Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1155/2012

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1155/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor penale de față constată și reține următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 14 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au dispus următoarele: I.

a susținut, în esență, că este proprietara cantității de aproximativ 8 kg de aur ridicată de la inculpați, pe care ar fi lăsat-o în custodia SC G.S. SRL, astfel că a fost vătămată prin dispoziția de confiscare a acestei cantități din aur. La termenul din 31 martie 2011 Curtea a stabilit cadrul procesual al cauzei, încuviințând cererea de introducere în cauză, în calitate de apelant, a SC G.T.I. SRL, în temeiul dispozițiilor art. 362 lit. f) C. proc. pen., potrivit cărora împotriva unei sentințe penale poate face apel orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței. La termenul de judecată din data de 28 aprilie 2011 inculpații au precizat că nu doresc să dea declarații în fața instanței de apel.

În cursul judecății au fost audiați martorii O.S.E. și Y.R., la solicitarea apelantei SC T.I. SRL, precum și martora A.E.D., la solicitarea inculpaților. De asemenea, la solicitarea inculpaților, s-a procedat la traducerea, în scris, de către interpretul de limbă turcă, a convorbirilor telefonice purtate de inculpați la datele de 11 și 12 mai 2010, întrucât inculpații au invocat inexactitatea traducerii efectuată de către Ministerul Public. Prin decizia penală nr. 275/A din 27 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelurile declarate de inculpații K.H. și B.O. împotriva sentinței penale nr. 45F din 14 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 47377/3/2010.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și în fond rejudecând: S-a înlăturat măsura de siguranță dispusă de instanța de fond privind expulzarea celor doi inculpați. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și de apelanta SC T.I. SRL împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 383 alin. (1 1 ) rap la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata executării pedepselor perioada 13 mai 2010 la zi pentru ambii inculpați.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta SC T.I. SRL la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare din apelurile Parchetului și inculpaților rămân în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Examinând sentința penală apelată în raport de motivele de apel invocate precum și din oficiu sub toate aspectele, Curtea a constatat că apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.CO.T. și de SC T.I. SRL, sunt nefondate, în timp ce apelurile formulate de inculpați sunt fondate, dar cu privire la alte aspecte decât cele menționate de inculpați în raport de următoarele considerente: 1. Apelul Ministerului Public vizează netemeinica achitare a inculpatului K.H.

pentru faptele din data de 16 iunie 2009. Analizând susținerile procurorului și probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că în mod corect prima instanță a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului K.H. pentru infracțiunile de complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 26 rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, complicitate la tentativă la infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de art. 26 rap. la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, corob. cu art. 20 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, organizare, conducere și finanțare a traficului ilicit de droguri de mare risc și a traficului ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. și ped.

de art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (faptele din 16 iunie 2009 ). Se susține în motivarea apelului că prima instanță nu a motivat decât succint soluția de achitare. Curtea a constatat că asemenea afirmație nu poate fi avută în vedere, atâta vreme cât este obligația Parchetului de a dovedi vinovăția inculpatului, potrivit art. 66 C. proc. pen., conform căruia învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, iar numai î n cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

De asemenea, art. 65 alin. (1) C. proc. pen. arată că sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată. În consecință, împrejurarea că prima instanță a constatat inexistența unor probe suficiente de vinovăție nu poate constitui o nemotivare a sentinței penale. Curtea, în acord cu prima instanță, a constatat că la dosarul cauzei nu există suficiente probe care să ateste vinovăția inculpatului. Nu se poate dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiuni de o asemenea gravitate, numai în baza unor transcrieri de convorbiri telefonice, fără ca acestea să fie coroborate cu alte mijloace de probă. Împrejurarea că există indicii că inculpatul K.H.

avea informații despre activitatea infracțională a fratelui său din Turcia nu constituie infracțiune, nefiind dovedită în nici un fel participarea inculpatului la comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și pentru care fratele său K.R. a fost arestat în Turcia. S-a constatat din analiza dosarului de urmărire penală că la data de 17 februarie 2009 martorul cu identitate protejată „I.K.” a declarat în fața procurorilor „cunosc faptul că numiții K.H. și K.R. se ocupă și în prezent cu traficul de heroină pe ruta Istanbul - România - Europa de Vest - iar în curând urmează să introducă în țară circa 100 kg de heroină”. În baza acestei declarații s-a început la data de 27 februarie 2009 urmărirea penală in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea nr. 143/2000, art. 20 rap.

la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, art. 13 din Legea nr. 143/2000 și art. 20 rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. Ulterior s-a procedat la interceptarea și înregistrarea unor convorbiri telefonice ale inculpatului K.H. de către autoritățile române, aflate în volumul II de urmărire penală, și care la o simplă lectură se constată că nu au nicio legătură cu prezenta cauză, discuțiile purtate fiind despre mersul afacerilor din România și criza economică. La dosarul cauzei au fost depuse acte întocmite de organele judiciare din Turcia, respectiv înregistrări ale unor convorbiri telefonice, unele purtate de inculpatul K.H., fără referiri explicite la transporturi de stupefiante.

