ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1427/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 217 din 10 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 10104/121/2011, s-a dispus condamnarea inculpatului E.R. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) și e) C. pen. pe o durată de 2 ani [pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen.], respectiv condamnarea inculpatului C.M.G. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) și e) C. pen. pe o durată de 2 ani [pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen.]. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat fiecăruia dintre cei doi inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în referire la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpații E.R. și C.M.G. a câte 150 RON. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu, atât pentru faza de urmărire penală, cât și pentru faza de judecată la instanța de fond, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați. În fine, în temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., fiecare dintre cei doi inculpați a fost obligat la plata către stat a câte 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați au fost trimiși în judecată inculpații E.R. [pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.] și C.M.G. [pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.].

În sarcina inculpatului E.R. s-a reținut că, în cursul lunii aprilie 2011, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul C.M.G., a recrutat și găzduit pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituției pe raza județului Galați, în vreme ce cu privire la inculpatul C.M.G. s-a reținut că, în cursul lunii aprilie 2011, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul E.R., a transportat pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituției pe raza județului Galați.

Analizând și coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că inculpatul E.R. locuiește în satul T., comuna B., județul G., nu este căsătorit și nu are vreo ocupație stabilă, iar inculpatul C.M.G. locuiește în satul Ș., com. Ș., județul G., este prieten cu inculpatul E.R. și, la fel ca acesta, nu este căsătorit și nu are vreo ocupație.

Victima minoră C.M.V.  este domiciliată în satul învecinat P., din com. P., jud. G., având la data faptelor ce fac obiectul prezentei cauze vârsta de 16 ani și 2 luni. Victima este normal dezvoltată în raport cu etatea sa, starea acesteia de minoritate fiind evidentă. În prezența reprezentantului Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane (ANTP), victima a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, fiind audiată în calitate de martor.

Victima C.M.V. l-a cunoscut pe inculpatul E.R. în prima parte a lunii aprilie 2011, la o discotecă din satul P., devenind prieteni. Cei doi conveniseră să se întâlnească în seara de 15 aprilie 2011 pentru a merge la plimbare, însă la întâlnire inculpatul a venit însoțit de inculpatul C.M.G., cu autoturismul condus de acesta din urmă. După ce victima C.M.V. a urcat în mașină, pe drum, inculpatul E.R. a contactat telefonic o persoană de sex masculin, rămasă neidentificată, pe care anunțat-o că "are o fată" pentru acesta.

În continuare, inculpații au condus-o pe victimă până la o locuință din com. Ș., unde erau așteptați de un bărbat, lăsând-o pe victimă în compania acestuia. Bărbatul respectiv i-a comunicat că fusese adusă de inculpatul E.R. pentru a întreține relații sexuale cu el, lucru pe care victima l-a refuzat inițial, cedând însă în final ca urmare a insistențelor și amenințărilor tânărului respectiv.

După finalizarea actului sexual, individul în cauză l-a anunțat telefonic pe inculpatul E.R., care s-a întors cu autoturismul condus de inculpatul C.M.G. și a recuperat-o, nu înainte ca primul client să-i înmâneze inculpatului E.R. suma de 50 de RON în contul serviciilor sexuale prestate de victimă.

În cursul aceleiași nopți, inculpații au transportat-o pe victimă la o altă locuință din sat, unde erau așteptați de un alt tânăr neidentificat, inculpatul E.R. cerându-i să întrețină cu acesta relații sexuale. Victima s-a conformat, tânărul plătindu-i pentru aceasta inculpatului tot suma de 50 RON. În locuința respectivă se afla și o altă tânără, "F.", identificată în persoana martorei C.F.E., cunoscută a inculpatului E.R., care i-a însoțit în continuare până la locuința acestuia din satul P., unde inculpatul a cazat-o pe victimă.

Victima C.M.V. a mai arătat că pe drumul spre locuința inculpatului E.R., acesta a amenințat-o că dacă îl va reclama organelor de poliție, familia sa va avea de suferit.

În zilele ce au urmat, până la data de 17 aprilie 2011, victima a mai fost obligată să întrețină relații sexuale cu alți tineri din satul Ș., în total șase sau șapte, trei dintre aceștia fiind contactați de inculpatul C.M.G., iar restul de către inculpatul E.R. Și în aceste cazuri victima era transportată cu autoturismul condus de inculpatul C.M.G. la locuințele clienților, unde avea loc și actul sexual, tariful fiind tot de 50 de RON, sume ce erau plătite de clienți direct inculpaților.

După data de 17 aprilie 2011, victima a refuzat să se mai prostitueze și i-a comunicat situația sa unei cunoștințe ce venise în vizită la locuința inculpatului. Acesta l-a amenințat pe inculpatul E.R. că va sesiza organele de poliție, motiv pentru care inculpatul s-a speriat și a dus-o pe victimă la domiciliul acesteia, cerându-i să nu povestească nimănui cele întâmplate.

Audiată în cauză, martora C.F.E. a arătat că este vecina inculpatului E.R. și că încă din anul 2010 acesta cazase la domiciliul său o tânără neidentificată, căreia îi găsea clienți pentru practicarea prostituției, de la care încasa sume de bani. Martora a mai arătat că a cunoscut-o pe victima C.M.V. în jurul datei de 15 aprilie 2011, când inculpatul a adus-o la locuința sa, aflând că aceasta are vârsta de 16 ani, precum și că a asistat la momentul când inculpatul i-a comunicat victimei că urmează să se prostitueze în folosul său. De asemenea, martora a mai susținut că, la cererea victimei, căreia îi era frică să meargă singură, s-a deplasat într-o ocazie împreună cu aceasta și cu cei doi inculpați la locuințele clienților cu care victima întreținea relații sexuale, rămânând însă cu cei doi inculpați în autoturismul condus de inculpatul C.M.G. În timp ce o așteptau pe victimă, inculpatul E.R. i-a propus și ei să se prostitueze, promițându-i că vor împărți banii obținuți, însă martora l-a refuzat. În final, după ce inculpatul i-a permis victimei să plece acasă întrucât era căutată de membrii familiei, la începutul lunii mai 2011 martora a asistat la o discuție între inculpați despre faptul că ar vrea "să facă din nou bani" din practicarea prostituției de către victimă. Mai mult, inculpatul E.R. i-a cerut martorei să încerce și ea să o convingă pe victimă să se prostitueze din nou în folosul inculpatului, lucru pe care victima l-a refuzat.

Dintre clienții cu care victima a fost obligată să întrețină relații sexuale s-a reușit identificarea și audierea în calitate de martor a numitului M.C.I. din sat Ș., com. Ș., jud. G. Audiat fiind, martorul a declarat că într-una din serile de la sfârșitul lunii aprilie, în timp ce se afla într-un bar din satul Ș., a fost abordat de inculpatul C.M.G., pe care îl cunoștea drept consătean. Inculpatul l-a întrebat în mod direct dacă este interesat să întrețină relații sexuale contra cost cu o tânără pe care i-o poate furniza el. Martorul a fost de acord să plătească suma cerută de inculpat - 50 RON, stabilind ca acesta să îi aducă tânăra în cauză direct la locuința sa. După ce martorul a ajuns la domiciliu, la scurt timp a părut inculpatul însoțit de tânăra promisă (pe care martorul a recunoscut-o ulterior în persoana victimei C.M.V.), lăsând-o în compania sa numai după ce martorul i-a plătit inculpatului C.M.G. suma convenită de 50 de RON. Martorul M.C.I. a mai arătat că inculpatul C.M.G. a sosit la domiciliul său cu un autoturism, în care se mai afla un alt bărbat (inculpatul E.R., după cum rezultă din ansamblul materialului probator) ale cărui trăsături fizice nu le-a putut însă observa întrucât era întuneric. După consumarea actului sexual cu victima (despre care și-a dat seama că este minoră, apreciind că este în vârstă de circa 16 - 17 ani), conform înțelegeri avute cu inculpatul C.M.G., martorul l-a contactat telefonic, inculpatul revenind de această dată singur pentru a o recupera, transportând-o cu același autoturism.

