ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2123/2012

Asupra recursurilor penale de față constată: Prin sentința penală nr. 195 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 7537/99/2010*, a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații C.D.M. și U.C.A. după cum urmează: I. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul C.D.M. din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.D.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc.

în temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenționate în pedeapsa cea grea, urmând ca inculpatul C.D.M. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 03 august 2010 la zi, conform art. 88 C. pen. II. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul U.C.A.

din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen. S-a dispus condamnarea inculpatului U.C.A. la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat și la pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc. În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului U.C. A. prin sentința penală nr. 1804 din 15 mai 2009 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 26 mai 2009, dispunându-se executarea în întregime a acesteia pe lângă fiecare din pedepsele stabilite în cauză.

În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenționate în pedeapsa cea grea, urmând ca inculpatul U. C.A. să execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 03 august 2010 la zi, conform art. 88 C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 487,81 gr. mefedronă rămasă după efectuarea analizelor de laborator, precum și a cantității de 5,04 gr.

mefedronă reținută drept contraprobă, aflate la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Până în luna februarie 2010, inculpatul C.D.M. a deținut calitatea de acționar și administrator la două societăți comerciale care aveau ca obiect de activitate comercializarea de produse etnobotanice în cadrul unor magazine de tip WEED-SHOP. După intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010 prin care a fost interzisă comercializarea substanțelor etnobotanice, societățile comerciale deținute de inculpat au operat schimbarea obiectului de activitate. Cu toate acestea, la data de 19 iulie 2010, la punctul vamal Otopeni, a fost identificat un colet, în greutate de 500 grame, expediat din Republica Chineză pe numele inculpatului C.D.M.

Existând suspiciuni cu privire la implicarea inculpatului în derularea unor operațiuni ilicite cu droguri, coletul trimis pe numele inculpatului a fost reținut de Biroul Vamal Otopeni pentru verificări. Pentru stabilirea conținutului coletului, la data de 20 iulie 2010, s-a procedat la deschiderea acestuia, prelevându-se probe care au fost sigilate cu sigiliul nr. 320856. Conform buletinului de analiză nr. 57 din 27 iulie 2010 întocmit de Laboratorul Vamal Central din cadrul A.N.V., proba examinată conținea metilmetcatinonă. Ca urmare, A.N.V. a sesizat D.C.C.A. – S.A. București. La data de 20 iulie 2010, reprezentanții D.C.C.A. – S.A. București s-au deplasat la B.V. Otopeni, au deschis coletul destinat inculpatului C.D.M.

și au prelevat o probă în vederea analizării acesteia de către L.C.A.P.D. din cadrul D.C.C.A., probă ce a fost sigilată cu sigiliul M.A.I. 50151. Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 918720 din 2 august 2010 întocmit de L.C.A.P.D., s-a stabilit că proba prelevată conținea mefedronă, substanță inclusă în tabelul Anexă nr. l al Legii nr. 143/2000. În aceste împrejurări, prin Ordonanța procurorului din 30 iulie 2010, a fost autorizată substituirea cantității totale de mefedronă din colet cu sare de bucătărie, precum și efectuarea livrării supravegheate a coletului către destinatar. A rezultat că inculpatul C.D.M. a urmărit coletul, adresându-se în acest sens organelor vamale și firmei de curierat.

A aflat că coletul ajunsese în țară însă era necesară efectuarea operațiunilor de vămuire. La data de 2 august 2010, în jurul orelor 9,00, inculpatul C.D. M. l-a contactat telefonic pe martorul V.D., un angajat al firmei de curierat, pentru stabilirea modalității în care urma să intre în posesia coletului. Inculpatul a fost informat că pachetul se afla încă la sediul firmei de curierat F.C. din zona Metalurgiei, firmă care asigurase transportul pe ruta București - Iași. Conform procesului verbal de supraveghere operativă întocmit în cauză, la sediul firmei susmenționate s-a deplasat angajatul firmei de curierat F., fiind identificate două autoturisme, unul marca A, aparținând inculpatului U.C., iar celălalt, marca B., autoturisme din care cei doi inculpați supravegheau intrarea în firma de curierat.

Potrivit înțelegerii stabilite cu inculpatul C.D.M., martorul V.D. s-a deplasat cu mașina de serviciu, având coletul asupra sa, în parcarea C.C.F. Aici martorul a așteptat circa 20 minute, interval de timp în care inculpații C.D.M. și U.C. au verificat parcarea centrului comercial și au observat astfel mașinile organelor de poliție însărcinate cu supravegherea autorizată dispusă în cauză de procuror. Întrucât și-au dat seama că sunt supravegheați, cei doi inculpați au abandonat preluarea coletului. Inculpatul C.D.M. l-a apelat pe martorul V.D., spunându-i că se va deplasa la sediul firmei la o dată ulterioară pentru preluarea coletului. Inculpatul U.C. a plecat în urmărirea unuia dintre autoturismele de supraveghere ale B.C.C.O.

Iași. La ora 13,31, inculpatul C.D.M. a contactat din nou firma de curierat F., luând legătura cu martora M.A., căreia i-a comunicat că îl va trimite pe martorul C.A. să ridice coletul. La scurt timp, martorul C.A. a ridicat coletul destinat inculpatului C.D.M., pe care l-a predat ulterior inculpatului U.C., în parcarea magazinului P. din apropiere. În continuare, martorul C.A. s-a deplasat la domiciliu cu un taxi, unde, la scurt timp, au venit și inculpații C.D.M. și U.C., deschizând coletul. Constatând că drogurile au fost înlocuite cu sare, inculpatul C.D.M. a trimis un mesaj unei persoane care făcea parte din anturajul său, M.S., cu conținutul „E tzapa!”,. Ulterior, același inculpat a reclamat și la firma de curierat înlocuirea mărfii.

Imediat ce au ieșit din locuință, cu intenția de a merge la firma de curierat pentru înregistrarea reclamației, cei doi inculpați și martorul C.A. au fost opriți de lucrătorii B.C.C.O. Pe baza situației de fapt reținute, prima instanță a reținut vinovăția inculpaților, după cum urmează: Pentru inculpatul C.D.M., activitatea infracțională a fost încadrată în dispozițiile art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 și ale art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, având în vedere acțiunile desfășurate în vederea introducerii în tară a drogurilor de mare risc si preluarea lor ulterioară. În sarcina inculpatului U.C.A.

a fost reținută incidența dispozițiile art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 și ale art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din aceeași lege, având în vedere ajutorul acordat pentru introducerea în țară a drogurilor de mare risc și preluarea lor ulterioară. Deși inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, susținând în esență că nu au avut cunoștință despre conținutul coletului, prima instanță a constatat dovedită vinovăția acestora pe baza celorlalte probe administrate în cauză, cu referire la declarațiile martorilor din lucrări, actele efectuate în cadrul activităților de supraveghere operativă, constatările tehnico-științifice și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de inculpații C.D.M. și U.C.A. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași. Prin apelul procurorului s-a criticat greșita individualizare a pedepselor stabilite în sarcina inculpaților, solicitându-se majorarea acestora. La rândul lor, inculpații au criticat soluția de condamnare pronunțată în cauză, invocând în acest sens insuficiența probelor în acuzare. S-a solicitat achitarea ambilor inculpați pe temeiul de la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 177 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul inculpatului U.C.A.

numai în ceea ce privește greșita individualizare a pedepselor principale, desființată în parte sentința atacată și, în rejudecare: A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) și repuse în individualitatea lor pedepsele componente. A fost redusă la 3 ani și 4 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului U.C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen. A fost redusă la 3 ani și 10 luni închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen.