S-a constatat că la data de 16 iunie 2009 orele 20,45 în Istanbul au fost depistați numiții H.K., K.R. și O.A., în mașina la volanul căreia se afla numitul H.K. fiind găsită cantitatea de 22 kg de heroină. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că toate persoanele reținute de autoritățile turce nu au făcut nicio declarație cu privire la inculpatul K.H., fie prevalându-se de dreptul la tăcere, fie menționând că nu îl cunosc pe acesta ori făcând referire la alte persoane. De asemenea, o parte dintre persoanele cu care inculpatul a purtat convorbiri telefonice în jurul datei de 16 iunie 2009 nu au fost găsite de organele de poliție turce, astfel că nu au fost audiate.

În aceste condiții, Curtea a constatat că o simplă înșiruire de convorbiri telefonice, suspicionate de procurori a avea legătură cu traficul de droguri, nu pot constitui probe suficiente, în lipsa coroborării cel puțin cu declarații de martori, că inculpatul ar fi comis infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, la data de 16 iunie 2009. Curtea a constatat, în acord cu prima instanță, că Parchetul nu a dovedit nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății vinovăția inculpatului, că nu s-au propus alte probe de către procuror nici pe parcursul judecării căii de atac, iar probele aflate la dosar nu pot conduce la stabilirea vinovăției inculpatului. De altfel, nici în motivarea scrisă nici în cursul dezbaterilor în apel reprezentantul Ministerului Public nu a putut indica alte probe decât transcrierile convorbirilor telefonice și procesul verbal de prindere în flagrant a lui K.R.

la Istanbul. Chiar dacă inculpatul K.H. avea cunoștință despre activitatea infracțională a fratelui său, în virtutea relațiilor de rudenie nu era obligat să procedeze la denunțarea faptelor, iar participarea sa efectivă la comiterea faptei nu a fost dovedită. De altfel, nu rezultă din probele administrate nici măcar dacă aceste droguri urmau să ajungă în România. S-a arătat că temeiul în baza căruia s-a dispus achitarea - respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen. - nu a fost motivat de instanța de fond, având în vedere că infracțiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpatului au elemente materiale diferite.

Curtea a constatat că temeiul a fost corect indicat de prima instanță, atâta vreme cât aceasta a reținut că există suspiciuni că inculpatul cunoștea despre activitatea infracțională a fratelui său, însă această atitudine subiectivă nu întrunește elementele constitutive ale nici uneia dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și nici nu întrunește elementele constitutive ale altei infracțiuni astfel că nu se poate reține în sarcina acestuia săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

S-a mai arătat în motivarea apelului că achitarea pentru faptele din data de 16 iunie 2009 este greșită deoarece aceiași instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 - ce a fost reținut de Parchet ca fiind compus din acte materiale săvârșite atât în anul 2009, cât și în cursul anului 2010. Pentru activitatea infracțională ce intră în componența art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanța fondului nu a făcut nici o apreciere.

Curtea a constatat că, în minuta sentinței penale, Tribunalul a precizat expres pentru care faptă a reținut incidența art. 7 din Legea nr. 39/2003, și anume aceea din data de 11 mai 2010. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat, reținându-se în rechizitoriul parchetului că „Referitor la infracțiunea de inițiere, constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, atât faptele săvârșite în cursul anului 2009, cât și cele din anul 2010, au fost comise de inculpatul K.H.

în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitatea sa de lider al unei rețele internaționale de traficanți de droguri, calitate pe care a avut-o în toată această perioadă, împrejurări în care acestea constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice, în formă continuă ”. Or, în aceste condiții, în mod corect instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 - o singură faptă, așa cum inculpatul a fost trimis în judecată - și a precizat în mod expres că această condamnare se referă la fapta din data de 11 mai 2010, grupul infracțional organizat de inculpat având drept scop comiterea faptei din această dată.

Împrejurarea că instanța a reținut o altă dată la care s-a constituit grupul infracțional de către inculpat (aprilie - mai 2010), iar nu aceea reținută de Parchet în rechizitoriu (aprilie 2009), nu poate fi considerată o contradicție ori o nepronunțare a instanței cu privire la această infracțiune, ci o stabilire corectă a situație de fapt, raportat la probatoriul administrat în cauză. Pentru motivele expuse, Curtea a constatat că soluția de achitare a inculpatului pentru faptele presupus comise la data de 16 iunie 2009 este temeinică, astfel că urmează a respinge apelul declarat de Ministerul Public ca nefondat. 2. Referitor la apelurile declarate de inculpați, Curtea a constatat că acestea sunt fondate numai sub aspectul greșitei dispuneri a măsu

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-07-05
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2665/2011
Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Curtea de Apel București, secția I penală, în calitate de instanță de apel prin încheierea de ședință nr. 47377/3
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1795/2012
te de inculpat, însuși concursul de infracțiuni fiind o cauză de agravare a pedepsei, fără a mai ține cont și de alte asemenea aspecte. 4. În ceea ce privește pe inculpatul M.G., instanța de fond a reținut în sarcina sa săvârșirea în concur
ÎCCJ 2012-09-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2698/2012
grame heroină expediat pe numele învinuitei P.O. Autocarul, în care se afla coletul cu heroină, a intrat în țară la data de 23 decembrie 2011 și a staționat la sediul firmei O., de unde coletul a fost ridicat de către lucrătorii de poliție.
ÎCCJ 2012-07-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2379/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 19 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 51746/3/2010(2954/2011), în baza art. 300 2 rap. la art. 1
ÎCCJ 2014-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2014
ințată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: A fost înlăturată dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptelor penale săvârșite de inculpată. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă