ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2123/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2123/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor penale de față
constată:
Prin sentința penală nr. 195 din 5
aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 7537/99/2010*, a
fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații C.D.M. și U.C.A. după
cum urmează:
I.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a
dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul
C.D.M. din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunile prevăzute de art. 2
alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin.
(2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) raportat la
art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.,
s-a dispus condamnarea inculpatului C.D.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare și
2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64
lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de
trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 3 alin. (2) raportat la
art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.,
s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2
ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit.
a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere
în țară de droguri de mare risc.
în temeiul art. 33 lit. a) – art. 34
lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenționate în
pedeapsa cea grea, urmând ca inculpatul C.D.M. să execute pedeapsa de 6 ani
închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64
lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen.,
în
baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și
dedusă prevenția de la 03 august 2010 la zi, conform art. 88 C. pen.
II.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a
dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru
inculpatul U.C.A. din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen., raportat la
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,
ambele cu aplicarea art. 37
lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) raportat la
art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen., raportat la art. 3
alin. (2) raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, ambele cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) raportat la
art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,
art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului U.C.A.
la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.
pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 26 C. pen., raportat la
art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C.
pen. și
art. 80 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat și la
pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.
pen., pentru complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de
mare risc.
În baza art. 83 C. pen., a fost
revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare
aplicată inculpatului U.C.
A. prin sentința
penală nr. 1804 din 15 mai 2009 a Judecătoriei Iași, definitivă
prin
neapelare la 26 mai 2009, dispunându-se executarea în întregime a acesteia pe
lângă fiecare din pedepsele stabilite în cauză.
În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34
lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite
pedepsele
susmenționate în pedeapsa cea grea, urmând ca inculpatul U.
C.A. să
execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b)
C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64
lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost
menținută starea de arest a
inculpatului și
dedusă prevenția de la 03 august 2010 la zi, conform art. 88 C. pen.
În
conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus
confiscarea cantității de 487,81 gr. mefedronă rămasă după efectuarea
analizelor de laborator, precum și a cantității de 5,04 gr. mefedronă reținută
drept contraprobă, aflate la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Până în luna februarie 2010,
inculpatul C.D.M. a deținut calitatea de acționar și administrator la două
societăți comerciale care aveau ca obiect de activitate comercializarea de
produse etnobotanice în cadrul unor magazine de tip WEED-SHOP.
După intrarea în vigoare a O.U.G. nr.
6/2010 prin care a fost interzisă comercializarea substanțelor etnobotanice,
societățile comerciale deținute de inculpat au operat schimbarea obiectului de
activitate.
Cu toate acestea, la data de 19 iulie
2010, la punctul vamal Otopeni, a fost identificat un colet, în greutate de 500
grame, expediat din Republica Chineză pe numele inculpatului C.D.M.
Existând suspiciuni cu privire la
implicarea inculpatului în derularea unor operațiuni ilicite cu droguri,
coletul trimis pe numele inculpatului a fost reținut de Biroul Vamal Otopeni
pentru verificări.
Pentru stabilirea conținutului coletului,
la data de 20 iulie 2010, s-a procedat la deschiderea acestuia, prelevându-se
probe care au fost sigilate cu sigiliul nr. 320856.
Conform buletinului de analiză nr. 57
din 27 iulie 2010 întocmit de Laboratorul Vamal Central din cadrul A.N.V.,
proba examinată conținea metilmetcatinonă.
Ca urmare, A.N.V. a sesizat D.C.C.A. –
S.A. București.
La data de 20 iulie 2010,
reprezentanții D.C.C.A. – S.A. București s-au deplasat la B.V. Otopeni, au
deschis coletul destinat inculpatului C.D.M. și au prelevat o probă în vederea
analizării acesteia de către L.C.A.P.D. din cadrul D.C.C.A., probă ce a fost
sigilată cu sigiliul M.A.I. 50151.
