ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 391 din 1 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.

13768/121/2010, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen., a fost condamnat inculpatul C.C.R. la pedeapsa închisorii în cuantum de 5

ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă

continuată. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., precum și la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5

ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 3 ani pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de introducere în

țară de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76

alin. (1) lit. e) C. pen. în referire la art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare

pentru deținere de droguri de risc pentru consum propriu. În conformitate cu

dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.C.R. va

executa pedeapsa cea mai grea, aceea a închisorii de 5 ani, sporită la 6 ani și

6 luni închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. precum și la art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul S.I.

la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 9 luni precum și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În baza

art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în referire

la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. precum și la art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat

la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 9 luni precum și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea

complicității la infracțiunea de introducere în țară a drogurilor de mare risc.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul

S.I. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 9 luni închisoare,

sporită la 5 ani și 4 luni închisoare precum și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În

baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. în referire la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 7

ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani

după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de

introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

referire la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul C.V.R. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani

precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în

formă continuată. L-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani

închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc în formă continuată prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 74 alin. (1) lit. a)

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu referire la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de

droguri de risc. În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., inculpatul C.V.R. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani

închisoare, sporită la 5 ani și 5 luni închisoare precum și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpaților mai sus menționați

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepselor

principale aplicate. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest

a inculpaților C.V.R., C.C.R. și S.I., iar în conformitate cu dispozițiile art.

88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate acestora perioadele executate în

stare de reținere și arest preventiv începând cu 17 noiembrie 2010 la zi. A

constatat că față de inculpatul C.A. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă

prin încheierea de ședință din 17 februarie 2011 a Tribunalului Galați,

emițându-se mandatul de arestare preventivă din 17 februarie 2011.

În temeiul

dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. cu referire la art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a cantității de 14 gr.

cocaină depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - S.C.J.O. În temeiul

art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpații mai sus

menționați a probelor biologice, după rămânerea definitivă a hotărârii, în

vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul național de date

genetice Judiciare. În temeiul art. 189 C. proc. pen., suma de 300 lei,

reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în cauză pentru

inculpatul S.I., s-a dispus a fi avansată baroului de avocați Galați din fondul

Ministrului Justiției. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat

pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 2000

lei, în privința inculpatului S.I. suma înglobând și onorariul apărătorului

desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța

această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: Prin

rechizitoriul cu nr. 170/D//P/2010, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – S.T.G. și înregistrat la această

instanță sub nr. 13768/121/2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de

arest a inculpaților C.V.R. (pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor

de trafic de droguri de risc în formă continuată, trafic de droguri de mare

risc în formă continuată și introducere în țară de droguri de risc prevăzute de

dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ambele

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de art. 3 alin. (1) din

același act normativ) C.C.R. (pentru săvârșirea în concurs real a

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, instigare

la introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată și deținere

de droguri de risc pentru consum propriu prevăzute de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000) și S.I. (pentru

săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc

în formă continuată și complicitate la introducere în țară de droguri de mare

risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 26 C. pen. raportat la

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000). Prin același act de sesizare s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.A. pentru săvârșirea

infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată

prevăzute de dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și, totodată, sesizarea instanței de judecată în

conformitate cu prevederile art. 267 C. proc. pen., cu propunerea de luare a

măsurii de arest preventiv pe o durată de 30 zile astfel încât, față de acesta,

prin încheierea de ședință din 17 februarie 2011 Tribunalul Galați a dispus

arestarea preventivă în lipsă pe o perioadă de 30 zile cu începere de la data

punerii în executare a mandatului pentru infracțiunea menționată.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut următoarele:Inculpații

C.V.R., C.C.R. și C.A. sunt frați, ultimul dintre aceștia fiind stabilit de la

începutul lunii septembrie 2010 în Spania, în localitatea Murcia. La rândul lor

cei trei inculpați sunt buni prieteni cu inculpatul S.I., locuind pe anumite perioade

în locuința acestuia. Atât inculpații C.V.R. cât și inculpatul C.C.R. au

călătorit anterior în Spania, iar ulterior l-au vizitat pe inculpatul C.A. Cu

aceste ocazii cei trei inculpați au consumat atât droguri de risc cât și

droguri de mare risc constatând că acestea avea prețuri mult inferioare celor

practicate în România pentru aceste substanțe. în aceste circumstanțe

inculpații C.V.R. și C.C.R. au luat separat decizia de a introduce în România

diferite cantități de droguri pe care apoi să le valorifice, obținând profituri

din diferența dintre prețul de achiziție al acestora din Spania și prețul de

valorificare a acestora în România. Cei doi au decis să-l determine pe

inculpatul C.A. să procure din Spania cantitățile de drog pe care apoi să le

expedieze prin intermediul serviciilor de coletărie spre România, de unde

aceștia urmau să le preia și apoi să le valorifice. La data de 26 august 2010,

organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpații

C.V.R., C.C.R. și C.A. dețin cantități de cocaină, provenită din Spania, pe

care intenționează să o valorifice pe raza municipiului Galați. Prin ordonanța

din 26 august 2010 s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului acoperit

