reține nici critica pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

apel cu privire la îmbogățirea fără just temei care ar îndreptăți pe reclamantă

să solicite contravaloarea serviciilor furnizate de apă potabilă și canalizare,

în absența unui contract scris, constituie o motivare subsidiară, ce nu se mai

impune a fi analizată, de vreme ce raporturile dintre părți și izvorul

obligațiilor reciproce sunt reglementate de contractul din 2002.

Așa fiind, Înalta Curte constatând

neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de recurentă, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Iași împotriva Deciziei nr. 86 din 12 septembrie

2007 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

iunie 2008.