ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2977/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2977/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 5/D/P/2009, D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Timișoara, s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.C.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. și ped. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. (falsificarea

de monede sau de alte valori și punerea în circulație în orice mod a valorilor

falsificate) și prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (inițierea sau

constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub

orice formă a unui astfel de grup). în sarcina acestuia s-a reținut următoarele

fapte:

În cursul anului 2008 s-a constituit în județul Timiș un grup

infracțional organizat la care au aderat și pe care l-au sprijinit sub diferite

forme mai mulți inculpați ce aveau ca scop falsificarea de monedă românească și

punerea acesteia în circulație în orice mod.

Inițial, acest grup infracțional organizat a fost

cercetat în dosarul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara nr. 21/D/P/2008

și a fost trimis în judecată prin rechizitoriu din data de 06 martie 2009,

fiind înregistrat la Tribunalul Timiș la nr. 1504/30/2009. Inculpații S.A., B.M.C.,

M.S.C., M.A.M., A.M., D.A. (toți arestați), precum și inc. R.B.C., S.A., F.M.A.,

S.I.D., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

282 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003. Prin același

rechizitoriu, s-a mai dispus și disjungerea cauzei față de B.C.A., S.A., S.G.,

„A." din Făgăraș, „P." din Giurgiu, „N.V." din Timișoara, în

vederea cercetării acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.

282 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Din cercetările efectuate în prezentul dosar penal, s-a

reținut că inc. B.C.A., a aderat la grupul infracțional organizat fiind un

membru activ al acestuia. Acesta s-a ocupat de procurarea materialelor

necesare, falsificarea bancnotelor și de punerea acestora în circulație (în

acest sens, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, precum și

procesele-verbale de investigare, aflate la vol. I).

Martorul P.I., audiat în conformitate cu prevederile art. 86

15

C. pr.pen., declară că bancnotele erau tipărite de inculpați pe suport de

hârtie, imaginea era scanată și apoi reprodusă cu ajutorul unei imprimante

color; în fereastra transparentă a bancnotei era aplicată o folie conturată cu

vopsea albă. Acești inculpați, inclusiv inc. B.C.A., au falsificat bancnotele

în municipiul Timișoara, într-o locație situată în cartierul „I.". Același

martor mai declară că inc. B.C.A. se ocupa și de distribuirea bancnotelor

astfel falsificate - vol. I.

Martora C.D., declară că, inc. B.C.A., făcea parte integrantă

din grupul infracțional organizat care falsifica bancnote și pe care le punea

în circulație - vol. I.

S.A. (inculpat în Dosarul nr. 21/D/P/2008), declară că inc. B.C.A.,

era șoferul lui „M." (inc. B.M.C.) și că împreună cei doi din urmă se

ocupau și de punerea în circulație a bancnotelor astfel falsificate - vol. I.

În perioada cercetărilor au fost identificate bancnote

falsificate de acest grup infracțional organizat, pe raza a 37 județe ale țării

- vol. I.

Unități de parchet din țară au făcut cercetări cu privire la

unele plasări izolate de bancnote false și au constatat că aceste bancnote au

aceleași serii ca și cele falsificate și puse în circulație de membrii grupului

infracțional organizat, trimiși în judecată prin rechizitoriul 21/D/P/2008,

printre care se numără și inculpatul B.C.A., declinându-și competența de

soluționare în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara.

Parchetele care și-au declinat competența sunt: Parchetul

de pe lângă Judecătoria Oradea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Zalău, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, Parchetul de pe lângă

Judecătoria Vâlcea, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, Parchetul de pe

lângă Judecătoria Călărași, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Pitești, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Mureș, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Pașcani, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, Parchetul de pe lângă

Judecătoria Iași, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.

Cu privire la inc. B.C.A., la data de 11 septembrie 2009

a fost începută urmărirea penală și tot la aceeași dată a fost pusă în mișcare

acțiunea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 282

alin. (1) și (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind reținut pentru

24 de ore.

Prin Decizia penală nr. 624/R din 12 iunie 2009

pronunțată în Dosarul nr. 3674/30/2009, Curtea de Apel Timișoara a dispus

arestarea inc. B.C.A., emițând în acest sens mandatul de arestare preventivă din

12 iunie 2009, pentru 29 zile.

Prin Decizia penală nr. 705/R din 06 iulie 2009

pronunțată în Dosarul nr. 4274/30/2009, Curtea de Apel Timișoara a dispus

prelungirea stării de arest a inculpatului cu 30 de zile, respectiv de la data

de 11 iulie 2009, la data de 09 august 2009.

Prin încheierea penală nr. 109/CC din 07 august 2009

pronunțată în Dosarul nr. 4955/30/2009, Tribunalul Timiș prelungește starea de

arest a inculpatului cu încă 15 zile, începând de la data de 09 august 2009,

până la data de 23 august 2009.

Pe parcursul anchetei, inculpatul a invocat și a beneficiat

de dreptul de a nu da declarații.

Prin sentința penală nr. 95/PI din 15 februarie 2010

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5102/30/2009, în baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.C.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de

falsificare de monedă și punere în circulație de monedă falsă, prev. de art. 282

alin. (1) și 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea

de îndată în libertate a inculpatului B.C.A., de sub puterea mandatului de

arestare din 12 iunie 2009, emis de Curtea de Apel Timișoara, dacă nu este

arestat în altă cauză.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Timiș a reținut următoarele:

Din probatoriul administrat în cauză: interceptări de

convorbiri telefonice, procese verbale de supraveghere cu planșe foto, procese

verbale de constatare, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile

inculpatului, declarațiile martorilor, prima instanță a constatat că

infracțiunile de care inculpatul a fost învinuit în prezentul dosar nu sunt

dovedite.

