ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1247/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1247/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 02 aprilie 2012, pronunțată

în dosarul nr. 46911/3/2011 (1042/2012), Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, pe rol fiind verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive

a inculpaților B.C., R.F., I.D., O.I.D., Z.F., S.R.C., K.O., C.T., C.C. și T.G.,

apreciind că, temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților, impun

în continuare, privarea lor de libertate, în baza art. 300

2

C. proc.

pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut

arestarea preventivă a inculpaților B.C., O.I.D., Z.F., S.R.C., K.O., C.T., C.C.

și T.G.

Prin aceeași încheiere

a respins, ca neîntemeiate, cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării

preventive.

Totodată, s-a acordat

termen intermediar la data de 04 aprilie 2012, orele 10:00, pentru când se vor cita

cele două inculpate lipsă la acest termen și s-a menținut termenul de fond la data

de 30 aprilie 2012.

În termen legal, inculpații

O.I.D., S.R.C., K.O. și T.G. au declarat recurs împotriva încheierii menționate.

Inculpații O.I.D. și S.R.C.

au solicitat admiterea recursurilor și revocarea măsurii arestării preventive, arătând

că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri au încetat și nu au apărut

altele noi care să justifice menținerea stării de arest.

Totodată, au mai susținut

că nu prezintă pericol social, iar următorul termen de judecată în cauză a fost

acordat la data de 30 aprilie 2012.

Inculpatul O.I.D., a arătat

că era consumator de droguri, a dat o singură doză altui consumator, avea un loc

de muncă stabil și are un minor în vârstă de 7 ani care suferă de autism, aspecte

în raport de care a solicitat judecarea în libertate.

Inculpații K.O. și T.G.

au solicitat admiterea recursurilor, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea

în libertate susținând că temeiurile prevăzute de dispozițiile art. 143 și art.

148 lit. f) C. proc. pen. nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi în raport

de care să se mențină măsura arestării.

De asemenea, au invocat

dispozițiile art. 52 C. proc. pen. în raport de care orice persoană este considerată

nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală de condamnare

definitivă, arătând totodată că nu prezintă pericol social concret.

Inculpatul K.O. a mai

solicitat revocarea mandatului de 43 de zile emis pe numele său.

Recursurile declarate

de inculpați nu sunt fondate.

Potrivit art. 136

alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile

preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede

că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că

lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivele

de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 2 aprilie 2012 a constatat

că sunt întrunite, cumulativ, prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv,

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile, presupus a fi comise, de către

inculpați, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că, lăsarea

în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol

care rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților,

din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora, dar și din gradul

ridicat de pericol social al faptelor.

În raport de actele dosarului,

cu referire la recurenții inculpați din prezenta cauză, Înalta Curte constată că

prin sentința penală nr. 98/F din 9 februarie 2012, Tribunalul București, secția

I penală, printre alții, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică

a faptelor inculpatului O.I.D. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin.

(1) și 2 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 320

1

C. proc. pen. cu

referire la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpatul O.I.D. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 7 alin.

(1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003 raportat

la art. 320

1

C. proc. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei)

ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate,

urmând ca inculpatul O.I.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale rezultante.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale

rezultante.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 12 martie 2011 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea

de la inculpat a sumei de 650 RON, precum și telefonului mobil marca S. ridicate

cu procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 12 martie 2011.

În baza art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului S.R.C. din infracțiunile

prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003,

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunile

prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 4

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.R.C. la o pedeapsă de 11 (unsprezece)

ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin.

(1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani

închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului

propriu.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate,

urmând ca inculpatul S.R.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani și 6 luni

închisoare sporită cu 6 luni închisoare, în final 12 ani închisoare în regim de

detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale

rezultante.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 13 martie 2011 la zi

și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive

a acestuia.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea

de la inculpat a telefoanelor marca L., N1. și N2. ridicate cu procesul verbal de

percheziție domiciliară din data de 12 martie 2011.

A dispus restituirea către

inculpat a celorlalte bunuri ridicate cu procesul verbal de percheziție domiciliară

din data de 12 martie 2011.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat

pe inculpatul T.G. la o pedeapsă de 11 (unsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 293

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat

la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate,

urmând ca inculpatul T.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare,

în regim de detenție, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale

rezultante.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 24 ianuarie 2011 la zi

și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive

a acestuia.

A respins, ca neîntemeiată,

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul K.O.

În baza art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului K.O. din infracțiunea

prevăzută de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de

art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 (fapta din anul 2008).

În baza art. 10 raportat

la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din

Legea nr. 143/2000 (fapta din anul 2008), a condamnat pe inculpatul K.O. la o pedeapsă

de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A constatat că infracțiunea

de mai sus (fapta din anul 2008), pentru care s-a aplicat pedeapsa de 15 ani închisoare,

este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă

de 16 ani închisoare prin sentința penală nr. 907 din 25 iunie 2007 a Tribunalului

București, secția I penală, definitivă în ceea ce îl privește pe inculpat prin respingerea

apelului și recursului.

A descontopit pedeapsa

rezultantă de 16 ani închisoare aplicată inculpatului K.O prin sentința penală

nr. 907 din 25 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, în pedepsele

componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- 16 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 12 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 12 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 1 an închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin

Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în prezenta

cauză de 15 ani închisoare, cu pedepsele mai sus repuse în individualitatea lor

aplicate prin sentința penală nr. 907 din 25 iunie 2007 a Tribunalului București,

secția I penală, urmând ca inculpatul K.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 16

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale

rezultante.