și art. 80 C. pen. Au fost menținute pedepsele complementare aplicate pe lângă fiecare pedeapsă principală în parte, precum și dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1804/ 2009 a Judecătoriei Iași, pedeapsă cu privire la care s-a dispus executarea în întregime pe lângă pedepsele stabilite în cauză. În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenționate în pedeapsa cea grea, urmând ca inculpatul U.C.A. să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen. Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași și inculpatul C.D.M. împotriva aceleiași sentințe. A fost menținută starea de arest a inculpaților C.D.M. și U.C.A. și dedusă prevenția în continuare de la 05 aprilie 2011 la zi. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță în ceea ce privește existența faptelor și a vinovăției inculpaților au fost corect de prima instanță, pe baza unei analize coroborate a probelor administrate. De asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

A fost înlăturată susținerea apărării privind pretinsa provocare din partea agenților statului, reținându-se că activitatea reprezentanților statului nu depășise cadrul și limitele prevăzute de lege. De asemenea, s-a constatat că în speță nu erau incidente nici dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2002, conform solicitării inculpatului C.D.M., neexistând dovezi care din care să rezulte că inculpatul contribuise la identificarea sau prinderea unor persoane implicate în comiterea de infracțiuni grave. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de apel a constatat că inculpatul U.C.A. era îndreptățit să obțină un tratament sancționator mai blând, având în vedere contribuția concretă avută la comiterea faptelor.

Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.D.M. și U.C.A., invocând incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10, 12 și 14 C. proc. pen. În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., apărarea inculpatului C.D.M. a susținut că instanțele anterioare au evaluat greșit probele cauzei, stabilind în mod eronat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de introducere în tară de droguri de mare risc. S-a arătat că inculpatul nu a săvârșit nicio acțiune materială care să se circumscrie laturii obiective a respectivei infracțiuni, după cum nu există nicio probă care să ateste că inculpatul ar fi avut cunoștință despre conținutul coletului expediat din China.

Din această perspectivă, s-a susținut că nu poate fi considerat nici coautor al infracțiunii de trafic de droguri, încadrare juridică care implică în mod necesar efectuarea cu știință a unor operațiuni de punere în circulație a drogurilor. Deopotrivă, a fost invocată nelegalitatea probelor administrate în cauză, cu referire la reținerea coletului expediat din China, în intervalul 19 iulie 2010 - 02 august 2010, de către Biroul Vamal Otopeni, cu nerespectarea dispozițiilor art. 107 – art. 110 C. proc. pen. Această critică, precum și cea referitoare la refuzul instanțelor de a proceda la audierea martorului sub acoperire și a ofițerului de legătură au fost invocate în susținerea cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc.

pen. S-a arătat că în acest mod, a fost nesocotită echitatea procedurii judiciare, instanțele nepronunțându-se asupra unei cereri esențiale pentru inculpat, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului. În legătură cu același aspect, s-a invocat lipsa de consistență a motivelor ce au condus la respingerea cererii, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii în sensul art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. În fine, în subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor în considerarea raporturilor de colaborare existente între inculpat și ofițerul de legătură din cauză, ceea ce în opinia apărării demonstrează buna conduită anterioară a inculpatului și respectul pentru protejarea legii penale.

Și în recursul inculpatului U.C.A. a fost invocată critica circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., susținându-se că faptele reținute în cauză nu realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de introducere în țară de droguri de mare risc și trafic de droguri, neexistând probe certe care să confirme că inculpatul ar fi cunoscut conținutul coletului expediat din China. În subsidiar, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat reducerea pedepselor având în vedere circumstanțele personale favorabile ale inculpatului și posibilitățile largi de reinserție socială ale acestuia.

Examinând cauza în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: În cea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte constată că materialul probator administrat în cauză susține în întregime acuzațiile formulate împotriva inculpaților C.D.M. și U.C.A., activitatea desfășurată, așa cum a fost ea reținută de ambele instanțe, demonstrând că inculpații sunt răspunzători de introducerea în țară a drogurilor disimulate în interiorul coletului expediat din China. Deși s-a contestat faptul ca inculpații să fi cunoscut conținutul coletului, precum și faptul ca inculpatul C.D.M.

să fi comandat expedierea conținutului respectivului colet, Înalta Curte constată că există suficiente date și probe care atestă că cei doi inculpați au acționat în baza unei înțelegeri prealabile pentru introducerea drogurilor în țară, în vederea traficări lor ulterioare. Este de necontestat că inculpatul C.D.M. era destinatarul coletului expediat din China, precum și faptul că expedierea se realizase în baza unei comenzi anterioare din partea inculpatului. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că inculpatul a formulat și alte comenzi pentru livrarea unor mărfuri, coletul în discuție fiindu-i expediat între alte importuri efectuate în aceeași perioadă de timp.