M.I., acesta fiind autorizat să procure droguri de risc și droguri de mare risc

de la inculpații C.V.R., C.C.R. și C.A. La data de 26 august 2010,

investigatorul acoperit s-a întâlnit, pe raza municipiului Galați, cu

inculpatul C.V.R., acesta oferindu-i spre vânzare doze de cocaină cu masele de

0,5 grame și respectiv un gram la prețurile de 50 euro/doză și respectiv 100

euro/doză. Cu această ocazie inculpatul i-a vândut investigatorului acoperit o

doză de substanță pulverulentă de culoare albă, despre care i-a spus că are

masa de un gram pentru care a pretins și primit suma de 100 de euro. Totodată

inculpatul C.V.R. i-a spus investigatorului acoperit M.I. faptul că mai deținea

la locuința sa și alte doze de cocaină din care îi putea vinde dacă acesta era

interesat. S-a procedat la testarea substanței pulverulente de culoare albă

achiziționată de la inculpatul C.V.R. cu testerul dedicat identificării

cocainei, reactivii acesteia indicând existenta cocainei în substanța vândută.

Ulterior, substanța a fost supusă unei constatări tehnico-științifice

fizico-chimice stabilindu-se că are masa netă de 0,6 grame și că este

constituită din cocaină, fenacetină, cafeina și teracaină. Cocaina este

înscrisă ca drog de mare risc în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000.

Cantitatea de 0,4 grame de cocaină în amestec cu fenacetină, cafeina și

teracaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de

corpuri delicte a I.G.P.R. – D.G.C.J.S.E.O. În paralel s-a procedat la

interceptarea și înregistrarea comunicațiilor telefonice purtate de inculpatul

C.V.R., în baza autorizației din 27 august 2010 emisă de Tribunalul Galați în

dosarul nr. 8531/121/2010, și a cărei valabilitate a fost prelungită cu încă 30

de zile, prin încheierea de ședință cu același număr din 24 septembrie 2010,

comunicațiile purtate de acesta confirmând pe deplin preocupările pe linia

traficului de droguri. Elocvente sunt comunicațiile telefonice purtate de acest

inculpat la 3 august 2010, 1 septembrie 2010, 3 septembrie 2010, 4 septembrie

2010 (când inculpatul a fost informat de existența în Clubul P. din Galați a

unor cetățeni englezi care caută prafuri); de asemenea, comunicațiile

telefonice purtate de inculpatul S.I. despre modalitatea de vânzare a unei doze

de cocaină din data de 5 septembrie 2010 precum și discuția cu inculpatul C.A.

din Spania, în sistem roaming, din data de 9 septembrie 2010, ultimul

informându-se despre „piața de desfacere a drogurilor". În ziua de 28

septembrie 2010, inculpatul C.C.R. a recepționat, la sediul SC C. SRL Galați,

un colet expediat din Spania de inculpatul C.A. și în care se aflau disimulate

cele 50 de doze de cocaină. Inculpatul C.C.R. s-a deplasat cu coletul la

locuința inculpatului S.I. din municipiul Galați, în imediata apropiere a

sediului SC C. SRL Galați. Cei doi inculpați au desfăcut coletul din care au

luat dozele de cocaină, acestea fiind ascunse în camera ocupată de inculpatul

S.I.

Ulterior, inculpatul

C.C.R. a predat fratelui său, inculpatul C.V.R. cantitatea de droguri pe care

acesta o „comandase", după care împreună cu inculpatul S.I. s-a ocupat de

valorificarea restului dozelor livrate din Spania de inculpatul C.A. La scurt

timp după primirea coletului în care se afla cantitatea de cocaină, respectiv

în data de 28 septembrie 2010, în jurul orelor 23.00, investigatorul acoperit

M.I. s-a întâlnit pe raza municipiului Galați cu inculpatul C.C.R., acesta din

urmă oferindu-i spre vânzare, contra sumei de 100 euro, două doze de substanță

pulverulentă solidificată de culoare albă despre care i-a spus că au fiecare

masa de 0,5 grame și că sunt constituite din cocaină. Având în vedere

autorizația din 26 august 2010 investigatorul a achiziționat cele două doze

oferite de inculpat, plătindu-i acestuia suma pretinsă fiind supuse unei

testări preliminare, testerul reacționând pozitiv pentru cocaină. Cele două

doze de substanță pulverulentă solidificată de culoare albă au fost supuse unei

constatări tehnico-științifice fizico-chimice stabilindu-se că au masa netă de

0,7 grame și că sunt constituite din cocaină, fenacetină, cafeina și teracaină.

Cocaina este înscrisă ca drog de mare risc în Tabelul anexă nr. II al Legii nr.

143/2000. Cantitatea de 0,5 grame de cocaină în amestec cu fenacetină, cafeina

și teracaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de

corpuri delicte a I.G.P.R. – D.G.C.J.S.E.O. La rândul său inculpatul C.V.R. s-a

preocupat de valorificarea dozelor de drog ce-i reveniseră, conform

înțelegerii. În cauză s-a procedat la interceptarea și înregistrarea

comunicațiilor telefonice purtate de inculpatul C.C.R., în baza autorizației

din 01 octombrie 2010 emisă de Tribunalul Galați în dosarul nr. 9940/121/2010,

și a cărei valabilitate a fost prelungită cu încă 30 de zile, prin încheierea

de ședință cu același număr din 27 octombrie 2010, comunicațiile purtate de

acesta confirmând pe deplin preocupările pe linia traficului de droguri.

Astfel, în ziua de 04 octombrie 2010, la ora 23:02:51, inculpatul C.C.R. a fost

apelat de inculpatul C.A. (aparținând unui operator de telefonie spaniol),

acesta interesându-se dacă fratele său reușise să vândă întreaga cantitate de

cocaină pe care i-o trimisese, stabilind ca inculpatul C.C.R. să-i trimită suma

de 7.500 lei în echivalent în euro în vederea achiziționării unui nou lot de

cocaină, 2.500 lei urmând să-i rămână acestuia drept profit ce urma a fi

expediat din Spania în România tot prin intermediul firmei de transport

internațional C. În jurul datei de 15 octombrie 2010. În ziua de 13 octombrie

2010, la ora 04:57:52, inculpatul C.C.R., i-a expediat inculpatului C.A.

(operator de telefonie din Spania) un mesaj prin care îl anunța că îi va

trimite suma de 1.400 de euro și că terminase de vândut cantitatea de cocaină

pe care acesta i-o trimisese anterior, SMS - ul având conținut: A. iti pun 1400

k am mai intrat si eu in niște bani k ma operez joi akum suna-ma mai si vb pa

pa sa terminat lumânarea aia parfumata.

S-a precizat că

expresia "lumânare parfumată" folosită de inculpatul C.C.R. este

deosebit de edificatoare, în condițiile în care cele 39 doze găsite în data de

16 noiembrie 2010 în coletul expediat din Spania de inculpatul C.A. erau

ascunse tocmai în carcasa ceramică a unei lumânări parfumate. Existând indicii

cu privire la faptul că inculpatul C.A. expediase, din Spania, un colet către

inculpatul S.I. în care se afla disimulată o cantitate de cocaină, colet care

trebuia predat ulterior către inculpatul C.C.R. la data de 16 noiembrie 2010

s-a procedat la organizarea prinderii în flagrant a celor doi inculpați prin

dispunerea dispozitivului operativ în zona de parcare a autocarelor SC C. SRL Galați.

În jurul orei 19.00, la sediul SC C. SRL Galați s-a prezentat inculpatul S.I.

care a solicitat lucrătorilor acestei societăți predarea coletului care îi

fusese eliberat din Spania de inculpatul C.A. și în care se afla disimulată

cantitatea de cocaină. După ce lucrătorul SC C. SRL Galați i-a predat coletul

inculpatului S.I. s-a procedat la imobilizarea acestuia de către membrii

echipei operative, care au procedat la verificarea conținutului coletului. Cu

această ocazie în interiorul coletului a fost identificată o lumânare

ornamentală parfumată ce avea practicat un orificiu în care fuseseră ascunse un

număr de 39 de doze de substanță pulverulentă de culoare albă, care au fost

ridicate în vederea continuării cercetărilor. Substanța găsită în cele 39 de

doze a fost supusă unei constatări tehnico-științifice fizico-chimice

stabilindu-se că avea masa netă de 13,3 grame fiind constituită din cocaină,

cafeina, lavemisole și tetracaina.Cocaina este înscrisă ca drog de mare risc în

Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000. Cantitatea de 13,1 grame de cocaină

în amestec cu cafeina, lavemisole și tetracaina rămasă în urma analizelor de

laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. –

D.G.C.J.S.E.O. Prima instanță a reținut că situația faptică mai sus descrisă

este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă Procesele verbale de

redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice purtate de inculpați la

datele mai sus menționate; cele trei rapoarte de constatare tehnico-științifică

asupra substanțelor procurate de la inculpați; procesul verbal încheiat la 16

noiembrie 2010 relevând prinderea în flagrant a inculpatului S.I.; declarațiile

martorilor B.C. și C.A.S. precum și declarațiile inculpaților C.C.R., C.V.R. și

S.I.

Instanța de fond a arătat

că susținerile inculpatului C.V.R. in sensul că nu-și asumă comiterea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată reținută în

sarcina sa prin acrul de sesizare (că nu a deținut și nu a vândut vreo

cantitate de cocaină ci doar substanțe etnobotanice) sunt contrazise de

probatoriile mai sus menționate și, în mod deosebit de declarația martorului

B.C., care arată în mod clar: „am cumpărat de la fiecare dintre ei, și mă refer

la cei doi frați, de câte două ori doze de cocaină ambalate în folie de plastic

la jumătate de gram fiecare; le-am plătit de fiecare dată 50 de euro/doză..

precizez că primele doze de cocaină au fost cumpărate de la C.V.R. în luna

septembrie anul 2010."