Prin raportul de constatare
tehnico-științifică nr. 918720 din 2 august 2010 întocmit de L.C.A.P.D., s-a
stabilit că proba prelevată conținea mefedronă, substanță inclusă în tabelul
Anexă nr. l al Legii nr. 143/2000.
În aceste împrejurări, prin Ordonanța
procurorului din 30 iulie 2010, a fost autorizată substituirea cantității
totale de mefedronă din colet cu sare de bucătărie, precum și efectuarea
livrării supravegheate a coletului către destinatar.
A rezultat că inculpatul C.D.M. a
urmărit coletul, adresându-se în acest sens organelor vamale și firmei de
curierat. A aflat că coletul ajunsese în țară însă era necesară efectuarea
operațiunilor de vămuire.
La data de 2 august 2010, în jurul
orelor 9,00, inculpatul C.D.
M. l-a
contactat telefonic pe martorul V.D., un angajat al firmei
de curierat,
pentru stabilirea modalității în care urma să intre în posesia coletului.
Inculpatul a fost informat că pachetul se afla încă la sediul firmei de
curierat F.C. din zona Metalurgiei, firmă care
asigurase transportul pe ruta
București - Iași.
Conform procesului verbal de
supraveghere operativă întocmit în cauză, la sediul firmei susmenționate s-a
deplasat angajatul firmei de curierat F., fiind identificate două autoturisme,
unul marca A, aparținând inculpatului U.C., iar celălalt, marca B., autoturisme
din care cei doi inculpați supravegheau intrarea în firma de curierat.
Potrivit înțelegerii stabilite cu
inculpatul C.D.M., martorul V.D. s-a deplasat cu mașina de serviciu, având
coletul asupra sa, în parcarea C.C.F. Aici martorul a așteptat circa 20 minute,
interval de timp în care inculpații C.D.M. și
U.C. au
verificat parcarea centrului comercial și au observat astfel
mașinile organelor de poliție însărcinate cu supravegherea autorizată dispusă
în cauză de procuror.
Întrucât și-au dat seama că sunt
supravegheați, cei doi inculpați au abandonat preluarea coletului.
Inculpatul C.D.M.
l-a apelat pe martorul V.D.,
spunându-i
că se va deplasa la sediul firmei la o dată ulterioară pentru preluarea
coletului.
Inculpatul U.C. a plecat în urmărirea
unuia dintre autoturismele de supraveghere ale B.C.C.O. Iași.
La ora 13,31, inculpatul C.D.M. a
contactat din nou firma de curierat F., luând legătura cu martora M.A., căreia
i-a comunicat că îl va trimite pe martorul C.A. să ridice coletul.
La scurt timp, martorul C.A. a ridicat
coletul destinat inculpatului C.D.M., pe care l-a predat ulterior inculpatului
U.C., în parcarea magazinului P. din apropiere.
În continuare, martorul C.A. s-a
deplasat la domiciliu cu un taxi, unde, la scurt timp, au venit și inculpații C.D.M.
și U.C., deschizând coletul. Constatând că drogurile au fost înlocuite cu sare,
inculpatul C.D.M. a trimis un mesaj unei persoane care făcea parte din
anturajul său, M.S., cu conținutul „E tzapa!”,. Ulterior, același inculpat a
reclamat și la firma de curierat înlocuirea mărfii.
Imediat ce au
ieșit din locuință, cu intenția de a merge la firma de curierat pentru
înregistrarea reclamației, cei doi inculpați și martorul C.A.
au fost opriți de lucrătorii B.C.C.O.
Pe baza situației de fapt reținute,
prima instanță a reținut vinovăția inculpaților, după cum urmează:
Pentru inculpatul C.D.M., activitatea
infracțională a fost încadrată în dispozițiile art. 3 alin. (2) raportat la
art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 și ale art. 2 alin. (2) raportat la
art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, având în vedere acțiunile desfășurate
în vederea introducerii în tară a drogurilor de mare risc si preluarea lor
ulterioară.
