ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 391 din 1 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 13768/121/2010, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.R. la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., precum și la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

în referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru deținere de droguri de risc pentru consum propriu. În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.C.R. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea a închisorii de 5 ani, sporită la 6 ani și 6 luni închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. precum și la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

l-a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 9 luni precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. precum și la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 9 luni precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de introducere în țară a drogurilor de mare risc.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.I. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 9 luni închisoare, sporită la 5 ani și 4 luni închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.V.R. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată. L-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în referire la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc. În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.V.R. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 5 luni închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpaților mai sus menționați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale aplicate. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților C.V.R., C.C.R. și S.I., iar în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate acestora perioadele executate în stare de reținere și arest preventiv începând cu 17 noiembrie 2010 la zi. A constatat că față de inculpatul C.A. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă prin încheierea de ședință din 17 februarie 2011 a Tribunalului Galați, emițându-se mandatul de arestare preventivă din 17 februarie 2011. În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen.

cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a cantității de 14 gr. cocaină depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - S.C.J.O. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpații mai sus menționați a probelor biologice, după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul național de date genetice Judiciare. În temeiul art. 189 C. proc. pen., suma de 300 lei, reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în cauză pentru inculpatul S.I., s-a dispus a fi avansată baroului de avocați Galați din fondul Ministrului Justiției. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 2000 lei, în privința inculpatului S.I.

suma înglobând și onorariul apărătorului desemnat din oficiu. Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul cu nr. 170/D//P/2010, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – S.T.G. și înregistrat la această instanță sub nr. 13768/121/2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților C.V.R. (pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, trafic de droguri de mare risc în formă continuată și introducere în țară de droguri de risc prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de art. 3 alin. (1) din același act normativ) C.C.R.

(pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, instigare la introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată și deținere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000) și S.I. (pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și complicitate la introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000). Prin același act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată prevăzute de dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, totodată, sesizarea instanței de judecată în conformitate cu prevederile art. 267 C. proc. pen., cu propunerea de luare a măsurii de arest preventiv pe o durată de 30 zile astfel încât, față de acesta, prin încheierea de ședință din 17 februarie 2011 Tribunalul Galați a dispus arestarea preventivă în lipsă pe o perioadă de 30 zile cu începere de la data punerii în executare a mandatului pentru infracțiunea menționată.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut următoarele:Inculpații C.V.R., C.C.R. și C.A. sunt frați, ultimul dintre aceștia fiind stabilit de la începutul lunii septembrie 2010 în Spania, în localitatea Murcia. La rândul lor cei trei inculpați sunt buni prieteni cu inculpatul S.I., locuind pe anumite perioade în locuința acestuia. Atât inculpații C.V.R. cât și inculpatul C.C.R. au călătorit anterior în Spania, iar ulterior l-au vizitat pe inculpatul C.A. Cu aceste ocazii cei trei inculpați au consumat atât droguri de risc cât și droguri de mare risc constatând că acestea avea prețuri mult inferioare celor practicate în România pentru aceste substanțe. în aceste circumstanțe inculpații C.V.R.

și C.C.R. au luat separat decizia de a introduce în România diferite cantități de droguri pe care apoi să le valorifice, obținând profituri din diferența dintre prețul de achiziție al acestora din Spania și prețul de valorificare a acestora în România. Cei doi au decis să-l determine pe inculpatul C.A. să procure din Spania cantitățile de drog pe care apoi să le expedieze prin intermediul serviciilor de coletărie spre România, de unde aceștia urmau să le preia și apoi să le valorifice. La data de 26 august 2010, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpații C.V.R., C.C.R. și C.A. dețin cantități de cocaină, provenită din Spania, pe care intenționează să o valorifice pe raza municipiului Galați.

Prin ordonanța din 26 august 2010 s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului acoperit M.I., acesta fiind autorizat să procure droguri de risc și droguri de mare risc de la inculpații C.V.R., C.C.R. și C.A. La data de 26 august 2010, investigatorul acoperit s-a întâlnit, pe raza municipiului Galați, cu inculpatul C.V.R., acesta oferindu-i spre vânzare doze de cocaină cu masele de 0,5 grame și respectiv un gram la prețurile de 50 euro/doză și respectiv 100 euro/doză. Cu această ocazie inculpatul i-a vândut investigatorului acoperit o doză de substanță pulverulentă de culoare albă, despre care i-a spus că are masa de un gram pentru care a pretins și primit suma de 100 de euro. Totodată inculpatul C.V.R.

