ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 48 din data de 10 aprilie 2017 a Tribunalului Mureș, secția Penală pronunțată în Dosarul nr. x/2014, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost admisă cererea procurorului și a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu, după cum urmează:

- din infracțiunea de constituire a unui grup infracțional - prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. din 1969 în aceeași infracțiune dar prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- din infracțiunile de proxenetism - prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 (raportat la numita B.) și de proxenetism în formă continuată - prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 6 acte materiale raportat la numitele C., D., E., F., G. și H.) într-o singură infracțiune de proxenetism în formă continuată - prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 7 acte materiale raportat la numitele B., C., D., E., F., G. și H.) și a art. 5 C. pen.

- din infracțiunea de trafic de persoane - prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (în raport cu victima B.), în infracțiunea de trafic de persoane - prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- din infracțiunea de trafic de minori în formă continuată - prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 3 acte materiale în raport cu victimele D., E. și I.) în infracțiunea de trafic de minori în formă continuată - prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3), teza I, din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 3 acte materiale în raport cu victimele D., E. și I.) și a art. 5 C. pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu, formulată de inculpatul A., din infracțiunile de:

- proxenetism - prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 (privind pe numita B.),

- proxenetism în formă continuată - prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 6 acte materiale, privind pe numitele C., D., E., F., G. și H.),

- trafic de persoane - prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (privind victima B.),

- trafic de minori în formă continuată - prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (cu 3 acte materiale, privind victimele D., E. și I.), într-o singură infracțiune de proxenetism în formă continuată - prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen. (cu 8 acte materiale privind pe numitele B., I., C., D., E., F., G. și H.).

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional.

În baza art. 83 C. pen. din 1969 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de mai sus, cu care nu se va contopi, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă parțială de 3 ani și 10 luni închisoare.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969 ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracțiunii de proxenetism în formă calificată și continuată (cu 7 acte materiale privind persoana majoră B. și minorele C., D., E., F., G. și H.).

În baza art. 83 C. pen. din 1969 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de mai sus, cu care nu se va contopi, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă parțială de 5 ani și 10 luni închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară de 3 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969 ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane (privind persoana vătămată B.).

În baza art. 83 C. pen. din 1969 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de mai sus, cu care nu se va contopi, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă parțială de 5 ani și 10 luni închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare și la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969 ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată (cu 3 acte materiale privind victimele minore I., D. și E.).

În baza art. 85 C. pen. din 1969 a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare. În baza art. 33 lit. a) și a) art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a fost contopită pedeapsa de 7 ani închisoare cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală parțială cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară de 4 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), a) art. 34 lit. b) și a) art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b C. pen. din 1969 ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. din 1969, s-a dedus din durata pedepsei principale aplicate inculpatului A. durata reținerii de 24 de ore din data de 09 octombrie 2013 până în 10 octombrie 2013 și a arestării preventive din data de 11 octombrie 2013 până la data de 24 ianuarie 2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, în ceea ce privește regimul sancționator aplicat, că, potrivit extrasului de cazier judiciar inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare față de inculpat la data de 11.07.2012, pentru comiterea, în perioada minorității, a infracțiunii de distrugere.

Cu privire la raportul dintre infracțiunile de care este acuzat inculpatul în acest dosar și cea pentru care a fost condamnat la 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin Sentința penală nr. 726 din 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, s-au menționat următoarele:

În privința acuzei de constituire a unui grup infracțional, s-a reținut că, potrivit rechizitoriului fapta a fost comisă în perioada 2012 - 2013. Ca atare, aceasta s-a întins și în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei (care este de 2 ani și 10 luni și a început să curgă la data de 11 iulie 2012) fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 83 din C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, însă nu și cele ale art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 referitoare la recidiva postcondamnatorie, întrucât inculpatul a comis fapta anterioară înainte de a deveni major.

În privința infracțiunii de proxenetism (privitor la numita B.), în actul de sesizare a instanței s-a reținut că fapta ar fi fost comisă în cursul anului 2012, fără a se menționa data sau perioada concretă.

Numita B. a declarat în cursul urmăririi penale, că i s-a propus de către inculpatul A. și H. să practice prostituția în perioada 2010 - 2011. A acceptat și a desfășurat astfel de activități circa 3 - 4 zile. Din cauza unor neînțelegeri nu a mai acceptat să se prostitueze în folosul celor doi. După o lună a acceptat să se prostitueze pentru inculpatul J. și a făcut-o până la sfârșitul lunii decembrie 2012.

