ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1382/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1382/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 243 din 30 aprilie 2010 a Tribunalului Iași, s-au dispus

următoarele:

I.

Au fost condamnați inculpații:

- B.C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de

droguri de mare risc" prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, modificată și completată, la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând

în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C.

pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului B.C.M. durata reținerii și arestării preventive a acestuia, respectiv

de la 23 aprilie 2008 la 06 ianuarie 2009.

S-a constatat că prin încheierea de ședință din data de

05 ianuarie 2009, Tribunalul Iași a dispus înlocuirea măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145

1

C. proc. pen., măsură preventivă care a fost menținută.

- L.R.D., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri

de mare risc" prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

modificată și completată, cu aplic. art. 40 C. pen. (prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000,

modificată și completată), la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen. pe durata de 5 ani.

În

temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, ce a fost aplicată

inculpatului L.R.D. prin sentința penală nr. 82 din 23 martie 2007 a Judecătoriei

Beiuș, rămasă definitivă prin neapelare la data de 18 aprilie 2007 și, în

consecință, s-a cumulat această pedeapsă la pedeapsa stabilită inculpatului

pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul urmând a executa pedeapsa

finală de 12 (doisprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând

în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C.

pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului L.R.D. durata reținerii și arestării preventive a

acestuia, respectiv de la 23 aprilie 2008 la 09 ianuarie 2009.

S-a constatat că prin încheierea de ședință din data de

05 ianuarie 2009, Tribunalul Iași a dispus înlocuirea măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145

1

C. proc. pen., măsură preventivă care a fost menținută.

II. În baza dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, modificată și completată, s-a dispus confiscarea următoarelor

cantități de droguri comercializate:

- 3 comprimate care conțin ca substanță activă MDMA

(proba Ic);

- 1,4 grame pulbere comprimate care conțin ca substanță

activă MDMA (proba Ic);

- 114 comprimate care conțin ca substanță activă MDMA

(proba ld);

- 3,3 grame pulbere care conțin ca substanță activă

MDMA (proba ld);

- 129 comprimate care conțin ca substanță activă MDMA

(proba le);

- 4,9 grame pulbere care conțin ca substanță activă

MDMA (proba le), cantități rămase după efectuarea analizelor de laborator și

care se află la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar

Statistică și Evidența Operativă București (dovada din 27 iunie 2008, aflată la

fila 30 dosar). În baza dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu modificări ulterioare, instanța a dispus distrugerea cantităților de droguri

confiscate, cu păstrarea de contraprobe, după rămânerea definitiva a hotărârii.

III. Î

n baza art.

109 alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, la rămânerea

definitivă a sentinței, către:

- inculpatul B.M.C., a unui aparat de telefonie mobilă

și a unei cartele SIM, mijloc de probă ce se află în custodia I.P.J. Iași,

potrivit dovezii din 10 martie 2009 - fila 210 dosar;

- inculpatul L.R.D., a unui aparat de telefonie mobilă

și a unei cartele SIM, precum și a unui aparat de telefonie mobilă și a unui

acumulator, mijloc de probă ce se află în custodia I.P.J. Iași, potrivit

dovezii din 10 martie 2009-fila 211 dosar;

- numitul S.Ș.L., a unui aparat de telefonie mobilă și a

unei cartele SIM, mijloc de probă ce se află în custodia J.G.P.R. - B.C.C.O. Iași,

potrivit procesului verbal din data de 22 aprilie 2008 aflat la fila 32-35 dos.

urm. pen.

IV. Î

n baza art.

165 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a

sechestrului, măsură instituită de către organul de urmărire penală prin

ordonanța nr. 37D/P/2008 din 06 mai 2008, asupra sumelor de: 2000 (două mii)

euro, ridicată de la inculpatul B.M.C. și 100 (o sută) euro, ridicată de la

inculpatul L.R.D., sume consemnate, potrivit ordinului de încasare din data de

06 mai  2008, pe numele inculpaților la Banca Comercială Romană - Sucursala

Iași.

V. Î

n baza art.

199 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de

avocatul L.B. privind scutirea de la plata amenzii judiciare, aplicate prin

încheierea din data de 23 noiembrie 2009.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., a fost admisă

cererea formulată de martorul R.V. și, în consecință, s-a dispus reducerea

cuantumului amenzii judiciare, aplicate prin încheierea din data de 01 martie 2010,

de la 1000 lei la 250 lei.

VI. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., au fost obligați inculpații B.M.C. și L.R.D. să plătească statului

cheltuieli judiciare în sumă de câte 1700 lei fiecare.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut

următoarele:

Inculpatul L.R.D., în vârstă de 27 de ani, domiciliază

în municipiul Pașcani, este căsătorit, iar din luna noiembrie 2006 și până în

aceeași lună a anului 2007 a fost plecat în străinătate, mai exact în Olanda.