În sarcina inculpatului U.C.A. a fost
reținută incidența dispozițiile art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2)
raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 și ale art. 2 alin. (2) raportat
la art. 2 alin. (l) din aceeași lege, având în vedere ajutorul acordat pentru
introducerea în țară a drogurilor de mare risc și preluarea lor ulterioară.
Deși inculpații nu au recunoscut
comiterea faptelor, susținând în esență că nu au avut cunoștință despre
conținutul coletului, prima instanță a constatat dovedită vinovăția acestora pe
baza celorlalte probe administrate în cauză, cu referire la declarațiile
martorilor din lucrări, actele efectuate în cadrul activităților de
supraveghere operativă, constatările tehnico-științifice și procesele verbale
de redare a convorbirilor telefonice interceptate.
Hotărârea pronunțată în cauză a fost
atacată cu apel de inculpații C.D.M. și U.C.A. și Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație si Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași.
Prin apelul procurorului s-a criticat
greșita individualizare a pedepselor stabilite în sarcina inculpaților,
solicitându-se majorarea acestora.
La rândul lor, inculpații au criticat
soluția de condamnare pronunțată în cauză, invocând în acest sens insuficiența
probelor în acuzare.
S-a solicitat achitarea ambilor
inculpați pe temeiul de la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 177 din 15
noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,
a fost admis apelul inculpatului U.C.A. numai în ceea ce privește greșita
individualizare a pedepselor principale, desființată în parte sentința atacată
și, în rejudecare:
A fost descontopită pedeapsa
rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) și
repuse în individualitatea lor pedepsele componente.
A fost redusă la 3 ani și 4 luni
închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului U.C.A. pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (l) din
Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C.
pen. și art. 80 C. pen.
A fost redusă la 3 ani și 10 luni
închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) raportat
la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.
pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen.
Au fost menținute pedepsele
complementare aplicate pe lângă fiecare pedeapsă principală în parte, precum și
dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 8
luni închisoare aplicată inculpatului prin
sentința
penală nr. 1804/ 2009 a Judecătoriei Iași, pedeapsă cu privire la care s-a
dispus
executarea în întregime pe lângă pedepsele stabilite în cauză.
În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34
lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenționate în
pedeapsa cea grea, urmând ca inculpatul U.C.A. să execute pedeapsa de 4 ani și
6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64
lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen. Au fost menținute toate celelalte
dispoziții ale sentinței atacate. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate
de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași și inculpatul C.D.M. împotriva
aceleiași sentințe.
A fost menținută starea de arest a
inculpaților C.D.M. și U.C.A. și dedusă prevenția în continuare de la 05
aprilie 2011 la zi.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță în ceea ce privește
existența faptelor și a vinovăției inculpaților au fost
corect de prima instanță, pe baza unei analize coroborate a probelor
administrate.
De asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională
desfășurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reținute
în sarcina inculpaților realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor
pentru care au fost condamnați.
A fost înlăturată susținerea apărării
privind pretinsa provocare din partea
agenților
statului, reținându-se că activitatea reprezentanților statului nu depășise
cadrul
și limitele prevăzute de lege.
De asemenea, s-a constatat că în speță
nu erau incidente nici dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2002, conform
solicitării inculpatului C.D.M., neexistând dovezi care din care să rezulte că
inculpatul contribuise la identificarea sau prinderea unor persoane implicate
în comiterea de infracțiuni grave.
În ceea ce
privește individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de apel
a constatat că inculpatul U.C.A. era
îndreptățit să obțină un tratament sancționator mai blând, având în vedere
contribuția concretă avută la comiterea faptelor.
Și împotriva acestei decizii, în
termen legal, au declarat recurs inculpații C.D.M. și U.C.A., invocând
incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 9, 10, 12
și 14 C. proc. pen.
În cadrul cazului de casare prevăzut
de art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen., apărarea inculpatului C.D.M. a
susținut că instanțele anterioare au evaluat greșit probele cauzei, stabilind
în mod eronat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de introducere în
tară de droguri de mare risc.
