ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1447/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1447/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 310 din 6 august 2010 Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpatului E.M. la :

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

- 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen pe o durată de 4 (patru) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen, art. 34 lit. b) C. pen și art. 35 alin. (3) C. pen s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare, sporită la 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen pe o durată de 4 (patru) ani.

În baza art. 71 C. pen s-a aplicat inculpatului E.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2006 până la 4 mai 2009.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv comuna Frumușița, până la rămânerea definitivă a prezentei.

S-a luat act că partea vătămată G.L.G. nu a formulat pretenții civile.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul E.M. a echivalentului în lei (la data executării) a sumei totale de 98.700 euro, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori.

Conform art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la același inculpat a echivalentului în lei (la data executării) a sumei de 1.350 euro dobândită prin săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispus prin ordonanța nr. 314/D/P/2005 din 03 octombrie 2006 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați și aplicat conform procesului-verbal din 03 octombrie 2006 asupra imobilului compus din casă de locuit situată în satul Tămăoani, comuna Frumușița, jud. Galați, proprietatea inculpatului E.M.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 314/D/P/2005 din 22 noiembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Galați a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul E.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen și art. 37 lit. b) C. pen;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că în perioada 2004-2005, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale prin acțiuni repetate, a racolat în România și/sau cazat în Spania pe victimele majore B.G., L.G., L. (A.) J., T.S., M.A.M. și G.G.L., acționând prin inducea în eroare și inclusiv prin constrângerea fizică ori morală a acestora, în scopul exploatării sexuale a victimelor prin practicarea prostituției.

S-a mai reținut că inculpatul a cazat-o în Spania pe victima minoră V.V. în scopul exploatării sexuale a acesteia, prin practicarea prostituției în țara respectivă, acționând prin inducerea în eroare și inclusiv prin constrângerea fizică ori morală a victimei și că a înlesnit, prin asigurarea cazării și a transportului, practicarea prostituției în Spania de către martora C.L.E., activitate de pe urma căreia a obținut foloase materiale.

Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 4629/121/2006, instanță care, prin sentința penală nr. 337 din 22 iunie 2007, a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat (prin avocații aleși) de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. într-o singură infracțiune, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și l-a condamnat pe inculpatul E.M. la pedepsele de: 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, care a fost sporită la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Conform art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului E.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2006 la zi.

S-a luat act că victima G.G.L. nu a formulat pretenții civile.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a echivalentului în lei (la data executării) a sumei de 1.350 euro dobândită prin săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpat a echivalentului în lei (la data executării) a sumei totale de 98.700 Euro, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori.

A fost menținută măsura sechestrului asigurator dispus prin ordonanța nr. 314/D/P/2005 din 03 octombrie 2006 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați și aplicat conform procesului verbal din 03 octombrie 2006 asupra imobilului compus din casă de locuit situată în sat Tămăoani, comuna Frumușița, jud. Galați, proprietatea inculpatului E.M.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul E.M., care a criticat-o pe motive de nelegalitate, arătând în esență că prima instanță nu avea nici un element pe baza căruia să tragă concluzia că în sarcina sa poate fi reținută infracțiunea de trafic de persoane în vreuna din variantele prevăzute de cele două articole.

S-a precizat că din declarațiile persoanelor audiate ca victime rezultă că acestea intenționau să practice prostituția în străinătate și neavând posibilități materiale au apelat la inculpat. S-a mai arătat că V.V. e singura care a spus la urmărirea penală că ar fi mers la muncă în străinătate și abia când a ajuns acolo a constatat că trebuie să practice prostituția. S-a mai precizat că declarațiile victimelor nu se coroborează cu celelalte probe.

Ca atare, s-a solicitat aplicarea art. 334 C. proc. pen. și schimbarea încadrării juridice din cele trei infracțiuni reținute în rechizitoriu (art. 12, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen.) într-o singură infracțiune de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și, pe baza acestei încadrări, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele sale de a ajuta la transportarea unora dintre victime, ajutorul său cu privire la cazare și împrumutul cu o anumită sumă de bani, fără a cunoaște că persoanele respective practică prostituția în străinătate nu sunt prevăzute de legea penală.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 85 din 27 decembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul E.M. împotriva sentinței penale nr 337 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Galați;

Conform art. 383 alin. (1

) C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a apelantului-inculpat.

Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2006 la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut, în esență, că în raport cu probele administrate, criticile formulate de inculpat cu privire la greșita condamnare pentru infracțiunile de trafic de persoane și respectiv la greșita încadrare juridică a faptelor, sunt nefondate.

Totodată a apreciat că pedepsele au fost just individualizate, ținându-se cont de prevederile art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptelor, de numărul de persoane traficate, de perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, de foloasele obținute de inculpat, precum și de persoana acestuia, de conduita procesuală și de faptul că este recidivist.

Împotriva deciziei penale nr. 85/2007 a Curții de Apel Galați, inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

alin. (1) pct. 4 teza a II-a, 17 și 19 C. proc. pen.

În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea instanței de apel este lovită de nulitate absolută întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, judecata desfășurându-se în ședință publică în loc să se desfășoare în ședință nepublică.