Astfel, s-a reținut că audiat în fața instanței inculpatul a

declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni. Acesta a

precizat că îl cunoștea doar pe B.M.C. și că de câteva ori a văzut-o și pe

numita D.A., prietena lui B.C., care au fost cercetați în alte dosare sub

aceleași acuzații.

S-a mai reținut că inculpatul a arătat că nu a

falsificat bani și nu a pus în circulație monedă falsă, deși a fost acasă la B.M.C.

și că i-a dat calculatoare și imprimante care erau ale acestuia fără ca cineva

să-i spună că s-au folosit la falsificarea de monedă.

Acesta a mai relatat că se ocupa cu vânzări de mașini

și că printre altele a fost la firma SC T.N. SRL Timișoara pentru plăcuțe de

înmatriculare, iar pe B.M.C. I-a cunoscut întrucât se ocupa cu vânzări de

mașini la mâna a doua.

Analizând probatoriul administrat, raportat la declarația

inculpatului, prima instanță a constatat că deși s-a reținut printre altele

față de inculpat că acesta s-ar fi prezentat la societatea SC T.N. SRL din

Timișoara, pentru a achiziționa folii transparente de formă neregulată folosită

la falsificarea de monedă, constată că probatoriul cauzei, respectiv

declarațiile martorilor angajați la această societate și convorbirile

telefonice interceptate, infirmă o asemenea stare de fapt.

Astfel, s-a reținut că martorul C.G. audiat în faza de

urmărire penală, fila 69 dos. u.p. vol.l, a arătat că nu-l cunoaște decât pe

inculpatul B.M.C., nu și pe inculpatul B.C.A., față de care nu face nicio

referire și că I-a recunoscut de pe planșe foto pe B.M.C. ca fiind persoana

care în august - septembrie 2008 s-a prezentat personal la sediul firmei

solicitând câteva mii de abțipilduri pe folie transparentă de formă neregulată,

despre care a aflat ulterior că au fost folosite la fabricarea de bani falși.

Totodată, prima instanță a reținut faptul că acesta a

precizat că la sediul firmei au venit și persoane care nu aveau aprobări legale

pentru executarea de numere de autoturism și cu toate acestea au executat

astfel de numere, ceea ce s-ar corobora cu declarația inculpatului B.C.A. care

a precizat în declarația sa că a fost la această societate pentru plăcuțe de

înmatriculare de autoturisme.

De asemenea, s-a reținut că colegul martorului C.G., martorul

R.A., fila 70 dos. u.p. vol. I, spre deosebire de primul arată că îl recunoaște

în fotografie pe inculpatul B.A. ca fiind una din persoanele ce a fost în sediul

firmei în cursul anului 2008, dar fără să știe exact cu ce ocazie, precizând

expres că B.M.C. a venit la el la firmă cu un desen mic și cu rugămintea de a-i

executa folii transparente, în jur de 2.500- 3.000 de bucăți ceea ce a și făcut

în aceeași zi.

Instanța de fond a constatat că ceea ce martorii relatează

rezultă și din interceptările de convorbiri telefonice dintre B.M.C. și B.C.A.,

procesul verbal de la fila 107 vol. l dos. u.p., în care B.M.C. îi spune la B.C.A.

„ nu mergi la Elba să faci o comandă?" iar acesta-i răspunde categoric,

instanța dându-și seama de aceasta și din semnele de punctuație „ Nu! Nu, M. ! Nu!

„ . nu-ți dai seama când e ok? „ și mai mult, inculpatul B.C.A. completează „ M.,

M., M., M. ! Nu vrei să te lași de nicio culoare. De nicio culoare, băi!

S-a apreciat că din cele de mai sus rezultă evident că

inculpatul B.C.A. nu a achiziționat folii transparente care să fie folosite la

falsificarea de monede de către B.M.C., chiar dacă rezultă că ar fi fost la

curent cu activitățile ilicite ale acestuia, negația inculpatului B.C.A. de

participare la activități infracționale fiind clar dovedită.

Instanța de fond a apreciat că de altfel,

interceptările de convorbiri telefonice din prezentul dosar sunt însoțite de „

explicații ale polițiștilor" care sunt nu doar presupuneri, dar așa cum

sunt analizate de către instanță sunt chiar în contradicție cu ce le conțin.

S-a reținut că martora C.C., fila 89 dos. u.p. vol. l,

fosta concubină a inculpatului declară în esență că inculpatul B.C.A. zis „ A.",

a dat inculpatului B.M. elemente de calculator și C.D.-uri, împrejurare care

rezultă și din planșa foto aflată la fila 116 din același dosar vol. I. și din

procesul verbal de filaj aflat la fila 114, fără să se poată face legătura în

vreun fel că acele echipamente au fost folosite de B.M. pentru falsificare de

monedă și că inculpatul B.C. a acționat astfel cu intenția de a falsifica bani

împreună cu B.M. prin intermediul acelor echipamente electronice.

Instanța de fond a considerat în acest context, o

simplă afirmație, fără bază probatorie cele înserate de lucrătorii de poliție

în finalul procesului verbal, fila 115, respectiv că se făcea o tranzacție de

echipamente utilizate la contrafacerea de bancnote .

De altfel, s-a reținut că acele echipamente electronice

din planșa foto sunt bunuri mobile ca oricare altele, care pot fi trecute de la

o persoană la alta fără a putea constitui în sine o faptă penală.

