ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3401/2012

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare sporită la 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.G. durata reținerii și a arestării preventive de la 23 august 2007 la 17 februarie 2008.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) teza III C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P.P. - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 13 alin. (1), (3) teza I și 4 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., întrucât a intervenit decesul inculpatului.

A condamnat pe inculpatul P.I. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare sporită la 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani mai sus stabilită cu pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1036 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 (zece) ani închisoare sporită la 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului P.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.I. perioada executată în baza sentinței penale nr. 1036 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați, de la 02 august 2007 la 17 martie 2009, iar conform art. 88 C. pen. a dedus și durata arestării preventive (în prezenta cauză) de la 11 decembrie 2007 la 29 ianuarie 2009.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul P.I. prin decizia penală nr. 17 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, până la data rămânerii definitive a prezentei.

A condamnat pe inculpatul I.P. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (3) teza I și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea 37 lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul I.P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare sporită la 10 (zece) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului I.P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului I.P.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.P. durata arestării provizorii în Italia în vederea extrădării către România de la 23 noiembrie 2009 la 12 ianuarie 2010 și durata arestării preventive de la 12 ianuarie 2010 la zi.

A condamnat pe inculpatul L.D. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și îi aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului L.D. prin sentința penală nr. 165 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin neapelare la 01  februarie 2005.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului L.D. prin sentința penală nr. 165 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin neapelare la 01 februarie 2005, în pedepsele componente de 1 (un) an închisoare și respectiv de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, respectiv de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, aplicate inculpatului L.D. în prezenta cauză cu pedepsele de 1 (un) an închisoare și respectiv de 1 (un) an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 165 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Timișoara, urmând ca inculpatul L.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare sporită la 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului L.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului L.D. durata reținerii - 24 ore - aferentă zilei de 04 septembrie 2007.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul L.D. prin încheierea de ședință din data de 29 februarie 2008 a Tribunalului Galați, până la data rămânerii definitive a prezentei.

A luat act că partea vătămată M.E. nu a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume dobândite prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori:

- de la inculpatul B.G. a sumei de 37.500 euro;

- de la inculpatul P.I. a sumei de 67.500 euro;

- de la inculpatul I.P. a sumei de 117.000 euro;

- de la inculpatul L.D. a sumei de 25.000 euro.

Conform art. 189 C. proc. pen. onorariile avocaților desemnați din oficiu, în sumă totală de 900 RON au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații B.G. și L.D. la plata sumei de câte 1700 RON fiecare și pe inculpații P.I. și I.P. la plata sumei de câte 2000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 161/D/P/2005 din 25 februarie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților B.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen.; art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 13 alin. (1), (3) teza I și (4) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., I.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza II din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și L.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Actul de inculpare a reținut, în esență, că inculpații B.G., P.P., P.I., I.P., P.A. au constituit, prin asociere, în perioada vara 2002 - ianuarie 2003, respectiv 20 ianuarie 2003 - ianuarie 2004 - un grup infracțional organizat, respectiv s-au asociat, în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, în scopul obținerii de foloase materiale. În sarcina inculpatului L.D. actul de sesizare a instanței a reținut că, în perioada septembrie 2003-ianuarie 2004 împreună cu alte persoane a racolat în România și a cazat în Italia o tânără majoră, în scopul exploatării prin însușirea câștigurilor obținute de aceasta prin practicarea prostituției.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. și respectiv încetare a procesului penal conform art. 345 alin. (3) C. proc. pen. - în cazul inculpatului P.P., urmare a decesului - după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - instanța fondului a examinat și apreciat materialul amintit, confirmând parțial existența faptelor deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora, sens în care a reținut următoarele:

Inculpații B.G., P.P., P.I., I.P., P.A. și L.D. sunt consăteni, toți șase locuind în comuna P., județul Galați.

Inculpații P.I., I.P. și P.P. sunt frați.

În cursul anului 2002 nici unul dintre inculpați nu avea ocupație, ducând un trai modest, întreținându-se din produsele obținute de pe suprafețele agricole pe care le aveau în posesie.

Cei șase inculpați sunt consăteni și cu numiții M.I. (fost B.), D.V. (fost B.) și B.M. Totodată, aceștia se cunoșteau și cu numitul M.N. care este născut în comuna P., județul G. și care a locuit o perioadă îndelungată în această localitate.

Începând cu anul 2000 numitul M.I. (fost B.) a constituit o grupare împreună cu alte persoane, în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, grupare infracțională ce a desfășurat o activitate infracțională susținută până în cursul lunii ianuarie 2007. Faptele acestora au făcut obiectul Dosarului nr. 97/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați în care, prin rechizitoriul din data de 25 octombrie 2007, s-a dispus trimiterea în judecată a unei părți a membrilor grupării infracționale (copie rechizitoriu).

Observând faptul că persoanele ce făceau parte din gruparea condusă de numitul M.I. (cu care inculpații se cunoșteau) au început să dispună de sume importante de bani, inculpații B.G., P.P., P.I., I.P., P.A. și L.D. s-au hotărât să obțină sumele de bani necesare asigurării unui nivel de trai peste limita normalității, prin racolarea unor tinere pe care apoi să le exploateze în străinătate, prin obligarea acestora la practicarea prostituției.

Cei șase inculpați au început să acționeze în scopul racolării, cazării, transportului și exploatării tinerelor în cursul anului 2002, activitatea infracțională răsfrângându-se inițial asupra unui număr mic de tinere.

Ulterior, observând că din această activitate se pot obține sume importante de bani, inculpații au decis să se organizeze și să acționeze în mod conjugat în vederea derulării activității infracționale.

Urmărind ca finalitate obținerea unor sume cât mai mari de bani, prin exploatarea tinerelor, la începutul anului 2003 inculpații B.G., P.P., P.I., I.P. și P.A., împreună cu alți făptuitori au închegat o structură bine organizată, în cadrul căreia aceștia și-au împărțit, în mod bine definit, atribuțiile însă, pe parcursul timpului, pentru maximizarea profiturilor și îndeplinirea scopului infracțional al grupării, aceștia își schimbau rolurile.

Scopul grupului infracțional constituit din inculpații și făptuitorii cercetați în prezenta cauză era racolarea de tinere pe care le cazau în România până la obținerea documentelor de călătorie, după care le transportau în Italia, unde le cazau în locuri anume stabilite și pregătite, după care le exploatau, prin obligarea acestora la practicarea prostituției.

Ca țară țintă a activităților infracționale inculpații au ales Italia, aceștia dispunând de o serie de cunoștințe, care le facilitau obținerea locurilor de cazare pentru tinerele racolate și locuri în care acestea își puteau desfășura activitatea de prostituție. În acest scop, inculpații colaborau și cu membrii grupării infracționale condusă de numitul M.I.

Metoda de racolare cel mai des întâlnită în cadrul grupului era abordarea tinerelor de către inculpați și făptuitori prin promisiunea ajutorului obținerii unor locuri de muncă foarte bine plătite în străinătate, aceștia înfățișându-le posibilitatea obținerii unor câștiguri consistente în perioade scurte de timp.

În cazul acestor tinere, membrii grupării acționau cu prudență până ce acestea erau scoase în afara teritoriului țării, după care le deposedau pe acestea de pașapoarte ori de documentele de identitate și le pretindeau restituirea unor datorii substanțiale ca valoare, sub pretextul că ar fi reprezentat cheltuielile efectuate cu obținerea documentelor de călătorie și transportul lor până la destinație, situație în care, la cererea inculpaților, a făptuitorilor și, constrânse de situația în care se aflau, acestea acceptau să practice prostituția.

Inculpații și făptuitorii acționau în special asupra unor tinere ce aveau probleme familiale ori materiale deosebite, situații în care acestea deveneau vulnerabile.

Au existat, însă mult mai rar, și situații în care inculpații sau făptuitorii au abordat tinerele în mod direct, propunându-le să practice prostituția în străinătate sub protecția lor, promițându-le că vor împărți în mod egal sumele obținute din desfășurarea acestei activități.

În realitate, inculpații și făptuitorii le deposedau, sub diferite pretexte, pe aceste tinere de toate sumele de bani obținute din practicarea prostituției, astfel că deși acestea obțineau sume importante de bani la final se alegeau cu sume infime sau chiar cu nimic.

Ca linie generală s-a remarcat faptul că toți membrii grupării le înfățișau victimelor posibilitatea obținerii unor câștiguri importante în străinătate.

În cadrul grupării, în timp ce o parte a membrilor se ocupa de racolarea, cazarea în România a tinerelor și expedierea acestora cu mijloace de transport spre Italia, cealaltă parte se ocupa de primirea, cazarea și exploatarea acestora în Italia.

Pentru a avea un control efectiv al victimelor în timp ce acestea se prostituau și pentru a ști cu exactitate sumele de bani pe care acestea le câștigau, inculpații și făptuitorii își racolau, din rândul tinerelor care se prostituau în folosul lor, pe cele mai docile, cărora le delegau responsabilitatea de a le supraveghea pe acestea și de a le instrui cu privire la tarifele practicate și modul de abordare a clienților.

Aceste tinere, care se prostituau la rândul lor în folosul grupării infracționale, purtau denumirea generică de „baze" și aveau o relație mai apropiată cu aceștia, fiind concubinele ori chiar soțiile membrilor grupării.

În Italia, gruparea infracțională și-a stabilit „cartierul general" în localitatea T., atât membrii grupării cât și tinerele exploatate cazându-se în hotelul „F." și pensiunea „L.", cele două imobile fiind foarte apropiate.

Victimele erau obligate să se prostitueze în anumite locuri bine stabilite, controlate de membrii grupării denumite „posturi". Astfel de posturi controlate de membrii grupării se aflau în general pe Via C.U., dar și pe alte străzi din Torino.

Principalul mod în care tinerele erau obligate să practice prostituția era acela al racolării clienților în „posturi", relațiile sexuale fiind practicate, de obicei, în autovehicule. Această modalitate de practicare a prostituției era denumită „la stradă". Existau și situații când raporturile sexuale se derulau în camera de hotel, situație în care tariful perceput era mai ridicat.

Sumele de bani obținute de tinere din practicarea prostituției erau colectate periodic de membrii grupării, fiind expediate în România prin intermediul serviciilor de transfer monetar ori cu ajutorul șoferilor ce conduceau mijloace de transport internațional.

În perioada anilor 2002-2004 membrii grupării au acționat asupra unui număr impresionant (peste 40) de tinere, însă în cursul urmăririi penale s-a reușit identificarea și audierea unui număr de 12 dintre acestea.

Activitatea infracțională derulată de inculpați este următoarea:

Una dintre primele victime ale traficului de ființe umane realizat de inculpați a fost martora D.A.

În cursul anului 2002, aceasta s-a mutat în comuna P., județul Galați.

Prin intermediul unei cunoștințe comune, martora a ajuns să îl cunoască pe inculpatul B.G. Pe parcursul discuțiilor purtate, B.G. i-a spus martorei că îi poate găsi un loc de muncă în Italia, în localitatea T., urmând să o ajute să se angajeze ca îngrijitoare la un hotel.

Având în vedere problemele financiare prin care trecea la acel moment, martora a acceptat propunerea inculpatului spunându-i însă acestuia că nu deținea banii necesari obținerii pașaportului turistic și achitării cheltuielilor de transport.

Inculpatul s-a oferit să o ajute pe martoră cu banii necesari achitării transportului și taxelor pentru obținerea documentului de călătorie.

Inculpatul B.G. i-a făcut cunoștință martorei cu numitul M.N. și cu inculpatul P.P., cei doi ocupându-se de achitarea taxelor necesare obținerii pașaportului martorei.

Numitul M.N. a fost cercetat în Dosarul nr. 97/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori, trafic de persoane (inclusiv în raport de victima D.A.) și constituire a unui grup infracțional organizat, fiind trimis în judecată, în stare de arest.

După obținerea pașaportului martorei, inculpatul P.P., a condus-o pe aceasta la un microbuz în care a îmbarcat-o, spunându-i că în Italia urma să fie așteptată de inculpatul B.G. Împreună cu martora, în microbuz, se mai aflau alte două tinere care au fost îmbarcate de inculpatul P.P., acestea fiind cunoscute de martoră la acel moment cu numele de „D." și „G.".

La destinație, cele trei tinere au fost așteptate de inculpații B.G., P.I. și fratele acestuia I.P. Martora a fost condusă în hotelul „F." de pe Via M., unde inculpatul B.G. i-a spus că urma să se prostitueze la stradă.

Martora i-a reproșat acestuia că nu așa fusese înțelegerea făcută în România, însă datorită faptului că acesta îi luase pașaportul încă de la sosirea sa în Italia și că nu avea posibilități financiare și nici nu cunoștea limba italiană, a acceptat să practice prostituția în condițiile impuse de inculpatul B.G.

Inculpatul B.G. a instruit-o pe martora D.A. asupra tarifelor ce urmau a fi percepute de la fiecare client, respectiv 30 de euro pentru un raport sexual derulat în autovehiculul clientului și 50 de euro pentru raportul sexual derulat în camera de hotel.

Martora a început să practice prostituția în „postul" în care era condusă în fiecare seară de inculpatul B.G.

Martora D.A. a perceput în mod nemijlocit că în același „post" în care ea se prostitua, practicau prostituția și alte tinere care făceau acest lucru în folosul exclusiv al inculpaților B.G., P.I. și P.P.

Martora a practicat prostituția în această modalitate timp de aproximativ 3 luni, interval în care a obținut aproximativ 15.000 euro, aceasta având în medie 6-7 clienți pe noapte, de la care obținea aproximativ 200 euro.

Din întreaga sumă de bani, martora D.A. a primit de la inculpatul B.G. suma de 1.500 euro.

În cursul lunii decembrie 2002, martora a revenit în România, plecând din nou în Italia în cursul lunii ianuarie 2003.

Ajunsă în Italia, martora a fost depistată de autoritățile italiene, care au dispus returnarea acesteia, fără însă a o chestiona cu privire la motivul șederii sale în Italia.

În primăvara anului 2007, martora D.A. s-a întâlnit ocazional cu inculpatul B.G., care a amenințat-o cu moartea în cazul în care va denunța autorităților cele întâmplate în Italia.

Printre primele, în ordine cronologică, dintre victimele majore traficate de membrii grupării, se afla și martora V.G., (fostă M.)

În cursul lunii august 2002, perioadă în care locuia în municipiul Galați, victima V.G., l-a cunoscut prin intermediul unei cunoștințe ocazionale, pe inculpatul P.P.

Aflând că victima era dispusă să practice prostituția datorită stării materiale precare în care se găsea, inculpatul i-a propus în mod direct, să se prostitueze în Italia, în folosul fraților săi P.I. și I.P., care îi vor asigura protecția, urmând ca sumele de bani obținute de victimă din prostituție, să le împartă în mod egal.

De asemenea, aflând că victima nu deținea pașaport turistic, inculpatul P.P. i-a promis că îi va achita atât taxele necesare cât și costul deplasării până în Italia, „servicii" al căror cost l-a fixat la suma de 500 euro, pe care victima urma să o achite din jumătatea ce i se cuvenea din câștigurile obținute din prostituție.

În perioada ce a urmat, inculpatul a însoțit-o pe victimă atât la achitarea taxelor, depunerea cererii, cât și la eliberarea pașaportului turistic iar în cursul lunii septembrie 2002, acesta a trimis-o în Italia.

La Torino, victima a fost așteptată la debarcarea din microbuz de inculpatul P.I. și concubina acestuia, făptuitoarea T.I. Cei doi, au cazat-o pe victimă la hotelul „F." de pe strada Via M.

După cazare, inculpatul i-a luat victimei V.G. pașaportul sub pretextul că la el este mai în siguranță. Tot cu această ocazie, inculpatul i-a comunicat că, de fapt, datoria pe care o avea pentru aducerea sa în Italia, era de 2.300 de euro și nu de 500 euro cum i se spusese în România, precum și că va putea păstra jumătate din câștigurile obținute din prostituție, abia după ce va achita cei 2.300 de euro.

Victima a fost instruită atât de inculpatul P.I. cât și de inculpatul I.P. ca, în scopul obținerii unui profit cât mai mare și sub pretextul achitării cât mai grabnice a „datoriei", să accepte să întrețină cu „clienții" italieni orice tip de relații sexuale.

Încă din prima seară, cei doi inculpați au trimis-o pe victimă să se prostitueze „la stradă" , pe Via C.U., împreună cu alte două tinere din Galați - B.C. și o altă tânără cunoscută de martoră sub numele de „V.".

La indicațiile inculpaților, cele două au instruit-o cu privire la tarifele pe care trebuia să le practice, respectiv 30 de euro pentru un act sexual în autoturismul clientului și 50 de euro pentru 30 de minute de relații sexuale în camera de hotel.

Victima a început să se prostitueze în modalitatea arătată mai sus, obținând în medie 200 de euro pe noapte, bani care îi erau luați integral dimineața la hotel de inculpatul P.I., ori de inculpatul I.P.

În cursul lunii decembrie 2002, făptuitoarea T.I. a închiriat o locuință tot în orașul Torino, la adresa Via S., unde victima V.G. a fost transferată împreună cu B.C., pentru a nu fi depistate cu ocazia raziilor pe care poliția italiană le făcea în mod frecvent la hotelul „F.".

În cursul lunii martie 2003, inculpatul P.P. a adus în imobilul respectiv alte două tinere, cunoscute de martoră sub numele de „S." și „N." pe care le-a exploatat prin obligarea la practicarea prostituției. Cele două tinere au practicat prostituția „la stradă" împreună cu martora V.G. timp de aproximativ 6 luni.

Pe parcursul discuțiilor purtate tinerele susmenționate i-au povestit martorei V.G. că, anterior, practicaseră prostituția în Spania în folosul inculpatului P.P. și că acesta le transferase în Italia în vederea maximizării profiturilor.

În cursul lunii ianuarie 2004 autoritățile italiene au efectuat o razie la locuința în care în acea perioadă era cazată martora V.G. împreună cu victima M.E. Cele două au fost reținute de autoritățile italiene, care ulterior au dispus returnarea martorei în baza acordului de readmisie.

În vara anului 2004, martora V.G. a fost contactată la locuința sa de o persoană neidentificată, care i-a comunicat că inculpatul P.I. o va omorî în condițiile în care va reclama autorităților cele întâmplate în Italia.

Pe parcursul perioadei în care a practicat prostituția, martora a obținut aproximativ 90.000 euro, bani care i-au fost luați integral de inculpații P.I. și I.P.

O altă victimă ale traficului de ființe umane exploatate de membrii grupării infracționale a fost martora M.V.

În vara anului 2002, prin intermediul unei vecine de-a ei, pe nume G.V., martora a cunoscut un tânăr, pe nume „C.", rămas neidentificat până în prezent. După circa o săptămână de la momentul când l-a cunoscut, făptuitorul „C." i-a propus victimei să meargă în Italia, unde prin intermediul cunoștințelor sale, el o va ajuta să se angajeze ca vânzătoare la un supermarket, promițându-i că va câștiga sume importante de bani.

În acest scop, făptuitorul „C." i l-a prezentat victimei, sub porecla de „T.", pe inculpatul P.P., ca fiind persoana care urma să-i faciliteze angajarea ca vânzătoare în orașul Torino din Italia.

La întâlnirea martorei M.V. cu inculpatul P.P., acesta a întrebat-o dacă deține pașaport turistic, iar la răspunsul ei afirmativ, inculpatul P.P. s-a oferit să-i plătească costul biletului de transport până în Italia, urmând ca victima să-i restituie această sumă după angajare, din salariu.

Victima a avut unele suspiciuni cu privire la scopul pentru care făptuitorul „C." și inculpatul P.P. intenționau să o trimită în Italia, astfel că i-a comunicat făptuitorului că se răzgândise și nu mai voia să plece.

Cu toate acestea, făptuitorul a determinat-o prin amenințări atât la adresa victimei cât și la adresa părinților acesteia, să accepte plecarea în Italia.

Astfel, la sfârșitul lunii iulie 2002, făptuitorul „C." a îmbarcat-o pe victimă, în municipiul Galați, într-un microbuz cu destinația Italia, aceasta ieșind din țară prin P.T.F. Borș, în data de 01 august 2002.

În Italia, victima a fost așteptată în orașul Torino de către inculpatul I.P., fratele inculpatului P.P., care a cazat-o la hotelul „F.", de pe str. Via M.

Victima a fost cazată împreună cu alte două tinere din județul Galați care se prostituau în folosul grupării, una dintre acestea fiind „C." (identificată în persoana numitei B.C.).

În perioada ce a urmat, victima M.V. a fost obligată să se prostitueze „la stradă", respectiv pe o stradă din apropiere denumită C.U., tarifele practicate fiind de 30 euro, pentru un raport sexual de 10 minute în autoturismul clientului, respectiv de 50 euro pentru jumătate de oră de relații sexuale în camera de hotel.

De menționat că victima a fost bătută de către inculpatul P.P., care ajunsese și el în Italia atunci când a refuzat să iasă „la stradă" pentru a se prostitua.

Victima s-a prostituat în modul arătat mai sus, timp de aproximativ 10 luni, având circa 5-6 clienți pe noapte, de la care obținea în medie suma de 200 euro.

Toți banii obținuți de către victimă îi erau luați dimineața la hotel de către inculpatul I.P. care a obținut astfel, în total, în perioada menționată, aproximativ 60.000 euro din care i-a dat victimei doar 3.000 euro pentru a-și asigura cele necesare traiului.

În cursul lunii iunie 2003, întrucât victima avusese mai multe divergențe cu inculpații P.P. și I.P., aceștia au fost de acord în final să o lase să plece, victima revenind în țară în data de 03 iulie 2003 (listing intrări - ieșiri).

Ulterior revenirii în România, victima nu a mai fost contactată și nu a mai avut nici un fel de legătură cu inculpații P.P. și I.P. ori cu alți membrii ai grupării infracționale.

Pe parcursul șederii sale în Italia, martora M.V. a perceput faptul că în hotelul „F." au fost aduse de către membrii grupării și alte tinere pe care aceștia le exploatau prin obligarea la practicarea prostituției, însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de acestea.

O altă victimă majoră traficată de membrii grupului infracțional a fost cea audiată în calitate de martor, sub identitatea protejată de G.E.S.

În cursul lunii ianuarie 2003, prin intermediul victimei D.A., victima a intrat în legătură cu inculpatul B.G., care se afla în acea perioadă în Italia. Acesta i-a propus să o ajute să se angajeze în Italia ca barman, asigurând-o că nu va fi nevoită să se prostitueze.

De menționat că victima l-a atenționat pe inculpat că nu dorește sub nici o formă să se prostitueze și că dacă va fi obligată să facă acest lucru, va fugi.

De asemenea, inculpatul a întrebat-o dacă are pașaport și dacă dispune de suma de bani necesară achitării transportului în Italia, asigurând-o, la răspunsul negativ al acesteia, că îi va trimite banii necesari, urmând să restituie împrumutul după începerea serviciului.

Ulterior, inculpatul i-a trimis aceste sume de bani prin intermediul victimei D.A., victima obținându-și astfel pașaportul turistic.

La începutul lunii martie 2003 martora G.E.S. a plecat în Italia împreună cu victima D.A., fiind așteptate în orașul Florența de către inculpatul B.G.

Acesta le-a transportat la Torino, cazându-le în pensiunea „L." din apropierea hotelului „F." pe strada Via M. Aici, inculpatul i-a comunicat victimei că de fapt trebuia să se prostitueze pentru a-i plăti datoria cauzată de aducerea sa în Italia, fără însă măcar a-i preciza la cât se cifrează această datorie.

Ca atare, martora G.E.S. a început să se prostitueze „la stradă", pe Via C.U., împreună cu victima D.A. Tarifele practicate erau de 30 euro pentru un act sexual de 10 minute în autoturismul clientului, respectiv 50 de euro pentru 30 de minute de relații sexuale în camera de hotel. Banii obținuți din prostituție îi erau luați în totalitate de inculpatul B.G.