Ca atare, s-a reținut că activitățile infracționale ale inculpatului A. legate de activitatea de prostituție a numitei B. s-au desfășurat anterior datei de 11 iulie 2012, acestea fiind concurente cu cea pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 726 din 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș.

În consecință, s-a apreciat că, în cauză, ar fi aplicabile dispozițiile art. 85 din C. pen. din 1969 privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare și cele referitoare la concursul de infracțiuni.

Însă, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de mai sus, în sensul că din infracțiunea de proxenetism în formă calificată și continuată (privitor la minorele C., D., E., F., G. și H.), s-a reținut o singură infracțiune de proxenetism în formă calificată și continuată (privitor la persoana majoră B. și la minorele C., D., E., F., G. și H.), iar activitățile infracționale ale inculpatului în privința acestei unice fapte s-au desfășurat și după data de 11 iulie 2012 (în acest sens fiind declarația numitei C., care indică vara anului 2013; declarația numitei E., care a arătat că s-a prostituat în folosul inculpatului J. până în noiembrie 2012, iar când nu venea inculpatul indicat după partea din bani ce-i reveneau în urma practicării prostituției, după aceștia venea inculpatul K. însoțit de inculpatul A.; declarația numitelor F. și G., care au indicat luna iunie 2013).

Ca atare, parte din actele materiale componente ale infracțiunii unice de proxenetism sub formă continuată și calificată s-au desfășurat și în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare (care este de 2 ani și 10 luni și a început să curgă la data de 11 iulie 2012) fiind, astfel, aplicabile dispozițiile art. 83 din C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, însă nu și cele ale art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 referitoare la recidiva postcondamnatorie întrucât inculpatul a comis fapta anterioară înainte de a deveni major.

În privința infracțiunii de trafic de persoane (persoană vătămată B.) în rechizitoriu s-a menționat că a fost comisă în anul 2012, fără indicarea datei sau perioadei de comitere.

Persoana vătămată nu a indicat nici ea o dată a comiterii faptei, arătând doar că, după ce luat hotărârea de a nu se mai prostitua în folosul inculpatului J., la sfârșitul lunii decembrie 2012, a fost amenințată de inculpați, inclusiv de inculpatul A., pe seama unei pretinse datorii de 200 euro, legată de refuzul victimei de participa la realizarea unui film porno. Așadar, s-a apreciat că fapta a fost comisă după sfârșitul lunii decembrie 2012, adică în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare (care este de 2 ani și 10 luni și a început să curgă la data de 11 iulie 2012) fiind, astfel, aplicabile dispozițiile art. 83 din C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, însă nu și cele ale art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 referitoare la recidiva postcondamnatorie întrucât inculpatul a comis fapta anterioară înainte de a deveni major.

În fine, în privința infracțiunii de trafic de minori (victime D., E. și I.), instanța de fond a menționat că, potrivit rechizitoriului, și această faptă a fost săvârșită "în cursul anului 2012", fără a se preciza data sau perioada concretă de comitere.

Or, instanța de fond a constatat, în primul rând, că numita I. nu a fost audiată niciodată. Referiri la aceasta reies din declarația numitei E.

În al doilea rând, s-a precizat că activitățile privind-o pe D. s-au petrecut înainte de 11 iulie 2012, sau, mai precis, nu se poate stabili cu precizie când au avut loc ultimele acțiuni ale inculpatului.

Nici din declarațiile numitei E. nu reiese când au avut loc concret acțiunile inculpatului A. de recrutare prin amenințare și violență a persoanei vătămate, sau când acesta a intervenit pe lângă inculpatul J. în același sens.

Ca atare, neputându-se stabili perioada concretă în care inculpatul A. a fost implicat în activitățile infracționale ce i se rețin în sarcină, existând serioase dubii, în sensul că nu se poate stabili cu certitudine, acțiunile fiind plasate în anul 2012, instanța de fond a reținut că aceste dubii nu pot decât să-i profite.

În consecință, s-a reținut că fapta de trafic de minori în formă continuată pentru care este acuzat inculpatul în acest dosar poate fi, cel mult, în concurs cu cele pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, soluția anulării suspendării condiționate a executării pedepsei și aplicării regulilor concursului de infracțiuni fiind cea legală în opinia acestei instanțe.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și inculpatul A.