Declarațiile

martorilor P.A., S.M. și U.C., audiați în prelungirea probatoriului la

solicitarea apărării pentru inculpatul C.V.R. (martori care au arătat

invariabil că îi cunosc de mult timp pe frații C., aceștia neoferindu-le spre

vânzare decât produse etnobotanice) au fost apreciate de către prima instanță

prin prisma relațiilor de prietenie ale acestora cu inculpații în cauză. S-a

considerat astfel ca fiind neîntemeiată cererea inculpatului C.V.R. privind

achitarea sa în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) în referire art. 10 lit.

c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru considerentele mai

sus arătate, s-a apreciat pe deplin dovedită vinovăția inculpaților C.V.R.,

C.C.R., C.A. și S.I. în privința infracțiunilor ce le-au fost reținute în

sarcină. Prima instanță a reținut că în drept, activitatea desfășurată de

inculpatul C.V.R., mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, trafic de

droguri de mare risc în formă continuată și introducere în țară de droguri de

risc, toate săvârșite în concurs real, prevăzute de dispozițiile art. 2 alin.

(1), art. 2 alin. (2), respectiv art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., în privința primelor două.

Activitatea inculpatului C.C.R., reținută mai sus întrunește în drept

elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în

formă continuată, instigare la introducere în țară de droguri de mare risc în

formă continuată și deținere droguri de risc pentru consum propriu, săvârșite

în concurs real și prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen., raportat la art.

3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

respectiv de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Activitatea

inculpatului S.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de

trafic de droguri de mare risc în formă continuată (art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) și complicitate la

introducerea în țară a drogurilor de mare risc (prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000), de asemenea săvârșite în

concurs real, iar fapta inculpatului C.A. care, fără drept, începând cu luna

septembrie 2010, prin acțiuni repetate și în baza aceleiași hotărâri

infracționale, la instigarea inculpatului C.C.R., a trimis din Spania în

România două colete conținând doze de cocaină-drog de mare risc înscris în

tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000 întrunește elementele constitutive

ale unei infracțiuni de introducere în țară de droguri de mare risc în formă

continuată prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

și dozarea sancțiunilor ce au fost aplicate, au fost avute în vedere gradul de

pericol social al faptelor penale corelativ cu elementele ce caracterizează

persoana fiecărui inculpat; astfel, în discuție sunt aduse infracțiuni de o

gravitate deosebită reliefată în principal de relațiile sociale lezate,

infracțiuni cu profunde conotații sociale și economice care au luat amploarea

unui fenomen național. S-a reținut că pe de altă parte toți inculpații se află

la primul conflict cu legea penală așa cum relevă fișele de cazier judiciar ale

acestora. În consecință au fost aplicate inculpaților în cauză pentru

infracțiunile săvârșite pedepse ale închisorii într-un cuantum situat sub

limitele minime de pedeapsă stabilite prin textele legale incriminatoare urmare

a reținerii în favoarea acestora a circumstanței atenuante judiciare prevăzute

de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. avându-se în vedere și

înscrisurile în circumstanțiere aflate la dosar. Totodată, în privința

inculpaților C.C.R. și S.I. și-au găsit eficiența și dispozițiile legale

procedurale prevăzute de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. În

considerarea declarațiilor acestora aflate la dosar instanță. De asemenea,

avându-se în vedere dispozițiile art. 65 C. pen., precum și conținutul juridic

al tuturor infracțiunilor obiect al cauzei-cu excepția infracțiunii de deținere

de droguri de risc pentru consum propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 reținută în sarcina inculpatului C.C.R. a fost aplicată, corelativ

fiecărei infracțiuni și câte o pedeapsă complementară.

Infracțiunile

reținute în sarcina inculpaților C.V.R., C.C.R. și S.I. fiind comise în concurs

real, în privința fiecăruia și-au găsit aplicarea și dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., apreciind

că eficiența pedepselor aplicate în cauză pentru asemenea activitate

infracțională nu poate fi atinsă decât prin executare efectivă, a fost aplicată

fiecăruia dintre cei patru inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepselor principale aplicate.

În cauză inculpații

C.V.R., C.C.R. și S.I. au fost cercetați în stare de reținere și arest

preventiv începând cu data de 17 noiembrie 2010 astfel încât, față de aceștia,

raportat și la natura sancțiunilor aplicate, a fost menținută starea de arest

și au fost deduse perioadele executate sub imperiul măsurilor preventive

începând cu această dată în conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen.

și art. 88 C. pen.

S-a constatat

totodată, că față de inculpatul C.A. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă

la data de 17 februarie 2011 fiind emis mandatul de arestare preventivă din 17

februarie 2011. În conformitate cu art. 118 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu

referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea

specială a cantității de 14 gr. cocaină depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- S.C.J.O., iar în temeiul art. 189 și art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,

s-a dispus cu privire la cheltuielile judiciare în cauză.

Totodată, s-a dispus

prelevarea de la inculpații mai sus menționați, după rămânerea definitivă a

prezentei, probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice ale

acestora în S.N.D.G.J.