S-a mai arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, întrucât cazarea nu este prevăzută ca modalitate de comitere a acestei infracțiuni, textul de lege referindu-se la găzduire, iar cele două noțiuni nu sunt echivalente.

Așa fiind, fapta inculpatului poate fi cel mult încadrată în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. proc. pen.

S-a susținut că nu se pune problema incidenței art. 329 alin. (3) C. pen. întrucât nu s-a demonstrat că inculpatul a știut că în luna mai 2004, când victima V.V. a ajuns în Spania, nu împlinise vârsta de 18 ani.

Din aceleași considerente s-a susținut că, dacă nu se acceptă schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 329 alin. (1) C. pen., se impune schimbarea încadrării juridice în art. 12 alin. (1) din legea nr. 678/2001.

În subsidiar s-a arătat că, neexistând o inducere în eroare a victimei V.V. asupra scopului deplasării în Spania, se impune schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

O altă critică vizează neaplicarea art. 13 C. pen. cu privire la infracțiunea de trafic de minori, care a fost comisă în perioada mai – septembrie 2004, anterior modificării Legii nr. 678/2001 prin O.U.G. nr. 79/2005. Potrivit legii în vigoare la data comiterii faptei, aceasta se încadra în dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 fiind sancționată cu închisoarea de la 5 la 15 ani. Urmare modificărilor aduse în 2005, fapta constituie infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) și este sancționată cu închisoarea de la 7 la 18 ani.

S-a mai susținut că hotărârile pronunțate nu cuprind motivele pe care se întemeiază luarea măsurii confiscării speciale.

Ca motiv suplimentar s-a invocat și cazul prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., susținându-se că inculpatul le-a împrumutat pe cele 6 victime cu bani și le-a îndrumat să se cazeze în Spania fără să urmărească și să obțină în schimb vreun folos material, astfel încât se impune achitarea acestuia, nefiind întrunite nici măcar elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism.

Prin decizia penală nr. 2072 din 9 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul E.M. împotriva deciziei penale nr. 85/2007 a Curții de Apel Galați - secția de minori și familie; a casat hotărârea atacată și sentința penală a Tribunalului Galați și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul Galați.

A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului E.M. și s-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru apărarea intimatelor părți vătămate și intimatelor victime, în sumă de câte 80 lei, să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.

În considerente, instanța de control judiciar a arătat, în esență, că recursul declarat este fondat, dar din alte motive decât cele invocate, în sensul că în speță au fost încălcate dispozițiile imperative privind publicitatea ședinței de judecată, fapt ce atrage nulitatea absolută, având în vedere că prezenta cauză privește și alte infracțiuni decât cele menționate de art. 24 alin. (1) din legea nr. 678/2001 (potrivit căruia în cauzele privind infracțiunile prevăzute de art. 13 și art. 18, ședințele de judecată nu sunt publice), astfel încât judecata nu se poate desfășura decât în ședință publică și doar dacă ar fi fost întrunite condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 290 alin. (2) C. proc. pen., instanța putea declara ședința secretă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 6417/121/2008, iar prin sentința penală nr. 56 din 02 februarie 2009, Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpatului E.M. la pedepsele de: 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, care a fost sporită la 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului E.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a luat act că victima G.G.L. nu a formulat pretenții civile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul E.M., care a criticat-o pe motive de nelegalitate.

Prin decizia penală nr. 14 din 04 mai 2009 Curtea de Apel Galați - secția de minori și familie – a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința penală nr. 56/2009 a Tribunalului Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță (Tribunalul Galați).

Conform art. 383 alin. (3) C. proc. pen. au fost menținute actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 2 septembrie 2008 inclusiv.

În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul E.M. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv comuna Frumușița, jud. Galați, prevăzută de art. 145 C. proc. pen.

Conform art. 145

alin. (1

) C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, în a cărei rază teritorială locuiește, respectiv Postul de poliție al comunei Frumușița, județul Galați, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (1

) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să nu se apropie de victimele infracțiunii, de membrii familiilor acestora, de martorii din lucrări și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect.

I s-a atras atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea credință a măsurii aplicate și a obligațiilor care-i revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului E.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr 119/U din 29 septembrie 2006 emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a dispus ca o copie a prezentei hotărâri să fie comunicată instituțiilor prevăzute de art. 145 alin. (2

) C. proc. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză începând cu data de 29 septembrie 2006 și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Instanța de apel a arătat, în esență, cu privire la fondul cauzei, că instanța de fond, în rejudecare, a încălcat două principii fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea și nemijlocirea, întrucât cauza a fost soluționată în lipsa unor părți nelegal citate, victime ale infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, iar în speță lipsește cercetarea judecătorească, fiind omisă inclusiv audierea inculpatului.