Prin Decizia nr. 364/A din 27 iunie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva Sentinței penale nr. 48 din data de 10.04.2017 pronunțate de Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. x/2014, a fost desființată parțial sentința atacată și a fost rejudecată cauza cu privire la inculpatul K.

Au fost menținute dispozițiile primei instanțe, compatibile cu decizia.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații J., A., M. și N. împotriva Sentinței penale nr. 48 din data de 10.04.2017 pronunțate de Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 422 C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului J. durata detenției de la data pronunțării sentinței atacate, 10.04.2017, până la data de 05.12.2017.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut, în esență, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar argumentele aduse de prima instanță în sprijinul ei sunt pertinente.

Astfel, având în vedere considerentele primei instanțe, instanța de apel a reținut ca fiind pe deplin dovedite, atât săvârșirea de către inculpatul apelant a infracțiunilor pentru care a fost condamnat, cât și amploarea activității infracționale, fiind, așadar, justificate pedepsele stabilite.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 08 august 2018.

În cererea de recurs în casație, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen.

În esență, a susținut că instanța de fond a ales în mod greșit legea penală mai favorabilă și s-au aplicat greșit dispozițiile referitoare la recidivă și la revocarea suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În ceea ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 C. pen., a menționat că în sentința penală a Tribunalului Mureș s-a reținut că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969 și dispozițiile unor legi speciale, deoarece actele de executare ale faptelor de a căror săvârșire a fost acuzat puteau constitui forma continuată a unor infracțiuni numai în baza art. 41 alin. (1) C. pen. din 1969.

Dacă Tribunalul Mureș considera că legea mai favorabilă este reprezentată de C. pen. actual, în baza dispozițiilor art. 35 C. pen., fiecare act de executare constituia o unitate infracțională de sine stătătoare, impunându-se aplicarea regulilor concursului de infracțiuni. În această situație, la pedeapsa principală trebuia să se adauge cuantumul unei treimi din celelalte pedepse, ajungându-se la o pedeapsă prea aspră, care nu mai reflecta pericolul social real al faptelor săvârșite.

De asemenea, a arătat că, în faza de judecată a apelului, înainte de primul termen de judecată, în luna iulie 2017, a fost pronunțată Decizia Curții Constituționale nr. 368, prin care s-a constatat că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. este neconstituțională.

Recurentul a apreciat că prin eliminarea sintagmei arătate, art. 35 din C. pen. a devenit identic cu art. 41 alin. (1) C. pen. din 1969.

S-a susținut că actele de executare ale infracțiunilor de proxenetism, trafic de minori și constituirea unui grup infracțional pot fi calificate ca infracțiuni continuate, iar limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen. sunt inferioare în cazul tuturor infracțiunilor. Alegerea legii penale mai favorabile trebuia făcută exclusiv în baza criteriului limitelor de pedeapsă, având în vedere că textul care reglementa infracțiunea continuată era identic în cele două coduri.

Fapta de proxenetism, conform art. 329 alin. (3) C. pen., era pedepsită cu închisoare între 5 ani și 18 ani, în timp ce noul C. pen. pedepsește aceeași faptă cu închisoare între 3 ani și 10 ani (art. 213 alin. (3). Infracțiunile incriminate de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevedeau pedepse cu închisoarea între 3 și 12 ani, respectiv 5 și 15 ani spre deosebire de prevederile art. 211 C. pen. care sancționează aceleași fapte cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani. Fapta de constituire a unui grup infracțional, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 39/2013 raportat la art. 323 C. pen. din 1969 se pedepsea cu închisoare de la 3 ani la 15 ani, în timp ce noul C. pen. pedepsește aceeași faptă cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Referitor la încălcarea dispozițiilor care reglementează recidiva, s-a menționat că dacă există fapte continuate, concurente și stare de recidivă, există o anumită ordine de aplicare succesivă a acestor instituții. Mai întâi se determină unitățile infracționale alcătuite din fapte continuate (acte de executare) și se stabilește o pedeapsă pentru fiecare unitate (pentru fiecare faptă continuată). În continuare, se procedează la contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, iar pedeapsa rezultantă va constitui primul termen al recidivei. În urma acestor operațiuni, se vor aplica regulile recidivei, stabilindu-se o pedeapsă pentru noua faptă și efectuându-se operațiunile de contopire sau de adăugare a pedepselor rezultate în urma contopirii faptelor concurente. În niciun caz nu se va proceda invers, altminteri s-ar încălca principiul imperativ ne bis in idem.