A apreciat instanța de fond că faptele și vinovățiile inculpaților sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- declarațiile victimei C.M.V., audiată în calitate de martor, care a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul E.R. în luna aprilie 2011, în discoteca din comuna P. și a început cu acesta o relație de prietenie. În seara zilei de 15 aprilie 2011 a fost așteptată de R. cu o mașină condusă de un prieten de-al lui pe nume M.. R. a sunat pe cineva la telefon spunându-i că are o fată pentru el. Au mers cu mașina în localitatea Ș., la un cunoscut de-al lui, R. a discutat cu el după care i-a spus martorei să meargă cu el în casă. R. a plecat cu M., iar bărbatul i-a spus acesteia să se dezbrace, încât a fost aleasă de R. ca să întrețină relații sexuale cu el.

Inițial martora a refuzat, însă a fost amenințată și în cele din urmă a întreținut un raport sexual. Băiatul l-a sunat apoi pe R. și i-a dat suma de 50 de RON pentru respectivul raport sexual. R. a dus-o apoi la un alt băiat și i-a cerut să întrețină și cu acesta un raport sexual, obținând suma de 50 de RON. În acea locuință mai era o fată, C.F.E., adusă tot de R., care a întreținut un raport sexual cu un alt individ și acești bani fiind încasați tot de R. După ce au terminat, R. împreună cu M. le-au dus pe ea și pe F. în Galați unde au mâncat pizza după care au mers acasă la R. Pe drum acesta i-a zis că, în cazul în care va merge la poliție să reclame cele întâmplate, va avea grijă ca familia ei să aibă de suferit.

În zilele următoare R. a continuat să caute clienți cu care să întrețină raporturi sexuale, acest lucru întâmplându-se în mai multe locuințe din comuna Ș. A avut circa șapte clienți în trei zile, banii obținuți fiind luați în totalitate de R., de fiecare dată suma fiind aceeași, respectiv 50 RON la fiecare client. A avut clienți în perioada 15 aprilie - 17 aprilie 2011, ulterior acestei date martora refuzând să meargă cu clienți. Nici R. nu a mai găsit doritori.

Pe data de 24 aprilie 2011, la domiciliul lui R. a venit numita B.N.A., căreia i-a povestit ce a pățit, aceasta amenințându-l pe R. că va suna la poliție în cazul în care nu o va lăsa pe martoră să plece. R. s-a speriat și a dus-o acasă. M. le dădea clienților găsiți de R. prezervative, ca aceștia să întrețină relații sexuale cu ea și cu F. Suma obținută de R. în urma practicării prostituției de către martoră în folosul lui a fost de aproximativ 350 RON;

- planșe fotografice;

- declarațiile martorei C.F.E., date în faza de urmărire penală, care a arătat că îl cunoaște pe E.R. de circa 1 an, iar în vara anului 2010 acesta găsise o tânără din comuna Ș. pe care o adusese la domiciliul lui și pe care o exploata sexual, în sensul că îi găsea clienți, încasând sumele de bani obținute de acea tânără din practicarea prostituției. Ulterior, aceasta - fără să-l anunțe pe R. - a plecat în Italia, iar de atunci R. o caută pentru a se răzbuna.

Cu aproximativ o săptămână înainte de sărbătorile pascale, R. a cunoscut o fată pe nume M.V., din comuna P., care a dus-o la domiciliul său din satul T., com. B.. Martora a cunoscut-o pe M.V. despre care a aflat că are 16 ani. După două zile de la venirea ei la R., acesta i-a spus lui M.V. că trebuie să practice prostituția în folosul lui cu clienți pe care îi va găsi el. Știe acest lucru întrucât martora se afla la domiciliul lui R. când a avut loc această discuție. Lui M.V. i-a fost frică să meargă singură și a rugat-o pe martoră să o însoțească acolo unde o va duce R. Martora a fost de acord și au plecat împreună, cu M.V., R. și un prieten al lui R., cu mașina acestuia din urmă. M. este din comuna Ș. și a sunat niște prieteni din aceeași comună pe care i-a întrebat dacă vor să întrețină relații sexuale cu o tânără. Răspunsul fiind afirmativ, au mers în comuna Ș. la prietenii lui M. În Ș. a fost dusă la patru băieți cu care să întrețină raporturi sexuale, prețul fiind negociat în prealabil de R. M.V. a obținut în acea zi suma de 150 RON pe care i-a dat-o R. și din care i-a dat și lui M. pentru benzină. R. i-a mai găsit lui M.V. și alți clienți din comuna Ș. și din comuna B., prețul fiind de 50 RON de client. R. încasa banii, iar lui M.V. îi lua doar țigări și mâncare;

- declarațiile martorului M.C.I., care a arătat că spre sfârșitul lunii aprilie 2011, înaintea sărbătorilor de Paști, într-o seară, se afla într-un bar din com. Ș. A observat că vine la el C.M.G. care l-a întrebat direct dacă dorește să întrețină relații sexuale, oferindu-i o fată. A fost de acord întrucât suma solicitată de 50 de RON nu i s-a părut mare. A plecat către casă urmând ca M. să-i aducă fata la domiciliu. Acesta a venit cu mașina sa, aducându-i fata respectivă. A întreținut cu aceasta raporturi sexuale și i-a dat lui M. suma de 50 RON. Martorul i-a recunoscut după planșă foto pe C.M.G. și pe C.M.V., tânăra cu care a întreținut un raport sexual;

- declarațiile inculpatului E.R., date în faza de urmărire penală, care a arătat că, înainte de sărbătorile pascale din anul 2011 cu o săptămână, a fost împreună cu mai mulți prieteni la o discotecă din com. P. Cu această ocazie a cunoscut două tinere pe nume M.V. și A., acestea spunându-i că sunt minore. Din planșa fotografică le-a recunoscut pe C.M.V. și pe B.N.A. După câteva zile, M.V. i-a spus și lui C.M.G. că ar vrea să facă rost de bani și i-a solicitat să-i găsească clienți cu care, în schimbul unei sume de bani, să întrețină raporturi sexuale. Inculpatul a fost de acord și, împreună cu M., i-a găsit lui M.V. șase clienți din satul T. și din comuna Ș., cu care M.V. a întreținut raporturi sexuale, de bună-voie, în schimbul sumei de 50 RON de fiecare client. Raporturile sexuale au avut loc la domiciliile clienților, iar sumele de bani inculpatul și C.M.G. le-au încasat direct de la clienți. Suma totală încasată a fost de aproximativ 300 RON, în 2 - 3 zile, iar din acești bani au cumpărat o cartelă telefonică, mâncare, băutură și țigări, pe care le-au consumat împreună. Pe M.V. o trimiteau la domiciliul clienților însoțită de o altă minoră, C.F.E., întrucât lui M.V. îi era frică de acești clienți;

- declarațiile inculpatului C.M.G., date în faza de urmărire penală, care a arătat că R. l-a întrebat dacă cunoaște pe cineva care să întrețină raporturi sexuale contra cost cu M.V., precizând că nu a forțat-o și nici nu a bătut-o, aceasta fiind dorința ei expresă. Inculpatul a plecat cu mașina în localitatea T., luându-i pe R. și M.V. și ducându-i la Ș. Aici au găsit trei băieți din sat, cu care M.V. a întreținut raporturi sexuale la domiciliile acestora. Știe că M.V. a cerut ca plată pentru raporturile sexuale întreținute cu cei trei băieți din sat, câte 50 de RON de la fiecare, suma de 150 RON rămânându-i acesteia. El și R. nu au luat niciun ban. A doua zi, spre seară, R. l-a sunat și l-a chemat la el acasă deoarece îi găsise lui M.V. doi clienți și dorea ca el să-i ducă pe ei doi la acei clienți. Inculpatul a ajuns acasă la R., de unde i-a luat pe cei doi și i-a dus la domiciliul clienților. M.V. a întreținut relații sexuale cu aceștia, obținând suma de 100 RON pe care și-a însușit-o în totalitate. Ulterior, i-a dus pe cei doi acasă la R.