Deși s-a reținut că în finalul declarației martora C.C.

arată „cunoșteam faptul că B.C.A., B.S., B.M.C., precum și alte persoane din

anturajul lor se ocupă cu diverse ilegalități printre care și falsificarea de

bani.", în fraza următoare s-a constatat că aceasta relatează altceva, în

sensul că fiind împreună cu inculpatul B.C. la B.M. acasă a văzut pe o măsuță

un teanc de bancnote de 100 de lei și l-a întrebat pe B.M. de unde are atâția

bani. iar acesta i-a spus că ar vrea el ca acești bani să fie buni, că

respectivi bani sunt falși, de față fiind și A.andra prietena lui B.M. dar că

în acest context B.C.A. i-a zis lui B.M. „ nu vrei să te lași". Acest

reproș făcut de inculpatul B.C.A. numitului B.M., rezultă și din două

convorbiri telefonice, a se vedea fila 18 verso dos. u.p. vol. I, unde B.C.A.

la o altă solicitare a inculpatului B.M., solicitare care oricum nu s-a

realizat așa cum rezultă din fila 24 verso, tot convorbire telefonică îi spune

acestuia „ Băi, dar nu te lași ? Nu te lași .", frază urmată tot de

negații ale inculpatului B.C.A. în final. De asemenea fila 107 vol. I dos. u.p.

amintita și anterior în care inculpatul B.C. are aceeași replică.

Din aceeași declarație din faza de urmărire penală s-a

reținut că martora mai relatează că după incident ajunsă acasă s-a gândit la

convorbirile telefonice purtate între cei doi în care aceștia discutau de

comenzi și combinații și și-a dat seama că aceștia vorbeau despre bani falși și

alte documente falsificate. Prima instanță a considerat că această afirmație

este doar o presupunere, care nu se referă la o faptă concretă, determinată în

ce-l privește pe inculpatul B.C.

Instanța de fond a reținut că în faza de judecată,

același martor C.C., fila 48, a precizat că nu menține declarațiile din faza de

urmărire penală în sensul că inculpatul B.C. ar fi falsificat bani și ar fi

săvârșit ilegalități, întrucât această frază i-a fost dictată de anchetatori

spunându-i-se că o arestează și îi trimit copii minori la D.P.C.

În acest context instanța de fond a apreciat că relatarea

martorei din fața instanței apare ca fiind credibilă în sensul că nu a văzut

sau nu știa ca inculpatul B.C. să fi falsificat bani s-au să fi plasat bani

falși pentru că afirmația din faza de urmărire penală a martorei, așa cum s-a

precizat mai sus a fost una generală și de presupunere fără nici un fel de

descriere concretă ceea ce creează serioase dubii în probațiunea vinovăției

inculpatului.

De altfel, s-a reținut că nici actul de sesizare al

instanței nu detailează în concret infracțiunile săvârșite de inculpat, timpul,

locul, modalitatea de acțiune spre a se putea constata dacă faptele acestuia

întrunesc s-au nu elementele constitutive ale unor infracțiuni.

Instanța de fond a reținut că martorul S.I.D., audiat

în faza de urmărire penală la fila 99 vol. I și în fața instanței fila 49 a

relatat în declarația sa că a primit bani falși în cursul anului 2009 de la

numitul S.A. însă a precizat că nu-l cunoaște pe inculpatul B.C., declarațiile

sale neavând nicio relevanță în prezenta cauză.

Totodată, s-a reținut că martorul S.A. în declarația sa

de la fila 95 din dosarul de urmărire penală, face dezvăluiri despre S.A. și B.M.C.

în sensul că aceștia falsificau bani și că a primit bani falși de la S.A.

pentru a-i pune în circulație însă despre B.C., într-o frază din finalul

declarației arată că acesta era șoferul lui „M." B.M. și că lucra s-au

lucrase ca taximetrist, că știe de la „ M." că erau partenerei de afaceri

și călătorii și că au fost prin țară să plaseze bani falși.

S-a mai reținut că în fața instanței, fila 50 același

martor a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul B.A., pe care l-a văzut prima

dată în Penitenciar și că nu știe ca acesta să fi plasat prin țară bani falși.

Prima instanță a considerat ca sinceră această

afirmație a martorului în contextul în care nici în declarația din faza de

urmărire penală nu a detaliat în nici un fel fapta s-au faptele săvârșite de

inculpatul B.C., această declarație făcând referire amănunțit la faptele

săvârșite de numitul S.A., pe două pagini ci doar în câteva cuvinte, fără nicio

bază factuală are o referință la inculpatul B.C." . au fost prin țară să

plaseze bani falși", adică împreună cu B.M. și că știe aceasta de la „ M.",

fără să fi perceput cu propriile simțuri.

În apreciere, instanța de fond a avut în considerare și

împrejurarea că pe aceeași declarație, unde faptele numitului S.A. sunt

detaliate de martorul de mai sus, prin rechizitoriu la punctul II s-a dispus

față de S.A. neînceperea urmăririi penale considerându-se că acesta nu este

autor al faptelor, iar inculpatul B.C.A. a fost trimis în judecată în prezentul

dosar pentru aceleași infracțiuni.

Cu privire la această dispoziție instanța de fond a revenit

și referitor la alte persoane „ A." din Făgăraș, „ P.", S.G., „ N.V.",

care deși inițial cercetate pentru aceleași infracțiuni ca și inculpatul, grup

criminal organizat și falsuri de monedă, față de ei s-a dispus neînceperea

urmăririi penale întrucât nu sunt autorii faptelor.

S-a mai reținut de către prima instanță că în cauză a

fost de asemenea audiat martorul sub acoperire P.I. (declarația din faza de

urmărire penală fila 86 vol. I și declarația din fața instanței fila 60).

Referitor la acesta, prima instanță a procedat la audierea sa

în ședință publică în condițiile prev. de art. 86

2

C. proc. pen.

Totodată a verificat în condițiile art. 86

1

alin.

(4) C. proc. pen., documentele prezentate de procuror în condiții de strictă

confidențialitate privind identitatea reală a martorului și declarația olografă

a acestuia dată în fața procurorului.