Recurentul a mai susținut că, dacă, de exemplu, există trei fapte concurente în privința cărora se stabilește câte o pedeapsă separată, aceste fapte nu vor constitui, fiecare în parte, al doilea termen al recidivei. Pedepsele pentru infracțiunile concurente se vor contopi, stabilindu-se o singura pedeapsă. După aceea, această pedeapsă unică se va compara cu primul termen al recidivei (cu pedeapsă preexistentă) și se vor efectua, după caz, operațiunile de contopire sau revocare.

Or, prin sentința și prin decizia curții de apel s-a procedat exact invers. După stabilirea pedepselor pentru faptele de proxenetism, trafic de minori și constituire de grup infracțional, în loc să se procedeze la contopirea acestora, s-a dispus revocarea pedepsei de 10 luni de închisoare cu suspendare, iar această pedeapsă de 10 luni s-a adăugat la fiecare din pedepsele aplicate celor trei fapte concurente.

Referitor la starea de recidivă, s-a apreciat că pedeapsa închisorii de 10 luni cu suspendarea condiționată nu trebuia revocată deoarece în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 187/2012:

"pedepsele cu închisoarea aplicate în baza dispozițiilor C. pen. din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității nu vor fi luate în considerare la stabilirea stării de recidivă potrivit dispozițiilor C. pen."

S-a considerat că nu sunt incidente dispozițiile privind recidiva deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 C. pen. Conform definiției legale conținute de acest text imperativ, primul termen al recidivei trebuie să fie reprezentat de o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an. Or, o pedeapsă de 10 luni nu îndeplinește această cerință.

În concluzie, s-a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație, urmând să se înlăture consecințele aplicării greșite a legii.

Prin încheierea din 16 octombrie 2018, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 364/A din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. și a trimis cauza completului C7, în vederea judecării recursului în casație.

Pentru a pronunța această încheiere, Înalta Curte a reținut, în esență, că, în cadrul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu se pot verifica orice aspecte de legalitate privind pedeapsa, ci strict încadrarea acesteia în limitele prevăzute de legea care a fost aplicată în cauză.

Diferența dintre pedeapsa prevăzută de lege și pedeapsa aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, analizată cu privire la temeinicia reținerii criteriilor, stărilor și circumstanțelor de individualizare nu se circumscrie cazului de casare menționat, ci doar stabilirea corectă a efectelor acestora cu privire la limitele pedepsei.

Critica formulată de recurent, în ceea ce privește greșita aplicare a criteriilor de alegere a legii penale mai favorabile depășește limitele recursului în casație, căci implică reanalizarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție tocmai a acestor criterii, cu consecința stabilirii altei legi mai favorabile, precum și examinarea situației de fapt, aspecte ce nu pot fi cenzurate în această cale extraordinară de atac, al cărei scop este verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Referitor la aplicarea greșită a dispozițiilor referitoare la recidivă, s-a reținut că, din conținutul hotărârilor atacate rezultă, în mod evident, că nu a fost reținută starea de recidivă, ci s-a făcut aplicarea tratamentului sancționator specific comiterii unor infracțiuni în termenul de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei, după caz, tratamentul specific concursului de infracțiuni, conform dispozițiilor din C. pen. din 1969, stabilit ca lege penală mai favorabilă.

Prin urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte a constatat că recursul în casație este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., doar în ceea ce privește motivul referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în situația în care se analizează stabilirea corectă a efectelor acesteia cu privire la pedeapsă și legalitatea tratamentului sancționator în cazul pluralității de infracțiuni, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 83 și art. 85 C. pen. din 1969.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută în hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel. Astfel, o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că "problematica conformității unei pedepse cu limitele prevăzute de lege nu trebuie limitată la aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale. Aceasta deoarece, în procesul penal, pedeapsa nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea cerințelor normative proprii unui anumit mod de executare. Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste din urmă elemente plasează regimul sancționator și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței de casație." (Decizia nr. 370/RC din 29 septembrie 2017, și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată, www.x.ro)

Astfel, s-a stabilit că pot fi încadrate în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni (recidivă, concurs, etc.), prin greșita revocare a suspendării sub supraveghere. În toate cazurile, legalitatea sancțiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei și la legea penală mai favorabilă, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea recurată (în acest sens, sunt relevante Deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150, 201, 370 din 2017 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicate, www.x.ro).

