ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1458/2013

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6/ MF din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea inculpaților de schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, din infracțiunile de trafic de persoane sau trafic de minori, în infracțiuni de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., ca neîntemeiată. În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.G. la pedeapsa închisorii de 8 ani, iar în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, a mai fost condamnat inculpatul E.G. la pedeapsa închisorii de 7 ani. În baza art. 71 alin. (1),2 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 07 noiembrie 2008 până în prezent. În baza art. 357 alin. (2) pct. b) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat. În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul E.V., la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen. Conform art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata E.E.L., la pedeapsa închisorii de 6 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen. Conform art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani. În baza art. 357 alin. (2) pct. b) C. proc.

pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpată. S-a respins cererea formulată de procuror de luare a măsurii confiscării speciale a unor sume de bani din patrimoniul inculpaților. În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998 și 1003 C. civ. au fost obligați inculpații E.G., E.V. și E.E.L., în solidar, la plata echivalentului în lei, la data executării, al sumei de 900 euro, către partea civilă P.R.M., reprezentând daune morale. În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998 și 1003 C. civ., au fost obligați, în solidar, inculpații E.G. și E.E.L. la plata următoarelor sume: - 800 lei daune morale către partea civilă D.M.; - 50.000 lei daune morale către parte civilă D.A.G.; - 8.000 lei și echivalentul în lei (la data executării) al sumei de 1.000 euro, daune morale către partea civilă D. (fostă G.) C. A fost obligat, conform art. 14 și 346 alin. (1) C. proc.

pen., rap. la art. 998 C. civ., inculpatul E.G. la plata către partea civilă D.V.M. a echivalentului în lei al sumei de 3500 euro, daune materiale, iar către partea civilă D.I. a echivalentului în lei al sumei de 500 euro. S-au respins capetele de cerere privind acordarea daunelor materiale formulate de părțile civile D.M. și D. (fostă G.) C., ca nefondate. S-a luat act că partea vătămată R.S. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează: - inculpatul E.G. la plata sumei de 2.355 lei; - inculpatul E.V. la plata sumei de 1.250 lei; - inculpata E.E.L. la plata sumei de 2.155 lei, din care (pentru toți inculpații) 600 lei onorariu avocat oficiu pentru inculpați, și 2400 lei onorariu avocat oficiu pentru părțile vătămate.

S-a admis cererea de reexaminare formulată de avocatul M.C. și s-a dispus în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., scutirea sa de la plata amenzii judiciare aplicată prin încheierea din data de 30 iunie 2009. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 22 decembrie 2008, pe rolul Tribunalului Argeș a fost înregistrat sub nr. 4696/109/2008 rechizitoriul nr. 35D19/2007 din data de 25 noiembrie 2008, prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeș a dispus, între altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului E.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (2) lit. a din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen.; punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului E.V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. În fapt, s-a reținut că inculpatul E.G. a racolat, a cazat și exploatat prin muncă și sexual pe părțile vătămate majore D.M., D.I., R.S., P.R.M., D.M. și G. (D.) C., în baza unei rezoluții infracționale unice, în scopul obținerii de foloase materiale, în activitatea infracțională fiind ajutat de inculpații E.V. și E.L. S-a mai reținut, că același inculpat a racolat, a transportat, a cazat și a exploatat sexual pe partea vătămată minoră D.G., cu ajutorul inculpatei E.L., în scopul obținerii de foloase materiale.

În ceea ce-l privește pe inculpatul E.V., s-a reținut că acesta a racolat, a transportat, a cazat și a exploatat pe partea vătămată majoră P.R.M., în scopul obținerii de foloase materiale, ajutat fiind și de inculpații E.G. și E.L. Organele de urmărire penale au reținut vinovăția inculpaților în urma administrării următoarelor mijloace de probă: rezoluție I.U.P., sesizare oficiu B.C.C.O., declarațiile olografe ale părților vătămate P.R.M., D.A.G., D.M., D.V.M., D.I., solicitare relații Punctul Național Focal, rezoluție încetare interceptare, încheiere Dosar nr. 2913/109/2007, privind autorizarea interceptării, adresă Tribunalul Argeș, declarația părții vătămate R.S., declarația părții vătămate D.V.M., declarație martor F.I.C., declarația părții vătămate D.I., declarația părții vătămate D.M., declarația tradusă în limba română A.G.D.

