ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 71/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 71/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra recursurilor de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 63
din 29 ianuarie 2010 Tribunalul Iași a dispus următoarele:
A condamnat pe
inculpatului S.D. zis "M.", "N.", pentru săvârșirea
infracțiunii de „trafic de persoane”, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)
din Legea nr. 678/2001 cu modificări ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în dauna părților vătămate M.D., G.V.,
C.G.,
S.M.A. și S.C.I.,
M.A. și M.A.V.
,
P.V. și C.C., S.D., L.M.,
S.V., L.S. și V.I., P.F.D., G.A., G.V.I.,
N.F., M.D.L., I.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen.
pe durata de 4 ani.
A aplicat inculpatului
pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a, b C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1) și (2)
C. pen.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării
preventive a inculpatului de la 28 august 2006 la 07 septembrie 2007.
În baza art. 357 alin.
(2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 145
1
c. proc. pen. a
menținut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea
instanței, luata prin încheierea de ședința din 07 septembrie 2007. A menținut
atenționarea inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.
145
1
alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 11 pct.
2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe
același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere sau
constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003,
cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a înlăturat aplicarea prevederilor art.
33 lit. a) C. pen.
A condamnat pe
inculpatul I.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. art.
12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit.
b) C. pen. în dauna părților vătămate B.S.G., M.C., M.G., M.M., H.F.M.D.L., N.F.,
T.F.G., Z.G., A.G., A.F., R.A., N.A.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 2 ani.
A aplicat
inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin.
(1) și (2) C. pen.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.C.C. durata reținerii și
arestării preventive de la 23 august 2006 la 07 septembrie 2007.
În baza art. 357 alin.
(2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 145
1
C. proc. pen. a
menținut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea
instanței, luata prin încheierea de ședința din 07 septembrie 2007. A menținut
atenționarea inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.
145 ind.1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 11 pct.
2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe
inculpatul I.C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere sau
constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003
și a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.
A condamnat pe
inculpatul R.N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. art.
12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificări ulterioare,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit.
b) C. pen. în dauna părților vătămate B.S.G., M.C., M.G., M.M., H.F.M.D.L., N.F.,
T.F.G., Z.G. , A.G., A.F., R.A., N.A.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 2 ani.
A aplicat
inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin.
(1) și (2)C. pen.
În baza art. 88 C.
pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.N. durata reținerii și
arestării preventive de la 23 august 2006 la 07 septembrie 2007.
În baza art. 357 alin.
(2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 145
1
C. proc. pen. a
menținut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea
instanței, luata prin încheierea de ședința din 07 septembrie 2007. A menținut
atenționarea inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.
145
1
alin. (2) raportat și art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 11 pct.
2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe
inculpatul R.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere sau
constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003
și a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 14 și
art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a respins acțiunea civila formulata de părțile
civile T.F.G., Z.G., A.G., A.F., R.A., N.A.V.,
H.V.N.,
C.L., A.P.
A luat act că părțile
vătămate
M.A., M.A.V.,
B.S.G., M.D.L.
și M.M., C.G. și C.C., P.F.D., M.C., M.G., L.M.,
S.D.,
L.S., V.I.,
S.V., I.C.,
P.V.,
au renunțat la pretențiile civile formulate.
A luat act că partea
vătămată G.V.I., nu s-a constituit parte civilă în cauza.
În baza art. 14 și
art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a admis
acțiunile civile formulate de părțile civile și a obligat pe inculpatul S.D. să
plătească următoarele sume de bani:
- părții civile M.D.,
suma de 1200 Euro în echivalent lei, la data plății cu titlu de daune
materiale;
- părții civile G.V.,
suma de 200 Euro în echivalent lei, la data plății cu titlu de daune materiale;
-
părții civile S.C.I., suma de 1000 Euro, în
echivalent lei,
la data plății,cu titlu de daune materiale;
-
părții civile S.M.A., suma de 1000 Euro, în
echivalent lei,
la data plății,cu titlu de daune materiale;
- părții civile G.A.,
suma de 900 Euro, în echivalent lei,
la
data plății,cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14 și
art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a admis acțiunea
civilă formulată de părțile civile N.F. și H.F., și a obligat pe inculpații I.C.
și R.N. să achite în solidar părții civile H.F. suma de 700 Euro, în echivalent
lei, la data plății, cu titlu de daune materiale, respectiv părții civile N.F.,
suma de 300 Euro, în echivalent lei,
la
data plății, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 19 alin.
(1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea
specială în folosul statului a sumei de 2600 Euro de la inculpatul S.D.
În baza art. 19 alin.
(1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus
confiscarea specială în folosul statului a sumei de 1300 Euro de la inculpatul I.C.C.
În baza art. 19 alin.
(1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus
confiscarea specială în folosul statului a sumei de 1300 Euro de la inculpatul R.N.
În baza disp. art. 191
alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte
4000 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune în
acest sens, instanța de fond a reținut, în sinteză, că începând cu anul 2005,
în zona de est a României s-a constituit o grupare de crimă organizată în
scopul săvârșirii de infracțiuni grave - trafic de persoane – membrii grupării
fiind locuitori ai Municipiului Iași și în relații cu cetățeni ucraineni,
membrii ai unor filiere de trafic de persoane din Cehia.
Inculpații
S.D. și R.N. au creat o grupare infracțională care a racolat prin fraudă mai
multe părți vătămate de pe raza municipiului Iași și Vaslui, le-au transportat
în Cehia, promițându-le un loc de muncă bine plătit, în realitate fiind exploatate
la muncă forțată, în condiții inumane și la diferite perioade de timp, li s-au
luat pașapoartele, au fost amenințate, la plecarea în țară dându-li-se eventual
doar bani de transport.
Împotriva
acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.
– Serviciul Teritorial Iași și inculpații S.D., R.N. și I.C.C. au declarat apel.
Ministerul
Public - D.I.I.C.O.T. Iași – Serviciul Teritorial Iași a invocat nelegalitatea
hotărârii atacate sub aspectul greșitei achitări a inculpaților S.D., R.N. și I.C.C.
pentru infracțiunea de „inițiere sau constituire a unui grup infracțional
organizat” prev. de art. 7 din Legea 39/2003, arătând că grupul inițiat de
către inculpatul S.D. a fost completat prin alăturarea conștientă a celorlalți
doi inculpați, toți acționând convergent pe o perioadă relativ mare de timp,
respectiv 2005-2006, în scopul dobândirii unor foloase materiale injuste prin
traficarea în scopul exploatării prin muncă a unor persoane naive, din mediul
rural. Fiecare dintre membrii grupului avea un rol predeterminat, inițiatorul
activității infracționale, S.D., racolând și convingând prin fraudă părțile
vătămate să meargă la muncă în Cehia iar ceilalți doi inculpați găzduind și
transportând părțile vătămate. Se mai arată că, fără contribuția nemijlocită a
celor trei inculpați, grupul nu ar fi ajuns la rezultatul urmărit inițial.