În acest context jurisprudențial, Înalta Curte apreciază că stabilirea eronată a tratamentului sancționator în cazul pluralității de infracțiuni, se circumscrie cazului de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, se constată că, prin hotărârile atacate în prezenta cauză, inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism în formă calificată și continuată (cu 7 acte materiale privind persoana majoră B. și minorele C., D., E., F., G. și H.), prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen.

- 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane (privind persoana vătămată B.), prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată (cu 3 acte materiale privind victimele minore I., D. și E.), prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen.

De asemenea, se observă că una dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat recurentul prin hotărârile atacate (trafic de minori în formă continuată) a fost săvârșită anterior rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare la data de 11.07.2012, prin care inculpatul A. a fost condamnat la 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru comiterea, în perioada minorității, a infracțiunii de distrugere.

Totodată, se reține că celelalte trei infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul A. în prezenta cauză (constituire a unui grup infracțional, proxenetism în formă calificată și continuată, trafic de persoane), au fost comise în termenul de încercare de 2 ani și 10 luni al suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse de 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012.

Deopotrivă, trebuie subliniat că, în cauză, contrar susținerilor apărării, nu sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 187/2012, care au fost invocate de o manieră formală, întrucât, așa cum rezultă din cele anterior menționate, nu s-a reținut că vreuna dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză ar fi fost săvârșită în stare de recidivă. În plus, nu pot fi primite nici susținerile apărării privind aplicarea, prin analogie, a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 187/2012 și în cazul pluralității intermediare, întrucât, pe de-o parte, prevederile anterior menționate sunt de strictă interpretare, iar pe de altă parte, regulile care se aplică recidivei și pluralității intermediare sunt diferite, astfel încât nu pot fi extinse, prin analogie.

Analizând, așadar, hotărârile recurate, Înalta Curte constată că, în mod eronat, instanța de apel a menținut soluția instanței de fond, care a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare, și executarea acestei pedepse alături de pedepsele de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional, de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de proxenetism și de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de trafic de persoane, iar, ulterior, a contopit pedepsele astfel rezultate, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, cu pedeapsa de 7 ani închisoare (rezultată din contopirea pedepsei de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 85 C. pen. din 1969 privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei).

Pentru clarificarea regimului juridic al revocării, respectiv al anulării suspendării condiționate a executării pedepsei stabilită pentru o infracțiune comisă și judecată potrivit C. pen. anterior sunt relevante atât dispozițiile art. 83 și art. 85 C. pen. din 1969, cât și Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.

Astfel, se observă că, potrivit art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

De asemenea, conform art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

Totodată, în considerentele Deciziei nr. 42 din 13 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "Aceste două instituții juridice, anularea și revocarea, reglementate prin dispoziții cu caracter imperativ, au însă efecte diferite sub aspectul stabilirii cuantumului pedepsei finale.

De aceea, în cazul concomitenței lor, instanța de judecată, în respectarea principiului legalității pedepsei, trebuie să aplice cu prioritate soluția de anulare a suspendării condiționate a executării.

Anularea, intervenind datorită unei cauze anterioare, preexistente suspendării condiționate a executării pedepsei și săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sancționează tocmai neîndeplinirea condițiilor în care aceasta putea fi dispusă.

Ca urmare, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei constituie un remediu procesual având ca scop desființarea dispoziției de suspendare atunci când aceasta este lovită, ab initio, de un viciu esențial, fiind impusă de necesitatea ca soluția să fie conformă cu realitatea obiectivă și să se înlăture o situație contrară adevărului, ce nu își găsește justificare cât timp există o perseverență a inculpatului de a săvârși fapte penale de natură a duce la revocarea suspendării condiționate.

Trebuie observat deci că măsura anulării duce la înlăturarea suspendării executării pedepsei, ca și cum această măsură nici nu ar fi fost pronunțată, făcând astfel să nu se poată revoca ceea ce nu mai exista la data săvârșirii infracțiunii ulterioare.

Anularea intervine astfel datorită unei cauze anterioare, preexistentă acordării suspendării condiționate și săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, și sancționează tocmai neîndeplinirea condițiilor în care aceasta putea fi dispusă.

Așadar, înlăturarea prin anularea suspendării condiționate a executării pedepsei face să dispară temeiul regimului sancționator special (cumul aritmetic) bazat pe dispozițiile art. 83 alin. (1) teza finală din C. pen. (...)

Infracțiunile săvârșite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să fi rămas definitivă.

În ipoteza analizată potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) din C. pen., sfera concursului de infracțiuni, cu pluralitate infracțională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracțiunile concurente și, ca atare, tot ce precedă alcătuiește concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă."