Inculpatul B.C.M., în vârstă de 37 de ani, domiciliază

tot în mun. Pașcani și, potrivit declarației acestuia, la începutul anului 2008

își câștiga existența prin revânzarea de haine pe care le aducea din Italia.

Astfel, la începutul lunii aprilie, a fost plecat două săptămâni în această

țară, de unde s-a întors la data 22 aprilie 2008.

În noaptea de 19 aprilie 2004, martorul cu identitate

protejată „B.D.", cunoscut și cu porecla „M.", s-a întâlnit într-un

club din municipiul Iași cu inculpatul L.R.D., persoană care era cunoscută că

vindea pastile ecstasy, care i-a cerut să-i facă cunoștință cu un potențial

cumpărător pentru a comercializa o cantitate mai mare de astfel de pastile. în

ziua următoare, martorul cu identitate protejată a fost sunat din nou de către

inculpatul L.R.D., ocazie cu care i-a precizat că a găsit o persoană interesată

să cumpere pastile ecstasy și s-a fixat o întâlnire pentru ziua de 22 aprilie 2008,

la un restaurant situat la intrarea în orașul Târgu Frumos.

În ziua de 22 aprilie 2008, organele de urmărire penală

s-au sesizat din oficiu, cu privire la această eventuală tranzacție de droguri,

iar după începerea urmăririi penale, prin ordonanța procurorului din 22 aprilie

2008 a fost dispusă autorizarea investigatorului acoperit sub identitatea „A."

și a colaboratorului acoperit „D." pentru descoperirea faptelor,

identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă necesare tragerii la

răspundere penală a persoanelor implicate în săvârșirea infracțiunilor

menționate.

Investigatorul acoperit „A." s-a întâlnit în cursul

zilei de 22 aprilie 2008 cu colaboratorul acoperit „D.", ocazie cu care a

efectuat o verificare a vestimentației acestuia, constatând că nu avea asupra

sa droguri sau substanțe interzise. Investigatorul avea asupra sa suma totală

de 7.350 RON în bancnote de 50 RON și 100 RON ale căror serii fuseseră în

prealabil menționate într-un proces verbal întocmit în prezența unui martor

asistent.

În aceeași zi de 22 aprilie 2008, inculpații L.R.D. și B.C.M.,

care revenise în cursul aceleiași zile din Italia, s-au întâlnit pentru a fixa

detaliile întâlnirii cu potențialul cumpărător, după care l-au sunat pe

inculpatul S.Ș.L., căruia i-au cerut să-i transporte în Târgu Frumos cu

autoturismul său, carburantul fiind plătit de către B.C.M.

Inculpații au ajuns în Târgu Frumos în jurul orei 14:30

și au așteptat la terasa motelului „R." timp de aproximativ două ore

sosirea colaboratorului acoperit, interval în care L.R.D. l-a sunat de mai

multe ori pentru a afla la ce oră urmează să ajungă.

În jurul orei 16:00, colaboratorul și investigatorul

acoperit au ajuns la motelul „R.", unde s-au întâlnit cu cei doi inculpați

ce erau însoțiți și de către martorul S.Ș.L.. Investigatorul acoperit „A."

a făcut cunoștință cu inculpații, s-a prezentat a fi patronul unui club din

municipiul București și că dorea să cumpere o cantitate semnificativă de pastile

ecstasy, care urma să fie revândută clienților localului. Totodată, pentru a

părea mai credibil, investigatorul a susținut că a consumat anterior pastile de

ecstasy de tipul celor traficate de L.R.D. și B.C.M. și că a fost mulțumit de

calitatea acestora și de preț.

Inculpatul L.R.D. l-a întrebat pe investigator ce

cantitate de pastile vrea să cumpere, iar acesta a răspuns că dorește 350 și a

discutat cu B.C.M. despre prețul de vânzare al unui comprimat, stabilind ca

acesta să fie cel la care vinde în mod obișnuit asemenea produse, respectiv 20

RON. Negocierile au fost purtate exclusiv de către inculpații L.R.D. și B.C.M.,

martorul S.Ș.L. doar asistând de la o masă alăturată la discuții, fără a se

implica în vreun mod și au vizat condițiile de realizare a tranzacției, modul

în care urma să se realizeze testarea bunurilor și tipul de pastile care urmau

să fie cumpărate, respectiv cu ce logo să fie inscripționate.

După aproximativ 10 minute, L.R.D. și B.C.M. au

acceptat să îi vândă lui A. pastilele și au stabilit ca B.C.M. să meargă în

Pașcani, împreună cu colaboratorul acoperit „D." și S.Ș.L., pentru a lua

drogurile, iar investigatorul acoperit să îi aștepte la terasă împreună cu L.R.D.

Deplasarea la Pașcani s-a realizat cu autoturismul

condus de S.Ș.L., iar când au ajuns în centrul localității, inculpatul B.C.M.

le-a cerut celor doi să coboare și să îl aștepte, apoi a plecat cu autoturismul

spre un loc necunoscut, de unde a luat comprimatele.

Acest inculpat a revenit după aproximativ 30 - 60 de

minute, iar împreună cu colaboratorul acoperit și martorul S.Ș.L., au plecat cu

aceeași mașină aparținând martorului spre orașul Târgu Frumos.

În tot acest timp, inculpatul L.R.D. a rămas cu

investigatorul acoperit pe terasa aceluiași motel, perioadă în care i-a adresat

mai multe întrebări cu privire la persoana sa, cu privire la ce urma să facă cu

drogurile, l-a întrebat dacă nu este polițist sub acoperire și dacă nu are

asupra sa tehnică de înregistrare a convorbirilor și chiar i-a cerut

investigatorului acoperit să dea jos geaca și să ridice tricoul cu care era

îmbrăcat, pentru a verifica personal aceste aspecte.

Înainte de a ajunge în Târgu Frumos, în jurul orei 17:45,

mașina condusă de inculpatul B.C.M. a avut o defecțiune și acesta a fost nevoit

să oprească vis-a-vis de o stație de carburant Petrom, în apropierea unei

vulcanizări situate lângă intrarea în localitate. S.Ș.L. l-a sunat pe L.R.D. și

i-a cerut să vină la locul unde opriseră, iar acesta i-a spus investigatorului

„A." să îl însoțească, fără a-i preciza destinația. Inițial,

investigatorul nu a fost de acord, după care a acceptat, fiind asigurat că vor

merge într-un loc public. În momentul în care investigatorul acoperit și L.R.D.

au urcat în mașina investigatorului, inculpatul a verificat autoturismul pentru

a se asigura că în interiorul acestuia nu este montată tehnică de înregistrare

a convorbirilor, după care s-au deplasat la locul indicat de S.Ș.L.

Tranzacția a avut loc în mașina aparținând

investigatorului „A.", acesta fiind la volan, colaboratorul „A." în

partea dreaptă, iar inculpații B.C.M. și L.R.D., urcând pe bancheta din spate,

inculpatul L.R.D. în spatele șoferului, iar B.C.M. în spatele colaboratorului.

Martorul S.Ș.L. a rămas lângă autoturismul său.

Inculpatul B.C.M. i-a înmânat lui „A." un pachet

de țigări K., acesta i l-a dat colaboratorului și s-au uitat amândoi în

interior, prilej cu care au văzut mai multe comprimate de diferite culori și

inscripționate cu diferite însemne.

Colaboratorul acoperit „D." a răsturnat pastilele

într-o pungă, iar „A." a numărat suma de 7.000 RON, în bancnote de 100

RON, care fuseseră în prealabil înseriate și a întins banii spre locurile din

spate, fiind luați de către inculpatul L.R.D. la îndemnul celuilalt inculpat,

i-a numărat, i-a pus într-un buzunar al hainei cu care era îmbrăcat, după care

cei doi inculpați au coborât din autoturism.

Investigatorul acoperit „A." s-a îndepărtat cu

mașina de locul tranzacției, iar după câteva minute s-a întâlnit cu ofițerul de

legătură, căruia i-a predat ambalajul pachetului de țigări în care se găsea o

pungă cu 298 de comprimate și, cu aceeași ocazie, l-a verificat pe

colaboratorul acoperit, constatând că nu avea asupra sa droguri sau substanțe

interzise.

La scurt timp după ce au coborât din mașina

investigatorului, inculpații au fost imobilizați de către lucrătorii de

poliție, prilej cu care în buzunarul exterior al hainei cu care era îmbrăcat L.R.D.,

a fost găsită suma de 7.000 RON primită de la investigatorul sub acoperire.

Din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică

din 22 aprilie 2008 întocmit de Laboratorul de analiză și Profil al Drogurilor

Iași din cadrul I.G.P.R a rezultat că două comprimate din cele analizate conțin

ca substanță activă „cafeina", iar celelalte 296 conțin ca substanță

activă Methylenedioxymfetamine - MDMA, care face parte din tabelul anexă nr. 1

din Legea nr. 143/2000 și este definită de lege ca drog de mare risc, potrivit art.

1 lit. c) din același act normativ.

Situația

de fapt, astfel cum a fost prezentată, a rezultat din:

-

procesul-verbal de redare a declarațiilor martorilor sub acoperire „I.A."

și „B.D." - filele 74-76 dos. urm. pen.;

-

declarațiile martorilor sub acoperire „I.A." și „B.D." date în faza

cercetării judecătorești, din care au rezultat aceleași aspecte ca și cele reținute

în procesul-verbal încheiat în faza de urmărire penală, și anume împrejurările

în care s-a ajuns la stabilirea unei întâlniri cu inculpații, faptul că au

primit din partea ofițerilor de poliție judiciară banii ce urmau să fie

folosiți pentru plata drogurilor, seriile bancnotele fiind, în prealabil,

consemnate într-un proces verbal, discuțiile purtate cu inculpații referitore

la termenii tranzacției, respectiv cantitate și preț, discuțiile purtate cu

inculpatul L. în perioada în care s-a așteptat revenirea din Pașcani a

inculpatului B.C.M., faptul că acest din urmă inculpat a ales ca în mun.