S-a arătat că inculpatul nu a săvârșit
nicio acțiune materială care să se circumscrie laturii obiective a respectivei
infracțiuni, după cum nu există nicio probă care să ateste că inculpatul ar fi
avut cunoștință despre conținutul coletului expediat din China.
Din această perspectivă, s-a susținut
că nu poate fi considerat nici coautor
al
infracțiunii de trafic de droguri, încadrare juridică care implică în mod
necesar
efectuarea cu știință a unor operațiuni de punere în circulație
a drogurilor.
Deopotrivă, a fost invocată
nelegalitatea probelor administrate în cauză, cu referire la reținerea
coletului expediat din China, în intervalul 19 iulie 2010 - 02 august 2010, de
către Biroul Vamal Otopeni, cu nerespectarea dispozițiilor art. 107 – art. 110
C. proc. pen.
Această critică, precum și cea
referitoare la refuzul instanțelor de a proceda la audierea martorului sub
acoperire și a ofițerului de legătură au fost invocate în susținerea cazurilor
de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 9 și 10 C. proc. pen.
S-a arătat că în acest mod, a fost
nesocotită echitatea procedurii judiciare, instanțele nepronunțându-se asupra
unei cereri esențiale pentru inculpat, de natură să-i garanteze drepturile și
să influențeze soluția procesului.
În legătură cu același aspect, s-a
invocat lipsa de consistență a motivelor ce au condus la respingerea cererii,
ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii în sensul art. 385
9
pct. 9 C. proc. pen.
În fine, în subsidiar, s-a solicitat
reindividualizarea pedepselor în considerarea raporturilor de colaborare
existente între inculpat și ofițerul de legătură din cauză, ceea ce în opinia
apărării demonstrează buna conduită anterioară a inculpatului și respectul
pentru protejarea legii penale.
Și în recursul inculpatului U.C.A. a
fost invocată critica circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen., susținându-se că faptele reținute în cauză nu realizează
elementele constitutive ale infracțiunilor de introducere în țară de droguri de
mare risc și trafic de droguri, neexistând probe certe care să confirme că
inculpatul ar fi cunoscut conținutul coletului expediat din China.
În subsidiar, în cadrul cazului de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat
reducerea pedepselor având în vedere circumstanțele personale favorabile ale
inculpatului și posibilitățile largi de reinserție socială ale acestuia.
Examinând cauza în raport de criticile
formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce
urmează:
În cea ce privește fondul cauzei, Înalta
Curte constată că materialul probator administrat în cauză susține în întregime
acuzațiile formulate împotriva inculpaților C.D.M. și U.C.A., activitatea
desfășurată, așa cum a fost ea reținută de ambele instanțe, demonstrând că
inculpații sunt răspunzători de introducerea în țară a drogurilor disimulate în
interiorul coletului expediat din China.
Deși s-a
contestat faptul ca inculpații să fi cunoscut conținutul coletului, precum și
faptul ca inculpatul C.D.M. să fi comandat expedierea
conținutului respectivului colet, Înalta
Curte constată că există suficiente date și probe care atestă că cei doi
inculpați au acționat în baza unei înțelegeri prealabile pentru introducerea
drogurilor în țară, în vederea traficări lor ulterioare.
Este de necontestat că inculpatul C.D.M.
era destinatarul coletului expediat din China, precum și faptul că expedierea
se realizase în baza unei comenzi anterioare din partea inculpatului.
Din înscrisurile depuse la dosar
rezultă că inculpatul a formulat și alte comenzi pentru livrarea unor mărfuri,
coletul în discuție fiindu-i expediat între alte importuri efectuate în aceeași
perioadă de timp.
În această
modalitate, s-a urmărit crearea unei aparențe în ceea ce privește
caracterul licit al operațiunilor
desfășurate de inculpat, după închiderea celor două societăți comerciale în
care inculpatul deținea calitatea de asociat și administrator și care aveau ca
obiect de activitate comercializarea de produse etnobotanice.