i-a spus investigatorului acoperit M.I. faptul că mai deținea la locuința sa și alte doze de cocaină din care îi putea vinde dacă acesta era interesat. S-a procedat la testarea substanței pulverulente de culoare albă achiziționată de la inculpatul C.V.R. cu testerul dedicat identificării cocainei, reactivii acesteia indicând existenta cocainei în substanța vândută. Ulterior, substanța a fost supusă unei constatări tehnico-științifice fizico-chimice stabilindu-se că are masa netă de 0,6 grame și că este constituită din cocaină, fenacetină, cafeina și teracaină. Cocaina este înscrisă ca drog de mare risc în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000. Cantitatea de 0,4 grame de cocaină în amestec cu fenacetină, cafeina și teracaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

– D.G.C.J.S.E.O. În paralel s-a procedat la interceptarea și înregistrarea comunicațiilor telefonice purtate de inculpatul C.V.R., în baza autorizației din 27 august 2010 emisă de Tribunalul Galați în dosarul nr. 8531/121/2010, și a cărei valabilitate a fost prelungită cu încă 30 de zile, prin încheierea de ședință cu același număr din 24 septembrie 2010, comunicațiile purtate de acesta confirmând pe deplin preocupările pe linia traficului de droguri. Elocvente sunt comunicațiile telefonice purtate de acest inculpat la 3 august 2010, 1 septembrie 2010, 3 septembrie 2010, 4 septembrie 2010 (când inculpatul a fost informat de existența în Clubul P. din Galați a unor cetățeni englezi care caută prafuri); de asemenea, comunicațiile telefonice purtate de inculpatul S.I.

despre modalitatea de vânzare a unei doze de cocaină din data de 5 septembrie 2010 precum și discuția cu inculpatul C.A. din Spania, în sistem roaming, din data de 9 septembrie 2010, ultimul informându-se despre „piața de desfacere a drogurilor". În ziua de 28 septembrie 2010, inculpatul C.C.R. a recepționat, la sediul SC C. SRL Galați, un colet expediat din Spania de inculpatul C.A. și în care se aflau disimulate cele 50 de doze de cocaină. Inculpatul C.C.R. s-a deplasat cu coletul la locuința inculpatului S.I. din municipiul Galați, în imediata apropiere a sediului SC C. SRL Galați. Cei doi inculpați au desfăcut coletul din care au luat dozele de cocaină, acestea fiind ascunse în camera ocupată de inculpatul S.I.

Ulterior, inculpatul C.C.R. a predat fratelui său, inculpatul C.V.R. cantitatea de droguri pe care acesta o „comandase", după care împreună cu inculpatul S.I. s-a ocupat de valorificarea restului dozelor livrate din Spania de inculpatul C.A. La scurt timp după primirea coletului în care se afla cantitatea de cocaină, respectiv în data de 28 septembrie 2010, în jurul orelor 23.00, investigatorul acoperit M.I. s-a întâlnit pe raza municipiului Galați cu inculpatul C.C.R., acesta din urmă oferindu-i spre vânzare, contra sumei de 100 euro, două doze de substanță pulverulentă solidificată de culoare albă despre care i-a spus că au fiecare masa de 0,5 grame și că sunt constituite din cocaină. Având în vedere autorizația din 26 august 2010 investigatorul a achiziționat cele două doze oferite de inculpat, plătindu-i acestuia suma pretinsă fiind supuse unei testări preliminare, testerul reacționând pozitiv pentru cocaină.

Cele două doze de substanță pulverulentă solidificată de culoare albă au fost supuse unei constatări tehnico-științifice fizico-chimice stabilindu-se că au masa netă de 0,7 grame și că sunt constituite din cocaină, fenacetină, cafeina și teracaină. Cocaina este înscrisă ca drog de mare risc în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000. Cantitatea de 0,5 grame de cocaină în amestec cu fenacetină, cafeina și teracaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.G.C.J.S.E.O. La rândul său inculpatul C.V.R. s-a preocupat de valorificarea dozelor de drog ce-i reveniseră, conform înțelegerii.