Așadar, Înalta Curte constată că Decizia nr. 42/2008 stabilește în mod clar, prin raportare dispozițiile legale anterior menționate, modalitatea de determinare a pedepsei care urmează să se execute în situația în care care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a cel puțin două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care cel puțin una anterior și celelalte ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv că sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 din C. pen. din 1969.

În cauza dedusă judecății, instanțele de fond și de apel nu au stabilit pedeapsa potrivit celor statuate prin Decizia nr. 42/2008 pronunțată de instanța supremă într-un recurs în interesul legii, ci, așa cum s-a menționat anterior, au aplicat, în mod greșit, atât dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969, cât și cele ale art. 85 C. pen. din 1969, și, mai mult, au dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, și executarea acestei pedepse alături de fiecare dintre pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite în termenul de încercare.

Înalta Curte constată că se impunea ca, după ce instanțele de fond și de apel au aplicat pedepse pentru fiecare dintre cele patru infracțiuni deduse judecății, să anuleze suspendarea condiționată a executării pedepsei pronunțate anterior, să contopească, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, și, în final, pedeapsa rezultantă, astfel determinată, să fie contopită, după caz, conform regulilor prevăzute la pluralitatea intermediară, cu cele stabilite pentru faptele săvârșite în termenul de încercare.

Prin urmare, Înalta Curte va proceda la înlăturarea nelegalității constatate cu privire la regimul sancționator pentru pluralitatea de infracțiuni, întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., nelegalitatea putând fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța învestită cu soluționarea recursului în casație, deoarece nu implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia. În acest sens, este, de altfel, jurisprudența constantă a instanței supreme (Deciziile nr. 150/RC din 4 aprilie 2017, nr. 333/RC din 10 octombrie 2018, nr. 302/RC din 27 septembrie 2018, nr. 212/RC din 11 iunie 2018 - publicate, www.x.ro).

Față de cele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 364/A din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, va casa în parte decizia mai sus menționată și Sentința penală nr. 48 din 10.04.2017 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. x/2014, numai în ceea ce privește aplicarea tratamentului sancționator pentru pluralitatea de infracțiuni și, rejudecând în aceste limite:

Va înlătură măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare, și măsura privind executarea acestei pedepse alături de pedepsele de: 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional, de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de proxenetism și de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de trafic de persoane.

Va menține măsura dispusă în baza art. 85 C. pen. din 1969, de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare.

Va menține măsura dispusă în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, de contopire a pedepsei de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, și de stabilire a unei pedepse principale parțiale (rezultante) de 7 ani închisoare și a pedepsei complementare constând în interzicerea pe o perioadă de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, precum și a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În conformitate cu Decizia nr. 42/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite și în baza art. 40 C. pen. din 1969 cu referire la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, va contopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, astfel aplicată, cu pedepsele de:

- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional - în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.;

- de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracțiunea de proxenetism - în baza art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

- de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracțiunea de trafic de persoane - în baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 5 C. pen., și va dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinței penale nr. 48 din 10.04.2017 pronunțată de Tribunalul Mureș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 364/A din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ambele în Dosarul nr. x/2014, și emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 364/A din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

Casează în parte decizia mai sus menționată și Sentința penală nr. 48 din 10.04.2017 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. x/2014, numai în ceea ce privește aplicarea tratamentului sancționator pentru pluralitatea de infracțiuni și, rejudecând în aceste limite:

1) Înlătură măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare, și măsura privind executarea acestei pedepse alături de pedepsele de: 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional, de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de proxenetism și de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de trafic de persoane.

2) Menține măsura dispusă în baza art. 85 C. pen. din 1969, de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă prin nerecurare.

Menține măsura dispusă în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, de contopire a pedepsei de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 726 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, și de stabilire a unei pedepse principale parțiale (rezultante) de 7 ani închisoare și a pedepsei complementare constând în interzicerea pe o perioadă de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, precum și a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

3) În conformitate cu Decizia nr. 42/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite și în baza art. 40 C. pen. din 1969 cu referire la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, contopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, astfel aplicată, cu pedepsele de:

- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional - în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.;

- de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracțiunea de proxenetism - în baza art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

- de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, aplicate pentru infracțiunea de trafic de persoane - în baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 5 C. pen., și dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinței penale nr. 48 din 10.04.2017 pronunțată de Tribunalul Mureș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 364/A din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ambele în Dosarul nr. x/2014, și dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN