ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor formulate,
În baza actelor și lucrărilor
dosarului reține următoarele:
Prin
sentința penală nr. 677 din 03 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a
ll-a penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. a
schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de
instanță, din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din
Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.
În baza art. în art. 8 din Legea nr.
39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. a pedeapsa
închisorii de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,
lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani
închisoare.
În baza art. 282 alin. (1) C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa
închisorii de 4 ani și 6 luni ca urmare a săvârșirii infracțiunii de
falsificare de monede în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. a interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,
lit. b) C. pen. timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,
lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani și 6
luni închisoare.
În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu
aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa
închisorii de 4 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii de punere în circulație
de monedă falsificată în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. a interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,
lit. b) C. pen. timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,
lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani
închisoare.
În baza art. 285 C. pen. a condamnat
pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii
de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori.
În baza art. 71 C. pen. a interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,
lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea
sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. a
contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani
și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, inculpatul urmând să
execute 5 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a
aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mal grea, a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,
lit. b) C. pen. timp de ani 2 de la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 C. pen. a interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,
lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 5 ani
închisoare.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din
pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13
decembrie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul B.N.
În baza art. 334 C. proc. pen. a admis
cererea formulată de inculpatul B.S. și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică
din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003
raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat
la art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii
de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din
momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. a respins,
ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul B.S. de schimbare a încadrării
juridice din art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în
art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
În baza art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii
de 4 ani și 6 luni, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de falsificare de monede
în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. timp
de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din
momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei principale de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. raportat la
art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat
pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, ca urmare a săvârșirii
infracțiunii de complicitate la punerea în circulație de monedă falsificată în formă
continuată.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. timp
de 1 an și 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din
momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei principale de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 285 C. pen. a condamnat pe
inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni ca urmare a săvârșirii
infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din
momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei principale de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. a contopit
pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare,
inculpatul urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat
pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
timp de ani 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale
rezultante.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din
momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa
rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie
2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul B.S.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat
încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de instanță, din
art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat
Ia art. 323 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul
C.N. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat
la art. 323 C. pen.
În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii
de 3 ani și 6 luni ca urmare a săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație
de monedă falsificată în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. timp
de 1 an și 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din
momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei principale de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa
rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie
2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul C.N.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat
încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de instanță, din
art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat
la art. 323 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul
C.N. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat
la art. 323 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat
încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de instanță, din
art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 282
alin. (2) C. pen. (fapta din data de 31 octombrie 2011) și art. 215 alin. (1) și
(3) C. pen. (fapta din data de 09 noiembrie 2011), cu aplicarea art. 33 lit. a)
C. pen.
În baza art. 282 alin. (2) C. pen. a condamnat
pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 3 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii
de punerea în circulație de monedă falsificată (fapta din data de 31 octombrie 2011).
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. timp
de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din
momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1) și (3) C.
pen. a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare,
ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune (fapta din data de 09
noiembrie 2011).
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din
momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei principale 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. a contopit
pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare,
inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat
pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. timp de 1 an
de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din
momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa
rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie
2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul C.N.
În fapt, s-a reținut că la începutul anului
2011, inculpatul B.N. a hotărât, împreună cu prietenul său, inculpatul B.S., să
constituie un grup criminal în scopul falsificării de monedă națională. Cei doi
au decis să se ocupe de contrafacerea bancnotelor, iar alte persoane de punerea
în circulație. Printre cei care au aderat și sprijinit grupul au fost învinuiții
C.V., C.I.N., C.N., C.N., S.l.C. și făptuitorul G.M. zis „T.".
Din datele dosarului a rezultat faptul
că inculpații B.N. și B.S. au dat/'Vândut" mai multe bancnote contrafăcute
către învinuiții C.V., C.N. și făptuitorul G.M. zis „T.".
Aceștia, la rândul lor, au plasat bancnotele
către învinuita S.l.C. și inculpații C.N. și C.N. toate tranzacțiile fiind în scop
oneros.
Din analiza traficului telefonic al posturilor
interceptate utilizate de către inculpați/învinuiți/făptuitori a rezultat faptul
că învinuitul C.N. este cel prin intermediul căruia bancnotele contrafăcute au ajuns
de la inculpații B.N. și B.S. la inculpații C.N., respectiv C.N.
