ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor formulate,

În baza actelor și lucrărilor

dosarului reține următoarele:

Prin

sentința penală nr. 677 din 03 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a

ll-a penală, a hotărât următoarele:

schimbat încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de

instanță, din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din

Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

În baza art. în art. 8 din Legea nr.

39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. a pedeapsa

închisorii de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani

închisoare.

În baza art. 282 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa

închisorii de 4 ani și 6 luni ca urmare a săvârșirii infracțiunii de

falsificare de monede în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa

închisorii de 4 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii de punere în circulație

de monedă falsificată în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani

închisoare.

În baza art. 285 C. pen. a condamnat

pe inculpatul B.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii

de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea

sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a

contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani

și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, inculpatul urmând să

execute 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a

aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mal grea, a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen. timp de ani 2 de la executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 5 ani

închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13

decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul B.N.

cererea formulată de inculpatul B.S. și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică

din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat

la art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii

de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din

momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea

ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins,

ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul B.S. de schimbare a încadrării

juridice din art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în

art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii

de 4 ani și 6 luni, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de falsificare de monede

în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. timp

de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din

momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea

ca executată a pedepsei principale de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la

art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat

pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, ca urmare a săvârșirii

infracțiunii de complicitate la punerea în circulație de monedă falsificată în formă

continuată.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. timp

de 1 an și 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din

momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea

ca executată a pedepsei principale de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 285 C. pen. a condamnat pe

inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni ca urmare a săvârșirii

infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din

momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea

ca executată a pedepsei principale de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a contopit

pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare,

inculpatul urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat

pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

timp de ani 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale

rezultante.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din

momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea

ca executată a pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa

rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie

2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul B.S.

încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de instanță, din

art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat

Ia art. 323 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul

C.N. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat

la art. 323 C. pen.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii

de 3 ani și 6 luni ca urmare a săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație

de monedă falsificată în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. timp

de 1 an și 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din

momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea

ca executată a pedepsei principale de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa

rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie

2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul C.N.

încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de instanță, din

art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat

la art. 323 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul

C.N. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat

la art. 323 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat

încadrarea juridică în sensul pus în discuție, din oficiu, de instanță, din

art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 282

alin. (2) C. pen. (fapta din data de 31 octombrie 2011) și art. 215 alin. (1) și

(3) C. pen. (fapta din data de 09 noiembrie 2011), cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen. a condamnat

pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 3 ani ca urmare a săvârșirii infracțiunii

de punerea în circulație de monedă falsificată (fapta din data de 31 octombrie 2011).

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. timp

de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din

momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea

ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen. a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare,

ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune (fapta din data de 09

noiembrie 2011).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din

momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea

ca executată a pedepsei principale 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a contopit

pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare,

inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat

pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. timp de 1 an

de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. din

momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea

ca executată a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa

rezultantă aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie

2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul C.N.

În fapt, s-a reținut că la începutul anului

2011, inculpatul B.N. a hotărât, împreună cu prietenul său, inculpatul B.S., să

constituie un grup criminal în scopul falsificării de monedă națională. Cei doi

au decis să se ocupe de contrafacerea bancnotelor, iar alte persoane de punerea

în circulație. Printre cei care au aderat și sprijinit grupul au fost învinuiții

C.V., C.I.N., C.N., C.N., S.l.C. și făptuitorul G.M. zis „T.".

Din datele dosarului a rezultat faptul

că inculpații B.N. și B.S. au dat/'Vândut" mai multe bancnote contrafăcute

către învinuiții C.V., C.N. și făptuitorul G.M. zis „T.".

Aceștia, la rândul lor, au plasat bancnotele

către învinuita S.l.C. și inculpații C.N. și C.N. toate tranzacțiile fiind în scop

oneros.

Din analiza traficului telefonic al posturilor

interceptate utilizate de către inculpați/învinuiți/făptuitori a rezultat faptul

că învinuitul C.N. este cel prin intermediul căruia bancnotele contrafăcute au ajuns

de la inculpații B.N. și B.S. la inculpații C.N., respectiv C.N.