A arătat instanța de fond că, în faza de judecată, martora C.F.E. și-a schimbat în parte declarațiile, arătând că nu a fost cu victima la vreun client, iar de la E.R. a auzit că banii din practicarea prostituției erau încasați de C.M.V. Prima declarație pe care a dat-o a avut loc în urma unor amenințări că ajunge la închisoare dacă declară ce s-a consemnat. I s-a sugerat în prima declarație ceea ce trebuie să se consemneze. Martorul P.O., audiat de instanța de fond la propunerea inculpaților, a arătat că este văr îndepărtat cu inculpatul E.R. În luna aprilie sau mai 2011 se afla la locuința lui E.R. și a văzut-o pe C.M.V. care căuta clienți pentru a întreține relații sexuale. Inculpații au trimis-o acasă, însă aceasta nu vroia să plece. Martorul a stat circa două zile și nu a văzut să fi venit clienți pentru a practica prostituția. Inculpații nu au amenințat-o pe partea vătămată și nici nu au constrâns-o în vederea practicării prostituției. Martorul E.O., audiat de asemenea la propunerea inculpaților, a arătat că în perioada aprilie - mai 2011, C.M.V. a locuit circa o săptămână în domiciliul unde locuia și el și inculpatul E.R. Partea vătămată practica prostituția, își căuta singură clienții și nu știe ce făcea aceasta cu banii. Nu a adus clienți acasă, iar E.R. nu i-a oferit niciun ajutor acesteia. Inculpații nu au primit bani de la C.M.V. din practicarea prostituției.

Inculpatul C.M.G. a arătat că nici el și nici E.R. nu au îndemnat-o în vreun fel pe victimă să practice relații sexuale contra cost. Pe M.C.I. nu îl cunoaște și nici nu a luat bani de la acesta în schimbul unor servicii sexuale oferite de C.M.V.

Inculpatul E.R. a arătat că nu a căutat clienți pentru a practica raporturi sexuale cu C.M.V., iar bărbații pe care i-a enumerat la urmărire penală i-a aflat de la C.F.E.

Victima C.M.V. a dat și o declarație suplimentară în instanță, prin care a arătat că nu a obligat-o nimeni să întrețină raporturi sexuale, însă i-a fost rușine să-i spună mamei sale acest lucru și a spus că a fost obligată de cei doi inculpați. Și-a schimbat declarația întrucât dorește să spună adevărul. Referitor declarațiile date în faza de judecată de martora C.F.E., de cei doi inculpați și de victima C.M.V., instanța de fond a apreciat că aceștia și-au modificat declarațiile fără să probeze vreun motiv temeinic, obiectiv pentru care au înțeles să facă acest lucru. A remarcat prima instanță că aceste declarații modificate nu sunt coerente sub aspectul conținutului și al desfășurării evenimentelor, nu se coroborează între ele și sunt infirmate de celelalte mijloace de probă prezentate anterior de instanță. Nu sunt elemente de fapt în respectivele declarații, credibile și aflate într-o conexiune logică care să schimbe în vreun fel situația reținută de instanță. A conchis prima instanță că prin modificarea declarațiilor se încearcă doar înlăturarea răspunderii penale a inculpaților, cu toate că aceștia au recunoscut în faza de urmărire penală în mare parte activitatea infracțională pentru care au fost trimiși în judecată. Prin urmare, instanța de fond nu a luat în considerare aceste declarații modificate date în faza de judecată. Cu privire la martorii P.O. și E.O., aflați în relații de rudenie cu inculpatul E.R., s-a apreciat de prima instanță că aceștia au încercat și ei să înlăture răspunderea penală a inculpaților, sugerând ideea că victima C.M.V. practica prostituția fără a fi încurajată în vreun fel de inculpați. A arătat instanța de fond că declarațiile acestor martori nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă reținute, fiind în contradicție chiar cu declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală. Pe de altă parte, aceste depoziții nu conțin elemente de fapt care să susțină o altă situație decât cea reținută de instanță. S-a arătat în acest sens și faptul că victima nu întreținea relații sexuale cu clienți la locuința inculpatului E.R., ci era condusă la domiciliile respectivilor clienți. A apreciat instanța de fond că materialul probator administrat și reținut de instanță susține activitatea infracțională de trafic de minori, în ceea ce o privește pe victima C.M.V., comisă de inculpații E.R. și C.M.G., neputând fi primite concluziile de achitare în sensul că faptele nu există. Atât victima, audiată ca martor, cât și inculpații, au declarat în faza de urmărire penală cum au avut loc faptele, iar martorii C.F.E. și M.C.I. au întărit aceste declarații.