Pașcani să se deplaseze cu autoturismul fără a fi însoțit de martor și de

colaboratorul sub acoperire, dar împreună cu o tânără, care-l aștepta, și nu în

cele din urmă, faptul că inculpatul B.C.M. a înmânat într-un pachet de țigări pastilele

ecstasy, iar investigatorul acoperit a dat banii lui L.R.D. - filele 84 și

201-203;

-

procesul-verbal conținând transcrierea înregistrării convorbirilor din data de

22 aprilie 2008, efectuate de către investigatorul acoperit A. cu un aparat

mini-reportofon, instalat în vestimentație, convorbiri din care rezultă, în mod

clar, că ambii inculpați s-au implicat în discuțiile referitoare la modalitatea

concretă efectuare a schimbului, ambii au fost reticenți la cererea

investigatorului de a testa marfa înainte de plată, că inculpatul B. a luat

hotărârea de a pleca în Pașcani cu colaboratorul D., zis „M.", pentru a

aduce drogurile, din convorbiri rezultând și faptul că au fost aduse aceste

pastile de către inculpatul B., care și menționează numărul acestora de 350,

dar și faptul că s-au predat banii ce au fost luați, la îndemnul inculpatului B.,

de către inculpatul L. - filele 76-91 dos. urm. pen.;

-

procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din care rezultă că

asupra inculpatului L.R.D. a fost găsită suma de 7.000 lei, în aceleași

bancnote, ce au fost înmânate inițial investigatorului acoperit pentru a fi

folosite pentru plata drogurilor, faptul că acest inculpat a declarat cu ocazia

depistării că acești bani i-au fost dați de către inculpatul B. și reprezintă

contravaloarea mai multor pastile ecstasy remise unei persoane de către

inculpatul B., faptul că acest din urmă inculpat nu a declarat decât că a venit

după inculpatul L. pentru a-l transporta în Pașcani; cu aceeași ocazie

investigatorul a predat anchetatorilor o pungă din material plastic, în care se

aflau un număr de 298 comprimate de diferite culori și cu diferite logo-uri,

stanțate pe una din fețe - filele 32-35 dos. urm. pen.;

-

raportul de constatare tehnico - științifică din 22 aprilie 2008 întocmit de

Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor Iași din cadrul I.G.P.R, prin

care s-a concluzionat că două comprimate din cele analizate conțin ca substanță

activă „cafeina", iar celelalte 296 conțin ca substanță activă

Methylenedioxymfetamine - MDMA - filele 55-63 dos. urm. pen;

- declarația martorului S.Ș.L. din faza de urmărire

penală, din care a rezultat că, la rugămintea inculpatului L., l-a transportat

pe acesta ce era însoțit și de către inculpatul B., cu mașina în orașul Târgu

Frumos, unde cei doi inculpați s-au întâlnit cu două persoane, una pe care o cunoștea

sub porecla de „M." și pe care o mai văzuse anterior în cluburile din

Iași, iar cea de a doua s-a recomandat a fi „A." din București. A asistat

la discuțiile dintre inculpați și cele două persoane și a înțeles că este vorba

despre o tranzacție cu pastile ecstasy. După ce numitul A. a solicitat să vadă

o pastilă, arătând și teancul de bani pentru a confirma faptul că solicitarea

sa de a cumpăra 300 sau 350 de pastile este serioasă, inculpatul B. i-a cerut

să-l ducă înapoi în Pașcani, cu ei mergând și numitul „M.". Aici

inculpatul B. a solicitat să-i fie împrumutată mașina și singur a plecat timp

de 20-30 de minute, iar după întoarcerea acestuia, s-au deplasat din nou spre

Târgu Frumos. întrucât mașina s-a defectat la intrarea în acest oraș, l-a sunat

pe inculpatul L., care venit cu numitul A. în acel loc, iar inculpatul B. și

numitul „M." au urcat în mașina condusă de „A."- filele 105-106 dos.

urm. pen.

Instanța a înlăturat declarațiile date în faza

cercetării judecătorești de către acest martor, în care a precizat că nu reține

dacă s-a discutat la masă între cele patru persoane despre vreo tranzacție cu

pastile ecstasy, întrucât nu se coroborează cu declarația acestuia din faza de

urmărire penală, dată în prezența unui avocat, pe care de altfel martorul a

spus că și-o menține, întrucât a spus adevărul, dar și cu materialul probator

administrat în cauză, aceste declarații fiind date, în mod evident, în favoarea

inculpaților.