Cu privire la starea de arest a inculpatului, instanța ierarhic superioară a arătat că se impune înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere, pe de o parte, că de la luarea măsurii arestării preventive a trecut o perioadă mare de timp (2 ani 7 luni și 6 zile), împlinindu-se un termen rezonabil, în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului și a dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului iar, pe de altă parte, că a trecut o perioadă mare de timp de la data la care se reține presupusa activitate infracțională, 2004 – 2005, sens în care se poate aprecia că rezonanța infracțiunilor în rândul opiniei publice s-a estompat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, numai cu privire la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi comuna Frumușița, solicitând să se dispună menținerea stării de arest a inculpatului E.M., în temeiul art. 383 alin. (2) în ref. la art. 350 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 1730 din 12 mai 2009 a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 14/2009 a Curții de apel Galați, arătând, în esență, că în mod corect a fost apreciată în verificarea condițiilor prevăzute de art. 383 în ref. la art. 350 C. proc. pen., încălcarea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive prin prisma art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care a condus la schimbarea temeiului legal avut în vedere inițial la luarea măsurii arestării, respectiv cea de-a două condiție a art. 148 lit. f) C. proc. pen., privind pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului, ceea ce a atras ca temei aplicabilitatea art. 139 alin. (1) C. proc. pen., în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. 3111/121/2009 și au fost audiate următoarele persoane: victimele părți vătămate T.S., A. (L.) J., M.A.M., R. (L.) G.; martorii din lucrări F. (V.) V., P.V. și P.T., precum și martorii propuși de inculpat, T.I. și C.N.

Inculpatul E.M. s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen., și a precizat doar că își menține toate declarațiile pe care le-a dat în cauză (fila 63).

În privința martorei din lucrări C.L.E. s-a dat eficiență prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., având în vederea că audierea nemijlocită a acesteia nu a fost posibilă (încheierea de ședință de la termenul din 10 mai 2010), iar ceilalți doi martori propuși de către inculpat – L.I. și S.M.) nu au putut fi audiați, fiind plecați din țară.

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză au rezultat următoarele:

Inculpatul E.M. locuiește în sat Tămăoani, comuna Frumușița, jud. Galați și nu are ocupație. În aceste circumstanțe, inculpatul a luat hotărârea să obțină sume de bani prin exploatarea unor tinere pe care le racola pe teritoriul României, transportându-le apoi în Spania, unde le exploata prin obligarea la practicarea prostituției.

Inculpatul a racolat tinere din satele județului Galați, despre care avea cunoștință că au mari probleme financiare și cărora le prezenta posibilitatea obținerii unor venituri substanțiale în Spania.

Astfel, în perioada anilor 2004-2005, inculpatul, acționând în principal prin inducere în eroare, a racolat un număr de șapte tinere, pe care le-a traficat pe teritoriul Spaniei.

În primăvara anului 2004, inculpatul E.M. s-a deplasat pentru prima dată în Spania, părăsind România la data la data de 17 martie 2004. În perioada ce a urmat, inculpatul a locuit în diverse localități din Spania, întreținându-se din sumele obținute din practicarea prostituției de către două tinere ramase neidentificate „A.” și „R.”, cărora, la sfârșitul lunii mai 2004 li s-a adăugat o alta, martora D.V.

În aceeași perioadă, E.G., fratele inculpatului, întreținea o relație de concubinaj cu victima minoră V.V. locuind împreună cu aceasta în municipiul Galați.

Prin intermediul fratelui său, inculpatul E.M. a reușit racolarea, prin inducerea în eroare, a victimei. Astfel, E.G. i-a povestit despre faptul că inculpatul este stabilit în Spania, unde are deschis un restaurant și i-a propus să meargă împreună în Spania, pentru a-i găsi de muncă la bucătăria restaurantului.

Având încredere în concubinul său, cu care intenționa să se căsătorească, martora V.V. a acceptat această propunere, despre care a povestit și martorei V.V. (mama sa) și lui C.N. (concubinul mamei sale).

În perioada ce a urmat, E.G. s-a ocupat de obținerea pașaportului turistic al victimei, însoțindu-le în acest sens pe V.V. și pe mama acesteia la sediul Biroului Pașapoarte Galați.

Deși până atunci E.G. susținuse că va merge împreună cu victima în Spania, după obținerea pașaportului, acesta i-a comunicat că urmează să plece singură a doua zi, el având unele probleme cu pașaportul. Cu această ocazie, în prezența martorei V.V., E.G. i-a prezentat victimei pe numita D.V., care urma să o însoțească în Spania.

Astfel, victima V.V. a plecat împreună cu D.V. cu un microbuz din municipiul Galați până în municipiul Cluj, de unde au luat un autocar spre Spania, părăsind teritoriul României la data de 26 mai 2004.

Mai înainte ca victima să ajungă în Spania, mama acesteia, martora V.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul E.M. pentru a se interesa despre locul de muncă pe care urma să i-l găsească acesteia. Cu ocazia acestei convorbiri telefonice, inculpatul i-a relevat martorei că de fapt o va pune pe aceasta „la produs”, respectiv că victima urma să se prostitueze.

Martora a arătat că după această convorbire a luat legătura cu E.G., căruia i-a reproșat cele întâmplate, ocazie cu care acesta i-a mărturisit că de fapt știa că V.V. urma să se prostitueze, pretextând că a făcut acest lucru pentru a obține sumele de bani necesare căsătoriei cu victima.