Împotriva acestei

sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație

și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T.G. și inculpații C.V.R., C.C.R., C.A. și S.I.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T. – S.T.G. a apreciat sentința

penală apelată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor

aplicate inculpaților C.V.R., C.C.R., C.A. și S.I. S-a arătat că infracțiunile

pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt sancționate sever,

respectiv cu închisoarea de la 15 la 25 ani închisoare și interzicerea unor

drepturi, de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi, de la

3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, respectiv de la 6 luni la 2ani sau

amendă, și chiar în condițiile aplicării prevederilor art. 320

1

C.

proc. pen., limitele de pedeapsă pentru aceste infracțiuni sunt mari. Având în

vedere împrejurările concrete în care s-au comis infracțiunile, gradul de

pericol social al faptelor comise, raportat la limitele de pedeapsă,s-a

apreciat că sancțiunile aplicate inculpaților de către instanță sunt

netemeinice. S-a susținut că, pe de altă parte, cantitatea mare de cocaină

(peste 15 grame) introdusă pe teritoriul țării de către inculpați în vederea

comercializării, și ulterior vânzarea acesteia reprezintă altă coordonată ce

trebuie avută în vedere de instanță la individualizarea pedepselor. S-a

apreciat că reținerea de către instanța de fond, în condițiile reducerii

limitelor de pedeapsă urmare aplicării prevederilor art. 320

1

C.

proc. pen., a circumstanței atenuante constând în lipsa antecedentelor penale

nu se justifică. Această împrejurare poate constitui circumstanță atenuată,

însă numai raportat la celelalte date ale cauzei, cum ar fi natura și gradul de

pericol social al infracțiunilor, scopul sau mobilul, urmările acestora și

care, analizate, să formeze convingerea că prin reducerea pedepselor sub

minimul legal special, scopul acesteia poate fi realizat. S-a arătat că în

cauză, datele la care se raportează împrejurarea apreciată în favoarea

inculpaților nu susțin considerarea acesteia din urmă ca circumstanță

atenuantă, fiind cert că scopul, de prevenire generală și specială a săvârșirii

de noi infracțiuni, nu poate fi realizat decât prin aplicarea acesteia între

limitele legale speciale.

S-a susținut că

împrejurarea constând în buna conduită a inculpaților înainte de săvârșirea

infracțiunilor, în modalitatea arătată de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.,

urmează a fi luată în considerare la aplicarea pedepselor între limitele

prevăzute de lege, sens în care a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 74

și 76 C. pen. Totodată, în condițiile în care față de inculpații C.C.R. și S.I.

sunt aplicabile prevederile art. 320

1

C. proc. pen., și deci

limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, s-a apreciat că există o vădită

disproporție între pedepsele de 5 ani închisoare, respectiv 4 ani și 9 luni

închisoare, aplicate acestor doi inculpați, pentru infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc și pedeapsa aplicată inculpatului C.V.R. pentru aceeași

infracțiune de trafic de droguri de mare risc, și anume de 5 ani închisoare.

S-a precizat, de

asemenea, că inculpatul C.V.R. a adoptat o atitudine nesinceră, și, în

încercarea de a-și minimaliza activitatea infracțională a susținut că nu a

deținut și nu a vândut vreo cantitate de cocaină ci doar substanțe etnobotanice

și că ar fi introdus în țară drogurile de risc doar pentru consum propriu.

S-a susținut că o

asemenea atitudine coroborată cu împrejurarea că inculpatul C.A. s-a sustras de

la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească este de natură a

accentua periculozitatea inculpaților și în consecință de a le aplica pedepse

într-un cuantum mult mai ridicat decât cel avut în vedere de instanța de fond.

Inculpatul C.V.R. a

apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică, solicitând achitarea sa

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/3000, susținând că fără a avea vreo legătură

cu frații săi, s-a ocupat de produsele etnobotanice și nu s-a ocupat de

transportarea cocainei, spunându-le fraților săi să nu se ocupe cu așa ceva.

Inculpatul C.V.R. a susținut că inculpatul C.C.R. s-a raliat cu inculpatul

S.I., au primit cele două colete fără ca el să fie în această relație și să

împartă cu ei ce obțineau pe produsele trimise de C.A. Acesta a susținut totodată,

că materialul probator administrat în cauză, în apărarea inculpaților, se

bazează pe declarațiile unor martori, care nu sunt prieteni cu inculpații,

aceștia fiind identificați din desfășurătorul convorbirilor telefonice, fiind

audiați nemijlocit în fața instanței de judecată. Aceștia au arătat că au dat

inculpatului C.V.R. produse etnobotanice, pe care acesta le vindea la

suprapreț, obținând un câștig. Inculpatul C.V.R. a arătat că există o confuzie

cu privire la persoana care a luat legătura cu investigatorul sub acoperire -

fiind vorba despre fratele său C.C.R., la locuința acestuia din urmă

efectuându-se și percheziția domiciliară. Inculpatul a susținut că a recunoscut

faptul că a adus o bucățică de hașiș, pe care i-a dat-o unui prieten, fără a solicita

vreo sumă de bani. Inculpatul C.V.R. a apreciat sentința penală apelată ca

fiind netemeinică și sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate. Inculpatul

C.V.R. a solicitat audierea martorului B.C., martor care a fost audiat doar în

faza de urmărire penală, în fața instanței de fond dându-se eficiență

dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la acest martor,

probă admisă de instanța de apel. Deși martorul B.C. a fost legal citat și s-a

dispus aducerea acestuia cu mandat pentru a fi audiat în fața instanței de

apel, audierea acestuia nu a fost posibilă, din actele de căutare întocmite în

cauză rezultând că este plecat în Italia unde lucrează în construcții.

Inculpatul C.C.R. a

apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică, pedeapsa rezultantă

aplicată de instanța de fond fiind prea mare. Având în vedere atitudinea

sinceră, comportarea exemplară avută anterior comiterii faptelor, faptul că are

studii și a încercat să desfășoare o activitate utilă, a fost angajat și

provine dintr-o familie modestă, a solicitat reducerea pedepsei în limitele

permise de dispozițiilor art. 76 C. pen.

Inculpatul C.A. a

apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului

pedepsei aplicate,pe care o consideră prea mare. A susținut că a fost instigat

să săvârșească infracțiunea dedusă judecății de către frații săi, avea un

serviciu, desfășura o activitate utilă și era apreciat.

Inculpatul S.I. a

apreciat, de asemenea, sentința penală apelată ca fiind netemeinică, susținând

că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare, raportat la incidența

în cauză a dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. A arătat

că deși instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. și a redus pedepsele aplicate, nu a dat eficiență în

mod corespunzător acestei circumstanțe atenuante.

Inculpatul S.I. a

susținut că nu a fost inițiatorul faptelor ci doar a acceptat comiterea

acestora pentru a câștiga într-un mod facil sume de bani, solicitând să se țină

cont și de vârstă, precum și de faptul că activitatea infracțională s-a

desfășurat într-un interval scurt de timp, astfel încât să i se aplice pedepse

într-un cuantum mai redus.

Apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.-

S.T.G. s-a apreciat că este fondat.

Apelurile declarate

de inculpații C.V.R., C.C.R., C.A. și S.I. s-a apreciat că sunt nefondate și au

fost respinse, pentru considerentele ce s-au arătat în continuare.

Analizând cauza, prin

prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371

alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este

netemeinică în privința pedepselor aplicate inculpaților C.V.R. și C.A.

Instanța de fond, analizând și coroborând probele administrate în cauză, atât

în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească și ținând

cont de poziția procesuală a inculpaților C.C.R. și S.I., care au declarat că

recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și au

solicitat a judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, conform art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., a

stabilit o corectă situație de fapt dând faptelor reținute în sarcina

inculpaților C.V.R., C.C.R., C.A. și S.I., încadrarea juridică corespunzătoare.

Cererea inculpatului

C.V.R. de a se dispune achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nu a

putut fi admisă, pentru considerentele arătate în continuare. Inculpatul

C.V.R., audiat atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare

judecătorească a negat comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Potrivit art. 69 C.

proc. pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul

procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt

coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente

în cauză. În prezenta cauză, declarațiile inculpatului au fost contrazise de

probele administrate în cauză, contrar dispozițiilor art. 69 C. proc. pen. Din

procesul-verbal întocmit de investigatorul acoperit M.I. rezultă că la data de

26 august 2010 acesta s-a întâlnit pe raza municipiului Galați cu inculpatul

C.V.R., acesta oferindu-i spre vânzare doze de cocaină cu masele de 0,5 gr.,

respectiv un gram, la prețurile de 50 euro/doză și respectiv 100 euro/doza.

Totodată, inculpatul C.V.R. i-a spus investigatorului acoperit M.I., faptul că

mai deține la locuința sa și alte doze de cocaină din care îi putea vinde dacă

acesta era interesat. Susținerile inculpatului C.V.R. că acesta ar fi fost

confundat cu fratele său C.C.R. au fost contrazise de procesele-verbale

întocmite de investigatorul acoperit, acesta identificându-i pe ambii

inculpați, atât după nume cât și după porecle și întâlnindu-se la date diferite

cu fiecare dintre aceștia.

Comiterea de către

inculpatul C.V.R. a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc a rezultat

și din convorbirile telefonice avute de acesta, legal interceptate în cauză.