În realitate, inculpatul a continuat
să se implice în acțiuni privind punerea în circulație a unor substanțe
interzise, existând în acest sens date și informații obținute de lucrătorii de
poliție cu atribuții pe linia combaterii traficului ilicit de droguri.
Pe baza acestor date și informații
deținute cu privire la persoana inculpatului, la data de 19 iulie 2010, la
Punctul Vamal Otopeni, a fost identificat și reținut coletul expediat din
Republica Chineză.
Pentru stabilirea conținutului
coletului, la data de 20 iulie 2010 s-a procedat la deschiderea acestuia, probele
prelevate și analizate ulterior de L.C.A.P.D. din cadrul D.C.C.A. stabilind că
substanța introdusă în țară conținea mefedronă, drog de mare risc.
Ca urmare, în conformitate cu
dispozițiile art. 20 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri, prin Ordonanța procurorului din 30
iulie 2010 s-a autorizat substituirea totală a cantității de drog din colet cu
sare de bucătărie și efectuarea livrării supravegheate a coletului către
destinatar.
Toate acțiunile întreprinse de
inculpați după primirea coletului în țară demonstrează cu evidență că
inculpații aveau cunoștință despre conținutul
fraudulos
al coletului expediat din China, prin activitățile desfășurate realizându-
se
și conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc
prevăzută de art. l și 2 din Legea nr. 143/2000.
Se reține astfel că cei doi inculpați
au supravegheat de la distanță operațiunea de predare-primire a coletului
efectuată între angajații firmelor de curierat și au abandonat ridicarea
coletului după ce au observat prezența organelor de poliție în parcarea
Centrului comercial F..
Mai apoi, pentru a nu fi identificați,
inculpatul C.D.M. l-a trimis pe martorul C.A. să ridice coletul de la firma de
curierat în ziua următoare, deplasare efectuată împreună cu coinculpatul U.C.A.
După ridicarea pachetului, martorul și
cei doi inculpați s-au întâlnit la locuința martorului și, după verificarea
conținutului coletului, și-au dat seama că acesta conținea sare de bucătărie.
Imediat, inculpatul C.D.M. a transmis
un mesaj unei persoane necunoscute din care rezulta că i se livrase altceva
decât ceea ce comandase și aștepta.
În consecință, caracterul clandestin
al întregii operațiuni desfășurate în vederea ridicării coletului, demonstrează
că inculpații cunoșteau conținutul coletului expediat din China.
În condițiile în care ridicarea
coletului nu implica niciun risc raportat la conținutul acestuia oricare dintre
cei doi inculpați putea să îl preia, fără a fi necesară cooptarea altei persoane,
în caz martorul C.A.
Dimpotrivă, tocmai pentru că
respectivul colet conținea substanțe interzise destinate valorificării lor
ulterioare, inculpații au stabilit să supravegheze de la distanță întregul
traseu al coletului.
Întreaga activitate desfășurată de cei
doi inculpați este confirmată de procesul-verbal de supraveghere operativă
întocmit la data de 2 august 2010, din care rezultă contribuția concretă a
fiecărui inculpat, mijlocul de transport cu care s-au deplasat și itinerariul
parcurs.
Ca atare, având în vedere probele
administrate în cauză, așa cum au fost ele menționate si analizate de
instanțele anterioare, Înalta Curte constată că vinovăția inculpaților C.D.M. și
U.C.A. a fost bine stabilită în cauză, faptele reținute în sarcina inculpaților
primind și o încadrare juridică corespunzătoare.
Tot astfel, Înalta Curte constată că
modalitatea în care a avut loc prelevarea probelor supuse analizei elimină
orice risc cu privire la substituirea substanței existente în interiorul
coletului.