Prin încheierea de ședință din data din

27 noiembrie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, instanță investită

cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism și apelanții - inculpați B.N., B.S., C.N. și C.N. împotriva sentinței

penale nr. 677 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, în baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen. a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpaților B.N., B.S., C.N., C.N., iar în baza art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a celor patru inculpați.

În cauză s-a reținut că există indicii

temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapta

pentru care a fost condamnați în primă instanță, iar între deținerea preventivă

a inculpaților în cauză și condamnare există o legătură suficientă pentru a se aprecia

că detenția este legală, ca urmare a condamnării inculpaților de o instanță competentă,

astfel cum, constant, a statuat instanța europeană în interpretarea art. 5

parag. 1 lit. a) din Convenție care dispune că „deținerea unei persoane este legală

dacă are la bază o condamnare pronunțată de un tribunal competent".

Instanța de control judiciar a constatat

că acuzațiile aduse inculpaților în cauză legitimează, în continuare, detenția preventivă

a acestora în sensul că interesul public al menținerii ordinii, în cauza dată, trece

înaintea dreptului inculpaților arestați preventiv, la libertate.

Temeiurile de fapt și de drept care au

impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat

ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate

rezonabile a măsurii privative de libertate.

Împotriva acestei încheieri de ședință

au declarat, în termen legal, recurs inculpații B.N., B.S. și C.N., fără a arăta

în scris motivele de casare a încheierii de ședință atacate, dosarul fiind înregistrat

pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 decembrie

2012, sub nr. 3864/3/2012/a7.

La termenul fixat pentru soluționarea recursului,

apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați, în concluziile orale,

în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea

măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

Concluziile apărătorului recurenților inculpați,

ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpaților

B.N., B.S.n și C.N. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii,

urmând a nu mai fi reluate.

Examinând cererea de recurs formulată de

către inculpați, prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385

6

C.

proc. pen., Înalta Curte constată recursul nefondat pentru considerentele ce se

vor arăta:

Astfel, Înalta Curte reține că, în conformitate

cu dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul

este arestat, instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea

și temeinicia arestării preventive; iar potrivit art. 160

b

alin. (3)

din același cod, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea

de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest.

Subliniind funcționalitatea măsurilor preventive,

art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare

a procesului penai ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului

de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei.

Cu referire la recursul declarat

Înalta Curte reține că potrivit art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 alin. (1) din Constituția

României nimeni nu poate fi privat de libertate, totuși de la această regulă generală

sunt înscrise și excepții. Astfel, în art. 5 parag. 1 lit. a) din C.E.D.O. ratificată

prin Legea nr. 30/1994 se prevede că deținerea unei persoane este legală dacă are

la bază o condamnare pronunțată de un tribunal competent".

În raport de aceste reglementări internaționale,

cu referire expresă la excepția reprezentată de arestarea preventivă se reține că

privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura

prevăzută de legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea

procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile

constituționale.

În cauză, Înalta Curte, procedând la efectuarea

verificărilor dispuse de legea procesual penală constată că încheierea recurată

este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale

cerute de lege, inclusiv cu garantarea dreptului la apărare, fiind întrunite condițiile

prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și constatarea incidenței unuia dintre cazurile

prevăzute de art. 148 din același cod, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive a inculpaților B.N., B.S. și C.N. subzistă și impun în continuare

privarea de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal și prezervarea

ordinii de drept.

În ceea ce privește satisfacerea condițiilor

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., observând în prealabil că infracțiunile

reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate destul de sever de către legiuitor,

cu pedeapsa închisorii de la 3 până la 12 ani (infracțiunea de falsificare de monede

sau alte valori), de la 6 luni până la 5 ani (infracțiunea de deținere de instrumente

în vederea falsificării de valori) și respectiv de la 5 până la 20 de ani (infracțiunea

de constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat), având

în vedere și pedepsele stabilite de instanța de fond, instanța de recurs constată

că lăsarea lor în libertate prezintă într-adevăr un pericol concret însemnat pentru

ordinea publică.