În acest sens,

edificatoare au fost apreciate a fi convorbirile telefonice purtate de acest

inculpat la 03 august 2010, 01 septembrie 2010, 03 septembrie 2010, 04

septembrie 2010 (când inculpatul a fost informat de existența în clubul P. din

Galați a unor cetățeni englezi care caută prafuri); de asemenea, convorbirile

telefonice purtate de inculpatul S.I. despre modalitatea de vânzare a unor doze

de cocaină în data de 05 septembrie 2010 precum și discuția cu inculpatul C.A.

din Spania, în sistem roaming, din data de 09 septembrie 2010, ultimul

informându-se despre „piața de desfacere a drogurilor". Probele mai sus

menționate s-au coroborat cu declarațiile date în cursul urmăririi penale de

către inculpatul C.C.R., în faza de cercetare judecătorească acest inculpat

declarând că recunoaște faptele comise și este de acord ca judecata să se

desfășoare conform procedurii instituite de art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel, acesta a declarat că după ce a vândut întreaga cantitate de cocaină

primită din Spania de la fratele său C.A., i-a cerut acestuia să-i mai facă

rost de o altă cantitate, trimițându-i suma de 1.400 euro prin fratele său

C.V.R. De asemenea, acesta a precizat că avea clienți separați de cei ai

inculpatului C.V.R., și „marfa" pe care o vindea era separată de a

acestuia. Susținerile inculpatului C.V.R., că referirile din conținutul

convorbirilor telefonice interceptate, de genul „tricouri", „ochelari"

erau cu privire la vânzarea de produse etnobotanice au fost contrazise de

declarațiile inculpatului S.I., acesta arătând în declarațiile date în faza de

urmărire penală că doar discuțiile legate de cocaină decurgeau în termeni

codificați în timp ca cele referitoare la etnobotanice erau numite în mod

direct spice-uri. Și acest inculpat a urmat în faza de cercetare judecătorească

procedura instituită de art. 320

1

C. proc. pen. În privința

declarațiilor date în faza de cercetare judecătorească de către martorii P.A.,

S.M. și U.C., în mod corect instanța de fond nu Ie-a dat eficiență. Susținerile

acestor martori în sensul că inculpatul C.V.R. Ie-a oferit spre vânzare doar

produse etnobotanice, în raport de ansamblu probelor administrate mai sus

descrise, apar ca fiind irelevante.

Totodată,

declarațiile acestora în sensul că inculpatul C.V.R. nu este consumator de

droguri au fost contrazise de declarația inculpatului însuși, astfel încât

sinceritatea celor susținute de acești martori poate fi pusă la îndoială.

Cu privire la declarațiile

martorului B.C., care audiat fiind în faza de urmărire penală a susținut că a

cumpărat de la inculpații C.V.R. și C.C.R., de la fiecare dintre ei, câte 2

doze de cocaină ambalată în folie de plastic, la jumătate de gram fiecare,

plătind câte 50 euro pentru o doză, în septembrie 2010, s-a dat eficiență

acestora având în vedere că se coroborează cu probele administrate în cauză mai

sus prezentate, audierea acestuia nefiind posibilă în faza de cercetare

judecătorească și în apel, dându-se eficiență dispozițiilor art. 327 alin. (3)

C. proc. pen. Susținerea inculpatului C.V.R. că declarația acestui martor este

singura probă care îl incriminează și neputând și audiat nemijlocit în instanță

nu i se poate da eficiență, fiind apreciată ca neîntemeiată. Astfel cum s-a

arătat, declarația martorului B.C. dată în cursul urmăririi penale nu este

singura probă administrată în cauză prin care s-a dovedit comiterea de către

acest inculpat a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, probele care

dovedesc acest fapt fiind cele mai sus prezentate, respectiv procesele-verbale

întocmite de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare

tehnico-științifică aspra substanțelor procurate de la inculpat,

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat,

declarațiile inculpaților C.C.R. și S.I. Față de situația prezentată, cererea

inculpatului C.V.R. de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în

referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri

de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nu a fost

admisă. Cererile formulate de inculpații apelanți C.V.R., C.C.R., S.I. și C.A.,

de reducere a pedepselor aplicate de către instanța de fond nu au putut fi

admise.

În privința

inculpaților C.C.R. și S.I., instanța de fond a realizat o justă

individualizare a pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, în

conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea

acestora  circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., pedepsele aplicate fiind sub limita minimă prevăzută de lege,

ținând cont și de incidența dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. Curtea a apreciat că, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor

reținute în sarcina inculpaților C.C.R. și S.I., la perseverența infracțională,

precum și la urmarea produsă, aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus nu

ar fi în măsură să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Instanța de fond a individualizat corect și pedepsele stabilite inculpatului

C.V.R. pentru infracțiunile deduse judecății, reținând în favoarea acestuia

circumstanța atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen., stabilind pedepse sub minimul special prevăzut de lege, reducerea

acestora în apel neimpunându-se având în vedere gravitatea faptelor comise dar

și atitudinea procesuală a inculpatului. Sentința penală apelată s-a apreciat

că este netemeinică din perspectiva cuantumului pedepsei rezultante aplicate

inculpatului C.V.R. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea a trei infracțiuni, respectiv cele prevăzute de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen. Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de

individualizare a răspunderii penale pentru o singură infracțiune, care se află

în pluralitatea de infracțiuni săvârșită de inculpat, făcându-se abstracție de

existența celorlalte infracțiuni. Aplicarea pedepsei reprezintă o etapă

ulterioară stabilirii pedepsei concrete pentru fiecare infracțiune, când,

apreciindu-se ansamblul activității infracționale a inculpatului, se aplică,

adică se dă spre executare o pedeapsă pentru întreg ansamblul, care reflectă de

data aceasta pericolul social reieșit din comiterea infracțiunilor concurente.