În cauză s-a procedat la interceptarea și înregistrarea comunicațiilor telefonice purtate de inculpatul C.C.R., în baza autorizației din 01 octombrie 2010 emisă de Tribunalul Galați în dosarul nr. 9940/121/2010, și a cărei valabilitate a fost prelungită cu încă 30 de zile, prin încheierea de ședință cu același număr din 27 octombrie 2010, comunicațiile purtate de acesta confirmând pe deplin preocupările pe linia traficului de droguri. Astfel, în ziua de 04 octombrie 2010, la ora 23:02:51, inculpatul C.C.R. a fost apelat de inculpatul C.A. (aparținând unui operator de telefonie spaniol), acesta interesându-se dacă fratele său reușise să vândă întreaga cantitate de cocaină pe care i-o trimisese, stabilind ca inculpatul C.C.R.

să-i trimită suma de 7.500 lei în echivalent în euro în vederea achiziționării unui nou lot de cocaină, 2.500 lei urmând să-i rămână acestuia drept profit ce urma a fi expediat din Spania în România tot prin intermediul firmei de transport internațional C. În jurul datei de 15 octombrie 2010. În ziua de 13 octombrie 2010, la ora 04:57:52, inculpatul C.C.R., i-a expediat inculpatului C.A. (operator de telefonie din Spania) un mesaj prin care îl anunța că îi va trimite suma de 1.400 de euro și că terminase de vândut cantitatea de cocaină pe care acesta i-o trimisese anterior, SMS - ul având conținut: A. iti pun 1400 k am mai intrat si eu in niște bani k ma operez joi akum suna-ma mai si vb pa pa sa terminat lumânarea aia parfumata.

S-a precizat că expresia "lumânare parfumată" folosită de inculpatul C.C.R. este deosebit de edificatoare, în condițiile în care cele 39 doze găsite în data de 16 noiembrie 2010 în coletul expediat din Spania de inculpatul C.A. erau ascunse tocmai în carcasa ceramică a unei lumânări parfumate. Existând indicii cu privire la faptul că inculpatul C.A. expediase, din Spania, un colet către inculpatul S.I. în care se afla disimulată o cantitate de cocaină, colet care trebuia predat ulterior către inculpatul C.C.R. la data de 16 noiembrie 2010 s-a procedat la organizarea prinderii în flagrant a celor doi inculpați prin dispunerea dispozitivului operativ în zona de parcare a autocarelor SC C. SRL Galați.

În jurul orei 19.00, la sediul SC C. SRL Galați s-a prezentat inculpatul S.I. care a solicitat lucrătorilor acestei societăți predarea coletului care îi fusese eliberat din Spania de inculpatul C.A. și în care se afla disimulată cantitatea de cocaină. După ce lucrătorul SC C. SRL Galați i-a predat coletul inculpatului S.I. s-a procedat la imobilizarea acestuia de către membrii echipei operative, care au procedat la verificarea conținutului coletului. Cu această ocazie în interiorul coletului a fost identificată o lumânare ornamentală parfumată ce avea practicat un orificiu în care fuseseră ascunse un număr de 39 de doze de substanță pulverulentă de culoare albă, care au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.

Substanța găsită în cele 39 de doze a fost supusă unei constatări tehnico-științifice fizico-chimice stabilindu-se că avea masa netă de 13,3 grame fiind constituită din cocaină, cafeina, lavemisole și tetracaina.Cocaina este înscrisă ca drog de mare risc în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000. Cantitatea de 13,1 grame de cocaină în amestec cu cafeina, lavemisole și tetracaina rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.G.C.J.S.E.O. Prima instanță a reținut că situația faptică mai sus descrisă este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă Procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice purtate de inculpați la datele mai sus menționate; cele trei rapoarte de constatare tehnico-științifică asupra substanțelor procurate de la inculpați; procesul verbal încheiat la 16 noiembrie 2010 relevând prinderea în flagrant a inculpatului S.I.; declarațiile martorilor B.C.

și C.A.S. precum și declarațiile inculpaților C.C.R., C.V.R. și S.I. Instanța de fond a arătat că susținerile inculpatului C.V.R. in sensul că nu-și asumă comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată reținută în sarcina sa prin acrul de sesizare (că nu a deținut și nu a vândut vreo cantitate de cocaină ci doar substanțe etnobotanice) sunt contrazise de probatoriile mai sus menționate și, în mod deosebit de declarația martorului B.C., care arată în mod clar: „am cumpărat de la fiecare dintre ei, și mă refer la cei doi frați, de câte două ori doze de cocaină ambalate în folie de plastic la jumătate de gram fiecare; le-am plătit de fiecare dată 50 de euro/doză.. precizez că primele doze de cocaină au fost cumpărate de la C.V.R.

în luna septembrie anul 2010." Declarațiile martorilor P.A., S.M. și U.C., audiați în prelungirea probatoriului la solicitarea apărării pentru inculpatul C.V.R. (martori care au arătat invariabil că îi cunosc de mult timp pe frații C., aceștia neoferindu-le spre vânzare decât produse etnobotanice) au fost apreciate de către prima instanță prin prisma relațiilor de prietenie ale acestora cu inculpații în cauză. S-a considerat astfel ca fiind neîntemeiată cererea inculpatului C.V.R. privind achitarea sa în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) în referire art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru considerentele mai sus arătate, s-a apreciat pe deplin dovedită vinovăția inculpaților C.V.R., C.C.R., C.A. și S.I. în privința infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină. Prima instanță a reținut că în drept, activitatea desfășurată de inculpatul C.V.R., mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, trafic de droguri de mare risc în formă continuată și introducere în țară de droguri de risc, toate săvârșite în concurs real, prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (2), respectiv art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., în privința primelor două.

Activitatea inculpatului C.C.R., reținută mai sus întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, instigare la introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată și deținere droguri de risc pentru consum propriu, săvârșite în concurs real și prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Activitatea inculpatului S.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) și complicitate la introducerea în țară a drogurilor de mare risc (prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000), de asemenea săvârșite în concurs real, iar fapta inculpatului C.A. care, fără drept, începând cu luna septembrie 2010, prin acțiuni repetate și în baza aceleiași hotărâri infracționale, la instigarea inculpatului C.C.R., a trimis din Spania în România două colete conținând doze de cocaină-drog de mare risc înscris în tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000 întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea și dozarea sancțiunilor ce au fost aplicate, au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptelor penale corelativ cu elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat; astfel, în discuție sunt aduse infracțiuni de o gravitate deosebită reliefată în principal de relațiile sociale lezate, infracțiuni cu profunde conotații sociale și economice care au luat amploarea unui fenomen național. S-a reținut că pe de altă parte toți inculpații se află la primul conflict cu legea penală așa cum relevă fișele de cazier judiciar ale acestora. În consecință au fost aplicate inculpaților în cauză pentru infracțiunile săvârșite pedepse ale închisorii într-un cuantum situat sub limitele minime de pedeapsă stabilite prin textele legale incriminatoare urmare a reținerii în favoarea acestora a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

avându-se în vedere și înscrisurile în circumstanțiere aflate la dosar. Totodată, în privința inculpaților C.C.R. și S.I. și-au găsit eficiența și dispozițiile legale procedurale prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În considerarea declarațiilor acestora aflate la dosar instanță. De asemenea, avându-se în vedere dispozițiile art. 65 C. pen., precum și conținutul juridic al tuturor infracțiunilor obiect al cauzei-cu excepția infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reținută în sarcina inculpatului C.C.R. a fost aplicată, corelativ fiecărei infracțiuni și câte o pedeapsă complementară. Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților C.V.R., C.C.R.

și S.I. fiind comise în concurs real, în privința fiecăruia și-au găsit aplicarea și dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., apreciind că eficiența pedepselor aplicate în cauză pentru asemenea activitate infracțională nu poate fi atinsă decât prin executare efectivă, a fost aplicată fiecăruia dintre cei patru inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale aplicate. În cauză inculpații C.V.R., C.C.R. și S.I. au fost cercetați în stare de reținere și arest preventiv începând cu data de 17 noiembrie 2010 astfel încât, față de aceștia, raportat și la natura sancțiunilor aplicate, a fost menținută starea de arest și au fost deduse perioadele executate sub imperiul măsurilor preventive începând cu această dată în conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc.

pen. și art. 88 C. pen. S-a constatat totodată, că față de inculpatul C.A. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă la data de 17 februarie 2011 fiind emis mandatul de arestare preventivă din 17 februarie 2011. În conformitate cu art. 118 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 14 gr. cocaină depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - S.C.J.O., iar în temeiul art. 189 și art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus cu privire la cheltuielile judiciare în cauză. Totodată, s-a dispus prelevarea de la inculpații mai sus menționați, după rămânerea definitivă a prezentei, probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice ale acestora în S.N.D.G.J.

Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T.G. și inculpații C.V.R., C.C.R., C.A. și S.I. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T. – S.T.G. a apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților C.V.R., C.C.R., C.A. și S.I. S-a arătat că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt sancționate sever, respectiv cu închisoarea de la 15 la 25 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi, de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, respectiv de la 6 luni la 2ani sau amendă, și chiar în condițiile aplicării prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen., limitele de pedeapsă pentru aceste infracțiuni sunt mari. Având în vedere împrejurările concrete în care s-au comis infracțiunile, gradul de pericol social al faptelor comise, raportat la limitele de pedeapsă,s-a apreciat că sancțiunile aplicate inculpaților de către instanță sunt netemeinice. S-a susținut că, pe de altă parte, cantitatea mare de cocaină (peste 15 grame) introdusă pe teritoriul țării de către inculpați în vederea comercializării, și ulterior vânzarea acesteia reprezintă altă coordonată ce trebuie avută în vedere de instanță la individualizarea pedepselor. S-a apreciat că reținerea de către instanța de fond, în condițiile reducerii limitelor de pedeapsă urmare aplicării prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen., a circumstanței atenuante constând în lipsa antecedentelor penale nu se justifică. Această împrejurare poate constitui circumstanță atenuată, însă numai raportat la celelalte date ale cauzei, cum ar fi natura și gradul de pericol social al infracțiunilor, scopul sau mobilul, urmările acestora și care, analizate, să formeze convingerea că prin reducerea pedepselor sub minimul legal special, scopul acesteia poate fi realizat. S-a arătat că în cauză, datele la care se raportează împrejurarea apreciată în favoarea inculpaților nu susțin considerarea acesteia din urmă ca circumstanță atenuantă, fiind cert că scopul, de prevenire generală și specială a săvârșirii de noi infracțiuni, nu poate fi realizat decât prin aplicarea acesteia între limitele legale speciale.

S-a susținut că împrejurarea constând în buna conduită a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunilor, în modalitatea arătată de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., urmează a fi luată în considerare la aplicarea pedepselor între limitele prevăzute de lege, sens în care a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. Totodată, în condițiile în care față de inculpații C.C.R. și S.I. sunt aplicabile prevederile art. 320 1 C. proc. pen., și deci limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, s-a apreciat că există o vădită disproporție între pedepsele de 5 ani închisoare, respectiv 4 ani și 9 luni închisoare, aplicate acestor doi inculpați, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și pedeapsa aplicată inculpatului C.V.R.

pentru aceeași infracțiune de trafic de droguri de mare risc, și anume de 5 ani închisoare. S-a precizat, de asemenea, că inculpatul C.V.R. a adoptat o atitudine nesinceră, și, în încercarea de a-și minimaliza activitatea infracțională a susținut că nu a deținut și nu a vândut vreo cantitate de cocaină ci doar substanțe etnobotanice și că ar fi introdus în țară drogurile de risc doar pentru consum propriu. S-a susținut că o asemenea atitudine coroborată cu împrejurarea că inculpatul C.A. s-a sustras de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească este de natură a accentua periculozitatea inculpaților și în consecință de a le aplica pedepse într-un cuantum mult mai ridicat decât cel avut în vedere de instanța de fond.

Inculpatul C.V.R. a apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/3000, susținând că fără a avea vreo legătură cu frații săi, s-a ocupat de produsele etnobotanice și nu s-a ocupat de transportarea cocainei, spunându-le fraților săi să nu se ocupe cu așa ceva. Inculpatul C.V.R. a susținut că inculpatul C.C.R. s-a raliat cu inculpatul S.I., au primit cele două colete fără ca el să fie în această relație și să împartă cu ei ce obțineau pe produsele trimise de C.A.

Acesta a susținut totodată, că materialul probator administrat în cauză, în apărarea inculpaților, se bazează pe declarațiile unor martori, care nu sunt prieteni cu inculpații, aceștia fiind identificați din desfășurătorul convorbirilor telefonice, fiind audiați nemijlocit în fața instanței de judecată. Aceștia au arătat că au dat inculpatului C.V.R. produse etnobotanice, pe care acesta le vindea la suprapreț, obținând un câștig. Inculpatul C.V.R. a arătat că există o confuzie cu privire la persoana care a luat legătura cu investigatorul sub acoperire - fiind vorba despre fratele său C.C.R., la locuința acestuia din urmă efectuându-se și percheziția domiciliară. Inculpatul a susținut că a recunoscut faptul că a adus o bucățică de hașiș, pe care i-a dat-o unui prieten, fără a solicita vreo sumă de bani.