- declarația martorului asistent R.V., din care a rezultat

că, aflându-se la vulcanizare cu o roată, a fost solicitat de către organele de

poliție să asiste la controlul efectuat asupra unei mașini și asupra peroanelor

din interior, găsindu-se o sumă de bani. Martorul nu a putut preciza unde s-au

găsit banii, asupra persoanelor sau în mașină și nici nu a putut să identifice

cu certitudine dacă persoanele asupra cărora s-a efectuat percheziția sunt

inculpații din cauza de față, dar s-a reținut că aceste lacune din declarația

martorului sunt normale, având în vedere că a fost audiat după aproximativ doi

ani de la respectivul eveniment, perioadă în care a intervenit procesul firesc

de uitare. Martorul a precizat însă în mod clar că a citit procesul - verbal

întocmit de către organele de poliție și a semnat după ce a constatat că cele

consemnate coincid cu situația de fapt la care a asistat, de față fiind și un

alt martor asistent, lucrător la vulcanizarea din apropiere.

Audiați fiind, în ambele faze procesuale, inculpații au

adoptat o poziție procesuală necorespunzătoare, manifestată atât prin

nerecunoașterea faptelor, dar și prin prezentarea unor versiuni nereale la

fiecare audiere.

Astfel, inculpatul L.R.D., în prima declarație din data

de 16 mai 2008, dată în fața organului de urmărire penală, în prezența unui

avocat, a precizat că, rugat fiind de numitul „M.", a intermediat o

întâlnire dintre acesta și inculpatul B., care venise chiar în aceea zi din

Italia, participând și el la întâlnire, dar fără a auzi ce discută cei doi, iar

după ce inculpatul B. s-a întors din Pașcani, unde plecase pentru puțin timp, a

fost de față când acesta a întins o mână către numitul „M." și prietenul

acestuia care se aflau pe scaunele din față a mașinii, fără a vedea ce are în

mână, iar numitul A. a întins un teanc de bancnote de 100 Ron, pe care le-a

luat el la solicitarea inculpatului B.

În fața instanței, inculpatul L. a precizat o altă

versiune, și anume că, deși la început nu a cunoscut motivul întâlnirii cu

numiții „A." și „M.", pe parcursul discuțiilor și-a dat seama că

aceștia doresc să cumpere o cantitate de pastile ecstasy, a participat la

negocierea termenilor tranzacției întrucât nu credea că aceasta se va realiza

în acea zi și, deși cei doi le-au înmânat o sumă de bani, el nu a văzut ca

inculpatul B. să le fi dat vreun pachet cu pastile ecstasy. Totodată,

inculpatul a precizat că nu știe de ce l-a însoțit pe inculpatul B.C.M. și că

nu a vorbit cu acesta despre vreo sumă de bani ce i-ar reveni lui.

Inculpatul B.C.M., în prima declarație din data de 16

mai 2008, a susținut că el l-a însoțit pe inculpatul L. în orașul Târgu Frumos

la rugămintea acestuia, s-a întors în mun. Pașcani întrucât trebuia să

restituie o datorie de 2000 euro unei persoane, pe care nu a găsit-o, s-a

întors în Târgu Frumos și s-a urcat în mașina numiților „A." și „M."

întrucât mașina cu care venise se defectase și atunci i-a rugat pe cei doi să-l

ducă în Pașcani. În tot acest interval nu a auzit discuții cu privire la o

eventuală tranzacție cu pastile ecstasy, nu a văzut astfel de pastile și nici

nu s-a dat vreo sumă de bani.

În aceeași zi, tot în prezența unui avocat, inculpatul

a revenit asupra declarației, precizând că a avut loc o tranzacție cu droguri

în data de 22 aprilie 2008, dar acestea au fost aduse din Olanda de către

inculpatul L.

În fața instanței, inculpatul B. a susținut o altă

versiune, și anume că, întrucât inculpatul L. trebuia să-i restituie o datorie

de 2000 de euro, acesta l-a rugat să-l însoțească la o întâlnire la care vor

propune unor persoane să le vândă niște droguri, dar în fapt le vor lua banii,

fără să le mai dea și drogurile. A fost de acord pentru a-și recupera

împrumutul acordat inculpatului L., l-a însoțit pe acesta în orașul Târgu

Frumos, a participat la negocierea tranzacției, iar la un moment dat a plecat

din nou în Pașcani, întrucât la rândul său trebuia să restituie un împrumut de

2000 euro unei persoane, sumă pe care o avea asupra sa. întrucât nici un

notariat nu era deschis, s-a întors în Târgu Frumos, unde în mașina numiților A."

și „M." a văzut că inculpatul L. a primit o sumă de bani, fără a observa

și fără a înmâna el vreun pachet de țigări conținând pastile ecstasy către cei

doi.

Analizând

aceste declarații ale inculpaților, tribunalul a constatat că sunt flagrant ne

sincere, având în vedere că sunt contrazise de întregul material probator

administrat în cauză, din care rezultă fără echivoc, faptul că:

- ambii inculpați cunoșteau scopul întâlnirii cu

colaboratorul și investigatorul sub acoperire;

- ambii inculpați au participat la negocierea

termenilor tranzacției;

- scopul pentru care a plecat inculpatul B. în Pașcani

a fost de aduce pastilele ecstasy;

- pachetul de țigări conținând cele 296 pastile ecstasy

a fost dat efectiv de către inculpatul B., iar banii au fost luați de către

inculpatul L., asupra acestuia din urmă fiind și găsiți la percheziție.

