ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3124/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 265/E din 13

februarie 2001, pronunțată de Tribunalul Iași, a fost admisă acțiunea formulată

de reclamanta R.A. J.A.C. Iași, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Locatari

Ș.N. cu sediul în Iași, reprezentată prin președinte I.I., în sensul că a

obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 62.929.773 lei, reprezentând

penalități de întârziere și suma de 4.450.786 lei cheltuieli de judecată

aferente pretențiilor admise. De asemenea, s-a luat act că reclamanta a

renunțat la judecată pentru suma de 12.296.399 lei din suma inițială pretinsă

de 72.226.172 lei penalități de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, între părți, s-a încheiat contractul nr. 107/1995, modificat

prin actul adițional nr. 1 din 1 ianuarie 1998, în baza căruia R.A.J.A.C. Iași

a furnizat pârâtei serviciile de alimentare cu apă potabilă, industrială și de

canalizare a apelor uzate și meteorice, iar pentru plata prețului s-au emis

facturile care nu au fost achitate la scadență, întârzieri pentru care s-au

calculat și pretins penalități, conform fișei anexă. În cursul judecății,

pârâta nu a făcut dovada stingerii obligației de plată a penalităților, conform

clauzei penale, care a fost stipulată în art. 15 din contractul sus menționat.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

comercială nr. 220/A din 21 mai 2001, a respins apelul formulat de Asociația de

Locatari Ș.N., împotriva sentinței civile nr. 265/E din 13 februarie 2001,

pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a menținut-o în întregime.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit, în ce privește excepția autorității de lucru judecat, că, în

mod corect, aceasta a fost respinsă de instanța de fond, atâta timp cât

reclamanta și-a restrâns pretențiile în prezenta cauză, în ce privește suma de

21.568.810 lei, reprezentând penalități decurgând din contractul de furnizare nr.

107/1995, sumă ce a constituit obiectul dosarului nr. 4108/1999 al Curții

Supreme de Justiție, suma rămasă în litigiu, de 62.929.773 lei, referindu-se la

o altă perioadă diferită de întârziere, față de cea avută în vedere în dosarul

sus menționat. Referitor la fondul litigios, s-a constatat că, în mod legal,

pârâta-apelantă a fost obligată la plata de penalități de întârziere cuvenite

prin art. 15 din contractul nr. 107/1995, astfel cum a fost modificat prin

actul adițional nr. 1 din 1 ianuarie 1998, respectiv, în procent de 0,2% pentru

fiecare zi de întârziere.

Împotriva deciziei nr. 220/A din 21

mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Iași, a declarat recurs Asociația de

Locatari Ș.N. cu sediul în municipiul Iași, prin I.I. – președinte, care a

criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectul existenței autorității de lucru judecat, în speță, regăsindu-se

aceleași părți, obiect și cauză, generate de același raport juridic, în sensul

că, prin sentința civilă nr. 167 din 8 februarie 1999 a Tribunalului Iași,

rămasă definitivă, a fost respinsă acțiunea reclamantei R.A. J.A.C. Iași, iar

pe fondul cauzei, obligarea la plata penalităților nu este justificată.

Curtea, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

Instanțele judecătorești anterioare,

printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit cu exactitate

raporturile juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor

asumate reciproc, prin contractul nr. 107 din 1 ianuarie 1995, privind

furnizarea apei potabile și industriale, evacuarea apelor uzate și meteorice,

precum și epurarea apelor uzate, urmat de actul adițional nr. 1 din 1 ianuarie

1998, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor

contractuale, precum și cadrul legal aplicabil în materie.

Este pe deplin justificată

respingerea excepției de lucru judecat, deoarece, prin decizia civilă nr. 1373

din 14 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, prin care a

fost admis recursul declarat de pârâta, Asociația de Locatari Iași Ș.N., s-a

casat decizia civilă nr. 252 din 5 iulie 1999 a Curții de Apel Iași și s-a

respins apelul declarat de reclamanta, R.A.J.A.C. Iași, împotriva sentinței

civile nr. 167 din 8 februarie 1999 a Tribunalului Iași, cu motivarea că

părțile nu au stabilit contractual procentul penalităților de întârziere, suma

în litigiu fiind de 21.568.810 lei. Reclamanta, R.A. J.A.C. Iași, la termenul

din 13 februarie 2001, la instanța de fond, și-a redus pretențiile inițiale

formulate în cererea introductivă și care erau de 75.226.172 lei, reducere care

s-a făcut cu suma de 21.568.810 lei, adică exact cuantumul penalităților de

întârziere care se regăsesc în decizia Curții Supreme de Justiție, mai sus

menționată.

Relevanța judiciară maximă în

corecta stabilire a situației de fapt și de drept pe fondul cauzei, o reprezintă

clauzele stabilite de părți în art. 15 din contractul nr. 107 din 1 ianuarie

1995 și art. 1 din actul adițional nr. 1 din 1 ianuarie 1998, în conformitate

cu care facturile vor fi achitate în termen de 30 de zile de la amânarea

actului de plată, iar întârzierea în achitarea sumelor datorate, după expirarea

termenului de plată, atrage majorări de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere

(dosar fond).

Pârâta nu a făcut dovada stingerii

obligației de plată a penalităților conform clauzelor penale expuse anterior,

iar în întâmpinarea depusă la instanța de fond a invocat că întârzierile, prin

neachitarea la termen a facturilor, s-a datorat problemelor financiare pe care

le are fiecare familie cu venit mediu (dosar nr. 10253/2003 al Tribunalului

Iași).

Astfel fiind, urmează a respinge, ca

nefondat, recursul promovat de Asociația de Locatari – Ș.N. Iași, nefiind

îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., urmând a menține

ca legală și temeinică decizia nr. 220/A din 21 mai 2001 a Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

Asociația de Locatari – Ș.N. Iași, împotriva deciziei nr. 220 din 21 mai 2001 a

Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi,

20 iunie 2003.