Între timp, victima V.V. și martora D.V. au ajuns în Spania, fiind așteptate în orașul Gerona, în apropierea Barcelonei de către inculpatul E.M., care le-a condus și cazat imediat într-un apartament din acea localitate, unde se aflau deja victima G.G.L. și o altă tânără rămasă neidentificată „R.”.

După două zile, inculpatul a trimis-o pe victimă împreună cu cele două tinere și cu martora D.V. la clubul „C.” din localitate, victima având în continuare convingerea că urma să lucreze acolo ca bucătăreasă. Abia când a ajuns la club, victima a aflat că de fapt urmează să se prostitueze, inculpatul spunându-i că trebuie să-și achite mai întâi datoriile pe care le făcuse cu aducerea sa în Spania și promițându-i că ulterior va împărți în mod egal sumele obținute din prostituție.

Neavând altă ieșire, victima a început să se prostitueze în folosul inculpatului, mergând seară de seară în clubul sus menționat unde racola clienți cu care întreținea relații sexuale contra unui tarif de 50 euro/act sexual, din care clubul percepea 15 euro. Victima obținea astfel, în medie 200 euro pe noapte, bani pe care îi preda în totalitate inculpatului în fiecare dimineață, când era obligată să se întoarcă în apartament.

Victima s-a prostituat în modul arătat mai sus până în luna septembrie 2004, obținând în această perioadă pentru inculpat aproximativ 30.000 euro, din care acesta i-a dat doar 300 euro pentru a-i trimite familiei sale în țară.

Între timp, martora V.V. a reușit să ia legătura telefonic cu fiica sa în Spania, aflând de la acesta că fusese obligată de inculpatul E.M. să se prostitueze. În aceste condiții, martora a exercitat presiuni asupra familiei inculpatului, astfel că acesta i-a permis victimei V.V. să plece, aceasta reîntorcându-se în România în data de 19 septembrie 2004.

La câteva zile de la venirea în țară, victima a fost contactată din nou de E.G. care a convins-o să reia relația de concubinaj, mutându-se împreună în municipiul Galați și convingând-o să plece împreună în Spania unde să-și găsească amândoi un loc de muncă, promițându-i totodată că nu va mai fi nevoită să practice prostituția.

După alte câteva zile, E.G. i-a prezentat o tânără „ G.”, verișoara sa, spunându-i că aceasta îi va însoți în Spania, tânără ce a fost prezentată și martorei V.V. Cu o seară înainte de plecare, E.G. a pretextat din nou că nu mai poate ieși din țară, motivând că ar fi fost implicat într-un accident de circulație.

Ca atare, victima a plecat din România în data de 25 octombrie 2004, cu un autocar, doar împreună cu „G.”.

Când a ajuns în Spania, victima a fost cazată de „G.” într-un apartament din orașul Granada unde se aflau deja două tinere românce a căror identitate nu s-a putut stabili. Aici a aflat de la „G.” că de fapt fusese cumpărată de aceasta de la inculpatul E.M. contra sumei de 1000 euro și că trebuia să se prostitueze în folosul ei într-un club din localitate până la acoperirea acestei sume.

Neconvenindu-i această situație, victima a fugit din apartament cu prima ocazie și a rămas un timp pe cont propriu în Spania, întorcându-se în data de 30 mai 2005 în România, stabilindu-se la locuința mamei sale din comuna Foltești, jud. Galați.

La scurt timp, V.V. a fost contactată din nou de inculpatul E.M., care i-a propus să meargă din nou în Spania pentru a se prostitua, promițându-i că de această dată nu va mai avea nicio datorie și că va împărți în mod egal cu ea sumele obținute. Mai mult, pentru a o convinge, inculpatul s-a oferit să plătească drumul în Spania și pentru C.N., concubinul mamei sale, care intenționa să-și găsească un loc de muncă în țara respectivă, neavând însă posibilitățile financiare pentru a-și plăti deplasarea.

Victima a acceptat această propunere și în data de 29 iunie 2005 a plecat din România spre Spania cu autocarul împreună cu C.N., fiind așteptați de inculpatul E.M. în localitatea Gerona și cazați de acesta într-un apartament în care se aflau victimele B.G. și L.J.

În continuare, victima V.V. s-a prostituat împreună cu B.G. și L.J. în clubul „M.” din localitatea respectivă, în aceeași modalitate ca și la primele deplasări. Această activitate s-a desfășurat timp de aproximativ 6 luni, perioadă în care victima a obținut din prostituție aproximativ 20.000 euro, bani care au fost însușiți în totalitate de inculpat.

Pentru a nu fi nevoit să plătească victimelor partea din bani pe care o promisese, la sfârșitul anului 2005, inculpatul a plecat din oraș fără a o mai contacta ulterior pe victima V.V.

La începutul șederii sale în Spania, inculpatul a întreținut o relație de concubinaj cu martora D.V., care practica prostituția în țara respectivă; prin intermediul acesteia, inculpatul a reușit racolarea victimei B.G., rudă cu martora, care a fost convinsă să vină în Spania, promițându-i-se ajutorul pentru găsirea unui loc de muncă ca ospătar.