Martora a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpații acționau în mod conjugat în scopul exploatării tinerelor, prin obligarea acestora la practicarea prostituției, aceștia colaborând în ceea ce privește racolarea, transportul ori cazarea tinerelor precum și în ceea ce privește exploatarea acestora prin „gestionarea" cât mai eficientă a „posturilor" în care acostau clienții.

Martora a observat că, membrii grupării infracționale desfășurau o activitate susținută de racolare a tinerelor, aceștia aducând în Torino noi tinere pe care le exploatau.

Martora G.E.S. avea în medie câte 2-3 clienți pe noapte, de la care obținea aproximativ 100 de euro, iar periodic inculpatul B.G. îi lua toți banii obținuți de aceasta în urma practicării prostituției.

Victima a obținut astfel în total din practicarea prostituției aproximativ 12.000 euro, din care inculpatul i-a permis să trimită familiei în România circa 1.000 euro.

În luna septembrie 2003 victima a reușit să plece de la inculpat și să revină în România, convingându-l pe acesta să nu se opună în condițiile în care datoria către el fusese de mult achitată (proces-verbal de consemnare a declarației orale).

Alte două victime traficate de membrii grupării infracționale au fost P. (fostă C.) D.D. și sora acesteia M.E.

În cursul lunii februarie 2003, martora P.D.D. și sora sa, victima M.E. locuiau în comuna C., județul Galați. În acea perioadă cele două i-au cunoscut, prin intermediul unui consătean de-al lor, numitul P.Pe., pe inculpatul P.P. și pe martorul N.Ma., întâlnindu-se cu aceștia într-un bar din comuna C., județul Galați. Inculpatul le-a propus victimelor să le asigure locuri de muncă în Italia, interesându-se dacă acestea dețin pașapoarte turistice. La răspunsul lor negativ, inculpatul le-a asigurat că le vor ajuta la obținerea pașaportului, plătindu-le atât taxele necesare cât și costul deplasării în Italia, urmând să le restituie sumele respective din salariul obținut după angajare.

Victimele au fost de acord, astfel că, cei doi le-au cerut să aibă pregătite cărțile de identitate și certificatele de naștere, urmând să le contacteze prin intermediul lui P.Pe.

Astfel, la începutul lunii martie 2003, P.Pe. le-a luat de la domiciliul lor pe victimele P.D.D. și M.E. transportându-le tot în comuna C., de unde au fost preluate de inculpatul P.P. și martorul N.Ma. Cei doi le-au transportat în aceeași zi până în municipiul Galați, cazându-le într-un apartament din cartierul M., a cărei locație nu a putut fi stabilită exact.

Cele două victime au rămas în locuința respectivă timp de aproximativ o lună, perioadă în care inculpatul le-a luat actele de identitate sub pretextul că erau necesare la obținerea pașapoartelor. De asemenea, acesta le-a cerut celor două să nu părăsească apartamentul sub pretextul de a nu avea probleme cu vecinii de bloc.

Pe perioada cazării, inculpatul le-a transportat pe victime pentru achita la CEC taxele necesare eliberării pașapoartelor. Totodată, a transportat-o pe victima P.D.D. la Biroul Pașapoarte Tecuci, unde aceasta a depus cerere de eliberare a documentului respectiv.

În ceea ce o privește pe victima M.E., inculpatul P.P. l-a contactat pe un fost consătean de-al său, martorul N.V. și, sub pretextul că victima avea nevoie să fie luată în spațiu în municipiul Galați pentru a se putea angaja, a acceptat contra sumei de 500.000 ROL să își dea acordul scris ca victima să-și stabilească reședința la domiciliul său din municipiul Galați.

Ulterior, în baza vizei de flotant astfel obținute, inculpatul s-a ocupat de eliberarea pașaportului victimei de la Biroul de Pașapoarte Galați.

Întrucât părinții victimelor sesizaseră organelor de poliție dispariția acestora de acasă, eliberarea pașapoartelor a întârziat, inculpatul și făptuitorul cerându-le victimelor să-și convingă părinții să revină asupra sesizării de dispariție, ceea ce acestea au și făcut. După ce victimelor le-au fost eliberate pașapoartele, inculpatul le-a mutat pe victime într-o locație mai sigură, cazându-le pentru o săptămână într-un apartament al inculpatului din cartierul Mi. al municipiului Galați.

În luna mai 2003, inculpatul P.P. le-a îmbarcat pe cele două victime într-un autocar al firmei A. cu destinația Torino, transmițându-le că vor fi așteptate acolo de către inculpatul P.I. - fratele inculpatului P.P., care se va ocupa de angajarea lor.

Audiat în cauză, martorul N.Ma. a confirmat activitatea infracțională a inculpatului.

Conform înțelegerii, inculpatul P.I. le-a așteptat pe victime la debarcarea din autocar, cazându-le inițial, pentru o singură noapte, în apartamentul din orașul Torino unde inculpatul locuia în acea perioadă, împreună cu concubina sa, făptuitoarea T.I.