Inculpatul S.D. a
invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, arătând că nu
corespunde adevărului, deoarece instanța a interpretat subiectiv tot
probatoriul administrat. Arată că după ce a lucrat în perioada 2005-2006 în
Cehia împreună cu alții, printre care și S.D., revenind în țară, a fost
solicitat de acesta din urmă să găsească și alte persoane care să meargă la
muncă în Cehia. Tot el trebuia să le găsească mijlocul de transport și să la
facă asigurările medicale. Din aceste considerente a luat legătura cu mai multe
persoane prin intermediul anunțurilor de mică publicitate și s-a înțeles cu I.C.C.
pentru efectuarea transportului. Arată de altfel că nu a mai luat legătura cu
acest inculpat până în ianuarie 2006, când a apelat la el pentru un nou
transport în Cehia. A menționat că pe inculpatul R.N. nu l-a cunoscut
niciodată. Se arată de către acest apelant că nu a avut intenția de a profita
de oamenii duși în Cehia la muncă, ci numai a dorit să le ofere o șansă la o
viață mai bună. Se arată că totuși condițiile de lucru în Cehia nu erau atât de
rele cum s-a susținut prin rechizitoriu și prin hotărârea de condamnare iar
persoanele respective nu erau ținute cu forța și nici obligate să lucreze,
putând oricând să revină în România, aspecte care demonstrează că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. În
subsidiar solicită a se redoza pedeapsa ținându-se seama de perioada de 13 luni
cât a fost în arest preventiv iar reținerea recidivei să nu înlăture celelalte
circumstanțe din cauză.
Inculpatul I.C.C. a
invocat nelegalitatea hotărârii apelate, susținând nevinovăția sa față de
faptele penale care îi sunt imputate. Astfel, arată că succesiunea faptelor a fost
corect reținută de instanță însă critică modul în care s-a ajuns la concluzia
că a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, precum și concluzia însăși.
Cu privire la fapta din 12 mai 2006 arată că N.F. a fost organizatorul grupului
pe care l-a transportat în Cehia iar el nu a avut o altă înțelegere cu acesta,
așa încât este exclusă varianta săvârșirii infracțiunii prin activitatea de
recrutare. Transportul din data de 2 iunie 2006 l-a efectuat la cererea lui N.F.,
aflat în acel moment în Cehia, de a deplasa acolo unele persoane din familia
sa. Arată că nu există niciun motiv pentru a deplasa niște persoane apropiate
în Cehia în scopul exploatării lor prin muncă. Așadar, invocă faptul că nu a
înșelat, nu a fraudat părțile vătămate pentru a obține acordul lor de a le
transporta în Cehia, precum și faptul că nu a cunoscut aspecte care să îi
creeze convingerea că vor fi exploatate prin muncă. Cu privire la fapta din 24
iunie 2006 își asumă vinovăția, însă precizează că nu a conștientizat că
persoanele transportate de el ar putea avea de suferit sau că ar putea fi
exploatate prin muncă, motiv pentru care solicită aplicarea unei pedepse pentru
această faptă sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii art.
74 lit. a) și c) C. pen. Se mai invocă faptul că instanța putea fi sesizată de
către structura centrală a D.I.I.C.O.T., deoarece urmărirea penală a
infracțiunii de trafic de persoane, pretind săvârșită transnațional și în
circumscripția mai multor curți de apel revenea acestei structuri. Se arată că
în cursul judecății greșit i-a fost respinsă cererea de reunire a acestei cauze
cu o alta, aflată pe rolul Tribunalului Suceava, în care se cercetau fapte ce
puteau constitui acte materiale din conținutul aceleiași infracțiuni, datorită
caracterului continuat al infracțiunii cu care ambele tribunale fuseseră
sesizate prin rechizitoriu.
Inculpatul R.N. a
invocat netemeinicia hotărârii apelate, sub aspectul modalității de executare a
pedepsei stabilite de instanța de fond. În acest sens a arătat că a efectuat
transportul părților vătămată în Cehia însă inculpatul I.C.C. a fost cel care a
gestionat întreaga activitate, pe care a și coordonat-o, el fiind contactat
exclusiv de părțile vătămate, deoarece cunoștea locurile de destinație de la
transporturile anterioare, precum și persoanele la care urmau să lucreze. În
ceea ce privește grupul persoanelor cu care s-a întâlnit în satul Bojila,
recunoaște că îl cunoștea pe martorul P.L., prin intermediul căruia a contactat
diferite persoane pentru muncă în Cehia. Arată că a dat dovadă de naivitate
închipuindu-și că soarta tuturor celor transportați la muncă în străinătate va
fi bună. Având în vedere situația sa personală, faptul că anterior nu a avut
conflicte cu legea penală, că este căsătorit, are doi copii, își câștigă
existența prin muncă cinstită, a respectat pe toată durata procedurii penale
dispozițiile organelor judiciare, perioada de peste 1 an a arestului preventiv,
solicită a se schimba modalitatea de executare a pedepsei în suspendare sub
supraveghere.
Prin decizia penală
nr. 16 din 25 ianuarie 2011 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze
cu minori, a dispus respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași
și inculpații S.D., R.N. și I.C.C. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi
țara, fără încuviințarea instanței, măsură preventivă luată față de inculpații,
precum și atenționarea acestora asupra nerespectării dispozițiilor art. 145
1
alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen. și a consecințelor ce
decurg.
Pentru a dispune în
acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarea situație de
fapt:
I. În fapt, în anul
2005, inculpatul S.D. a muncit în Cehia, intrând astfel în legătură cu diferite
persoane ce angajau forța de muncă „la negru”. Deși probele cauzei nu relevă
condițiile înțelegerii ce s-a realizat între „angajatorii” ucraineni ce
acționau pe teritoriul Cehiei și inculpatul S.D., este cert, că la întoarcerea
în România acesta a acționat în sensul procurării forței de muncă pentru piața
de muncă ilicită din Cehia, cunoscând condițiile în care urmau să se desfășoare
raporturile de muncă. Modalitățile de racolare folosite de inculpat erau fie
directe – apelând la diverși cunoscuți, cu o situație materiale precară, fie
indirecte – prin publicarea unor anunțuri la mica publicitate, oferind locuri
de muncă în străinătate. Pentru trimiterea persoanelor în Cehia, inculpatul a
apelat la șoferi profesioniști, cunoscuți sau angajați la rândul lor, prin
intermediul ziarelor de mica publicitate.