Prin încheierea de ședință din data din
27 noiembrie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, instanță investită
cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism și apelanții - inculpați B.N., B.S., C.N. și C.N. împotriva sentinței
penale nr. 677 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția
a II-a penală, în baza art. 300
2
C. proc. pen. raportat la art. 160
b
C. proc. pen. a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a
inculpaților B.N., B.S., C.N., C.N., iar în baza art. 160
b
alin. (3)
C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a celor patru inculpați.
În cauză s-a reținut că există indicii
temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapta
pentru care a fost condamnați în primă instanță, iar între deținerea preventivă
a inculpaților în cauză și condamnare există o legătură suficientă pentru a se aprecia
că detenția este legală, ca urmare a condamnării inculpaților de o instanță competentă,
astfel cum, constant, a statuat instanța europeană în interpretarea art. 5
parag. 1 lit. a) din Convenție care dispune că „deținerea unei persoane este legală
dacă are la bază o condamnare pronunțată de un tribunal competent".
Instanța de control judiciar a constatat
că acuzațiile aduse inculpaților în cauză legitimează, în continuare, detenția preventivă
a acestora în sensul că interesul public al menținerii ordinii, în cauza dată, trece
înaintea dreptului inculpaților arestați preventiv, la libertate.
Temeiurile de fapt și de drept care au
impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat
ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate
rezonabile a măsurii privative de libertate.
Împotriva acestei încheieri de ședință
au declarat, în termen legal, recurs inculpații B.N., B.S. și C.N., fără a arăta
în scris motivele de casare a încheierii de ședință atacate, dosarul fiind înregistrat
pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 decembrie
2012, sub nr. 3864/3/2012/a7.
La termenul fixat pentru soluționarea recursului,
apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați, în concluziile orale,
în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea
măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării
măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Concluziile apărătorului recurenților inculpați,
ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpaților
B.N., B.S.n și C.N. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii,
urmând a nu mai fi reluate.
Examinând cererea de recurs formulată de
către inculpați, prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385
6
C.
proc. pen., Înalta Curte constată recursul nefondat pentru considerentele ce se
vor arăta:
Astfel, Înalta Curte reține că, în conformitate
cu dispozițiile art. 300
2
C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul
este arestat, instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea
și temeinicia arestării preventive; iar potrivit art. 160
b
alin. (3)
din același cod, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun
în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea
de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest.
Subliniind funcționalitatea măsurilor preventive,
art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare
a procesului penai ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului
de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei.
Cu referire la recursul declarat
Înalta Curte reține că potrivit art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 alin. (1) din Constituția
României nimeni nu poate fi privat de libertate, totuși de la această regulă generală
sunt înscrise și excepții. Astfel, în art. 5 parag. 1 lit. a) din C.E.D.O. ratificată
prin Legea nr. 30/1994 se prevede că deținerea unei persoane este legală dacă are
la bază o condamnare pronunțată de un tribunal competent".
În raport de aceste reglementări internaționale,
cu referire expresă la excepția reprezentată de arestarea preventivă se reține că
privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura
prevăzută de legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea
procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile
constituționale.
În cauză, Înalta Curte, procedând la efectuarea
verificărilor dispuse de legea procesual penală constată că încheierea recurată
este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale
cerute de lege, inclusiv cu garantarea dreptului la apărare, fiind întrunite condițiile
prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și constatarea incidenței unuia dintre cazurile
prevăzute de art. 148 din același cod, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii
arestării preventive a inculpaților B.N., B.S. și C.N. subzistă și impun în continuare
privarea de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal și prezervarea
ordinii de drept.
În ceea ce privește satisfacerea condițiilor
prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., observând în prealabil că infracțiunile
reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate destul de sever de către legiuitor,
cu pedeapsa închisorii de la 3 până la 12 ani (infracțiunea de falsificare de monede
sau alte valori), de la 6 luni până la 5 ani (infracțiunea de deținere de instrumente
în vederea falsificării de valori) și respectiv de la 5 până la 20 de ani (infracțiunea
de constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat), având
în vedere și pedepsele stabilite de instanța de fond, instanța de recurs constată
că lăsarea lor în libertate prezintă într-adevăr un pericol concret însemnat pentru
ordinea publică.