A doua zi, inculpatul le-a cumpărat victimelor articole vestimentare după care le-a cazat la același hotel „F." din orașul Torino, unde își desfășurau activitatea infracțională toți membrii grupării. Aici, inculpatul le-a comunicat victimelor P.D.D. și M.E. că, de fapt, trebuiau să se prostitueze la stradă, până își vor achita datoriile ocazionate de aducerea lor în Italia. Pentru ca victimele să accepte situația în care se aflau și să nu fugă, inculpatul le-a luat pașapoartele și le-a amenințat că dacă fug, ori dacă îl denunță autorităților, familiile lor din România, vor avea de suferit. În perioada ce a urmat, victimele s-au prostituat „la stradă" pe C.U., fiind însoțite de alte tinere care erau cazate în acea perioadă în hotel, „G." și „C.", (identificate în persoana lui V.G. și B.C.).

Încă din prima seară, tot inculpatul P.I. le-a instruit pe victime cu privire la tarifele pe care trebuia să le practice - 30 euro pentru un act sexual în autoturismul clientului și 50 euro pentru 30 minute de raporturi sexuale în camera de hotel, pentru a obține sume cât mai mari cerându-le să întrețină toate tipurile de relații sexuale. Victimele aveau câte 4-5 clienți pe noapte obținând sume cuprinse între 200 și 500 euro. Victimele erau supravegheate de către inculpatul P.I., iar ulterior de către fratele acestuia, care le vizitau periodic la hotel și le luau integral sumele obținute de către acestea din prostituție.

Pe perioada cât au practicat prostituția „la stradă" victimele P.D.D. și M.E. au ajuns să îl cunoască pe martorul P.G., care în acea perioadă locuia în apropiere de Via C.U. Cele două victime au apelat în mod repetat la ajutorul martorului cerându-i acestuia să le transporte între „postul" în care acestea se prostituau și hotelurile „F." și „V." în care acestea erau cazate de traficanți.

Cele două victime i-au povestit martorului că erau obligate de „protectorii" lor să obțină sume cât mai mari de bani din practicarea prostituției sens în care erau amenințate și agresate. Din declarația martorului mai rezultă că cele două victime i-au povestit despre faptul că „protectorul" acestora le efectua percheziții corporale la revenirea în hotel, pentru a se asigura că nu ascundeau banii obținuți.

A mai arătat martorul că le-a ajutat pe cele două tinere să se refugieze într-o casă de vacanță, întrucât „protectorul" lor le amenințase cu bătaia, ca urmare a faptului că obținuseră bani puțini din practicarea prostituției.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată o recunoaștere după planșe fotografice, ocazie cu care martorul P.G. a indicat-o pe victima M.E., ca fiind persoana ca practica prostituția pe Via C.U. din Torino, despre care a făcut vorbire pe parcursul declarației date.

Cu ocazia unei razii efectuate de către poliția italiană la hotelul „F." în cursul lunii septembrie 2003, victimele au fost depistate, martora P.D.D. fiind returnată în România. De la momentul depistării lor de către autoritățile italiene și până în prezent, martora P.D.D. nu a mai reușit să ia contact cu sora sa, victima M.E.

În perioada cât s-a prostituat în folosul grupării infracționale victima P.D.D. a obținut din această activitate 30.000 euro, sumă ce i-a fost luată în totalitate de inculpații P.I. și I.P.

De menționat că, după întoarcerea victimei P.D.D., aceasta a fost căutată la domiciliul său de inculpatul P.P. care a amenințat-o că o va omorî dacă îl va denunța organelor de poliție.

O altă victimă a traficului de ființe umane a fost martora C.L.F.

În cursul anului 2002 martora locuia în localitatea V.D., județul Suceava, fiind în relații de amiciție cu făptuitorul I.M.

În luna decembrie a anului 2002 făptuitorul a contactat-o pe martoră, întrebând-o dacă nu dorea să lucreze în Italia ca damă de companie. Având în vedere că avea probleme financiare martora s-a arătat interesată de propunerea făptuitorului, spunându-i însă acestuia că nu dorea să se prostitueze. Martora a fost asigurată că nu urma să practice prostituția în Italia.

Având în vedere asigurările făptuitorului martora și-a dat acordul pentru a pleca în Italia, astfel că făptuitorul a făcut demersurile necesare pentru obținerea cât mai rapidă a pașaportului martorei.

Ulterior, martora a fost trimisă de făptuitor în Italia, unde a fost exploatată în localitatea P. de membrii unei rețele de trafic de persoane (cercetați într-o altă cauză) prin obligarea acesteia la practicarea prostituției.

La sfârșitul lunii martie 2003, martora a reușit să scape de sub influența grupării care a exploatat-o în localitatea italiană P., revenind în localitatea V.D.

Aici martora s-a reîntâlnit cu făptuitorul I.M. căruia i-a reproșat cele întâmplate. Făptuitorul s-a arătat indignat de cele întâmplate martorei, asigurând-o pe aceasta că se va răzbuna pe cunoștințele sale din Italia, care o exploataseră.