Pentru a convinge
persoanele să plece la muncă în Cehia, inculpatul S.D. le promitea un câștig de
800-1000 Euro pe lună, pentru un program de 10-12 ore, cazare și transport
gratuit. Odată transportate în Cehia părțile vătămate erau predate cetățenilor
ucraineni „I.” și „ V.”, „ V.V.S.” , care le ofereau condiții, de cele mai
multe ori improprii, de locuit, le obligau la un program de muncă de minim 12
ore pe zi – de cele mai multe ori muncă brută, fizică , plătindu-le sume modice
de bani doar după două –trei luni de muncă, uneori banii fiind suficienți doar
pentru plata transportului retur în țara.
Astfel, partea
vătămată G.V., audiată de două ori în fața instanței, a arătat că a citit un
anunț în ziarul Evenimentul de lași, anunț prin care se ofereau locuri de muncă
în Cehia. În urma stabilirii datelor de contact cu persoana respectivă, a
arătat partea vătămată că s-a întâlnit cu inculpatul S.D. în tren în
localitatea Suceava, iar din localitatea Dej au plecat cu un microbuz, împreună
cu 6-7 persoane, inculpatul S.D. fiindu-le călăuză. Inculpatul a apelat la
serviciile martorului K.A. și a angajat o cursă până în Cehia. A arătat partea
vătămată că a plătit inculpatului S.D. suma de 250 Euro contravaloarea
drumului, toți plătind aceeași sumă, mai puțin inculpatul S.D. care era șeful. Ajunși
la destinația finală, trei dintre cei sase care erau s-au reîntors în România,
întrucât nu erau mulțumiți de condițiile de cazare si muncă. De asemenea,
inculpatul S.D. s-a reîntors în România, după ce în prealabil i-a pus în
legătură cu un ungur, care i-a dus la o ferma agricola. Partea vătămată a
arătat că a lucrat la prășit și cules căpșuni, primind cam jumătate din suma
promisă. De altfel, patronul dădea bani ucraineanului Ion care își reținea un
comision. Ucraineanul stătea în Praga și din câte și-a dat seama se cunoștea cu
inculpatul S.D. A explicat
partea vătămata că
ajunși în Croația, inculpatul S.D. s-a întâlnit cu ucraineanul Ion și au
discutat. Ucraineanul I. a urmat, într-o mașină roșie microbuzul, ei fiind
plasați la ferma agricola.
Partea vătămată a arătat lucra de la orele
07,00, la orele 19.00 zilnic, fără nicio zi de repaus.
Partea vătămată M.D.
a citit un anunț în ziarul Evenimentul de Iași, anunț prin care se ofereau
locuri de muncă în Cehia, fiind trecut un număr de telefon ce aparținea în fapt
inculpatului S.D. zis „M.”. În urma stabilirii contactului telefonic, inculpatul
S.D. i-a spus părții vătămate că îi poate asigura un loc de muncă în Cehia, că
va fi retribuit cu suma de 1.000 Euro/lună, i se va asigura cazarea și masa
gratuit urmând ca din primul salariu să restituie contravaloarea transportului.
Fiind de acord cu condițiile prezentate, partea vătămată s-a întâlnit cu
inculpatul S.D. în zona autogării Iași și i-a plătit acestuia suma de 700.000
lei. Partea vătămată a plecat spre Cehia, a fost dusă în localitatea Prze unde
era așteptată de către un cetățean ucrainean pe nume I. zis „Ș.”. I. i-a plătit
șoferului o sumă de bani, apoi a luat-o pe partea vătămată și pe celelalte
persoane, le-a transportat într-o casă unde se mai aflau 10 persoane, 3 camere
și 14 paturi, baia și bucătăria se aflau în aceeași încăpere, separate de un
paravan, iar pe pereți, din cauza mizeriei, viermi. Apa nu era potabilă, iar
oamenii primeau câte 100 coroane pe săptămână, bani din care își cumpărau apă
de băut și minim-ul necesar de hrană, în condițiile în care o pâine costa 20 de
coroane. În fiecare zi părțile vătămate erau sculate la orele 5, mergeau la
montat pavaje și lucrau până la orele 20, câte 7 zile pe săptămână, în condiții
de frig, de ploaie. După 2 luni și jumătate, întrucât nu mai putea rezista,
partea vătămată M.D. s-a dus la „I.”, i-a spus că dorește să plece acasă, i-a
cerut banii, „I.” acesta plătindu-i părții vătămate suma de 300 Euro, iar când
acesta și-a cerut banii, a fost amenințat că nu va mai ajunge în viață în țară.
Părțile vătămate S.M.A.
și S.C.I. au arătat la rândul lor au citit un anunț în ziarul Evenimentul prin
care se ofereau locuri de muncă în Cehia. În urma discuțiile inițiate l-au
cunoscut pe inculpatul S.D., iar acesta le-a spus că vor lucra la cules
căpșuni, vor câștiga câte 50 de coroane pe oră, condițiile fiind bune cu băi,
frigider, bucătărie, plecarea se face din Dej, iar drumul costă 200 de Euro. Pe
drumul cu trenul l-au cunoscut pe inculpatul S.D., în Dej îmbarcându-se cu
toții într-un microbuz cu număr de Ungaria, plecând spre Cehia. Părțile
vătămate au fost duse la o plantație de ciuperci unde se aflau niște barăci,
însă, nefiind mulțumite de condiții, au fost duse la o ferma. Au fost cazate
câte 8 persoane în cameră, aveau o baie cu 2 dușuri și 2 WC - uri, o bucătărie.
În prima lună, părțile vătămate au lucrat la prășit câte 10 ore pe zi ,
duminica fiind liber. La o lună, părțile vătămate și-au cerut salariul , moment
în care a venit ucraineanul V. și le-a dat 200 de Euro, bani care au fost
trimiși familiei în țară. După o lună la prășit, părțile vătămate au fost
scoase la cules de ceapa unde lucrau de la orele 3-4 dimineața, până se întuneca
, respectiv până la orele 21,00-22,00. După încă o lună și jumătate de muncă în
condițiile descrise mai sus, părțile vătămate și-au cerut banii pentru a pleca
acasă. A venit ucraineanul I., le-a dat suma de 200 de Euro, bani cu care
părțile vătămate s-au putut întoarce în România.