În asemenea situații, pentru a se
asigura identitatea probei ce urmează a fi analizată în laborator, legea obligă
la sigilarea acesteia, în prezența unui reprezentant al societății sau al altei
entități unde a fost identificat bunul.
Or, în speță, prelevarea probelor s-a
realizat în prezența unui reprezentant al biroului vamal, probele ridicate
pentru expertizare fiind sigilate cu sigiliul nr. 320856 fraudulos al coletului
expediat din China, prin activitățile desfășurate realizându-se și conținutul
constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.
l și 2 din Legea nr. 143/2000.
Se reține astfel că cei doi inculpați
au supravegheat de la distanță operațiunea de predare-primire a coletului
efectuată între angajații firmelor de curierat și au abandonat ridicarea
coletului după ce au observat prezența organelor de poliție în parcarea
Centrului comercial F.
Mai apoi, pentru a nu fi identificați,
inculpatul C.D.M. l-a
trimis pe martorul C.A.
să ridice coletul de la firma de curierat în
ziua următoare, deplasare
efectuată împreună cu coinculpatul U.C.A.
După ridicarea pachetului, martorul și
cei doi inculpați s-au întâlnit la
locuința
martorului și, după verificarea conținutului coletului, și-au dat seama că
acesta
conținea sare de bucătărie.
Imediat, inculpatul C.D.M. a transmis
un mesaj unei persoane necunoscute din care rezulta că i se livrase altceva
decât ceea ce comandase și aștepta.
În consecință, caracterul clandestin
al întregii operațiuni desfășurate în vederea ridicării coletului, demonstrează
că inculpații cunoșteau conținutul coletului expediat din China.
În condițiile în care ridicarea
coletului nu implica niciun risc raportat la conținutul acestuia oricare dintre
cei doi inculpați putea să îl preia, fără a fi necesară cooptarea altei
persoane, în caz martorul C.A.
Dimpotrivă, tocmai pentru că
respectivul colet conținea substanțe interzise destinate valorificării lor
ulterioare, inculpații au stabilit să supravegheze de la distanță întregul
traseu al coletului.
Întreaga activitate desfășurată de cei
doi inculpați este confirmată de procesul-verbal de supraveghere operativă
întocmit la data de 2 august 2010, din care rezultă contribuția concretă a
fiecărui inculpat, mijlocul de transport cu care s-au deplasat și itinerariul
parcurs.
Ca atare, având în vedere probele
administrate în cauză, așa cum au fost ele menționate si analizate de
instanțele anterioare, Înalta Curte constată că vinovăția inculpaților C.D.M. și
U.C.A. a fost bine stabilită în cauză, faptele reținute în sarcina inculpaților
primind și o încadrare juridică corespunzătoare.
Tot astfel, Înalta Curte constată că
modalitatea în care a avut loc prelevarea probelor supuse analizei elimină
orice risc cu privire la substituirea substanței existente în interiorul
coletului.
În asemenea situații, pentru a se
asigura identitatea probei ce urmează a fi analizată în laborator, legea obligă
la sigilarea acesteia, în prezența unui reprezentant al societății sau al altei
entități unde a fost identificat bunul.
Or, în speță, prelevarea probelor s-a
realizat în prezența unui reprezentant al biroului vamal, probele ridicate
pentru expertizare fiind sigilate cu sigiliul nr. 320856 C.A. împotriva
deciziei penale nr. 177 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția
penală și pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 385
17
alin.
(4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., va deduce
prevenția în cauză pentru ambii inculpați de la 3 august 2010 la 18 iunie 2012.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații C.D.M. și U.C.A. împotriva deciziei penale nr. 177 din
15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Deduce prevenția în cauză pentru
inculpații C.D.M. și U.C.A. de la 3 august 2010 la 18 iunie 2012.
Obligă recurentul inculpat C.D.M. la
plata sumei 475 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de 75 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la
prezentarea avocatului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul inculpat U.C.A. la
plata sumei 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de 300 lei
reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se avansează din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18
iunie 2012.