S-a constatat că la data de 09 iunie 2009, după

aproximativ 1 an de la data când se impută săvârșirea faptelor inculpatului din

prezentul dosar, acesta face o solicitare la procuror de a declara sub o altă

identitate împrejurări pe care le cunoaște cu privire la cauză.

Instanța de fond a reținut că în declarațiile din faza

de urmărire penală acesta arată că la o întâlnire cu B.M. „ M.", pe care

îl cunoștea deoarece se întâlnise de mai multe ori cu el și S.A., a venit și

inculpatul B.C.

De asemenea, s-a reținut că martorul a relatat că

atunci când s-a întâlnit cu B.C. acesta era doar cu B.M.C., acest lucru

rezultând din procesul verbal al procurorului de la fila 87 dos. u.p.

În analiza declarației aceluiași martor făcută de prima

instanță în condiții de confidențialitate, scrisă de mâna sa a precizat că la o

întâlnire cu B.M. când a venit și B.C., în toamna anului 2008 l-a întrebat pe B.M.

cine este B.C., fiind o persoană necunoscută până atunci și în care martorul

sub acoperire nu avea încredere.

În acest context s-a reținut că B.M. i-a spus martorului sub

acoperire că B.C. este colaboratorul lui și fac parte din aceeași

„echipă", că falsifică împreună bani și circulă împreună, dar că mai nou

nu mai circulă direct prin țară, au persoane cumpărători care comandă cantități

mari de bani falși și primesc bani buni 30% din valoare.

Prima instanță a considerat că între declarațiile

martorului sub acoperire din faza de urmărire penală și cea din fața instanței

există contradicții evidente referitor la întâlnirea acestuia cu inculpatul B.C.

S-a reținut că în declarația dată în fața instanței

martorul relatează însă că s-a întâlnit de două ori cu inculpatul B.C. și că

acesta era împreună cu B.M. și S.A., deși în declarațiile din faza de urmărire

penală face referire la o singură întâlnire și fără S.A.

Mai mult, s-a reținut că acesta precizează că a

discutat cu toți trei, inclusiv cu inculpatul B.C.A. și toți trei au scos din

buzunar niște bancnote false pe care i le-au arătat.

Față de acestea, prima instanță și-a exprimat îndoiala cu

privire la sinceritatea declarației de mai sus a martorului sub acoperire care

în fața procurorului de caz nu a relatat aceste aspecte, precizând expres că

l-a văzut o singură dată pe B.C. doar cu B.M. și că neavând încredere în el l-a

întrebat pe B.M. cine este, fără a discuta cu B.C., cu atât mai puțin să facă

referire la împrejurarea că acesta i-ar fi arătat bani falși, împrejurare greu

de crezut că martorul nu și-a amintit-o atunci dar că și-a amintit-o în fața

instanței după aproape doi ani de la eveniment.

S-a reținut de asemenea că față de S.A. s-a dispus

neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, soluție

greu de crezut, în opinia primei instanțe, că s-ar fi dispus dacă martorul sub

acoperire ar fi adus la cunoștință procurorului că l-a văzut pe acesta când i-a

arătat banii falși pe care-i deținea.

S-a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 86

1

alin. (6) C. proc. pen., declarațiile martorului sub acoperire nu pot servi la

aflarea adevărului într-o cauză penală decât în măsura în care acestea se

coroborează cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză.

Totodată, s-a reținut și faptul că jurisprudența C.E.D.O.

în materie, care nu se opune, ca principiu la folosirea martorilor anonimi în

procesele penale, impune însă respectarea unor garanții minime privind dreptul

la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenție.

În acest sens instanța de fond a reținut că aceasta a

decis în cazul Kostovski împotriva Olandei că aceste exigențe nu sunt

îndeplinite dacă reclamantul a fost condamnat de instanța națională, care s-a

bazat într-o mare măsură pe declarațiile unor martori anonimi.

Cum s-a considerat că declarația martorului anonim P.I.

nu se coroborează cu nici una din probele examinate până în prezent, prima

instanță a înlăturat-o pe temeiurile mai sus menționate.

S-a apreciat că interceptările de convorbiri telefonice

nu dovedesc vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de care acesta a fost

acuzat, instanța considerându-le cu mici excepții ca fiind echivoce și Ie-a

luat ca atare în conținutul lor concret, fără explicațiile polițiștilor care au

întocmit procesele verbale întrucât s-a considerat că proba o reprezintă conținutul

convorbirilor telefonice și în nici un caz presupunerile anchetatorilor.

În acest sens deși s-a reținut că se reproșează printre

altele inculpatului B.C.A. că ar fi falsificat bani împreună cu B.M.C. și că

s-ar fi întâlnit cu un grup format din „ A.F." și alte persoane în data de

23 septembrie 2008, în Piața Operei din Timișoara, a se vedea fotografiile de

la fila 126 dos. u.p. vol.l, s-a apreciat că în realitate acest lucru nu s-a

întâmplat cum dovedesc interceptările de convorbiri telefonice ce vor fi

evidențiate mai jos:

Din procesul verbal de interceptare fila 119 vol. I

dos. u.p., instanța de fond a reținut că inculpatul B.C. și B.M. au o

convorbire telefonică în sensul că așa cum precizează și lucrătorul de poliție

în explicație „A.F." i-ar fi solicitat lui B.M. să falsifice 3.000 de

bucăți de bancnote de 100 lei, în total 3 miliarde lei, pentru care B.M.

trebuia să primească 15.000 lei.

Această activitate s-a reținut într-adevăr din discuțiile

purtate de B.M. și „A.F.", a se vedea interceptările de la filele 17 și 18

vol. l din dos. u.p. însă la fila 18 verso și fila 119, B.C.A., s-a reținut că

nu este de acord cu asemenea activitate.