În cauză, gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina

inculpatului, natura și importanța valorii sociale lezate, acest gen de

infracțiuni, de o amploare deosebită, aducând atingere uneia dintre cele mai

importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică,

perseverența infracțională a inculpatului dar și atitudinea procesuală adoptată

de acesta, impun aplicarea unei pedepse rezultante într-un cuantum sporit, care

să reflecte pericolul social reieșit din comiterea infracțiunilor concurente.

Față de

considerentele expuse, cererea inculpatului C.V.R. de reducere a cuantumului

pedepselor aplicate de către instanța de fond nu a putut fi admisă. Sentința

penală apelată s-a apreciat că este netemeinică și sub aspectul pedepsei

aplicate inculpatului C.A., dându-se o eficiență sporită circumstanței

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în raport

de gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului și de atitudinea

procesuală adoptată, acesta sustrăgându-se atât urmăririi penale cât și fazei

de cercetare judecătorească, scopul pedepsei putând fi atins prin aplicarea

unei pedepse într-un cuantum sporit. Având în vedere considerentele expuse,

cererea formulată de inculpat, de reducere a pedepsei aplicate nu a putut fi admisă.

În raport de situația expusă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a

fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T.G. și s-a dispus desființarea în parte a

sentinței penale apelate, numai cu privire la inculpații C.V.R. și C.A.

În rejudecare, s-a

dispus majorarea de la 5 ani și 5 luni închisoare la 7 ani închisoare a

pedepsei rezultante principale aplicată inculpatului C.V.R. și majorarea de la

7 ani la 8 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului C.A.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații C.V.R., C.C.R. și C.A.

criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele de

recurs susținute oral de apărătorii desemnați din oficiu, s-a solicitat

admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate și reducerea pedepselor

aplicate inculpaților.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile

declarate de inculpații C.V.R. și C.C.R. sunt fondate, urmând a fi admise, iar

recursul declarat de inculpatul C.A. este nefondat, pentru considerentele ce

vor urma.

Cu privire la

inculpații C.V.R. și C.C.R., Înalta Curte consideră că poate avea în vedere

critica formulată de către aceștia astfel că, va menține pedepsele aplicate de

instanța de fond.

Astfel Înalta Curte

reține că la individualizarea și dozarea sancțiunilor ce au fost aplicate

acestor inculpați de către instanța de fond, au fost avute în vedere gradul de

pericol social al faptelor penale corelativ cu elementele ce caracterizează

persoana fiecărui inculpat; astfel, fiind săvârșite infracțiuni de o gravitate

deosebită reliefată în principal de relațiile sociale lezate, infracțiuni cu

profunde conotații sociale și economice care au luat amploarea unui fenomen

național.

S-a reținut că pe de

altă parte că ambii inculpații se află la primul conflict cu legea penală așa

cum relevă fișele de cazier judiciar ale acestora .

În consecință au fost

aplicate inculpaților în cauză pentru infracțiunile săvârșite pedepse ale

închisorii într-un cuantum situat sub limitele minime de pedeapsă stabilite

prin textele legale incriminatoare urmare a reținerii în favoarea acestora a

circumstanței atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. avându-se în vedere și înscrisurile în circumstanțiere.

Totodată, în privința

inculpatului C.C.R. și-au găsit eficiența și dispozițiile legale procedurale

prevăzute de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în considerarea

declarației acestuia aflată la dosar instanță.

De asemenea,

avându-se în vedere dispozițiile art. 65 C. pen., precum și conținutul juridic

al tuturor infracțiunilor obiect al cauzei-cu excepția infracțiunii de deținere

de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 reținută în sarcina inculpatului C.C.R. a fost aplicată,

corelativ fiecărei infracțiuni și câte o pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen., apreciind că eficiența pedepselor aplicate în cauză pentru

asemenea activitate infracțională nu poate fi atinsă decât prin executare

efectivă, a fost aplicată fiecăruia dintre cei patru inculpați pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale

aplicate.

În cauză, gravitatea

deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, natura și

importanța valorii sociale lezate, acest gen de infracțiuni, de o amploare

deosebită, aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de

legea penală, respectiv sănătatea publică, perseverența infracțională a

inculpaților dar și atitudinea procesuală corectă adoptată de aceștia impun

aplicarea unor pedepse rezultante într-un cuantum corect stabilit de către

instanța de fond, respectiv de 5 ani și cinci luni pentru inculpatul C.V.R. și

de 6 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul C.C.R.

Înalta Curte

consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul

inculpat C.A., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa

aplicată de instanța de apel de 8 ani închisoare a fost corect individualizată,

atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de

executare, fiind valorificate toate circumstanțele favorabile inculpatului.

Așadar, Înalta Curte,

reține că, la individualizarea pedepsei de 8 ani închisoare ce a fost aplicată

inculpatului de către instanța de apel, s-a avut în vedere gradul ridicat de

pericol social al faptei inculpatului C.A. care, fără drept, începând cu luna

septembrie