Ca atare, în data de 7 iulie 2004, victima B.G. a plecat către Spania cu un autocar în care s-a îmbarcat din municipiul Galați, fiind așteptată de inculpatul E.M. în localitatea Callea del Mar. Inculpatul a cazat-o într-un apartament din localitate, unde se mai aflau, pe lângă D.V., victima V.V. și alte două tinere rămase neidentificate „A.” și „R.”.

Aici, victima B.G. a aflat că de fapt urma să se prostitueze, promițându-i-se că va împărți sumele astfel obținute cu inculpatul E.M. Inițial, victima a refuzat această propunere, fiind însă nevoită să accepte, după un timp, întrucât nu cunoștea limba spaniolă și nu și-a găsit un loc de muncă, astfel că nu avea posibilitatea să se întrețină. Prin urmare a început să se prostitueze în clubul „2001” din localitatea sus menționată, împreună cu D.V. și victima V.V., banii obținuți fiind dați, în fiecare dimineață inculpatului.

Victima a continuat această activitate până în cursul lunii noiembrie 2004, interval de timp în care au mai venit din România, pentru a se prostitua în folosul inculpatului și alte tinere respectiv T.S., M.A.M. și G.G.L.

În această perioadă, victima a obținut din practicarea prostituției suma de 5000 euro, din care inculpatul i-a restituit doar 1000 euro, sumă pe care însă i-a cerut-o înapoi în vederea achiziționării unui autoturism cu care, ulterior, inculpatul efectua transportul victimelor de la apartament la cluburi.

Între timp, victima a devenit concubina inculpatului, iar la data de 03 noiembrie 2004 s-a întors în România împreună cu acesta și cu T.S.

Datorită relației pe care o avea cu inculpatul, victima a acceptat să se prostitueze în folosul acestuia, plecând împreună cu el în Spania în data de 11 ianuarie 2005. Cu această ocazie, inculpatul i-a transportat și pe victima L.G., martora C.L.E. și pe C.N., toți fiind ulterior cazați într-un imobil din localitatea Malagrat del Mar, unde după câteva zile au sosit din România, cu un autocar și victimele T.S. și L.G.

Victima a continuat să se prostitueze în aceeași modalitate în clubul „M.” timp de încă trei luni, perioadă în care a obținut din această activitate aproximativ 5000 euro, sumă însușită în totalitate de inculpat.

La data de 09 aprilie 2005, victima B.G. a revenit în România împreună cu inculpatul E.M., întorcându-se în Spania în data de 19 iunie 2005, împreună cu victima L.J.

Și de această dată, victima s-a prostituat în același club „M.”, alte șase luni, obținând, pentru inculpatul E.M. încă 20.000 euro.

Inculpatul E.M. o cunoaște de mai mult timp pe victima L.G. care locuia în comuna Vlădești, luând astfel cunoștință despre faptul că aceasta avea mari dificultăți financiare.

Astfel, la începutul anului 2004, inculpatul i-a propus martorei să meargă în Spania unde să practice prostituția, veniturile obținute urmând a fi împărțite în mod egal. Prin intermediul victimei L.G., inculpatul i-a făcut aceeași propunere și martorei L. (A.) J. – sora celei dintâi.

Întrucât cele două aveau mari greutăți financiare au acceptat propunerea inculpatului. În consecință, inculpatul a plătit taxele necesare pentru obținerea pașapoartelor celor două și le-a însoțit pe acestea la sediul S.J.E.I.P. Galați, de unde acestea și-au ridicat aceste documente. De asemenea, inculpatul a suportat și cheltuielile necesare pentru transportul celor două în Spania.

În cursul lunii ianuarie 2004, inculpatul le-a luat pe cele două martore din comuna Vlădești, jud. Galați, unde acestea locuiau și le-a transportat la locuința sa din comuna Frumușița, sat Tămăoani, jud. Galați, unde le-a cazat până la plecarea spre Spania.

Ulterior, într-o zi de la mijlocul lunii martie 2004 inculpatul s-a deplasat împreună cu cele două victime în municipiul Galați, unde s-au îmbarcat într-un microbuz cu care s-au deplasat până în municipiul Bistrița Năsăud. Aici s-au îmbarcat toți într-un autocar ce efectua curse regulate pe relația România-Spania iar la data de 17 martie 2004 au ieșit din România prin PCTF Borș, ajungând ulterior în orașul Barcelona din Spania, unde erau așteptați de numita S.A., cu care inculpatul trăise anterior în concubinaj și cu care se afla încă în relații de prietenie.

Cele două victime au fost cazate de inculpat într-o locuință pe care numita S.A. o deținea într-o suburbie a Barcelonei, pentru un interval de trei zile, timp în care le-au fost luate pașapoartele, sub pretextul că ar fi mai în siguranță dacă, în eventualitatea unui control, documentele nu s-ar afla în posesia lor.

Ulterior cele două victime au fost conduse de S.A. în clubul „D.” din suburbia Tordera a orașului Barcelona, unde au fost cazate și în care urmau să practice prostituția. S.A. le-a explicat celor două că urma să acosteze clienții în club și să urce apoi cu aceștia în camerele situate la etaj, unde întrețineau raporturi sexuale contra sumei de 50 euro/act sexual. Din această sumă victimele achitau la casieria clubului câte 15 euro pentru fiecare client, bani ce reprezentau chiria camerei.

Cele două au practicat prostituția în clubul „D.” aproximativ o săptămână, timp în care L.G. a obținut suma de aproximativ 700 euro iar L. J. a obținut suma de aproximativ 300 euro.

În fiecare dimineață martorele predau integral sumele de bani obținute numitei S.A., care la rândul său le preda inculpatului E.M.

Întrucât li se cerea să întrețină raporturi sexuale neprotejate, cele două victime, L. J. și L.G. s-au hotărât să fugă de la clubul „D.”, sens în care i-au cerut numitei S.A. ca inculpatul să le restituie pașapoartele, motivând că găsiseră un client care dorea să întrețină raporturi sexuale în afara clubului. După obținerea pașapoartelor, victimele au fugit din clubul „D.”, rămânând pe cont propriu în Spania. Din acel moment L. J. nu a mai avut nicio legătură cu inculpatul.

L.G. a revenit în România în data de 23 mai 2004, iar după un timp a fost căutată la locuința sa de inculpatul E.M. care i-a reproșat că a fugit din club. Acesta i-a cerut să meargă din nou cu el în Spania unde să practice prostituția, urmând ca sumele obținute în acest mod să-i fie remise în contul datoriilor pe care cele două le-ar fi făcut la inculpat cu prilejul primei călătorii în Spania.

Întrucât nu avea nicio modalitate de a stinge pretinsele datorii pe care le avea la inculpat, L.G. a acceptat să meargă din nou în Spania pentru a practica prostituția.

La data de 11 ianuarie 2005, inculpatul însoțit de L.G., C.N

, B.G. și de martora C.L.E., au plecat din România prin P.T.F. Turnu. În Spania, inculpatul a închiriat două apartamente în același imobil în orașul Barcelona, unde le-a cazat pe L.G., B.G. și C.L.E. precum și pe victima T.S. și numita N.A., care au sosit a doua zi la Barcelona, părăsind România la data de 12 ianuarie 2005 cu un autocar.

După circa trei zile, victima L.G. a fost transportată cu autoturismul de către inculpat în același club „D.” împreună cu victima T.S., iar celelalte trei tinere în alt club „M.”. Inculpatul a obligat-o pe L.G. să se prostitueze în continuare, în aceleași condiții, pentru a-și achita datoria pe care ar fi avut-o față de el. Victima L.G. s-a prostituat astfel timp de aproape trei luni, până ce inculpatul s-a întors în România (în data de 09 aprilie 2005), obținând în total aproximativ 2000 euro, sumă pe care i-a predat-o în totalitate inculpatului. După plecarea acestuia din Spania, victima a întrerupt orice legătură cu inculpatul.

Printre victimele majore induse în eroare și exploatate de inculpat se numără și T.S., M.A.M. și G.G.L., primele două fiind audiate în calitate de martore.

La începutul anului 2004, inculpatul a cunoscut-o mai întâi pe victima T.S. din com. Vârlezi, jud. Galați, prin intermediul martorului P.V. (zis și B.V.) și, aflând despre situația materială precară a acesteia, i-a propus să o ajute să meargă în Spania să se prostitueze într-un club, urmând ca sumele de bani pe care le va câștiga astfel să le împartă în mod egal cu inculpatul, care în schimb suporta costul transportului până în țara respectivă.

În ceea ce-l privește pe martorul P.V., acesta se hotărâse încă de la sfârșitul anului 2003 să-și găsească de lucru în străinătate, manifestându-și această intenție către diverși cunoscuți ai săi. Unul dintre aceștia i-a furnizat numărul de telefon al inculpatului E.M. care l-ar fi putut ajuta în acest sens. Cu știința soției sale, martora P.T., martorul l-a contactat telefonic pe inculpat. În discuțiile purtate cu acesta, inculpatul i-a promis că îi va găsi loc de muncă în Spania ca muncitor în construcții, propunându-i totodată să ia cu el și alte cunoștințe ale sale de sex feminin, întrucât le poate facilita angajarea ca și chelnerițe în restaurante sau hoteluri, urmând să plătească el la destinație costul biletelor de autocar ale acestora.

Martorul a transmis propunerea inculpatului victimelor T.S., M.A.M. și G.G.L. (concubinele fraților săi, respectiv sora soției sale, toate din com. Vârlezi, jud. Galați), acestea acceptând-o.

Ca atare, la începutul lunii august 2004, martorul P.V. și victimele T.S., M.A.M. și G.G.L. au plecat cu un microbuz până în municipiul Cluj, de unde s-au îmbarcat cu toții într-un autocar cu destinați Spania, părăsind România la data de 11 august 2004, prin P.C.T.F. Borș.