Inculpatul C.V.R. a apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică și sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate. Inculpatul C.V.R. a solicitat audierea martorului B.C., martor care a fost audiat doar în faza de urmărire penală, în fața instanței de fond dându-se eficiență dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la acest martor, probă admisă de instanța de apel. Deși martorul B.C. a fost legal citat și s-a dispus aducerea acestuia cu mandat pentru a fi audiat în fața instanței de apel, audierea acestuia nu a fost posibilă, din actele de căutare întocmite în cauză rezultând că este plecat în Italia unde lucrează în construcții. Inculpatul C.C.R. a apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică, pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de fond fiind prea mare.

Având în vedere atitudinea sinceră, comportarea exemplară avută anterior comiterii faptelor, faptul că are studii și a încercat să desfășoare o activitate utilă, a fost angajat și provine dintr-o familie modestă, a solicitat reducerea pedepsei în limitele permise de dispozițiilor art. 76 C. pen. Inculpatul C.A. a apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate,pe care o consideră prea mare. A susținut că a fost instigat să săvârșească infracțiunea dedusă judecății de către frații săi, avea un serviciu, desfășura o activitate utilă și era apreciat. Inculpatul S.I. a apreciat, de asemenea, sentința penală apelată ca fiind netemeinică, susținând că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare, raportat la incidența în cauză a dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. A arătat că deși instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a redus pedepsele aplicate, nu a dat eficiență în mod corespunzător acestei circumstanțe atenuante. Inculpatul S.I. a susținut că nu a fost inițiatorul faptelor ci doar a acceptat comiterea acestora pentru a câștiga într-un mod facil sume de bani, solicitând să se țină cont și de vârstă, precum și de faptul că activitatea infracțională s-a desfășurat într-un interval scurt de timp, astfel încât să i se aplice pedepse într-un cuantum mai redus. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.- S.T.G. s-a apreciat că este fondat. Apelurile declarate de inculpații C.V.R., C.C.R., C.A.

și S.I. s-a apreciat că sunt nefondate și au fost respinse, pentru considerentele ce s-au arătat în continuare. Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este netemeinică în privința pedepselor aplicate inculpaților C.V.R. și C.A. Instanța de fond, analizând și coroborând probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească și ținând cont de poziția procesuală a inculpaților C.C.R. și S.I., care au declarat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și au solicitat a judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 320 1 alin. (1) C. proc.

pen., a stabilit o corectă situație de fapt dând faptelor reținute în sarcina inculpaților C.V.R., C.C.R., C.A. și S.I., încadrarea juridică corespunzătoare. Cererea inculpatului C.V.R. de a se dispune achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nu a putut fi admisă, pentru considerentele arătate în continuare. Inculpatul C.V.R., audiat atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească a negat comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În prezenta cauză, declarațiile inculpatului au fost contrazise de probele administrate în cauză, contrar dispozițiilor art. 69 C. proc. pen. Din procesul-verbal întocmit de investigatorul acoperit M.I. rezultă că la data de 26 august 2010 acesta s-a întâlnit pe raza municipiului Galați cu inculpatul C.V.R., acesta oferindu-i spre vânzare doze de cocaină cu masele de 0,5 gr., respectiv un gram, la prețurile de 50 euro/doză și respectiv 100 euro/doza. Totodată, inculpatul C.V.R. i-a spus investigatorului acoperit M.I., faptul că mai deține la locuința sa și alte doze de cocaină din care îi putea vinde dacă acesta era interesat. Susținerile inculpatului C.V.R. că acesta ar fi fost confundat cu fratele său C.C.R.

au fost contrazise de procesele-verbale întocmite de investigatorul acoperit, acesta identificându-i pe ambii inculpați, atât după nume cât și după porecle și întâlnindu-se la date diferite cu fiecare dintre aceștia. Comiterea de către inculpatul C.V.R. a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc a rezultat și din convorbirile telefonice avute de acesta, legal interceptate în cauză. În acest sens, edificatoare au fost apreciate a fi convorbirile telefonice purtate de acest inculpat la 03 august 2010, 01 septembrie 2010, 03 septembrie 2010, 04 septembrie 2010 (când inculpatul a fost informat de existența în clubul P. din Galați a unor cetățeni englezi care caută prafuri); de asemenea, convorbirile telefonice purtate de inculpatul S.I.

despre modalitatea de vânzare a unor doze de cocaină în data de 05 septembrie 2010 precum și discuția cu inculpatul C.A. din Spania, în sistem roaming, din data de 09 septembrie 2010, ultimul informându-se despre „piața de desfacere a drogurilor". Probele mai sus menționate s-au coroborat cu declarațiile date în cursul urmăririi penale de către inculpatul C.C.R., în faza de cercetare judecătorească acest inculpat declarând că recunoaște faptele comise și este de acord ca judecata să se desfășoare conform procedurii instituite de art. 320 1 C. proc. pen. Astfel, acesta a declarat că după ce a vândut întreaga cantitate de cocaină primită din Spania de la fratele său C.A., i-a cerut acestuia să-i mai facă rost de o altă cantitate, trimițându-i suma de 1.400 euro prin fratele său C.V.R.