Toate aceste aspecte au conturat o contribuție comună

și egală a inculpaților la comiterea faptei de vânzare de droguri de mare risc,

acțiunile acestora, deși diferite după efectuarea negocierilor, completându-se

pentru asigura buna desfășurare și încheiere a tranzacției.

S-a reținut că organele de urmărire penală nu au reușit

să administreze probe și cu privire la proveniența acestor droguri, la

persoanele care le dețineau, sau care le distribuiau, aceasta și din cauza

lipsei de colaborare a inculpaților, dar cum aceștia au fost trimiși în

judecată doar pentru vânzarea de droguri de mare risc, instanța a avut în

vedere doar această faptă a inculpaților.

Așa fiind, prima instanță a reținut vinovăția inculpaților L.R.D.

și B.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de mare

risc", prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

modificată și completată, inculpații fiind condamnați în baza acestor texte de

lege.

La individualizarea judiciară a fiecărei pedepse, au fost

avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., gradul concret de

pericol social conturat de modalitățile și împrejurările comiterii faptei, de

natura importantă a relațiilor sociale încălcate, de cantitatea mare de droguri

vândută de către inculpați, ce ar fi avut consecințe majore asupra sănătății

unui număr mare de persoane, precum și persoanele inculpaților, care au avut o

poziție procesuală necorespunzătoare pe tot parcursul procesului penal,

manifestată prin nerecunoașterea comiterii faptelor, dar și prin neasumarea

consecințelor acestora.

Referitor la persoana inculpaților, tribunalul a constatat că

gravitatea faptelor, care este reliefată și de cuantumul foarte ridicat al

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, califică

și periculozitatea făptuitorului, având în vedere că acest gen de fapte sunt

comise cu premeditare, inculpații consimt să intre într-o rețea specifică de

transport, distribuire sau alte operațiuni privind circulația drogurilor, iar

din discuțiile purtate cu ocazia negocierii termenilor tranzacției, a rezultat

că și-au însușit un comportament specific persoanelor care trafica astfel de

droguri.

S-a constatat că inculpatul L., care prezintă

antecedente penale, fără a fi și recidivist având în vedere că a fost condamnat

pentru săvârșirea unei infracțiunii din culpă, reținându-se în acest sens disp.

art. 40 C. pen., a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere, din care

rezultă că ar fi avut o conduită bună în societate anterior faptei. Instanța a

înlăturat însă aceste înscrisuri întrucât sunt contrazise chiar de

comportamentul infracțional al inculpatului din aceeași perioadă. Astfel,

imaginea de bun creștin creionată de preotul paroh inculpatului L., a fost

contrazisă de asumarea de către inculpat a faptului că prin traficarea de

droguri contribuie la dependența fizica si psihica a consumatorilor sau la

provocarea de tulburări grave ale activității mentale si ale comportamentului

acestora.

S-a constatat, de asemenea, că inculpatul B.C.M., care

potrivit fișei de cazier judiciar nu prezintă antecedente penale, a depus la

dosar înscrisuri din care rezultă că în timpul procesului s-a angajat și,

astfel, își câștigă în mod onest principalele mijloace de existență și a

susținut că, anterior faptei, se ocupa cu revânzarea obiectelor de îmbrăcăminte

ce le aducea din străinătate.

Față de cele arătate, prima instanță a constatat că

reeducarea, reinserția socială a fiecărui inculpat, nu poate avea loc decât

prin stabilirea și, ulterior, aplicarea a câte unei pedepse cu închisoarea cu executare

efectivă în regim de detenție, dozată în funcție de circumstanțele reale și

personale menționate spre minimul special al pedepsei.

Totodată, fiecărui inculpat i s-a aplicat, alături de

pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de trafic de droguri, și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a),

teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Cum inculpatul L.R.D. a comis fapta dedusă judecății în

termenul de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani

și 4 luni închisoare, ce a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 82

din 23 martie 2007 a Judecătoriei Beiuș, rămasă definitivă prin neapelare la

data de 18 aprilie 2007, s-a dispus, în temeiul art. 83 C. pen., revocarea

acestei suspendări și cumularea acestei pedepse la pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea dedusă judecății.

Referitor la pedeapsa accesorie, s-a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen. „condamnarea la pedeapsa

închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

– c) din momentul în care hotărârea de condamnarea a rămas definitivă și până

la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de

pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării

pedepsei".

Raportat la persoana inculpaților, la împrejurările

cauzei, la gravitatea faptelor și, mai ales, la natura infracțiunii pentru care

fiecare inculpat a fost condamnat, având în vedere și hotărârea C.E.D.O. în

cauza Hirst contra Marii Britanii, precum și faptul că în comiterea

infracțiunilor inculpații nu s-au folosit de o funcție anume, tribunalul a

constatat că se impune doar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1), lit. a), teza a II-a și lit. b), pe durata și în condițiile prev. de art. 71

alin. (1) și (2) C. pen.