În această modalitate, s-a urmărit crearea unei aparențe în ceea ce privește caracterul licit al operațiunilor desfășurate de inculpat, după închiderea celor două societăți comerciale în care inculpatul deținea calitatea de asociat și administrator și care aveau ca obiect de activitate comercializarea de produse etnobotanice. În realitate, inculpatul a continuat să se implice în acțiuni privind punerea în circulație a unor substanțe interzise, existând în acest sens date și informații obținute de lucrătorii de poliție cu atribuții pe linia combaterii traficului ilicit de droguri. Pe baza acestor date și informații deținute cu privire la persoana inculpatului, la data de 19 iulie 2010, la Punctul Vamal Otopeni, a fost identificat și reținut coletul expediat din Republica Chineză.

Pentru stabilirea conținutului coletului, la data de 20 iulie 2010 s-a procedat la deschiderea acestuia, probele prelevate și analizate ulterior de L.C.A.P.D. din cadrul D.C.C.A. stabilind că substanța introdusă în țară conținea mefedronă, drog de mare risc. Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, prin Ordonanța procurorului din 30 iulie 2010 s-a autorizat substituirea totală a cantității de drog din colet cu sare de bucătărie și efectuarea livrării supravegheate a coletului către destinatar. Toate acțiunile întreprinse de inculpați după primirea coletului în țară demonstrează cu evidență că inculpații aveau cunoștință despre conținutul fraudulos al coletului expediat din China, prin activitățile desfășurate realizându- se și conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. l și 2 din Legea nr. 143/2000.

Se reține astfel că cei doi inculpați au supravegheat de la distanță operațiunea de predare-primire a coletului efectuată între angajații firmelor de curierat și au abandonat ridicarea coletului după ce au observat prezența organelor de poliție în parcarea Centrului comercial F.. Mai apoi, pentru a nu fi identificați, inculpatul C.D.M. l-a trimis pe martorul C.A. să ridice coletul de la firma de curierat în ziua următoare, deplasare efectuată împreună cu coinculpatul U.C.A. După ridicarea pachetului, martorul și cei doi inculpați s-au întâlnit la locuința martorului și, după verificarea conținutului coletului, și-au dat seama că acesta conținea sare de bucătărie. Imediat, inculpatul C.D.M. a transmis un mesaj unei persoane necunoscute din care rezulta că i se livrase altceva decât ceea ce comandase și aștepta.

În consecință, caracterul clandestin al întregii operațiuni desfășurate în vederea ridicării coletului, demonstrează că inculpații cunoșteau conținutul coletului expediat din China. În condițiile în care ridicarea coletului nu implica niciun risc raportat la conținutul acestuia oricare dintre cei doi inculpați putea să îl preia, fără a fi necesară cooptarea altei persoane, în caz martorul C.A. Dimpotrivă, tocmai pentru că respectivul colet conținea substanțe interzise destinate valorificării lor ulterioare, inculpații au stabilit să supravegheze de la distanță întregul traseu al coletului. Întreaga activitate desfășurată de cei doi inculpați este confirmată de procesul-verbal de supraveghere operativă întocmit la data de 2 august 2010, din care rezultă contribuția concretă a fiecărui inculpat, mijlocul de transport cu care s-au deplasat și itinerariul parcurs.