Condiția existenței pericolului social

concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere natura și gravitatea

faptelor presupuse a fi săvârșite de inculpați, în calitate de autori, implicați

în mai multe activități ilegale având ca obiect contrafacerea sau punerea în circulație

pe teritoriul României a unui însemnat număr de bancnote falsificate (până în prezent

fiind estimată o cantitate de aproximativ 800 de astfel de bancnote).

Totodată, Înalta Curte reține că, la aprecierea

gradului de pericol social, trebuie avut în vedere și modalitatea în care inculpații

au acționat dovedind meticulozitate, făcând verificări pentru a se asigura că pot

exercita activitatea ilicită, numărul mare de persoane angrenate în activitatea

infracțională, caracterul organizat al acesteia, toate acestea având urmări nefaste

asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure moneda emisă de autoritățile

oficiale, gravitatea sporită a faptelor de genul celor pentru care inculpații sunt

trimiși în judecată fiind de natură să inducă o stare de temere față de riscul suferirii

unor prejudicii însemnate prin introducerea în circulație a unor astfel de bancnote

și în raport de aceste împrejurări, Înalta Curte constatând astfel că scopul procesului

penal se poate realiza în cea mai bună măsură cu inculpații în stare de arest preventiv.

Totodată, nu poate fi ignorată nici împrejurarea

că faptele inculpaților au o puternică rezonanță negativă în rândul opiniei publice,

creând un real și serios sentiment de teamă sau neîncredere în securitatea raporturilor

comerciale și siguranța mijloacelor de plată, aflate în circulație, astfel că această

conduită antisocială a inculpaților reclamă o reacție fermă din partea organelor

judiciare ale statului pentru protejarea publicului și a mediului economic.

În ceea ce privește circumstanțele de ordin

personal ale inculpaților, care prin prisma dispozițiilor art. 136 alin. (8) C.

proc. pen., este obligatoriu a fi luate în considerare la alegerea măsurii preventive

dintre cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că, în pofida unor referințe

ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpaților, aceștia au acceptat cu foarte

mare ușurință asumarea unui profund comportament reprobabil, cu ignorarea totală

a consecințelor antisociale ale faptelor lor, astfel că măsura arestăm preventive

se înfățișează ca fund, în momentul de fața, singura măsura care poate asigura un

just echilibru între protejarea interesului public și respectarea drepturilor individuale

ale inculpaților.

În sfârșit, raportându-se și la scopul

măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în scopul lămuririi corectași

complete a tuturor împrejurărilor cauzei și al determinării contribuției concrete

a inculpaților cercetați în cauză la contrafacerea și punerea în circulație a bancnotelor

plasate până în prezent la nivel național.

Cu privire la rezonabilitatea arestării

preventive, este indiscutabil că, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor

Omului (CEDH, 27 august 1992, Tomasi c/France), „unul din factorii pertinenți, care

legitimează o lungă detenție preventivă îl reprezintă existența și persistența unor

indicii grave de vinovăție, respectiv o bănuială puternică de participare la săvârșirea

unei infracțiuni grave".

În cauza dedusă judecății, s-a reținut

faptul că inculpații sunt arestați preventiv din 14 decembrie 2011, iar instanța

a fost sesizată la data de 08 februarie 2012, date care conduc la concluzia că nu

s-a depășit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive a inculpaților.

Având în vedere cele învederate,

Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive, că aceasta este pe deplin justificată în raport cu dispozițiile

evocate coroborate cu cele ale art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Față de considerentele arătate, constatând

criticile formulate ca fiind nefondate, Înalta Curte, urmează a respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații B.N., B.S. și C.N. împotriva încheierii de ședință

din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

Dosarul nr. 3864/3/2012 (3644/2012).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații B.N., B.S. și C.N. împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie

2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

3864/3/2012 (3644/2012).

Obligă recurenții inculpați B.N., B.S.

și C.N., la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

decembrie 2012.