Tot din procesele verbale de interceptare, fila 24

verso dos. u.p. vol. I, prima instanță a reținut că o astfel de tranzacție ca

cea mai sus menționată nu s-a realizat, întrucât în convorbirea dintre B.M.C.

și „A.F." B.M.C. îi spune la „A.F." că nu poate să falsifice o așa

cantitate de bani și că „ afacerea a picat", dar ceea ce este mai

important pentru cauză este faptul că B.M.C. face în discuție referire la B.C.A.

spunând „ și de A. știam că el zice și după aia se duce acasă, se gândește și

știu că se întoarce că-l cunosc, înțelegi?", convorbire care are loc în

data de 24 septembrie 2008 la orele 18,10 după ce în data de 23 septembrie 2008

la orele 22,48 așa cum se poate vedea din planșele foto de la fila 126 dos.

u.p. vol. I, sau întâlnit „A.F." cu B.M.C. și B.C.A., respectiv încă o

persoană neidentificată, ceea ce denotă că întâlnirea dintre aceștia nu a avut

nicio relevanță penală, întrucât „ gândul criminal" în asemenea activități

nu se pedepsește.

S-a reținut că inculpatului B.C.A. i se spunea „A."

așa cum îl numește și martora C.C. s-au chiar mama acesteia, fila 130 dos. u.p.

vol. I. și nu în ultimul rând așa i se adresa și numitul B.M.C.

Prima instanță a apreciat că probatoriul referitor la

inculpatul B.C.A. se rezumă doar la dovezile analizate până în prezent și

cuprinse în vol. I din dosarul de urmărire penală respectiv dosarul instanței.

Deși s-a reținut că acesta cuprinde încă 7 volume de

urmărire penală, instanța de fond, analizând fiecare din aceste volume,

respectiv II -VII, a constatat că acestea cuprind în esență doar declarații și

reclamații ale unor persoane care au primit bani falși pe teritoriul țării,

procese verbale în acest sens, rapoarte de constatare științifice a unor

bancnote false, fără nicio legătură cu inculpatul B.C.A.

De aceea prima instanță, epuizând analiza

probatoriului, a constatat că raportat la acuzațiile aduse inculpatului, acesta

nu răstoarnă prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 parag. 2 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, 23 pct. 11 din Constituția României și art. 66 C.

proc. pen., creând cel mult un dubiu care tot potrivit reglementărilor de mai

sus profită inculpatului.

Instanța de fond a putut trage concluzia certă că inculpatul B.C.A.,

avea cunoștință de împrejurarea că inculpatul B.M.C. falsifica monede și că cel

puțin urmărea punerea ei în circulație, însă s-a considerat că această

împrejurare nu îl poate transforma pe inculpat în coautor la aceste

infracțiuni, întrucât nu s-a reținut că ar fi desfășurat vreo activitate care

să se încadreze într-un fel în elementele constitutive ale acestora.

De altfel, s-a reținut că, chiar rechizitoriul privind

pe inculpat nu arată în concret care sunt contribuțiile inculpatului B.C.A. la

săvârșirea infracțiunilor de care a fost acuzat, cu ce persoană s-a asociat

într-un grup criminal și în ce momente în ce loc și în ce modalități a săvârșit

infracțiunile.

Prin urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

c) C. proc. pen. Tribunalul Timiș l-a achitat pe inculpatul B.C.A. pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals de monedă și punere în circulație de monedă

falsă, prev. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., întrucât asemenea infracțiuni nu au fost săvârșite de acesta .

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

prima instanță a menționat că aceasta presupune potrivit art. 2 lit. a) din

aceeași lege un grup structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care

există pentru o perioadă de timp și acționează în mod coordonat în scopul

comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau

indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În rechizitoriu fila 2 alin. (2) instanța de fond a

reținut în acest sens că „din cercetările efectuate în prezentul dosar a

rezultat că inculpatul B.C.A., a aderat la grupul infracțional organizat fiind

un membru activ al acestuia. Acesta s-a ocupat de procurarea materialelor

necesare, falsificarea bancnotelor și de punerea acestora în circulație"

și se invocă în probațiune procesele verbale de redare a convorbirilor

telefonice și procesele verbale de investigare aflate la vol. I din dosarul de

urmărire penală.

Din convorbirile telefonice invocate, instanța de fond

a reținut că inculpatul B.C.A. era prieten doar cu B.M.C. cu care de altfel a

și purtat convorbiri interceptate, din care însă nu a reținut săvârșirea de in

fracțiuni sau că acesta ar fi colaborat la activitatea infracțională cu numitul

„A.F.", S.A., „P. „din Giurgiu sau „N.V.", însă față de toți aceștia

prin același rechizitoriu s-a dispus la punctul II neînceperea urmăririi penale

pentru că nu au săvârșit infracțiunile prev. de art. 282 alin. (1), (2) C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Față de aceasta, prima instanță a considerat că este

greu de acceptat că inculpatul B.C.A. ar face parte dintr-un grup criminal

împreună cu aceste persoane față de care s-a dispus soluția de mai sus, iar

față de alte persoane trimise în judecată prin alt rechizitoriu, s-a observat

că probatoriul nu stabilește nicio legătură cu inculpatul din prezenta cauză.

Prima instanță a constatat că la dosarul cauzei, fila

106 vol. I dos. u. p. există un proces verbal de supraveghere din care rezultă

că inculpatul B.C.A. s-ar fi întâlnit cu numiții M.S. și F.M., trimiși în

judecată în alt dosar pentru aceleași infracțiuni, în data de 25 mai 2009, însă

această întâlnire a avut loc între orele 23,00- 23,10, considerată ca fără

nicio relevanță infracțională, cum de altfel s-a reținut și în procesul verbal.

Pentru toate acestea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. prima instanță l-a achitat pe inculpatul B.C.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de „ grup criminal organizat" prev. art. 7

din Legea nr. 39/2003, întrucât lipsește latura obiectivă a acestei

infracțiuni.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. a dispus

punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă

cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 95/PI/15 februarie 2010

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5102/30/2009 a declarat apel, în

termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Timișoara, susținând că s-a comis o eroare gravă de fapt

având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a

inculpatului pentru infracțiunile de falsificare de monedă și punere în

circulație de monedă falsificată, respectiv de aderare la un grup infracțional

organizat, prev. de art. 282 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În motivarea apelului, s-a arătat că probele

administrate în cauză au fost eronat interpretate de instanța de judecată,

respectiv procesul verbal de la fila 7 vol. 1 dosar u.p., care redă convorbirea

telefonică dintre inculpatul B.C.A. și B.M.; planșele foto (fila 116 vol. 1

dosar u.p.) și procesul verbal de filaj (fila 114 dosar u.p.); declarația

martorei C.C. (filele 91, 88 dosar u.p.); declarațiile martorului P.I. (filele

86 - 87, vol. 1, dosar u.p., fila 60 dosar instanță); declarația inculpatului S.A.

(fila 95, vol. 1, dosar u.p.). Totodată, s-a învederat că nu există nici un

motiv pentru a se înlătura declarația martorului P.I. ca nesinceră și nici

declarația inculpatului S.A. dată în cursul urmăririi penale, susținând că s-a

avut în vedere revenirea coinculpatului în isntanță, fără a se avea în vedere

procesele verbale de supraveghere dinii septembrie 2008 (fila 105, vol. 1,

dosar u.p.) din care rezultă că în 11 septembrie 2008 inculpații M.S. și F.M.

s-au întâlnit cu S.A. la orele 22:18, iar la orele 23 cei doi inculpați prinși

în flagrant cu plasarea valutei falsificate de B., au avut întâlnire cu inc. B.A.,

în autoturismul condus de B.C.A.. în concluzie, s-a arătat că din coroborarea

probelor rezultă în mod indubitabil că inculpatul B.C.A. a aderat la grupul

infracțional organizat de B.M.C. și a sprijinit acest grup în falsificarea și

punerea în circulație de bancnote falsificate; respectiv că și în situația în

care instanța nu a considerat activitatea inculpatului ca fiind autorat, totuși

trebuia să rețină cel puțin complicitate la falsificarea de monedă și punerea

în circulație a bancnotelor contrafăcute.

Prin Decizia penală nr. 27 din 3 februarie 2011, Curtea

de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva sentinței

penale nr. 95/PI/ 15 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.

5102/30/2009.

A desființat, în parte sentința primei instanțe și,

rejudecând cauza:

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a dipus schimbarea încadrării

juridice din infracțiunile prev. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 26 raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.A. la o

pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la săvârșirea

infracțiunii de falsificare de monedă.

În temeiul art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.A. la

o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la săvârșirea

infracțiunii de deținere sau punere în circulație de monedă falsă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b)

C. pen. și 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa

cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpatul B.C.A. urmând să

execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii din 11 iunie 2009 și a arestului preventiv de la

data de 12 iunie 2009 până în data de 15 februarie 2010.

În temeiul art. 86

1

alin. (2) și art. 86

2

C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen

de încercare de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata

termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Timiș în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a

hotărârii judecătorești și apoi o dată pe trimestru, la datele stabilite de

acest organism;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat

executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul

termenului de încercare săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu

rea-credință, măsurile de supraveghere.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim

control judiciar a reținut următoarele:

În fața instanței de apel, a fost audiat inculpatul (fila 39

dosar), care nu a recunoscut comiterea faptelor, nefiind propuse și nici

administrate alte probe.

Conform art. 62 C. proc. pen., mijloacele de probă pot fi

administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire,

în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au

fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești.

Este adevărat că nu există nici un temei legal pentru a se crea o ordine de

preferință între declarațiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor, instanța

având posibilitatea să considere, atunci când declarațiile lor sunt

contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, însă are

obligația de a le înlătura motivat pe celelalte și a le reține numai pe acelea

care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză. Față de aceste principii de bază, instanța de apel a

constatat că prima instanță a înlăturat în mod greșit probele administrate în

cursul urmăririi penale, fără a avea în vedere că ele se coroborează cu alte

probe administrate în cauză, iar revenirile asupra declarațiilor inițiale nu

sunt justificate.

Astfel, în cursul urmăririi penale martorul P.I. (filele 86 -

87 dosar u.p.) a declarat că: „La această întâlnire se mai afla în autoturismul

condus de B.M.C. și numitul B.C.A., despre care B.M.C. mi-a spus că este membru

al aceleiași echipe, în sensul că falsifică împreună bancnote de 100 lei ron.

Aceștia mi-au spus că au un nou mod de distribuire a banilor falși la nivel

național, și că activitatea lor de falsificare și plasare de bani falși a luat

amploare astfel că au cumpărători din toată țara care se deplasează personal

din aproape toate județele țării, la ie în județul Timiș, pentru comenzi de

bani falși. Mi-au mai spus că ei respectiv M., A. și B. solicită și primesc în

bani buni 30% din valoarea banilor falși". în fața Tribunalului Timiș

(fila 60 dosar),

n

martorul și-a menținut declarațiile date în cursul

urmăririi penale, arătând că: „îmi amintesc că inculpatul B. era brunet, tuns

scurt, mai înalt și cu ceva burtică și B.M. mi-a spus că și el se ocupă cu

falsificare de bancnote de 100 lei și că distribuie împreună cu el și cu A.

bani falși. îmi amintesc că era o discuție comună cu cei trei și mi-a spus și

inculpatul B.C. că participă cu ceilalți la falsificare de bani și punere în

circulație de bani falși.(...) Eu îmi aduc aminte că și B. avea la el când

ne-am întâlnit bancnote false". Este adevărat că în această declarație,

martorul face vorbire de două întâlniri, dar acest lucru nu contrazice

declarația dată în fața procurorului întrucât în aceea nu există nici o

susținere în sensul existenței unei singure întâlniri. Ca argument pentru a

înlătura declarația martorului P.I., prima instanță a mai reținut că față de S.A.

s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deși martorul a făcut referire și la

acesta; argument pe care instanța de apel îl apreciază ca nefiind pertinent.