Ajunși în orașul Barcelona, martorul și cele trei victime au fost așteptați de către inculpatul E.M., care a plătit, conform înțelegerii, biletele de autocar ale acestora din urmă. În aceeași zi, inculpatul i-a cazat pe martor și pe victime într-un apartament din suburbia Calella, apartament în care se aflau deja victimele V.V. și B.G., precum și numita R.M.

După circa trei zile, victimele T.S., M.A.M. și G.G.L. au fost duse de inculpat în clubul „E.” din localitatea sus menționată, unde au început să se prostitueze, obținând 50 euro pentru un act sexual din care 15 euro erau predați la recepția clubului.

Victima T.S. s-a prostituat în modul arătat mai sus, timp de aproximativ două luni, perioadă în care a obținut suma de 9000 euro, pe care i-a predat-o în totalitate inculpatului. Deși se înțelesese cu acesta să împartă în mod egal sumele obținute, inculpatul i-a dat victimei, din banii obținuți de ea, doar 500 euro.

Întrucât îi fusese furat pașaportul, victima T.S. s-a întors în țară împreună cu inculpatul E.M. și victima B.G., intrând în România la data de 03 noiembrie 2004.

După revenirea în țară, inculpatul E.M. a reușit să o convingă să se întoarcă în Spania, promițându-i că de această dată va respecta înțelegerea și vor împărți în mod egal sumele obținute din practicarea prostituției.

În acest scop, inculpatul s-a ocupat de obținerea unui nou pașaport turistic, pentru victimă, însoțind-o la sediul Biroului Pașapoarte Galați și completând în locul victimei cererea de eliberare a pașaportului. Astfel, din expertiza grafologică efectuată în faza de urmărire penală rezultă că cererea de eliberare a pașaportului turistic din 28 noiembrie 2003, pentru inculpatul E.M. cât și cererea similară din 26 noiembrie 2004, pentru victima T.S., au fost completate de aceeași persoană.

După ce i-a fost eliberat pașaportul victimei, inculpatul E.M. a plecat în Spania în data de 11 ianuarie 2005 cu autoturismul propriu, fiind urmat, a doua zi de către victima care s-a deplasat cu autocarul.

Ajunsă la Barcelona, T.S. a fost cazată de inculpat în apartamentul închiriat de inculpat, în condițiile expuse anterior, și a continuat să se prostitueze în clubul „D.” timp de aproximativ o lună, cei 4500 euro câștigați în această perioadă fiind însușiți în totalitate de inculpat.

Realizând că fusese indusă în eroare și că era exploatată de inculpat care i-a refuzat cererea de a-i da o parte din banii câștigați pentru a–i trimite familiei sale în România, victima T.S. a reușit să fugă din club cu ajutorul unui client spaniol, după care s-a întors în România, întrerupând orice legătură cu inculpatul.

În ce o privește pe victima M.A.M., încă din a doua zi de la sosirea sa în Spania, inculpatul i-a comunicat acesteia, la fel ca și victimei G.G.L., adevăratul scop, respectiv practicarea prostituției. Inculpatul le-a comunicat că urmează a se prostitua în folosul său pentru a achita „datoriile”, respectiv costul transportului până în Spania și cel al achiziționării unui autoturism cu care inculpatul transporta victimele la diverse cluburi, promițându-le totodată că după achitarea datoriei vor împărți sumele în mod egal. Totodată, le-a atras atenția să nu povestească martorului P.V. despre adevărata lor ocupație.

Neavând altă opțiune, în condițiile în care inculpatul îi reținuse pașaportul, victima M.A.M. s-a prostituat și ea în folosul acestuia, în aceleași condiții, obținând suma de 3000 euro, ce i-a fost luată în totalitate de către inculpat.

La fel ca în cazul celorlalte victime, inculpatul exercita o supraveghere strictă, ducând-o la club în fiecare seară și luând-o dimineața înapoi în apartament, unde victimele erau ținute închise până în seara următoare. De asemenea, pentru a le determina să accepte să întrețină cu clienții raporturi sexuale orale și anale, care erau mai profitabile, inculpatul le-a bătut pe victimele T.S., M.A.M. și G.G.L.

După două săptămâni, profitând de faptul că inculpatul îi lăsase pașaportul pentru a se putea duce cu clienții să întrețină raporturi sexuale și în afara clubului, victima a reușit să fugă cu ajutorul unui client spaniol, întorcându-se în România și nemaiavând ulterior nici un fel de legături cu inculpatul.

Victima G.G.L. nu a putut fi audiată în cauză, ne mai întorcându-se în România și nefiind cunoscută locația actuală.

Martorei C.L.E. i s-a propus să practice prostituția în Spania de către C.N., în cursul lunii ianuarie 2005.

Din cauza stării materiale precare în care se afla, martora a acceptat, astfel că a fost transportată în Spania de către inculpatul E.M. cu autoturismul acestuia; împreună cu cei doi, cu același mijloc de transport, s-au deplasat și C.N. precum și victimele B.G. și L.G., ieșind din țară în data de 11 ianuarie 2005.