dată în față Guvernului din Catalunia, procură făcută de D.M., declarație în limba spaniolă D.A.G., declarația părții vătămate D.C.M., planșă foto, declarație în limba spaniolă D.M.G., declarație tradusă în limba română dată în fața autorităților judiciare din Catalunia de către D.C., declarația părții vătămate P.R.M., relații furnizate de S.P.C. Pitești, privind cererea în original pentru eliberarea unui pașaport - P.R., evidență M.I.R.A. - I.G.P.F. privind intrările și ieșirile din țară - P.R., C.L., E.G. și E.V., declarații martori T.R.M., D.C.F., procură D.M. în limba franceză și spaniolă, procese verbale de verificări I.G.P.F. intrări-ieșiri pentru D.V.M., D.I., G.C., D.A.G.

și D.M., verificare bunuri mobile și imobile acumulate de familia E., caziere judiciare, declarație martor M.M., relații bănci, încheierea nr. 29/ CC din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș, prin care s-a dispus arestarea în lipsă a inculpatului E.G., încheierea 08 noiembrie 2008, prin care a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă, verificări privind supravegherea informativă a învinuiților, proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii E.G., proces verbal în care se constată că E.G. refuză să-și scrie olograf declarația, declarație învinuit E.G., ordonanță punere în mișcare a acțiunii penale E.G., declarație inculpat E.G., declarație martor C.L., proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii E.V., proces verbal prin care se constată că E.V.

refuză să-și scrise olograf declarația, declarație învinuit E.V., adresă Tribunalul Argeș de solicitare a arestării preventive, încheiere și mandat de arestare preventivă pentru 20 zile, proces verbal din care rezultă că E.L. se află în Spania, prezentare material urmărire penală E.G., ordonanță respingere probe inculpat E.G., prezentare materiale urmărire penală Enache Vil, ordonanță respingere probe E.V. Prin încheierea de ședință din data de 07 aprilie 2009, instanța a dispus, în baza dispozițiilor art. 34 lit. a) C. proc. pen., conexarea Dosarului penal nr. 908/109/2009, la Dosarul penal nr. 4696/209/2008. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, în perioada septembrie 2005 - martie 2007, inculpatul E.G., cu sprijinul soției sale, inculpata E.L.

(în cazul părților vătămate de sex feminin) și al tatălui său, inculpatul E.V. (în cazul părții vătămate P.R.M.) au recrutat, prin promisiuni mincinoase pe părțile vătămate P.R.M., D.A.G., D.M., D. (G.) C.M., D.I. și D.V.M., profitând de situația materială precară a acestora, iar prin promisiuni mincinoase, respectiv găsirea unui loc de muncă bine plătit în Spania, le-a exploatat, folosind, în cazul persoanelor de sex feminin, amenințări și acte de violență, totul în scopul obținerii unor câștiguri ilicite. Mai întâi, în toamna anului 2005, inculpații E.G. și E.V. i-au propus, în mod mincinos, părții vătămate P.R.M., să-i însoțească pe aceștia în Spania, unde urma să lucreze într-un restaurant la curățenie sau spălat de vase sau să muncească în agricultură la plantat puieți.

Partea vătămată, conform propriilor declarații (f. 4-5 dosar urmărire penală) a acceptat propunerea, mai ales că era într-o situație materială precară, fără loc de muncă și cu un copil minor în întreținere. Pe data de 15 septembrie 2005, partea vătămată P.R.M. a ieșit din țară, însoțită fiind de inculpatul E.V., după cum atestă și baza de date a I.G.F.P. - intrări - ieșiri cetățeni români, iar odată ajunsă în Spania, partea vătămată a fost cazată într-o locuință din Madrid împreună cu cei trei inculpați. Aici i s-a adus la cunoștință de către inculpata E.L. că trebuie să se prostitueze. Partea vătămată a susținut că a refuzat o asemenea ofertă, iar ulterior că a desfășurat activități de prostituție, dar după ce voința i-a fost înfrântă prin intermediul unei băuturi în care inculpata E.L.

pusese droguri, ceea ce i-a produs o stare euforică. După acest moment și după ce partea vătămată i-a amenințat pe soții E. că o să anunțe poliția, aceasta a fost supravegheată în permanență de inculpați, care o determinau să se prostitueze. Partea vătămată trebuia, conform propriilor declarații, să câștige 600-700 euro pe noapte, iar în cazul în care câștiga mai puțin era lovită de cei doi soți E. Mai mult, aceștia au încercat să o vândă unui spaniol cu suma de 1.000 euro, dar partea vătămată, a fugit de la acesta și a revenit la inculpați. Partea vătămată P.R.M. a mai declarat că și inculpatul E.V. i-a propus să aibă relații sexuale cu el, dar că l-a refuzat. După o perioadă de 4-5 luni, partea vătămată s-a întors în țară, fără nici un ban, iar aici i-a spus șefului de post din comuna Hârtiești, T.R., ceea ce i s-a întâmplat.