În aceste circumstanțe victima C.L.F. a început să aibă o relație mai apropiată de făptuitor, devenind prietena acestuia.

În vara anului 2003 făptuitorul a anunțat-o pe martoră că își găsise un loc de muncă în Italia și i-a propus să-l însoțească. Martora a refuzat inițial propunerea făptuitorului, astfel că acesta a plecat singur în Italia, stabilindu-se în Torino.

După un timp făptuitorul a sunat-o pe martoră spunându-i că îi găsise un loc de muncă într-un bar, unde aceasta ar fi trebuit să lucreze ca damă de companie.

Totodată făptuitorul i-a spus martorei că se împrietenise cu inculpatul B.G., care urma să se ocupe de întocmirea formelor de angajare ale martorei.

Martora i-a cerut asigurări făptuitorului că nu va fi din nou obligată să se prostitueze, acesta replicându-i că în Italia vor fi împreună și, întrucât era prietena lui, nu avea să se întâmple acest lucru. Totodată, făptuitorul a asigurat-o că va fi angajată cu forme legale de muncă și că toate cheltuielile legate de deplasarea sa în Italia urmau să fie suportate de inculpatul B.G., urmând ca acestea să fie returnate din salariul obținut.

Făptuitorul a pus-o pe martoră în legătură cu inculpatul B.G., care a contactat-o telefonic. Cu această ocazie, inculpatul i-a cerut martorei să se deplaseze în municipiul Galați, urmând a fi așteptată în gară de o tânără cu numele „M.".

Martora a acționat conform indicațiilor date de inculpat, în gara din municipiul Galați fiind așteptată de o tânără care s-a prezentat cu numele de „M.". Aceasta a transportat-o pe martoră într-un imobil neidentificat din municipiul Galați, unde a cazat-o peste noapte.

A doua zi, tânăra a condus-o pe martora C.L.F. la o terasă, unde l-a întâlnit pe inculpatul P.P. Acesta i-a spus martorei că urma să plătească cheltuielile legate de transportul său până în Torino - Italia, unde urma să fie așteptată de inculpatul B.G.

În aceeași zi, inculpatul P.P. a condus-o pe martoră la un autocar, după ce în prealabil a deposedat-o de pașaport.

Martora a fost îmbarcată de inculpatul P.P. în mijlocul de transport, înmânându-i pașaportul acesteia șoferului autocarului.

Martora a părăsit România la data de 13 iunie 2003, prin P.T.F. Nădlac. Pe drum, martora C.L.F. a fost sunată de inculpatul B.G., care i-a spus că urma să o aștepte pe o autostradă din apropiere de localitatea italiană Torino. La locul de întâlnire, martora a fost așteptată de inculpații B.G. și P.I. Acesta din urmă i-a spus martorei că este fratele inculpatului P.P.

Martora a fost condusă de cei doi inculpați în localitatea T., unde a fost cazată în Hotelul „F." de pe Via M.

Inculpatul B.G. i-a comunicat martorei că urma să înceapă să practice prostituția la stradă, instruind-o asupra tarifelor pe care aceasta trebuia să le perceapă de la clienți, respectiv 35 de euro pentru un raport sexual.

Martora C.L.F. a protestat, susținând că știa că trebuia să lucreze în calitate de damă de companie, în baza unui contract de muncă, însă inculpatul i-a replicat că el știa că martora trebuia să practice prostituția și că avea la el o datorie de 1.000 euro. Având în vedere că pașaportul martorei se afla în posesia inculpatului B.G., martora a acceptat să practice prostituția la stradă, inculpatul asigurând-o că după ce își va plăti „datoria", urmau să împartă în mod egal banii obținuți din practicarea prostituției.

Inculpatul B.G. a condus-o pe martora C.L.F. într-un „post" de pe Via C.U., unde aceasta a început să practice prostituția. Martora a remarcat în mod nemijlocit faptul că, în același „post", mai practicau prostituția și alte tinere, care erau exploatate de inculpații P.P., P.I. și P.A.

Martora obținea în fiecare seară aproximativ 400 - 500 euro din practicarea prostituției.

După ce i-a restituit inculpatului B.G. suma pretinsă de acesta drept „datorie", martora a început să împartă, în mod egal cu acesta, banii obținuți în modalitatea descrisă mai sus.

Martora era obligată să țină o evidență într-un caiet, cu numărul clienților și sumele de bani obținute de la aceștia. Martora preda banii fie inculpatului B.G., fie inculpatului P.I.

Martora C.L.F. a practicat prostituția în favoarea inculpatului B.G., până în cursul lunii septembrie 2003, când a fost depistată de autoritățile italiene.

Cu ocazia anchetei desfășurată de autoritățile italiene, martora C.L.F. nu a recunoscut faptul că se prostitua în folosul grupării infracționale, prezentându-se chiar și sub o identitate falsă.

Martora a procedat în acest mod întrucât fusese sfătuită