De asemenea, a arătat prima instanță că nu pot fi luate în considerare nici concluziile de achitare în conformitate cu art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., în sensul că faptele inculpaților nu ar prezenta gradul de pericol social al infracțiunii de trafic de minori. Ambii inculpați au profitat de vârsta victimei și de lipsa ei de experiență de viață și au urmărit obținerea de venituri bănești din exploatarea sexuală a acesteia, căutându-i clienți pentru a practica raporturi sexuale și încasând sumele de bani. Victima C.M.V. a fost amenințată de inculpatul E.R., în sensul că familia ei va avea de suferit dacă va merge la poliție, conform declarației acesteia din faza de urmărire penală, iar din declarația martorei C.F.E. reiese că s-au efectuat unele presiuni asupra victimei. A mai reținut prima instanță că inculpații au avut o atitudine procesuală negativă, încercând în special în faza de judecată să se exonereze de orice fel de răspundere. Prin urmare, a concluzionat instanța de fond că nu sunt întrunite criteriile prevăzute de art. 18

1

C. pen., astfel încât faptele celor doi inculpați prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii de trafic de minori.

Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat ca fiind nefondată cererea apărătorului inculpaților, de schimbare a încadrării juridice din trafic de minori în proxenetism. S-a motivat în acest sens că acțiunile celor doi inculpați de recrutare, găzduire, căutare de clienți, transportare și chiar amenințări făcute de inculpatul E.R., în raport și cu vârsta victimei, precum și încasarea în mod direct a banilor obținuți în urma practicării de raporturi sexuale, se circumscriu întru totul infracțiunii de trafic de minori pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, fiind întrunite toate elementele constitutive. Infracțiunea de proxenetism nu are în conținutul ei exploatarea sexuală a unei minore prin traficare, ci doar activități conexe infracțiunii de prostituție, respectiv îndemnare, înlesnire, tragere de foloase de pe urma prostituției etc., situații care nu se regăsesc în prezenta cauză. În acest sens s-a făcut trimitere și la Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (recurs în interesul legii), care stabilește distincțiile dintre cele două infracțiuni.

În consecință, s-a apreciat de către instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului E.R. care, în cursul lunii aprilie 2011, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul C.M.G., a recrutat și găzduit pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituției pe raza județului Galați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată. De asemenea, fapta inculpatului C.M.G., care în cursul lunii aprilie 2011, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul E.R., a transportat pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituției pe raza județului Galați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată.

Având în vedere că ambii inculpați nu au alte condamnări în antecedente, ținând cont și de caracterizările favorabile acestora depuse la dosarul instanței, instanța de fond a reținut că aceștia au avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunii, circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu efectele juridice menționate de art. 76 lit. b), art. 80 C. pen.

A apreciat prima instanță că, având în vedere gravitatea infracțiunii și atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpaților, nu se impune reținerea altor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și nici suspendarea executării pedepselor (condiționată sau sub supraveghere) pentru niciunul dintre aceștia. Cei doi inculpați și-au modificat declarațiile în fața instanței în scopul de a fi exonerați de răspundere, dând astfel dovadă că nu au înțeles consecințele faptelor lor. A arătat instanța de fond că, executarea pedepselor în regim de detenție este în măsură să sancționeze corespunzător conduita ilicită a inculpaților. Față de cele mai sus arătate, instanța de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse principale de câte 3 ani și 6 luni închisoare, respectiv a unor pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) și e) C. pen. pe o durată de 2 ani este de natură a asigura scopul educativ-preventiv al sancțiunilor. La individualizarea pedepselor complementare și a celor accesorii instanța de fond a avut în vedere natura și specificul infracțiunii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, inclusiv hotărârile Sabou și Pârcălab împotriva României și Hirst contra Marii Britanii. Fiind vorba de o infracțiune comisă împotriva unor valori sociale cum sunt libertatea sexuală și protecția socială acordată minorilor, prima instanță a apreciat că trebuie interzis și dreptul subiectiv civil prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen. (dreptul de a fi tutore sau curator), sub aspectul pedepsei complementare și a celei accesorii, pentru ambii inculpați. În baza art. 71 C. pen., instanța de fond a aplicat fiecăruia dintre cei doi inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) și e) C. pen.