În luna decembrie 2006, inculpatul E.G. a reușit să îi aducă în Spania pe frații D.V.M. și D.I., cărora le propusese să muncească în sectorul construcții. Ajunse în Spania, cele două părți vătămate au fost cazate în aceeași casă cu inculpatul și soția sa, iar a doua zi au fost duși la construcția unei vile, ca salahori. După o săptămână de muncă, inculpatul le-a comunicat celor doi că sunt plătiți cu 20 euro pe zi, după ce anterior, același inculpat, le spusese că în Spania vor câștiga 50 euro pe zi. cei doi susținând că au fost nevoiți să accepte să muncească în aceste condiții, deoarece inculpatul i-a amenințat că îi dă afară din casă. A mai arătat partea vătămată D.V.M. că, după două luni și jumătate, timp în care a învățat să vorbească limba spaniolă, l-a întrebat pe patronul spaniol cu ce sumă îl plătește pe zi, la care acesta din urmă i-a răspuns că sunt plătiți cu 60 euro pe zi.

Chiar în cea săptămână partea vătămată a fost plătită pentru 4 zile de muncă cu suma de 240 euro, sumă pe care inculpatul E.G., la revenirea din țară, i-a cerut-o părții vătămate în contul unor datorii. Partea vătămată D.V.M. a mai adus-o în Spania și pe concubina lui, partea vătămată R.S., după ce aflase tot de la inculpatul E.G. că soția acestuia din urmă lucrează la o fabrică de cartoane. R.S. a fost însă dusă într-un club unde, i s-a spus de către inculpata E.L. că „trebuie să consumi cupe și să mergi pe cameră cu clienții pentru a întreține raporturi sexuale”. A arătat partea vătămată că a acceptat doar „să consume cupe împreună cu clienții” însă după aceea a renunțat. După o perioadă de timp, deoarece inculpatul nu a mai plătit chiria, acesta împreună cu soția sa, tatăl său și părțile vătămate cărora le oferise cazare au fost dați afară.

Aceștia au plecat în regiunea Girona unde au dormit în stradă sau în autoturismul familiei E., după care părțile vătămate D.V.M. și R.S. au fost abandonați în gara din Madrid, de unde s-au întors în România, cu ajutorul sumei de 200 euro trimisă de mama părții vătămate pentru transport. Cealaltă parte vătămată, D.I. se întorsese în țară după cum a declarat, pe data de 12 februarie 2007, împreună cu inculpatul E.G. În cauză au mai fost audiați martorii C.L.I. care a confirmat că suma cu care de fapt erau plătiți salahorii era de 60 euro pe zi, exact cât spusese și patronul spaniol părții vătămate D.V.M., și F.I.C., care a arătat, la fel ca și cele două părți vătămate, că inculpatul E.G.

le-a făcut promisiuni celor doi frați Dumitrescu că le oferă 40-45 euro pe zi la muncă în Spania, că inculpatul a trimis pe numele martorului suma de 150 euro pentru ca cei doi să achite taxele de transport, că inculpatul a vorbit cu transportatorul „Listă” din Mioveni să-i ducă pe cei doi frați în Spania, transportator identificat ulterior ca fiind numitul M.M.L. care a confirmat acest aspect. De asemenea, martorul F.I.C. a mai arătat că știe despre mama fraților D. că s-a împrumutat și i-a trimis bani lui D.M. pentru ca acesta să-și achite transportul și să se întoarcă în țară. Același martor a mai arătat că cei doi frați D., nepoții lui, i-au spus că E.G. nu le-a dat nici un ban pentru munca prestată în Spania, aspect pe care cele două părți vătămate l-au relatat și în declarațiile lor.