Părțile
vătămate M.A. și M.A.V. au arătat că p
rin intermediul unui văr, S.D., au aflat ca
poate ajunge la munca in Cehia, vărul respectiv punându-i în legătură cu
inculpatul S.D. care a fixat data de întâlnire 10 octombrie 2005. S-au îmbarcat
din Iași, din zona Mitropoliei, intr-o mașina condusa de o persoana care nu
face parte din grupul celor 3 inculpați. Au arătat părțile vătămate că in
Cehia, au fost repartizate la maturat strada. Patronul era un ucrainean S.I. Au
lucrat la măturatul străzii 2 luni, fiind cazați la periferia orașului Pirzea,
într-un imobil, intr-o camera doar ei doi. Au fost plătiți cu 50 coroane pe
ora, iar respectiv 40 coroane pe lună. După doua luni au revenit întrucât se
temeau să nu-i prindă politia care făcea controale întrucât nu aveau contracte
de munca. Au arătat părțile vătămate că la plecarea din tara inculpatul S. le-a
promis ca vor primi in Cehia 47 coroane pe oră, cu posibilitatea de a negocia
cu patronul si au mai obținut de la patron 3 coroane. Părțile vătămate au
declarat că au găsit in Cehia condițiile cu care se înțeleseseră in tara cu
inculpatul S., respectiv plata promisă, cazarea era gratuita fiind mulțumiți,
iar hrana procurându-și-o singuri.
Părțile vătămate
și-au modificat poziția procesuala din cursul urmăririi penale în care au
atestat, așa cum se reține și prin rechizitoriu, că în fapt condițiile de
locuit erau cel puțin inadecvate (hambar cu 25 de camere și încă un container
împărțit în patru, cu o singură baie și o singură bucătărie) iar plata primită
după două luni de muncă a doua persoane s-a rezumat la suma de 750 de Euro.
Având în vedere însă că părțile vătămate au fost audiate în fața instanței la
aproximativ doi ani de la data producerii faptelor este firesc ca trecerea
timpului să atenueze impactul psihologic resimțit, modificându-se percepția
subiectivă asupra condițiilor de muncă și trai, astfel că instanța va reține
declarațiile date în cursul urmăririi penale ca fiind de natura a reflecta
adevărata situație de fapt.
Partea
vătămata C.G., care a plecat împreună cu părțile vătămate P.V. și C.C., a
arătat că în lu
na
octombrie 2006 prin intermediul fratelui său C.C. l-a cunoscut pe inculpatul S.D.
care a venit la locuința lor și le-a spus că poate intermedia obținerea unor
locuiri de muncă in Cehia. A fost de acord să meargă la lucru in Cehia motiv
pentru care in aceeași zi împreună cu fratele său și cu P.V. și alt băiat au
plecat cu un autoturism condus de un șofer necunoscut în Cehia. In cadrul
discuției purtate cu inculpatul S.D., acesta i-a asigurat că vor lucra in
construcții si că vor câștiga între 600 și 800 Euro pe lună, că vor avea
asigurată gratuit cazarea, iar transportul va fi plătit cu banii ce vor fi
obținuți în Cehia. Înainte de a pleca din România, i-a dat lui S. suma de 1
milion lei vechi cu titlu de asigurare.
La vamă, a arătat partea vătămată că atât ea,
cât și alte persoane au fost întoarse din drum pentru lipsa voucher-ului, dar
problema a fost rezolvată de șofer care a plătit sume de bani, însă partea
vătămată nu poate explica acest gest al șoferului. La destinație au fost
preluați de o persoană cetățean ucrainean care i-a condus într-un apartament cu
trei camere, unde mai erau cazate și alte persoane. A arătat partea vătămată că
a doua zi, atât el, cât și fratele său s-au întors în țara întrucât puteau
câștiga aceeași suma de bani și în România. Fiindu-i citat un pasaj din
declarația dată in cursul urmăririi penale referitor la faptul că români care
lucrau acolo le-au spus că se lucrează câte 15 ore și se realizează maxim 10 Euro
pe zi, context in care a hotărât să fugă, a arătat
partea vătămata că aceste
afirmații sunt conforme cu adevărul.
Partea vătămata a precizat că îl cunoaște doar pe
inculpatul S.D., neîntâlnindu-i vreodată pe inculpații I.C. și R.N. Parte
vătămată P.V. a arătat că numitul I. i-a luat pașaportul și i-a spus că se va
duce la lucru cu mijloacele de transport în comun. Partea vătămată arătă că
lucra de la orele 7 la orele 20-21, mânca doar pâine și salam. După o lună de
zile de muncă grea, a arătat partea vătămată că a amenințat că se va arunca de
la etaj. În aceste condiții „I.” i-a cumpărat bilet de tren până la București, i-a restituit pașaportul și nu i-a dat nici un ban pentru munca prestată.
L.M.
a declarat că nu înțelege să mai participe în proces ca parte vătămată. Pe
situația de fapt a învederat că
în toamna anului 2005 împreuna cu fratele său
au luat legătura cu inc. S.D. cu care s-au întâlnit urmare a intermedierii
făcute in acest sens de către niște vecini. Inculpatul S.D. le-a spus ca îi
poate ajuta sa obțină locuri de munca in Cehia in domeniul construcțiilor, ca
muncitori necalificați, spunând ca vor obține un venit de 800 Euro pe luna.
Totodată inculpatul le-a spus ca vor locui in apartamente, cazarea fiind
asigurată gratuit. Inculpatul le-a spus ca vor lucra 8 ore pe zi in fiecare zi
a săptămânii, dându-i inculpatului suma de 120 de lei noi ca și
contraechivalent al serviciului pe care acesta l-a făcut pentru intermedierea
plecării la munca in străinătate. Au călătorit împreuna cu fratele său si cu
alte persoane din Răducăneni cu o mașina condusa de inculpatul I.C. până in
orașul Prze din Cehia. Pe timpul călătoriei inculpatul I.C. i-a asigurat „ ca
totul va fi bine”. In orașul Prze au fost preluați de patronul la care au
lucrat de un cetățean ucrainean pe nume Ion. Inculpatul I.C. le-a făcut
cunoștința cu cetățeanul ucrainean care i-a luat si i-a dus intr-o baraca unde
am fost cazați unde aveau condiții improprii de locuit in sensul ca era apa,
dar căldură nu, spațiul era mic și cu multă mizerie. Locuiau 2,3 persoane
intr-o încăpere, pe paturi suprapuse, pe lenjerii rupte. În baraca respectiva
locuiau circa 25 de persoane care găteau intr-o singura bucătărie unde se afla
un singur aragaz. Lucrau in construcții zilnic de dimineața de cum se lumina de
ziua pana seara când se înnopta fiind un interval de 12 ore chiar poate si mai
mult. Primeau la fiecare sfârșit de săptămâna suma de 100 de coroane bani pe
care ii foloseau pentru hrana si alte produse necesare hranei. Aceasta suma era
suficienta pentru a duce un trai normal. Au lucrat in aceste condiții timp de 3
luni, iar la final cu excepția cate 100 de coroane pe săptămâna au mai primit
pentru activitatea prestată o suma echivalenta a 200 de Euro, deși i se
promisese suma de 800 Euro. Din banii obținuți din activitatea prestată, a fost
plătit transportul său pe ruta România - Cehia. Nu știe care a fost suma exacta
dar știe ca aceasta a reprezentat echivalentul muncii prestate în 3 săptămâni
si jumătate. A arătat că nu se putea întoarce în țara pentru ca nu avea bani si
nu putea sesiza autoritățile pentru că nu cunoștea limba. A arătat martorul că
nu i s-au ridicat pașaportul și nu a văzut ca cetățenii ucraineni să aibă un
comportament violent fața de persoanele cazate, fiind un singur incident, dar
acesta s-a datorat faptului că un român era beat și agresiv verbal. Martorul a
arătat că nu își amintește dacă s-a întors în țara cu inculpatul I.C., dar știe
sigur că împreună cu acesta s-a deplasat în Cehia fiind însoțit de P.C. și C.P.