Ca atare, având în vedere probele administrate în cauză, așa cum au fost ele menționate si analizate de instanțele anterioare, Înalta Curte constată că vinovăția inculpaților C.D.M. și U.C.A. a fost bine stabilită în cauză, faptele reținute în sarcina inculpaților primind și o încadrare juridică corespunzătoare. Tot astfel, Înalta Curte constată că modalitatea în care a avut loc prelevarea probelor supuse analizei elimină orice risc cu privire la substituirea substanței existente în interiorul coletului. În asemenea situații, pentru a se asigura identitatea probei ce urmează a fi analizată în laborator, legea obligă la sigilarea acesteia, în prezența unui reprezentant al societății sau al altei entități unde a fost identificat bunul.

Or, în speță, prelevarea probelor s-a realizat în prezența unui reprezentant al biroului vamal, probele ridicate pentru expertizare fiind sigilate cu sigiliul nr. 320856 fraudulos al coletului expediat din China, prin activitățile desfășurate realizându-se și conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. l și 2 din Legea nr. 143/2000. Se reține astfel că cei doi inculpați au supravegheat de la distanță operațiunea de predare-primire a coletului efectuată între angajații firmelor de curierat și au abandonat ridicarea coletului după ce au observat prezența organelor de poliție în parcarea Centrului comercial F. Mai apoi, pentru a nu fi identificați, inculpatul C.D.M.

l-a trimis pe martorul C.A. să ridice coletul de la firma de curierat în ziua următoare, deplasare efectuată împreună cu coinculpatul U.C.A. După ridicarea pachetului, martorul și cei doi inculpați s-au întâlnit la locuința martorului și, după verificarea conținutului coletului, și-au dat seama că acesta conținea sare de bucătărie. Imediat, inculpatul C.D.M. a transmis un mesaj unei persoane necunoscute din care rezulta că i se livrase altceva decât ceea ce comandase și aștepta. În consecință, caracterul clandestin al întregii operațiuni desfășurate în vederea ridicării coletului, demonstrează că inculpații cunoșteau conținutul coletului expediat din China. În condițiile în care ridicarea coletului nu implica niciun risc raportat la conținutul acestuia oricare dintre cei doi inculpați putea să îl preia, fără a fi necesară cooptarea altei persoane, în caz martorul C.A.

Dimpotrivă, tocmai pentru că respectivul colet conținea substanțe interzise destinate valorificării lor ulterioare, inculpații au stabilit să supravegheze de la distanță întregul traseu al coletului. Întreaga activitate desfășurată de cei doi inculpați este confirmată de procesul-verbal de supraveghere operativă întocmit la data de 2 august 2010, din care rezultă contribuția concretă a fiecărui inculpat, mijlocul de transport cu care s-au deplasat și itinerariul parcurs. Ca atare, având în vedere probele administrate în cauză, așa cum au fost ele menționate si analizate de instanțele anterioare, Înalta Curte constată că vinovăția inculpaților C.D.M. și U.C.A. a fost bine stabilită în cauză, faptele reținute în sarcina inculpaților primind și o încadrare juridică corespunzătoare.

Tot astfel, Înalta Curte constată că modalitatea în care a avut loc prelevarea probelor supuse analizei elimină orice risc cu privire la substituirea substanței existente în interiorul coletului. În asemenea situații, pentru a se asigura identitatea probei ce urmează a fi analizată în laborator, legea obligă la sigilarea acesteia, în prezența unui reprezentant al societății sau al altei entități unde a fost identificat bunul. Or, în speță, prelevarea probelor s-a realizat în prezența unui reprezentant al biroului vamal, probele ridicate pentru expertizare fiind sigilate cu sigiliul nr. 320856 C.A. împotriva deciziei penale nr. 177 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., va deduce prevenția în cauză pentru ambii inculpați de la 3 august 2010 la 18 iunie 2012. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.D.M. și U.C.A. împotriva deciziei penale nr. 177 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce prevenția în cauză pentru inculpații C.D.M. și U.C.A. de la 3 august 2010 la 18 iunie 2012. Obligă recurentul inculpat C.D.M. la plata sumei 475 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat U.C.A. la plata sumei 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2012.