Având în vedere că inculpații au dobândit suma de 300 RON din exploatarea sexuală a victimei C.M.V., în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în referire la art. 118 lit. e) C. pen. instanța de fond a confiscat de la fiecare dintre aceștia câte 150 RON (victima a declarat în faza de urmărire penală suma de aproximativ 350 RON, iar inculpatul E.R. în aceeași fază a menționat suma de aproximativ 300 RON, instanța de fond având în vedere suma cea mai mică). Ținând seama că victima C.M.V. a fost audiată ca martor în faza de urmărire penală, precum și la începutul cercetării judecătorești, instanța de fond a considerat că în privința acesteia nu sunt aplicabile dispozițiile art. 17 și 348 C. proc. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 217 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului Galați au declarat apel inculpații E.R. și C.M.G., criticând-o ca nelegală în privința încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpaților, respectiv ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor ce le-au fost aplicate și a modalității de executare a acestor pedepse.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat de către inculpați, prin apărător ales, că declarațiile date în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond corespund adevărului, fiind date fără nicio constrângere, aceste declarații răsturnând situația de fapt reținută prin rechizitoriu. În baza acestor declarații se poate aprecia că faptele celor doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, iar nu ale celei de trafic de minori.

Au solicitat apelanții-inculpați reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond și aplicarea, în privința lor, a dispozițiilor art. 81 și urm. C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Apelurile declarate de inculpații E.R. și C.M.G. au fost considerate nefondate, pentru următoarele considerente:

Examinând cauza în raport cu motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția celor doi inculpați, iar încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.

Astfel, din ansamblul probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, a rezultat în mod indubitabil săvârșirea de către cei doi inculpați a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, în modalitatea și în împrejurările descrise în sentința apelată, fapte care, în cazul ambilor inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În acord cu opinia instanței de fond, Curtea a apreciat că în speța de față există suficiente elemente de natură a justifica încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați, acțiunile celor doi inculpați în dauna minorei C.M.V. realizând latura obiectivă a infracțiunii de trafic de minori pentru care au fost trimiși.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi". Conform alin. (3) al aceluiași articol, "dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) sunt săvârșire în condițiile prevăzute de art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoarea de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la alin. (1) și închisoarea de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la alin. (2)".

Văzând dispozițiile mai sus citate în raport de prevederile art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, Curtea a observat că încadrarea juridică dată faptelor inculpaților comise asupra minorei C.M.V. este legală și temeinică.

Totodată, Curtea a constatat că prima instanță a efectuat și o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum și cu dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul și funcțiile pedepsei, prin reducerea pedepsei aplicate la jumătate din cuantumul minimului special prevăzut de lege (7 ani) acordând o semnificativă relevanță circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpaților.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor (apreciat, mai cu seamă, din perspectiva împrejurării că victima este minoră), dar și forma continuată a activității infracționale îndreptate împotriva unei minore, Curtea a apreciat, de asemenea, că nu se justifică reținerea, drept circumstanțe atenuante judiciare, a altor împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen.

În condițiile în care nu s-au reținut existența unor temeiuri care să justifice reducerea pedepselor pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpați și, implicit, pentru reducerea pedepselor rezultante sub limita de 3 ani, prevăzută de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen., Curtea a constatat că nu este întemeiată nici solicitarea apelanților-inculpați, privind suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de textul de lege mai sus menționat.