În ceea ce privește măsura obligării de a nu părăsi

țara prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., dispusă prin încheierea

de ședință din data de 05 ianuarie 2009, prin care s-a înlocuit măsura arestării

preventive, tribunalul a constatat că temeiurile ce au fost avute în vedere la

luarea acestei măsuri subzistă, fiind consolidate prin constatarea vinovăției

inculpaților prin prezenta hotărâre, această măsură preventivă fiind menținută.

Cum potrivit disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, modificată și completată, drogurile care au făcut obiectul

infracțiunilor prevăzute de art. 2 se confiscă, s-a dispus confiscarea

următoarelor cantități de droguri comercializate: 3 comprimate care conțin ca

substanță activă MDMA (proba Ic); 1,4 grame pulbere comprimate care conțin ca

substanță activă MDMA (proba Ic); 114 comprimate care conțin ca substanță

activă MDMA (proba ld); 3,3 grame pulbere care conțin ca substanță activă MDMA

(proba ld); 129 comprimate care conțin ca substanță activă MDMA (proba le); 4,9

grame pulbere care conțin ca substanță activă MDMA (proba le), cantități rămase

după efectuarea analizelor de laborator și care se află la Camera de Corpuri

Delicte a I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar Statistică și Evidența Operativă

București (dovada din 27 iunie 2008, aflată la fila 30 dosar).

În baza dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu modificări ulterioare, s-a dispus și distrugerea cantităților de

droguri confiscate, cu păstrarea de contraprobe, după rămânerea definitivă a

hotărârii.

În ceea ce privește telefoanele mobile ridicate de la

inculpați și de la martorul S.Ș.L., potrivit procesului verbal din data de 22

aprilie 2008 aflat la fila 32-35 dos. urm. pen., s-a dispus, în baza art. 109

alin. (1) și (3) C. proc. pen., restituirea acestora, la rămânerea definitivă a

hotărârii.

S-a avut în vedere împrejurarea că, cu ocazia

perchezițiilor corporale au fost ridicate și, ulterior, s-a instituit măsura

asiguratorie a sechestrului asupra a 2000 (două mii) euro ridicați de la

inculpatul B.M.C. și 100 (o sută) euro ridicați de la inculpatul L.R.D., bani

care potrivit materialul probator nu au avut legătură că tranzacția cu droguri

la care au participat aceștia, drept pentru care, în temeiul art. 165 alin. (7)

C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului, măsură

instituită de către organul de urmărire penală, prin ordonanța nr. 37D/P/2008

din 06 mai 2008, asupra acestor sume, consemnate, potrivit ordinului de încasare

din data de 06 mai 2008, pe numele inculpaților la B.C.R. - Sucursala Iași.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au

declarat apel inculpatul B.M.C., cu motivarea că nu a săvârșit fapta, că se

afla din alte motive la locul consumării faptei, că față de conduita generală,

pedeapsa aplicată este prea mare și că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.

19 din Legea nr. 143/2000 întrucât a facilitat descoperirea unor fapte

similare, inculpatul L.R.D., cu motivarea că, față de circumstanțele rele și

personale, pedeapsa aplicată este prea mare, precum și apărătorul inculpatului B.M.C.,

cu motivarea că, în mod greșit, prin sentință nu a fost admisă cererea de

scutire de la plata amenzii judiciare aplicate prin încheierea din 23 noiembrie

2009.

Prin decizia penală nr. 52 din 15 martie 2011 a Curții

de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, au fost admise

apelurile declarate de inculpații B.C.M. și L.R.D. împotriva sentinței penale nr.

243 din 30 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Iași, care a fost casată, în

parte, în latură penală și, în rejudecare:

A fost redusă de la 10 ani închisoare la 4 ani și 6

luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.C.M. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 modificată și completată, cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. a), c), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen.

A fost redusă de la 5 ani la 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

A fost redusă de la 10 ani închisoare la 7 ani

închisoare pedeapsa aplicată inculpatului L.R.D. pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 modificată și completată, cu aplicarea art. 40 C. pen., art. 74 alin.

(2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

A fost redusă de la 5 ani la 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, aplicată

inculpatului L.R.D. prin sentința penală nr. 82 din 23 martie 2007 a

Judecătoriei Beiuș, pedeapsă care a fost cumulată la pedeapsa stabilită prin

decizie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 9 ani și 4 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

apelate și au fost înlăturate cele contrare deciziei.

Totodată, a fost respins, ca inadmisibil, apelul

declarat de avocat L.B. împotriva aceleiași sentințe, cu obligarea acestuia la

plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor

declarate de inculpați au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a constatat că

prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate,

dar nu a individualizat pedepsele în raport de circumstanțele reale și

personale atenuante, incidența circumstanței legale atenuante în cazul

inculpatului B.C.M. nefiind cunoscută de către instanța de fond.