Martora a fost cazată împreună cu celelalte tinere într-un apartament închiriat de inculpat în orașul Barcelona, locuind în cameră cu C.N. După câteva zile, C.L.E. a început să se prostitueze, împreună cu victima B.G., mai întâi în clubul „2001” iar după alte două – trei săptămâni în clubul „M.”, sumele obținute fiind predate în fiecare dimineață lui C.N., care îi dădea ulterior martorei o parte din bani. De asemenea, din acești bani martora îi plătea și inculpatului E.M. pentru chiria apartamentului și transportul zilnic cu autoturismul de la apartament la club.

După circa trei luni, martora nu a mai vrut să se prostitueze în folosul celor doi, astfel că a plecat din apartament.

Audiat fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Astfel, a precizat că a ajutat diverse persoane, contra cost, să ajungă în Spania, în sensul că le-a transportat cu mașina sau le-a împrumutat sume de bani pentru efectuarea deplasării, iar pe teritoriul Spaniei le-a ajutat să-și găsească cazare și/sau loc de muncă.

A arătat că pe L.G. și L. J. le cunoștea din copilărie, că la solicitarea acestora le-a împrumutat suma de 900-1000 euro, pentru a se putea deplasa în Spania și că au călătorit împreună cu același autocar, însă odată ajunși în Spania s-au despărțit, fără a cunoaște cu ce anume urma să se ocupe acestea.

Cu privire la C.L.E., inculpatul a susținut că a cunoscut-o prin intermediul lui C.N. (concubinul acesteia), că i-a transportat pe cei doi până în Spania, i-a ajutat să se cazeze și a discutat cu niște cetățeni spanioli pentru a-i ajuta în vederea angajării la un șantier de construcții, respectiv la o cofetărie.

Pe B.G. a cunoscut-o în Spania unde aceasta era venită la o verișoară, erau în relații de amiciție și aceasta a călătorit, contra cost cu autoturismul lui în România și din România în Spania.

În legătura cu T.S., inculpatul a arătat că a cunoscut-o în Spania, ajutând-o să se cazeze, la solicitarea unui cetățean român, C.

A susținut că nu le cunoaște personal pe M.A.M. și pe G.G.L. însă este posibil ca acestea să fie persoanele care l-au însoțit în Spania pe cumnatul numitului C.

În ce o privește pe V.V., inculpatul a arătat că aceasta era concubina fratelui său și că a ajutat-o să-și găsească loc de cazare în Spania; a precizat că i-a împrumutat acesteia bani pentru a reveni în România întrucât nu își găsise loc de muncă și că nu are cunoștință dacă a practicat prostituția.

Inculpatul a susținut în mod constant că nu a racolat pe niciuna dintre tinere, că nu le-a obligat să practice prostituția și nici nu a obținut venituri de pe urma practicării prostituției de către acestea; de asemenea a precizat că nu avea cunoștință despre faptul că V.V. era minoră.

Inculpatul a avut aceeași atitudine de nerecunoaștere a faptelor și cu ocazia celorlalte audieri (în fața instanței de recurs, atunci când s-a soluționat propunerea de arestare preventivă – fila 11 dosar nr. 3026/121/2006, cât și în faza cercetării judecătorești).

În rejudecare, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, precizând doar că își menține toate declarațiile date în cauză.

Susținerile inculpatului vor fi înlăturate, fiind infirmate de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, martora V.V., a arătat în faza de urmărire penală că trăia în concubinaj cu fratele inculpatului E.M., E.G., care i-a propus să plece împreună în Spania, spunându-i că va lucra la restaurantul primului. E.G. s-a ocupat de obținerea pașaportului, însă cu o zi înainte de plecare i-a comunicat că nu mai poate părăsi țara, astfel că va fi însoțită de o tânără pe nume V.

Martora a precizat că în localitatea Girona au fost așteptate de inculpatul E.M. care le-a condus la un apartament în care mai erau cazate încă două tinere, R. și G., iar după două zile E.M. le-a explicat că vor merge într-un club, aflând abia ulterior, de la celelalte fete că trebuia să întrețină raporturi sexuale cu clienții clubului. Martora a precizat că inculpatul i-a spus că trebuie să-i plătească datoriile pe care le făcuse cu deplasarea sa în Spania, urmând ca apoi să împartă banii obținuți; întrucât se afla într-o țară străină, nu cunoștea limba, nu avea bani iar bagajele se aflau în apartamentul inculpatului, a fost nevoită să accepte să se prostitueze.

Din declarația martorei V.V., rezultă că în aceste condiții a întreținut relații sexuale cu diverși clienți (în medie 4-5 /noapte ), obținând circa 200 euro/noapte; în această modalitate a lucrat până în luna septembrie 2004, banii obținuți – aproximativ 30.000 euro, fiind însușiți în totalitate de inculpatul E.M.

Martora a arătat că, în urma unei discuții telefonice purtată de mama ei cu inculpatul, acesta a trimis-o în România, dându-i doar bani de drum. Ulterior, la insistențele lui E.G. a plecat din nou în Spania, cu verișoara acestuia, G., care a obligat-o să se prostitueze pentru a-și acoperi datoriile, făcându-

§ Cauze similare