Întrucât nici după examinarea din oficiu a sentinței penale apelate, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu s-a constatat existența unor motive care să atragă reformarea acesteia, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 379

1

lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații E.R. și C.M.G.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații E.R. și C.M.G. și au criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate, schimbarea încadrării juridice în infr. prev. de art. 329 C. pen.; achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., reducerea pedepselor aplicate, reținerea circumstanțelor atenuante și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că fapta inculpatului E.R., care în cursul lunii aprilie 2011, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul C.M.G., a recrutat și găzduit pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituției pe raza județului Galați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată. De asemenea, fapta inculpatului C.M.G., care în cursul lunii aprilie 2011, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul E.R., a transportat pe victima minoră C.M.V., în vârstă de 16 ani, în vederea exploatării acesteia prin practicarea prostituției pe raza județului Galați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată.

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanțele au reținut împrejurarea că, din conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, din mijloacele de probă administrate în cauză și expuse pe larg de către instanța de fond a rezultat împrejurarea că inculpatul E.R. a găzduit-o pe minoră în scopul de a o exploata din punct de vedere sexual, inculpatul C.M.G. având cunoștință despre aceasta. Găzduirea face parte din latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 13 din aceeași lege. Exploatarea sexuală asupra unui minor face parte din latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) din aceeași lege când este practicată de două sau mai multe persoane. Așa fiind, instanțele de fond și apel au reținut corect această formă a infracțiunii de trafic de persoane, nedând curs cererii formulate de inculpați, de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății în infracțiunea de proxenetism.

Cu privire la solicitarea de achitare a inculpaților întrucât fapta nu a fost săvârșită de aceștia, această critică poate fi pusă în discuție prin intermediul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt.

Grava eroare de fapt nu poate fi însă confundată cu greșita apreciere a probelor.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu privește dreptul suveran de apreciere a probelor, ci, exclusiv, discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Astfel, din întreg materialul probator administrat și reținut de instanță rezultă activitatea infracțională de trafic de minori, în ceea ce o privește pe victima C.M.V., comisă de inculpații E.R. și C.M.G., neputând fi primite concluziile de achitare în sensul că faptele nu au fost săvârșite de către inculpați. Atât victima, audiată ca martor, cât și inculpații, au declarat în faza de urmărire penală cum au avut loc faptele, iar martorii C.F.E. și M.C.I. au întărit aceste declarații.

În fine, cu privire la critica vizând individualizarea pedepselor, atât cu privire la cuantum cât și cu privire la modalitatea de executare, Înalta Curte reține că instanțele anterioare, au făcut o analiză riguroasă a criteriilor enumerate de art. 72 C. pen., care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, având în vedere gravitatea faptelor și pericolul creat, Înalta Curte în acord cu instanța de fond și apel, reține că circumstanțele personale ale inculpaților, infractori primari, cunoscuți în familie și societate ca persoane ce nu au mai săvârșit fapte antisociale, au fost deja valorificate și nu se impune reținerea și altor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și nici suspendarea executării pedepselor, care de altfel nici nu este posibilă având în vedere cuantumul pedepselor aplicate.

Înalta Curte adaugă analizei instanțelor anterioare, pe aspectul individualizării judiciare, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului acestea trebuie apreciate ca fiind relativ ridicate, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise, împrejurarea că victima este minoră, pluralitatea de infracțiuni și de infractori din prezenta cauză, de asemenea și durata de timp în care inculpații au desfășurat activitatea infracțională. Aceste criterii conduc la concluzia că pedepsele aplicate inculpaților sunt corespunzătoare și pot asigura atingerea scopurilor preventive și educative ale sancțiunii. Circumstanțele personale referitoare la situația familială, conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, cu accent pe lipsa antecedentelor penale, nu sunt suficiente pentru a conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori la reținerea altor circumstanțe atenuante și nici la aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Față de aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.R. și C.M.G. împotriva Deciziei penale nr. 190/A din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 575 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați și suma de câte 75 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată C.M.V., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.R. și C.M.G. împotriva Deciziei penale nr. 190/A din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 575 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați și suma de câte 75 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată C.M.V., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2013.

Procesat de GGC - GV