De asemenea, acesta a precizat că avea clienți separați de cei ai inculpatului C.V.R., și „marfa" pe care o vindea era separată de a acestuia. Susținerile inculpatului C.V.R., că referirile din conținutul convorbirilor telefonice interceptate, de genul „tricouri", „ochelari" erau cu privire la vânzarea de produse etnobotanice au fost contrazise de declarațiile inculpatului S.I., acesta arătând în declarațiile date în faza de urmărire penală că doar discuțiile legate de cocaină decurgeau în termeni codificați în timp ca cele referitoare la etnobotanice erau numite în mod direct spice-uri. Și acest inculpat a urmat în faza de cercetare judecătorească procedura instituită de art. 320 1 C. proc.

pen. În privința declarațiilor date în faza de cercetare judecătorească de către martorii P.A., S.M. și U.C., în mod corect instanța de fond nu Ie-a dat eficiență. Susținerile acestor martori în sensul că inculpatul C.V.R. Ie-a oferit spre vânzare doar produse etnobotanice, în raport de ansamblu probelor administrate mai sus descrise, apar ca fiind irelevante. Totodată, declarațiile acestora în sensul că inculpatul C.V.R. nu este consumator de droguri au fost contrazise de declarația inculpatului însuși, astfel încât sinceritatea celor susținute de acești martori poate fi pusă la îndoială. Cu privire la declarațiile martorului B.C., care audiat fiind în faza de urmărire penală a susținut că a cumpărat de la inculpații C.V.R.

și C.C.R., de la fiecare dintre ei, câte 2 doze de cocaină ambalată în folie de plastic, la jumătate de gram fiecare, plătind câte 50 euro pentru o doză, în septembrie 2010, s-a dat eficiență acestora având în vedere că se coroborează cu probele administrate în cauză mai sus prezentate, audierea acestuia nefiind posibilă în faza de cercetare judecătorească și în apel, dându-se eficiență dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Susținerea inculpatului C.V.R. că declarația acestui martor este singura probă care îl incriminează și neputând și audiat nemijlocit în instanță nu i se poate da eficiență, fiind apreciată ca neîntemeiată. Astfel cum s-a arătat, declarația martorului B.C.

dată în cursul urmăririi penale nu este singura probă administrată în cauză prin care s-a dovedit comiterea de către acest inculpat a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, probele care dovedesc acest fapt fiind cele mai sus prezentate, respectiv procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică aspra substanțelor procurate de la inculpat, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, declarațiile inculpaților C.C.R. și S.I. Față de situația prezentată, cererea inculpatului C.V.R. de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nu a fost admisă.

Cererile formulate de inculpații apelanți C.V.R., C.C.R., S.I. și C.A., de reducere a pedepselor aplicate de către instanța de fond nu au putut fi admise. În privința inculpaților C.C.R. și S.I., instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea acestora circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsele aplicate fiind sub limita minimă prevăzută de lege, ținând cont și de incidența dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Curtea a apreciat că, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților C.C.R.

și S.I., la perseverența infracțională, precum și la urmarea produsă, aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus nu ar fi în măsură să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Instanța de fond a individualizat corect și pedepsele stabilite inculpatului C.V.R. pentru infracțiunile deduse judecății, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., stabilind pedepse sub minimul special prevăzut de lege, reducerea acestora în apel neimpunându-se având în vedere gravitatea faptelor comise dar și atitudinea procesuală a inculpatului. Sentința penală apelată s-a apreciat că este netemeinică din perspectiva cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului C.V.R.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni, respectiv cele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii penale pentru o singură infracțiune, care se află în pluralitatea de infracțiuni săvârșită de inculpat, făcându-se abstracție de existența celorlalte infracțiuni. Aplicarea pedepsei reprezintă o etapă ulterioară stabilirii pedepsei concrete pentru fiecare infracțiune, când, apreciindu-se ansamblul activității infracționale a inculpatului, se aplică, adică se dă spre executare o pedeapsă pentru întreg ansamblul, care reflectă de data aceasta pericolul social reieșit din comiterea infracțiunilor concurente.