În baza art. 10 raportat

la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din

Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C.

pen. (faptele din anul 2011), a condamnat pe inculpatul K.O. la o pedeapsă de 18

(optsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

de mare risc în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 alin.

(1) și (2) C. pen. cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3)

C. pen., a contopit pedeapsa de 18 ani închisoare, cu restul rămas neexecutat de

11 ani 7 luni și 26 de zile din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 907 din 25 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, urmând

ca inculpatul K.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, sporită

cu 1 an închisoare, în final 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 8 ani după

executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată detenția de la data de 16 februarie 2011 la zi

și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive

a inculpatului.

A dispus anularea M.E.P.I.

nr. 1175 din 22 decembrie 2008 emis în baza sentinței penale nr. 907 din 25

iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, și a dispus emiterea unui

nou mandat de executare conform prezentei sentințe.

În baza art. 117 C.

pen. a dispus expulzarea inculpatului K.O. după executarea pedepsei principale rezultante.

A respins, ca neîntemeiată,

cererea formulată de inculpatul K.O. de reunire a faptelor conform art. 335

alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea

de la inculpat a telefoanelor mobile marca N1, N2, N3, V., M.1 și M2 ridicate cu

procesul verbal de percheziție din data de 12 martie 2011.

Așa fiind, se constată

că deși hotărârea de condamnare a inculpaților pronunțată pe fond de Tribunalul

București nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși

de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condițiile

art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, s-au mai avut

în vedere recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale

produse prin însăși natura faptelor.

În această ordine de idei,

Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, la

evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpaților, cât și

cele referitoare la infracțiunile de săvârșirea cărora sunt învinuiți, respectiv

pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea

crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează

destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.

Față de cele arătate,

se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora,

apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică,

de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele

reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea

de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

Așa fiind, măsura arestării

preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de

care se bucură inculpații până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul

comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepselor,

durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere

complexitatea cauzei și faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre

definitivă în cauză.

Cu privire la solicitarea

inculpatului K.O. de anulare a mandatului de arestare emis pe o perioadă de 43 de

zile pe numele său, ca fiind nelegal, Înalta Curte constată că această solicitare

a mai fost anterior invocată de inculpat și în fața instanței de apel, odată cu

verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.

În mod corect, prin încheierea

din 02 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 46911/3/2011 (1042/2012), Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, a constatat că dispozițiile art. 149

1

alin. (10) și art. 159 alin. (13) C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 23

alin. (5) din Constituția României au fost respectate, întrucât, atât mandatul de

arestare preventivă inițial, emis la data de 13 martie 2011, cât și mandatul de

arestare preventivă nr. 103 din 27 aprilie 2011, emis în rejudecarea propunerii

de arestare preventivă, conțin dispoziția de arestare a inculpatului K.O., pe o

perioadă de 30 de zile și nu pe o durată mai mare, ce ar fi atras nelegalitatea

acestui act procesual.

Totodată, durata totală

a arestării preventive a inculpatului K.O. în faza de urmărire penală - perioada

cuprinsă între 13 martie 2011 - 25 martie 2011și 27 aprilie 2011 - 11 iunie 2011

- nu depășește 180 de zile.

Pe de altă parte, s-a

constatat că, încheierea dată în Dosarul nr. 18376/3/2011, prin care s-a dispus,

inițial, arestarea inculpatului K.O., a fost casată cu trimiterea spre rejudecare

a cauzei față de acest inculpat, conform încheierii nr. 113/R din 25 martie 2011

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În rejudecarea cauzei,

prin încheierea din data de 27 aprilie 2011, Tribunalul București,s ecția I penală,

a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, de la

27 aprilie 2011 la 26 mai 2011.

Această soluție a rămas

definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpatul K.O., conform încheierii

nr. 189/R din 10 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, fără ca aspectul

duratei arestării preventive să fi fost invocat de către apelantul inculpat în calea

de atac.

Astfel, fără a mai relua

motivarea instanței de apel, Înalta Curte constată că instanța de control judiciar,

a răspuns pertinent și judicios motivului invocat de inculpat vizând perioada nelegală

a mandatului de arestare preventivă emis pe numele său, motivare argumentată pe

baza textelor de lege ce reglementează dispozițiile legale în materie.

În cadrul contextului

juridic argumentat, s-a apreciat că dispozițiile art. 149

1

alin. (1

1

)

C. proc. pen. nu sunt incidente în situația rejudecării propunerii de arestare preventivă,

așa încât, arestarea preventivă a inculpatului K.O. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

legale incidente, neconstatându-se nicio încălcare a vreunui drept procesual recunoscut

de lege, de natură a justifica aprecierea ca nelegală a privării sale de libertate.

Ca atare, încheierea pronunțată

la 2 aprilie 2012 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursurile declarate de inculpații O.I.D., S.R.C., K.O. și T.G. nefiind

fondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații O.I.D., S.R.C., K.O. și T.G. împotriva încheierii

din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată

în Dosarul nr. 46911/3/2011 (1042/2012).

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul

de limba turcă pentru recurentul inculpat K.O. se va plăti din fondul Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 aprilie

2012.