Condiția existenței pericolului social
concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere natura și gravitatea
faptelor presupuse a fi săvârșite de inculpați, în calitate de autori, implicați
în mai multe activități ilegale având ca obiect contrafacerea sau punerea în circulație
pe teritoriul României a unui însemnat număr de bancnote falsificate (până în prezent
fiind estimată o cantitate de aproximativ 800 de astfel de bancnote).
Totodată, Înalta Curte reține că, la aprecierea
gradului de pericol social, trebuie avut în vedere și modalitatea în care inculpații
au acționat dovedind meticulozitate, făcând verificări pentru a se asigura că pot
exercita activitatea ilicită, numărul mare de persoane angrenate în activitatea
infracțională, caracterul organizat al acesteia, toate acestea având urmări nefaste
asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure moneda emisă de autoritățile
oficiale, gravitatea sporită a faptelor de genul celor pentru care inculpații sunt
trimiși în judecată fiind de natură să inducă o stare de temere față de riscul suferirii
unor prejudicii însemnate prin introducerea în circulație a unor astfel de bancnote
și în raport de aceste împrejurări, Înalta Curte constatând astfel că scopul procesului
penal se poate realiza în cea mai bună măsură cu inculpații în stare de arest preventiv.
Totodată, nu poate fi ignorată nici împrejurarea
că faptele inculpaților au o puternică rezonanță negativă în rândul opiniei publice,
creând un real și serios sentiment de teamă sau neîncredere în securitatea raporturilor
comerciale și siguranța mijloacelor de plată, aflate în circulație, astfel că această
conduită antisocială a inculpaților reclamă o reacție fermă din partea organelor
judiciare ale statului pentru protejarea publicului și a mediului economic.
În ceea ce privește circumstanțele de ordin
personal ale inculpaților, care prin prisma dispozițiilor art. 136 alin. (8) C.
proc. pen., este obligatoriu a fi luate în considerare la alegerea măsurii preventive
dintre cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că, în pofida unor referințe
ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpaților, aceștia au acceptat cu foarte
mare ușurință asumarea unui profund comportament reprobabil, cu ignorarea totală
a consecințelor antisociale ale faptelor lor, astfel că măsura arestăm preventive
se înfățișează ca fund, în momentul de fața, singura măsura care poate asigura un
just echilibru între protejarea interesului public și respectarea drepturilor individuale
ale inculpaților.
În sfârșit, raportându-se și la scopul
măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art. 136 alin. (1) C.
proc. pen., Înalta Curte apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și
pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în scopul lămuririi corectași
complete a tuturor împrejurărilor cauzei și al determinării contribuției concrete
a inculpaților cercetați în cauză la contrafacerea și punerea în circulație a bancnotelor
plasate până în prezent la nivel național.
Cu privire la rezonabilitatea arestării
preventive, este indiscutabil că, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor
Omului (CEDH, 27 august 1992, Tomasi c/France), „unul din factorii pertinenți, care
legitimează o lungă detenție preventivă îl reprezintă existența și persistența unor
indicii grave de vinovăție, respectiv o bănuială puternică de participare la săvârșirea
unei infracțiuni grave".
În cauza dedusă judecății, s-a reținut
faptul că inculpații sunt arestați preventiv din 14 decembrie 2011, iar instanța
a fost sesizată la data de 08 februarie 2012, date care conduc la concluzia că nu
s-a depășit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive a inculpaților.
Având în vedere cele învederate,
Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii
arestării preventive, că aceasta este pe deplin justificată în raport cu dispozițiile
evocate coroborate cu cele ale art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Față de considerentele arătate, constatând
criticile formulate ca fiind nefondate, Înalta Curte, urmează a respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații B.N., B.S. și C.N. împotriva încheierii de ședință
din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în
Dosarul nr. 3864/3/2012 (3644/2012).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de inculpații B.N., B.S. și C.N. împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie
2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.
3864/3/2012 (3644/2012).
Obligă recurenții inculpați B.N., B.S.
și C.N., la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7
decembrie 2012.