În cauză, gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, natura și importanța valorii sociale lezate, acest gen de infracțiuni, de o amploare deosebită, aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, perseverența infracțională a inculpatului dar și atitudinea procesuală adoptată de acesta, impun aplicarea unei pedepse rezultante într-un cuantum sporit, care să reflecte pericolul social reieșit din comiterea infracțiunilor concurente. Față de considerentele expuse, cererea inculpatului C.V.R. de reducere a cuantumului pedepselor aplicate de către instanța de fond nu a putut fi admisă.

Sentința penală apelată s-a apreciat că este netemeinică și sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului C.A., dându-se o eficiență sporită circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în raport de gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului și de atitudinea procesuală adoptată, acesta sustrăgându-se atât urmăririi penale cât și fazei de cercetare judecătorească, scopul pedepsei putând fi atins prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit. Având în vedere considerentele expuse, cererea formulată de inculpat, de reducere a pedepsei aplicate nu a putut fi admisă. În raport de situația expusă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– S.T.G. și s-a dispus desființarea în parte a sentinței penale apelate, numai cu privire la inculpații C.V.R. și C.A. În rejudecare, s-a dispus majorarea de la 5 ani și 5 luni închisoare la 7 ani închisoare a pedepsei rezultante principale aplicată inculpatului C.V.R. și majorarea de la 7 ani la 8 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului C.A. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații C.V.R., C.C.R. și C.A. criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorii desemnați din oficiu, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate și reducerea pedepselor aplicate inculpaților.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații C.V.R. și C.C.R. sunt fondate, urmând a fi admise, iar recursul declarat de inculpatul C.A. este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Cu privire la inculpații C.V.R. și C.C.R., Înalta Curte consideră că poate avea în vedere critica formulată de către aceștia astfel că, va menține pedepsele aplicate de instanța de fond.

Astfel Înalta Curte reține că la individualizarea și dozarea sancțiunilor ce au fost aplicate acestor inculpați de către instanța de fond, au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptelor penale corelativ cu elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat; astfel, fiind săvârșite infracțiuni de o gravitate deosebită reliefată în principal de relațiile sociale lezate, infracțiuni cu profunde conotații sociale și economice care au luat amploarea unui fenomen național.

S-a reținut că pe de altă parte că ambii inculpații se află la primul conflict cu legea penală așa cum relevă fișele de cazier judiciar ale acestora . În consecință au fost aplicate inculpaților în cauză pentru infracțiunile săvârșite pedepse ale închisorii într-un cuantum situat sub limitele minime de pedeapsă stabilite prin textele legale incriminatoare urmare a reținerii în favoarea acestora a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. avându-se în vedere și înscrisurile în circumstanțiere. Totodată, în privința inculpatului C.C.R. și-au găsit eficiența și dispozițiile legale procedurale prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. în considerarea declarației acestuia aflată la dosar instanță.

De asemenea, avându-se în vedere dispozițiile art. 65 C. pen., precum și conținutul juridic al tuturor infracțiunilor obiect al cauzei-cu excepția infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reținută în sarcina inculpatului C.C.R. a fost aplicată, corelativ fiecărei infracțiuni și câte o pedeapsă complementară. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., apreciind că eficiența pedepselor aplicate în cauză pentru asemenea activitate infracțională nu poate fi atinsă decât prin executare efectivă, a fost aplicată fiecăruia dintre cei patru inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale aplicate.

În cauză, gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, natura și importanța valorii sociale lezate, acest gen de infracțiuni, de o amploare deosebită, aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, perseverența infracțională a inculpaților dar și atitudinea procesuală corectă adoptată de aceștia impun aplicarea unor pedepse rezultante într-un cuantum corect stabilit de către instanța de fond, respectiv de 5 ani și cinci luni pentru inculpatul C.V.R. și de 6 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul C.C.R.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat C.A., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată de instanța de apel de 8 ani închisoare a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de executare, fiind valorificate toate circumstanțele favorabile inculpatului. Așadar, Înalta Curte, reține că, la individualizarea pedepsei de 8 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului de către instanța de apel, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei inculpatului C.A. care, fără drept, începând cu luna septembrie