Astfel, soluția dispusă față de o altă persoană nu poate conduce la înlăturarea

unei probe referitoare la un inculpat, câtă vreme pentru a da o anumită soluție

organul de urmărire penală trebuie să aibă în vedere un ansamblu de probe, ceea

ce nu înseamnă că s-ar fi înlăturat de plano această declarație. în cauză,

declarația martorului se coroborează cu conținutul proceselor verbale de redare

a materialului obținut în urma supravegherii audio-video și ambientale,

declarația a martorei C.C.D. - dată în cursul urmăririi penale (filele 88 - 90

dosar U.P.) și a martorului S.A. (fila 95 dosar U.P.).

În acest sens procesul-verbal de la fila 109, vol. I

dosar U.P. redă convorbirea telefonică din 13 septembrie 2008, ora 14:11:32 din

care rezultă că B.C.A. îi cere lui B.M.C. în următoarea manieră: „Băi! Poți

să-mi faci una verde de aia de fentă?" întrucât avea client; iar

procesul-verbal de la fila 111, vol.I, dosar U.P., redă convorbirea telefonică

dintre B.M. și B.C.A. din 18 septembrie 2008, din care rezultă că inculpatul

are cunoștință de utilizarea imprimantei la falsificarea banilor, respectiv B.M.

îi spune „Na, să iei alea de la acela, știi?", inculpatul confirmă „îhî.

Hai că imprimanta am adus-o", iar B. îi repetă „Da? Na, să iei alea tot ce

mai e, știi?". De asemenea, în discuția din 20 septembrie 2008 - fila 112,

vol. I dosar u.p., B.M.C. îi spune inculpatului B.C.A. că trebuie să se apuce

de treabă: „Tre să ne punem puțin pe treabă", iar planșele foto (fila 116

vol. I. dos.U.P.) și procesul verbal de filaj (fila 114, dosar u.p.) îl

înfățișează pe B.C.A. transportând tehnica de calcul prin intermediul căreia

s-au falsificat banii.

Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat ca fiind

pertinente susținerile procurorului în sensul că replica inculpatului B.C.A.: „M.,

M., nu vrei să te lași de nici o culoare" nu înseamnă o dovadă a

nevinovăției sale, ci o dojana admirativă adresată unei persoane care și-a

dovedit aptitudinile infracțională, întrucât logic nu se poate admite că

liderul unui grup infracțional -B.M. Cătălin - condamnat pentru aceste fapte,

dezvăluie faptele sale unei persoane care nu este implicată în nici un mod în

activitatea infracțională și, mai mult, discuțiile telefonice purtate de cei

doi dovedesc relații de sprijin și susținere în activitățile desfășurate de B.M.C.

Totodată, din declarația martorei C.C. (fila 89, vol.I, dosar

u.p.) concubina inculpatului B.C., se reține că acesta a dat elemente de calculator

și C.D.-uri inculpatului B.M.C., obiecte, inclusiv imprimanta despre care se

vorbește în discuțiile telefonice, care au fost folosite la falsificarea

bancnotelor de 100 lei, imprimanta fiind ridicată de la domiciliul inculpatului

B.M. Astfel, martora a arătat că avea cunoștință de „faptul că B. C.A., B.S., B.M.C.,

precum și alte persoane din anturajul lor se ocupă cu diverse ilegalități

printre care și falsificarea de bani. Afirm acest lucru deoarece în ziua în

care am fost cu B. C.A. la B.M.C. acasă am văzut pe măsuță un teanc de bancnote

de 100 lei și l-am întrebat pe B.M.C. de unde are atâția bani, a spart o bancă,

iar acesta mi-a spus că ar vrea el ca acești bani să fie și buni, că respectivi

bani sunt falși. De față a fost atunci și A., prietena lui B.M.C., precum și B.C.A.

care i-au zis lui B.M.C. „nu vrei să te lași". După acest incident, ajunsă

acasă m-am gândit la convorbirile telefonice purtate între B.C.A. și B.M.C., la

care am asistat, în care aceștia discutau de comenzi și combinații și mi-am dat

seama că aceștia vorbeau despre banii falși și alte documente falsificate. îmi

amintesc că într-o discuție purtată de mine cu A. de la Făgăraș, acesta m-a

întrebat dacă B.C.A. și B.M.C. sunt plecați spre Făgăraș deoarece urmau să se

întâlnească. (...) Cunosc faptul că în cursul anului 2008, B.C.A. și B.M.C. au

fost plecați prin țară cu diverse combinații de-ale lor." în fața

instanței, martora nu a mai susținut în întregime cele relatate în cursul

urmăririi penale, fapt explicabil prin relația de concubinaj cu inculpatul,

relație din care a rezultat și un copil. Cu toate acestea, martora a menținut

afirmațiile referitoare la prezența sa și a inculpatului B.A. în locuința

inculpatului B.M.C., când acesta avea etalate bancnotele falsificate discutând

în mod direct despre această activitate, la transportarea tehnicii de calcul de

către inculpatul B. la domiciliul inculpatului B.M.C. unde a fost găsită

imprimanta cu care s-au falsificat bancnotele puse în circulație, sau cele care

erau stocate în locuința inculpatului B., în vederea punerii în circulație,

declarația coroborându-se cu planșele foto care-l înfățișează pe B.

transportând calculatorul la B. acasă și procesul-verbal de filaj privind

traseul de deplasare a transportului echipamentelor celor doi (fila 114-118 și

126 vol. I dosar u.p.).