Declarația martorului
nu se susține probatoriu sub aspectul implicării inculpatului I.C., în
condițiile în care aceasta a atestat în cursul urmăririi penale că nu a plecat
cu inculpatul I.C., ci doar s-a întors cu acesta.
Partea
vătămată S.D. a atestat că
prin intermediul unei persoane din Răducăneni, în toamna anului
2005 a luat legătura și s-a întâlnit cu inculpatul S.D. întrucât era interesat sa
plece la muncă în străinătate. S. i-a spus ca îi poate ajuta sa plece la muncă
în Cehia, ca vor lucra cu un salariu de 800 de Euro pe luna, ca vor avea asigurată
cazarea gratuita, cheltuielile de hrana fiind în sarcina lor. Nu au primit
detalii cu privire la modul de munca și nu i-au dat inculpatului S.D. nicio
sumă de bani. După aproximativ 1,2 săptămâni de la momentul întâlnirii cu S. au
plecat in Cehia, călătoria fiind efectuată cu un autoturism, 5 persoane
inclusiv șoferul, pe care nu și-l poate aminti. Contravaloarea transportului a
fost plătită cu banii obținuți în Cehia. Au mers in orașul Prze unde s-au întâlnit
cu un cetățean ucrainean pe care șoferul îl cunoștea, care i-a dus într-o
baraca unde au fost cazați. Tot ucraineanul le-a prezentat si locul de munca pe
un șantier cu lucrări construcții ca muncitor necalificat. Partea vătămată a
arătat că a muncit in construcții in Cehia timp de 2 luni și si jumătate,
programul de lucru fiind de 10-12 ore pe zi cate 6 zile pe săptămână, iar la
sfârșitul fiecărei săptămâni primeau suma de 50 sau 100 de coroane pentru a cumpăra
cele necesare alimentației, iar la finalul perioadei a primit echivalentul a
circa 200 de Euro. Condițiile de locuit in baracă erau potrivite, cazarea fiind
gratuită, dar nu își amintește câte persoane locuiau efectiv în baraca, fiind o
baie si o singura bucătărie, apa fiind potabila. Deși condițiile in care a stat
nu i-au convenit, a rămas o perioada de 2 luni jumătate întrucât nu avea bani
pentru a se putea reîntoarce în România. Partea vătămată a precizat că nu a
avut nicio discuție cu cetățeanul ucrainean în legătură cu promisiunea pe care
i-a făcut-o inculpatul S.D. înainte de a pleca. Condițiile de muncă erau bune,
lucrând în interior, fiind îmbrăcat cu o salopeta groasa.
Partea vătămată I.C.
a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul S.D. prin intermediul lui S.F. care i-a
spus că îl poate trimite la muncă în domeniul construcțiilor, urmând a câștiga
în jurul sumei de 700 Euro, fără a-i da alte detalii. A arătat
partea vătămata că în Cehia a fost preluat de o
persoana de naționalitate străină, care l-a cazat într-un apartament, condițiile
de locuit fiind normale lucrând la turnat beton, câștigând aproximativ 500 de Euro
pe lună. A arătat partea vătămata că deși își recunoaște semnătura de pe
declarația data la urmărirea penala, nu-și însușește conținutul acesteia,
întrucât nu își amintește ce a declarat. A precizat partea vătămata că nu s-au
exercitat presiuni asupra sa și nu este bolnav psihic, iar pe inculpații I.C. și
R.N. nu îi cunoaște. În ceea ce privește contradicțiile evidente fața de
declarația dată la urmărirea penala referitoare la condițiile de cazare (baraca
cu peste 35 de persoane, dormind 3 în pat), cuantum-ul orelor de muncă prestate/de
la 5.00 la ora 17.000 (cuantum-ul sumelor de bani plătite cu titlu de salariu
(300 Euro pentru două luni de muncă), călătoria cu inculpatul I.C., partea vătămată
a arătat că „s-a încurcat” în fața procurorului.
La
data de 27 mai 2009, audiat în fața procurorului, partea vătămată a retractat
declarația data în fața instanței, arătând că în fapt cele declarate la
urmărirea penala, corespund adevărului.
Martorul C.V. a
arătat în fața instanței că a fost abordat de inculpatul S.D. ca urmare a unui
anunț publicat de martor în ziarul Evenimentul, prin care arăta că realizează
transporturi de persoane în țara. În urma discuțiilor purtate cu inculpatul S.D.,
martorul a arătat că a acceptat să realizeze transporturi de persoane în Cehia,
persoanele fiind trimise de inculpatul S.D. Potrivit înțelegerii, a arătat
martorul că el îi dădea inculpatului S.D. suma de 50 Euro pentru fiecare
persoana transportată. Plata transportului, cifrat la suma de 170-175 Euro de
persoana, se făcea parțial de călător – circa 100 Euro, parțial de persoana
care îi aștepta la localitatea de destinație, din Cehia. A arătat martorul că
deși cunoștea că oamenii mergeau la muncă nu a aflat nimic nici despre
condițiile de muncă, nici despre condițiile de cazare. A arătat martorul că
într-o perioada de 2 luni și jumătate a efectuat trei transporturi finalizate,
un al patrulea transport fiind oprit de organele de poliție în localitatea
Pojorâta și ultimul fiind oprit de organele D.I.I.C.O.T. Inculpatul S.D. nu l-a
însoțit niciodată în Cehia, omul de legătură din Cehia contactându-l direct pe
telefonul mobil, numărul său fiind dat de inculpatul S.D. A precizat martorul
că a efectuat și un transport la inițiativa unor români din Cehia, despre care
nu cunoaște nimic inculpatul S.D.. Martorul a arătat că a discutat cu o
persoană pe care o transportase anterior în Cehia de la care a aflat că fusese
mulțumită de condițiile de muncă și de plata primită.