Cantitatea relativ redusă de droguri de mare risc,

existența unei singure acțiuni de vânzare, la care au participat ambii

inculpați, au fost apreciate ca fiind împrejurări de fapt care pot constitui

circumstanțe reale atenuante în condițiile art. 74 alin. (2) C. pen., iar

pentru inculpatul B.C.M., față de conduita acestuia anterioară bună, de

conduita procesuală corectă în timpul judecății, s-a reținut că sunt incidente

și dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), fiind necesar a fi avută în vedere

și circumstanța legală prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, în cursul

soluționării apelului administrându-se probe în acest sens.

Cu privire la apelul declarat de apărătorul

inculpatului B.M.C., s-a constatat că acesta nu este admisibil, având în vedere

că cererile pentru reducerea sau scutirea de amendă judiciară aplicată pentru

încălcări ale dispozițiilor art. 198 C. proc. pen., se soluționează în

procedura prevăzută de art. 199 din același cod, încheierile de admitere ori

respingere nefiind supuse controlului judiciar la instanțele superioare.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen

legal, au declarat recurs inculpații B.C.M. și L.R.D.

În ceea ce-l privește pe recurentul inculpat L.R.D.,

prin intermediul apărătorului ales, s-a susținut că recursul promovat este

fundamentat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9 C.

proc. pen., în sensul că instanțele, cu prilejul individualizării pedepsei, nu

au avut în vedere interpretarea corectă a probatoriului administrat în cauză,

colaborarea inculpatului cu organele de urmărire penală și, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în sensul că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16

din Legea nr. 143/2000, solicitând pe această cale să se constate diferența

dintre pedepsele aplicate celor doi inculpați.

Pentru recurentul inculpat B.C.M., a fost invocat cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., susținându-se

că, deși instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr.

143/2000, reducând pedeapsa, ar fi avut posibilitatea, raportat la persoana

inculpatului, la poziția adoptată în cursul urmăririi penale, la activitatea

reținută în dosar, să adopte altă modalitate de executare a pedepsei, respectiv

să fie aplicată o pedeapsă cu executare la locul de muncă.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin

prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

În

cauză, se constată că ambele instanțe au făcut o analizai judicioasă a probelor

și o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect

situația de fapt, în concordanță cu dispozițiile art. 6 și art. 62 C. proc.

pen., vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptei, respectiv trafic

de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată.

Astfel, din probele administrate în cauză, cele două

instanțe în mod corect au reținut vinovăția inculpaților la săvârșirea

infracțiunii anterior menționate și au dispus condamnarea acestora, vinovăția

fiind determinată printr-o evaluare a contribuției cauzale a inculpaților, atât

din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv și o analiză a ansamblului

probator prin prisma apărărilor formulate de inculpați și argumentarea soluției

pronunțate, pe baza probelor care, coroborate, susțin situația de fapt

descrisă.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile

formulate de către recurenții inculpați nu sunt întemeiate, înalta Curte

apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor de către

instanța de apel, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces

de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților

acesteia, în cauză negăsindu-și aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

De altfel, nici criticile formulate în calea de atac a

recursului, în sensul că instanțele, cu prilejul individualizării pedepsei, nu

au avut în vedere interpretarea corectă a probatoriului administrat în cauză,

nu pot fi primite.

Înalta Curte reține că în cauză, instanța de prim

control judiciar, în raport de încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de

fiecare dintre inculpați și contribuția acestora, a stabilit pedepse juste, la

a căror individualizare a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72

alin. (1) C. pen., și anume circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite,

gradul concret de pericol social al acestora (apreciat ca fiind ridicat),

urmările socialmente periculoase produse prin activitățile săvârșite, care

vizează însăși siguranța societății, precum și circumstanțele personale ale

fiecărui inculpat, în cazul lui B.C.M. în mod corect fiind avută în vedere și

circumstanța legală prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, dispoziții

care, însă, nu au fost aplicabile și în favoarea inculpatului L.R.D.

Prin urmare, pedepsele aplicate inculpaților de către instanța

de apel au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale

ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale acestora.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi

sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie

să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și

duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl

prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a

se îndrepta sub influența pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a

pedepselor, se constată că și aceasta a fost corect stabilită, având în vedere

și textul incriminator, scopul preventiv și educativ al pedepsei putând fi

atins numai prin executare efectivă, în regim de detenție.

Ca atare, pedepsele aplicate inculpaților apar ca fiind

temeinice și legale, apte să răspundă scopului consfințit prin dispozițiile art.

52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a

faptelor și datele personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunea

aplicată, pe de altă parte.

În lumina acestor considerații, criticile formulate de

recurenții inculpați apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor,

recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții

inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care

se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C.M. și L.R.D. împotriva

deciziei penale nr. 52 din 15 martie 2011 a Curții de Apel Iași - Secția Penală

și pentru Cauze cu Minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte

300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75

lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la

prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 30 aprilie 2012