ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 181/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 7152/97/2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 300

2

raportat la art.160

b

alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului M.C.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 50 RON a fost înaintat de fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Alba.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv faptele pentru care a fost trimis inculpatul în judecată reprezintă infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul M.C.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

Conform acestui text de lege instanța de judecată în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr.239 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr.7152/97/2012 inculpatul M.C. a fost condamnat la:

- 1 an  și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,  art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.;

-

1 an și 6 luni  închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)  C. pen.  pentru instigare la infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.;

- 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)  C. pen.  pentru instigare la infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea  art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.,  art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit.a) C. pen. 34 lit. b) C. pen.  și art. 35 alin. (1) și (2) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii  drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În fapt s-a reținut în esență că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna decembrie 2011 a cumpărat de pe teritoriul Spaniei împreună cu H.D. cantitatea de aproximativ 500 grame cannabis, în perioada ianuarie-martie 2012 aflându-se în Italia, l-a instigat pe numitul H.D. să cumpere de pe teritoriul Spaniei cantitatea de aproximativ 1,2 -1,3 kg cannabis, iar în perioada decembrie 2011- martie 2012, l-a instigat pe numitul H.D. să trimită din Spania în România cantitatea de aproximativ 1,8 kg cannabis.

Probele administrate în cauză și la care instanța de fond a făcut referire relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68

1

C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală astfel cum au fost reținute în sentința mai sus menționată și reținute în sarcina inculpatului.

Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpatul se are în vedere și faptul că în ultima perioadă fenomenul consumului de droguri a luat o amploare deosebită mai ales în rândul tinerilor (fenomen cu efecte devastatoarea pentru sănătatea și chiar viața consumatorilor), fenomen care nu s-ar fi putut dezvolta fără implicarea persoanelor care introduc în țară și oferă spre vânzare aceste droguri și în consecință, recrudescența acestui fenomen infracțional impune luarea unor măsuri din cele mai severe, în vederea protejării interesului general în detrimentul celui individual, iar prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta precum și alți potențiali infractori ar fi încurajați să-și continue activitatea infracțională.

Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului.

Față de considerentele arătate, apreciind că soluția adoptată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.

împotriva încheierii din 10 ianuarie 2013  a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.7152/97/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2013.