Martorul K.E.A. a
declarat că își menține declarațiile de la urmărire penală, prin care a arătat
că a fost contactat în Gara de Nord din Satu Mare de un bărbat care s-a
recomandat „M.”, bărbat recunoscut ulterior ca fiind inculpatul S.D.. Bărbatul
respectiv l-a întrebat dacă nu dorește să transporte niște persoane în Cehia,
plata transportului fiind de 100 Euro de persoana. Martorul a arătat că în
Cehia a mers și inculpatul S.D., în localitatea Podebrody inculpatul S.D.
întâlnindu-se cu un cetățean care s-a urcat într-un auto VW Golf și le-a cerut
să-i urmeze. Martorul atestat că inculpatul S.D. s-a urcat cu patronul în
mașina, fiind conduși la o plantație de căpșuni. Întrucât două persoane din
grup nu au fost mulțumite de condiții (S.M.A. și S.C.I.), în urma discuțiilor
purtate la un restaurant s-a hotărât angajarea acestora la muncă, la o ferma,
la ceapa. Martorul a indicat că ulterior, S.D. l-a mai contactat de câteva ori
și l-a rugat să ducă oameni în Cehia în aceleași condiții.
Chiar inculpatul S.D.
recunoaște prin declarația dată atât publicarea anunțurilor în ziarul
Evenimentul, cât și contractarea diferiților șoferi pentru realizarea
deplasărilor în Cehia, acesta își justifică demersul prin recunoștința purtată
fața de angajatorul străin – I./V. din Cehia.
Or, metodele de
racolare a persoanelor, numărul acestora, întinderea în timp a acțiunilor
desfășurate, apelarea la serviciile unor terți – transportatori, aranjamentele
efectuate , sumele pretinse sub diverse titluri - asigurare medicala, vouchere,
documente, legăturile stabilite direct cu patronii angajatori – dovedesc,
contrar celor atestate de inculpat, că acțiunile sale nu pot fi circumscrise
unui simplu ajutor, acțiunile fiind minuțios organizate (dar și deghizate,
inculpatul prezentându-se ca „M.”, „N.”, „M.”) și concertate în scopul
procurării unui număr cât mai mare de persoane în scopul exploatării prin
muncă. Deși inculpatul a susținut că părțile vătămate erau oricând libere să se
întoarcă în România este de remarcat, sub acest aspect,declarațiile părților
vătămate referitoare la o imposibilitate faptică de părăsire a locațiilor
–gazdă ca urmare a lipsei resurselor materiale, a blocajului lingvistic, a
lipsei oricăror contacte exterioare.
Din declarațiile
părților vătămate G.V.,
C.G.,
S.M.A.
și S.C.I.,
M.A. și M.A.V.
,
P.V. și C.C., S.D., L.M., I.C. rezultă că
inculpații I.C.C. și R.N. nu au avut vreo contribuție materiala sau morala la
recrutarea, transportarea, transferarea sau cazarea acestora în vederea
exploatării prin muncă în Cehia, astfel că răspunderea penala a acestor
inculpați nu poate fi antrenata sub acest aspect. De altfel, din însăși
descrierea faptelor în rechizitoriu reiese că inculpații I.C.C. și R.N. nu au
participat nici direct, nici indirect la săvârșirea faptelor fața de părțile
vătămate menționate.
II.
În luna decembrie 2005, inculpatul S.D. a hotărât să apeleze în vederea
efectuării unui transport de persoane pentru muncă la serviciile inculpatului I.C.C.,
inculpat care efectua transporturi de persoane în municipiul Iași. Inculpatul S.D.
i-a spus că trebuie să transporte un număr de 4 persoane în Cehia, în
localitatea Prze, să oprească în parcarea supermarket - ului Tesco, locație
unde persoanele vor fi preluate de o altă persoana, pe numele I., care va
achita contravaloarea transportului 200 Euro de persoana, la ajungerea la
locație. Transportul a fost achitat de numitul I. în suma de 800 Euro, potrivit
atestărilor inculpatului însuși, iar în urma discuției cu numitul I. aflând că
erau români care doreau să se întoarcă în țara, inculpatul I.C. i-a preluat pe
aceștia și i-a transportat în țara. Pe drum, inculpatul a aflat de la cei
transportați că aceștia lucraseră la pavaje și la spații verzi, părerile despre
condițiile de muncă și viața fiind împărțite.
După
circa o lună, inculpatul S.D. a apelat din nou la serviciile inculpatului I.C.,
solicitându-i să mai efectueze un transport de persoane în Cehia, pentru a
transporta patru persoane. Fiind de acord, inculpatul I.C.C. a transportat cele
4 persoane în Cehia în ianuarie
2006: martora A.D. și părțile vătămate M.D.L.,
N.F. și P.F.D.
Partea vătămată P.F.D.
, care se afla în relații apropiate cu inculpatul S.D., martora A.D., părțile
vătămate N.F. și M.D.L. au plecat în Cehia în luna ianuarie 2006, inculpatul S.D.
promițându-le locuri de muncă, cazare gratuită. Pentru plecarea în Cehia s-a
apelat la serviciile inculpatului I.C., care i-a transportat. În Cehia au fost
preluate de ucraineanul I., bărbații fiind cazați într-o baraca, lucrând la
pavoazat, un iaz, apoi au lucrat la izolarea unui acoperiș. Părțile vătămate au
arătat că au fost plătite sub suma cu care se înțeleseseră, primind pentru două
luni de muncă 300 Euro, respectiv pentru 3 luni de muncă 1100 dolari. Partea
vătămată P.F.D. și martora A.D. au fost duse la o fabrică de perfuzii. Martora A.A.
a arătat că a plecat în Cehia, întrucât soțul său era prieten cu inculpatul S.D.
și acesta i-a spus că poate intermedia angajarea sa la o fabrică de medicamente
în Cehia, unde va lucra cam 12 ore pe zi, pentru un salariu de 800-900 Euro,
cazarea fiind gratuita, în sarcina sa rămânând doar achiziționarea hranei. A
arătat martora că plata transportului a fost suportata de un cetățean ucrainean
care i-a așteptat la destinație, acesta plătind suma de 500 Euro de persoana.