În declarația inculpatului S.A. (condamnat în Dosarul nr.

1504/30/2009 al Tribunalului Timiș, Dosar nr. 21/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Timișoara), fila 95, vol. I, dosar u.p., s-a arătat că

falsificarea banilor și răspândirea acestora în teritoriu o făcea A.S. împreună

cu M. (B.M.C.), el i-a pus în legătură cu „M.", iar B.C.A. era șoferul lui

M. și din afirmațiile acestuia din urmă știe că cei doi erau parteneri de

afaceri, deplasându-se împreună prin țară pentru a plasa bani falși. Este

adevărat că, fiind audiat ca martor, în fața primei instanțe, acesta a revenit

asupra declarațiilor, fără însă o explicație plauzibilă, respectiv că a semnat

declarația la solicitarea procurorului, fără a o mai citi, întrucât i s-a spus

că este aceeași ca cea anterioară, în condițiile în care este o declarație

olografă și conține reveniri asupra declarației din 15 ianuarie 2009. Faptul că

declarația dată în cursul urmăririi penale este cea care corespunde adevărului

rezultă din aceea că se coroborează cu procesele-verbale de supraveghere din 11

septembrie 2008 (fila 105 vol. l dosar U.P.) conform căruia în 11 septembrie 2008

inculpații M.S. și F.M. (condamnați în dosarul anterior) s-au întâlnit cu S.A.

la orele 22:18, iar la orele 23 cei doi inculpați prinși în flagrant cu

plasarea valutei falsificate de B., au avut întâlnire cu inculpatul B.A., în

autoturismul condus de B.C.A.

Prin urmare, arată instanța de apel că în sarcina

inculpatului B.C.A. se reține faptul că l-a ajutat pe condamnatul B.M.C. în

procurarea materialelor necesare falsificării de bancnote, dându-i ajutorul și

în ceea ce privește depozitarea imprimantei folosite la falsificare, imprimantă

a cărei destinație o cunoștea, precum și că l-a însoțit și ajutat pe acesta în

punerea în circulație a bancnotelor falsificate.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) C. pen. „complice

este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la

săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală". Complicitatea morală

constă în acte de sprijin moral, în vederea realizării laturii subiective a

infracțiunii ca: promisiunea de tăinuire a bunurilor și de favorizare a

infractorului, procurarea de date, informații cu privire la locul, timpul unde

urmează să fie săvârșită infracțiunea, întărirea și menținerea hotărârii

infracționale etc. Pentru definirea participării la comiterea unei fapte penale

în calitate de complice este necesară intenția acestuia, iar nu modul mai mult

sau mai puțin mascat de participare. în speță, cu privire la inculpatul B.C.A.

nu există probe în sensul comiterii actelor materiale specifice calității de

autor al infracțiunilor de falsificare de monedă și nici de deținere sau punere

în circulație de monedă falsă, ci doar în sensul sprijinirii materiale și

morale a acestei activități, desfășurată de B.M.C., activitatea constând în mai

multe acte materiale, anterior expuse, cu ocazia analizării probatoriului. De

asemenea, instanța constată că este vorba de două infracțiuni distincte,

respectiv prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și prev. de art. 26 C. pen. raportat la art.

282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și nu de o

singură infracțiune, chiar dacă sunt reglementate de același articol și sunt

prevăzute cu aceeași pedeapsă, întrucât sancționează activități diferite, pe

care legiuitorul le putea concentra într-un singur alineat dacă ar fi avut o

altă concepție. Prin urmare, instanța de apel va dispune, în temeiul art. 334 C.

proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 282 alin.

(1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile

prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și prev. de art. 26 C. pen, raportat la art. 282 alin. (2)

C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen,

La individualizarea pedepselor, instanța de apel a avut în

vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72

C.pen,, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana

inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală,

modul de comitere a faptei.

Potrivit dispozițiilor art, 52 C. pen, pedeapsa este o

măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul

acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei

atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile

de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al

pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea

unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a

autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța de apel reține și că pentru a conduce la

atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată

particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională

cu gravitatea faptelor comise.

Infracțiunile de falsificare de monedă, respectiv de deținere

sau punere în circulație de monedă falsă, chiar și în forma de participație a

complicității, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite

de legea penală, respectiv siguranța circuitului civil, a încrederii în moneda

statului, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă

fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor

impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a

acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea

încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a

statului. De asemenea, s-a reținut și faptul că inculpatul nu are antecedente

penale, precum și gradul de participare la comiterea faptelor.

Totodată, s-a reținut și conduita procesuală nesinceră a inculpatului

B.C.A., Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunilor,

legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen, „dreptul la

tăcere", respectiv dreptul de a nu face nicio declarație; dar în măsura în

care inculpatul este de acord să dea declarații, potrivit art, 70 alin. (2) C. proc.

pen, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Comportarea sinceră în

cursul procesului penal reprezintă potrivit art. 74 lit. c) C. pen, o

circumstanță atenuantă, iar comportarea nesinceră în cursul procesului penal,

fără a fi reglementată ca o circumstanță agravată, poate fi de natură a

influența pedeapsa aplicată prin prisma criteriului precizat de art. 72 C. pen.

„persoana inculpatului". Astfel fiind, instanța de apel a apreciat că

pedepsele de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen, după executarea

pedepsei principale, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de falsificare

de monedă prev, de art, 26 raportat la art, 282 alin. (1) C.pen, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., respectiv de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea

drepturilor pr