Martora a arătat că a lucrat la fabrica, realizând perfuzii, câte 5 zile pe
săptămână de la ora 6 la ora 18, timp de 3 săptămâni, dar nu a fost plătită
pentru munca prestata, ucraineanul spunându-i că munca prestată timp de 3
săptămâni fiind insuficientă pentru a acoperi costurile de 500 Euro plătiți
pentru transport. În aceste condiții, martora a declarat că a fost obligata să
muncească la curățenia toaletei, pentru a câștiga banii necesari reîntoarcerii
în țara. Martora a precizat că transportul în Cehia s-a făcut prin intermediul
inculpatului I.C. și nu a auzit vreo discuție între persoana care i-a
transportat și cetățeanul ucrainean. Martora a atestat că au fost cazata într-o
camera, în aceeași locație separat de un perete fiind baia și bucătăria.
Martora a precizat că a fost cazata cu o persoana numita F., în speța partea
vătămată P.F.D.
Partea vătămată N.F.
a arătat că o cunoștință de a sa, P. l-a pus în legătură cu inculpatul S.D.
care i-a comunicat că există locuri de muncă în Cehia urmând a fi plătiți cu 2 Euro/ora,
cazare gratuită, plata transportului în cuantum de 210 Euro urmând a fi oprită
din plata ce se va efectua de angajator. A arătat partea vătămată că inculpatul
S.D. l-a îndrumat spre inculpatul I.C. pentru a pleca în Cehia, fiind preluați
de către o persoana numită I. Partea vătămată a susținut că a stat două luni și
12 zile în Cehia fiind plătita cu suma de 1200 de Euro, din care i-a fost
oprită suma de 200 Euro contravaloare transport. Partea vătămată a susținut că
fiind mulțumit de condițiile de muncă și viața s-a reîntors în Cehia, apelând
doar al inculpatul I.C. pentru transport.
Partea vătămată M.D.L.
a arătat că menține integral declarațiile date la urmărirea penală. Partea
vătămată M.D.L. a arătat că de la inculpatul S.D. a aflat că poate munci în
Cehia, la un patron ucrainean pe care inculpatul îl cunoștea. Tot inculpatul S.D.
l-a pus în legătură cu inculpatul I.C. care a efectuat deplasarea în Cehia.
Martorul a precizat că nu cunoaște dacă inculpatul I.C. și acea persoana din
Cehia se cunoșteau. Martorul a arătat că în Cehia a câștigat circa 7-8 milioane
lei pe lună, fiind mulțumit. Ulterior a mai efectuat o deplasare în Cehia, dar
la inițiativa sa, pe cont propriu și nu prin intermediul inculpatului S.D., tot
cu ajutorul inculpatului I.C., plata fiind făcută de angajatorul ceh. Martorul
a indicat că la cea de-a doua plecare în Cehia, condițiile au fost sub nivelul
așteptărilor, condițiile de muncă fiind grele , iar banii obținuți foarte
putini, 300 Euro, împreună cu soția.
Ulterior revenirii în
țara, inculpatul S.D. i-a solicitat inculpatului I.C. să facă un alt transport
de încă patru persoane în Cehia. Întrucât inculpatul I.C. a fost de acord, în
cursul lunii ianuarie 2006 s-a realizat un alt transport de 4 persoane G.A., G.V.I.,
H.V. și P.F.
Părțile vătămate G.A.
și G.V.I. a luat hotărârea de apleca în Cehia ca urmare a unei vizite făcute de
inculpatul S.D. la domiciliu, acesta relatându-le că a lucrat în Cehia, este
foarte bine, putându-se câștiga pentru două luni de zile suma de 2000 Euro.
Fiind de acord cu condițiile promise, părțile vătămate au plecat la Iași, în data de 18 ianuarie 2006, întâlnindu-se cu inculpatul S.D. care i-a dus la o mașină
condusă de un șofer pe nume C. Inculpatul S.D. le-a spus că va plăti el drumul,
iar din ce vor câștiga i se va trimite suma de 250 Euro de persoana.
Inculpatul I.C. i-a
dus în localitatea Prze unde au fost cazați într-o baracă, lucrând la pavoazat
un iaz, respectiv la construcția unei hale mari.
După 3 luni de muncă,
Ion i-a plătit pe fiecare cu suma de 1100 dolari, din care câte 300 de dolari
s-a plătit transportul de întors în țara.
Martorul H.V.N. a
arătat că de la un consătean a aflat că S.D. face legătura cu patronul din
Cehia. Ducându-se la inculpatul S.D. acasă acesta i-a prezentat condițiile de
muncă în Cehia. Tot inculpatul S.D. i l-a prezentat pe I.C. ca fiind persoana
ce va efectua transportul în Cehia, contravaloarea acestuia fiind suportată
personal de martor. Martorul a indicat că a plătit inculpatului S.D. suma de
50O.000 lei RON cu titlu de contravaloare asigurări medicale. Martorul a
indicat că inculpatul I.C. s-a întâlnit în Cehia cu un văr al patronului, pe
nume N., acesta fiind cel ce i-a cazat în niște barăci. Martorul a arătat că nu
s-a înțeles cu patronul ceh la plată precum promisese inculpatul S.D., acesta
dându-i doar un Euro pentru metru pătrat pavoazat, deși i se promisese 3 Euro,
dar condițiile de cazare au fost mulțumitoare. Martorul a indicat că a lucrat
efectiv circa o lună de zile, întorcându-se acasă cu suma de 250 Euro și 150 dolari
SUA. Martorul a precizat că inculpatul S.D. i-a solicitat 250 Euro doar pentru
transportul dus.
La aceste fapte,
inculpatul R.N. nu a participat, astfel încât răspunderea acestuia nu poate fi
antrenata.
În luna martie 2006,
inculpatul S.D. i-a solicitat inculpatului I.C.C. să realizeze un nou transport
de persoane în Cehia, fiind vorba de 8 persoane. Întrucât transportul cu un
microbuz nu era rentabil s-a luat hotărârea de a se efectua deplasarea cu două
autoturisme mici. În aceste condiții, inculpatul I.C.C. a solicitat sprijinul
inculpatului R.N. pentru efectuarea deplasării, arătându-i acestuia că plata se
va realiza în Cehia de angajator. În aceste împrejurări , în luna martie au
plecat în Cehia 8 persoane, dintre care părțile vătămate S.V., L.S., V.I. După
ce au ajuns în Cehia, într-un Peco din aproprierea orașului Praga, persoana de
legătură indicata de inculpatul S.D. nu a sosit, inculpații, părțile vătămate
și celelalte persoane așteptând circa o zi și o noapte în parcare. În tot acest
timp, inculpatul I.C.C. a cumpărat hrana și apa necesara întreținerii celor 8
persoane. Deși s-a încercat luarea legăturii cu inculpatul S.D. și deși acesta
inițial a promis că va rezolva situația persoanelor, ulterior a întrerupt orice
legătură cu inculpatul I.C.C. În aceste împrejurări inculpatul I.C.C. s-a
hotărât să se reîntoarcă acasă, spunând tuturor persoanelor că îi poate
transporta înapoi, însă partea vătămată L.S. a apelat o cunoștința de a sa din
Cehia, care l-a pus în legătură cu un angajator pe nume D., care a luat toate
cele 8 persoane la muncă.
Astfel, partea
vătămată S.V. a arătat că de la numitul F.D. a aflat ca exista posibilitatea sa
lucreze în Cehia, primind numărul de telefon al inculpatului S.D. După ce a
luat legătura cu acesta, s-a întâlnit în localitatea Răducănei, plecând cu un
microbuz in care mai erau 8 persoane la Iași. Pe strada gării, într-un restaurant, au predat toți suma de câte 1.200.000 lei de persoana inculpatului S.,
bani pentru asigurarea medicala. Inculpatul nu le-a dat nici un document în
schimbul plății efectuate. Inculpatul S. i-a îndrumat la inculpatul I.C.,
respectiv la inculpatul R.N., astfel încât cele 8 persoane s-au divizat in cele
doua mașini care au plecat spre Cehia. La sfârșitul lunii martie au ajuns in
Cehia, unde urma să vină un patron să îi ia la munca. Nu a venit nimeni, timp
de o zi și o noapte timp in care ei au dormit in mașina si prin boscheți. Inculpatul
I.C. vorbea la telefon cu inculpatul S. ca sa vina o persoana sa îi ia la
munca, dar inculpatul S.D. nu a mai răspuns la telefon. Una din cele 8 persoane,
care avea un număr de telefon, a sunat o cunoștință de origine cehă si i-a
prezentat situația in care erau, iar I.C., cu mașina i-a transportat la adresa
indicata de respectivul ceh, la o distanta de aprox. 200 km Praga. A arătat partea vătămată că împreună cu alte încă 4 persoane au lucrat pădure, circa 2
luni, cu 50 d
e coroane pe ora. După doua
luni a revenit in țară nemulțumit fiind de condițiile de munca. Partea vătămata
a arătat că în fapt cu inculpații I.C. și R.N. nu a avut nici o discuție, cu
transportul înțelegându-se cu inculpatul S.D. ca acesta să fie plătit din
primul salariu. Inculpatul I.C. le-a spus că urmau să se întoarcă în țara dacă
nu găseau loc de muncă, iar inculpatul R.N. deși a așteptat cu ei în aceeași
parcare nu a întreprins demersuri pentru a-l contacta pe cel care urma să-i
preia și să-i ajute să obțină locuri de muncă. Din cauza întâmplărilor din
Cehia, banii au fost trimiși mult mai târziu de partea vătămată direct
inculpatului I.C., suma de 150 Euro cu titlu de contravaloare transport
Partea vătămată V.I.
a declarat că de la inc. S.D. a aflat că se pot obține venituri importante
muncind în Cehia, rolul I.C. a fost limitat la a asigura transportul în Cehia.
Întrucât la destinație nu s-a găsit de lucru, inculpatul I.C. le-a dat bani de
hrana timp de 2 zile. A relatat partea vătămată că inculpatul I.C. l-a
contactat pe inculpatul S.D. cărui i-a relatat situația ivită. După două zile
au fost căutați de o persoana străină de origine ucraineană, dar bănuie că
inculpatul I.C. cunoștea acea persoana. Partea vătămată a arătat că s-a întors
acasă împreună cu inculpatul I.C. și R.N., plătind 50 de Euro.
Partea vătămată L.S.
a arătat că prin intermediul lui B.F. l-a întâlnit pe inculpatul S.D. care le-a
spus ca îi poate ajuta sa meargă la muncă in Cehia. Inculpatul S. l-a asigurat
ca va fi bine si ca vor primi un salariu de 800 de lei pe luna precizând ca vor
lucra in construcții. Inculpatul S. a vorbit cu cineva la telefon spunând ca
este patronul din Cehia. Au călătorit in Cehia cu un autoturism condus de
inculpatul I.C. Au ajuns in Praga, iar S. l-a contactat telefonic pe I.C. si
i-a spus ca patronul din Cehia nu îi mai putea angaja. Au stat in Praga vreo 2
zile timp in care I.C. le-a luat de mâncare, au dormit in mașină, după care el
a sunat pe un prieten de-al său român care l-a ajutat să se angajeze in Praga.
Au lucrat in Praga 2 săptămâni pentru a obține banii necesari să ajungă in
orașul Prze. I.C. fusese plătit pentru transport cu suma de 80 de Euro de către
patronul din Praga pentru care a lucrat 2 săptămâni. A ajuns in cele din urma
in orașul Prze, unde a fost angajat de S.I. - cetățean ucrainean, persoana
despre ca îi vorbise S.. A lucrat pentru cetățeanul ucrainean circa 2 luni, a
avut condiții de cazare bune, la fel si condițiile de muncă. A strâns in
perioada celor 2 luni din banii primiți de la patroni suma de 300 Euro pentru
ca în final patronul a plecat in Ucraina si nu i-a mai plătit. Partea vătămată L.S.
a arătat că a revenit in tara in preajma sărbătorilor și s-a întors in Cehia in
primăvara anului 2006. Crezând ca de data aceasta va fi bine din nou a discutat
cu inculpatul S., după care împreuna cu alte persoane printre care L.M., G.A., V.N.
cu 2 autoturisme conduse de R.N. si I.C. au călătorit in Cehia in orașul Pârze
unde au lucrat din nou pentru același cetățean ucrainean. Si de aceasta data
condițiile de munca si cazare au fost bune și au primit aceiași suma de 300 de Euro
pentru un interval de 2 luni. Si de aceasta data , la final, ucraineanul a
plecat in Ucraina si nu i-a mai plătit. La a doua plecare petrecuta in
primăvara anului 2006 intervalul de timp scurs de la momentul in care a
discutat cu S. si pana sa se urce in mașina acestuia a fost de aproximativ o ora,
inculpatul S.D. luându-i cu un microbuz din Răducăneni și ducându-i la McDonald in Iași de unde au fost preluați de inculpații I.C. și R.N. Partea vătămată a
revenit asupra celor declarate și a arătat că a fost transportat cu
autoturis