Atât partea vătămată D.V.M., cât și R.S. au arătat că la începutul anului 2007, au venit în Spania și au fost cazați în aceeași casă cu inculpații și părțile vătămate D.A.G., D.M. și G. (D.) C. În declarațiile sale, partea vătămată minoră D.G. a arătat că în luna februarie 2007, inculpatul E.G. i-a propus acesteia să meargă în Spania să îngrijească niște bătrâni. Același lucru le-a propus și mamei acesteia, D.M., pe care inculpatul o cooptase deoarece avea nevoie de procură din partea ei pentru ca partea vătămată minoră să părăsească țara. Cele două părți vătămate au plecat în Spania împreună cu o altă parte vătămată D. (G.) C.M., pe care inculpatul E.G. o convinsese să vină în Spania pentru „debarasat vase într-un restaurant”.

Toate cele trei părți vătămate au arătat că inculpatul E.G. le-a condus la mijlocul de transport cu care el angajase plecarea lor în Spania, iar acolo, în localitatea Torrejon de la Calzada au fost așteptate de inculpații E.L. și E.V., care le-au cazat pe toate trei într-o cameră. Au mai arătat cele trei părți vătămate că în aceeași casă mai erau cazate părțile vătămate D.M. și R.S. În aceeași seară, părțile vătămate D.A.G. și D.C.M., au fost duse într-un club de inculpata E.L., unde au fost determinate să se prostitueze. Și cealaltă parte vătămată, D.M., a confirmat acest aspect în declarațiile sale arătând, totodată, că toate cele trei părți vătămate au refuzat apoi să dea curs solicitărilor inculpatei.

A fost nevoie de intervenția inculpatului E.G. care, din acest motiv, a fost nevoit să se întoarcă în Spania, unde le-a amenințat pe părțile vătămate că dacă nu se prostituează vor ajunge cu toții în stradă. După această intervenție, partea vătămată D.M. a fost dusă într-un club, iar D.C. și D.G. într-un alt club, unde au fost obligate să practice prostituția. Au mai arătat părțile vătămate că banii pe care îi câștigase îi lua inculpata E.L., dar și faptul că voința le era înfrântă cu ajutorul drogurilor pe care inculpata E.L. le administra acestora. Instanța de fond a reținut, că toate cele trei părți vătămate au continuat să se prostitueze în beneficiul inculpaților E.G. și E.L.

timp de trei luni, după care, profitând de faptul că au fost nevoiți cu toții să părăsească casa în care locuiau cu chirie și să se mute în regiunea Girona, au scăpat de sub supravegherea inculpaților și s-au dus la poliție unde au dat primele declarații în care au relatat cele expuse mai sus. Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, instanța de fond a considerat că acesta dovedește atât existența faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cât și vinovăția inculpaților în comiterea acestora, inculpații, în declarațiile lor, nerecunoscându-și vinovăția față de faptele imputate. Astfel, inculpatul E.G., deși a recunoscut că i-a ajutat pe frații D. să ajungă în Spania, a negat apoi că le-ar fi luat acestora banii proveniți din muncă, arătând că de fapt, D.M.

era plătit de patronul spaniol cu 20 euro pe zi, iar D.I. nu a fost angajat nici o perioadă de timp, având anumite disfuncții fizice. Aceste aspecte au fost contrazise însă de cele două părți vătămate, ale căror declarații se coroborează, dar și de cele menționate în declarațiile martorului C.L.I. care a arătat, chiar în fața instanței, că erau plătiți cu suma de 60 de euro pe zi. De asemenea, în declarația sa, partea vătămată D.M. a arătat că i-a găsit în Spania pe frații D. care i-au spus că muncesc ca salahori pentru inculpatul E.G. și că „aici murim de foame și de sete”, ceea ce confirmă faptul că cea mai mare parte a câștigului realizat de acești frați intra în mâinile inculpaților. Inculpatul nu a recunoscut nici faptul că le-a determinat pe celelalte părți vătămate de sex feminin la activități de prostituție în folosul său și al familiei sale, însă din declarațiile coroborate ale părților vătămate a reieșit cu totul altceva, așa cum s-a analizat mai sus.

Inculpatul E.V. nu a recunoscut nici el vinovăția față de fapta imputată, susținând că a avut, într-adevăr, o relație de concubinaj cu partea vătămată P.R.M., pe care a ajutat-o să ajungă în Spania, dar pe care nu a îndemnat-o să practice prostituția. Instanța de fond a apreciat că, declarațiile sale sunt contrazise de partea vătămată P.R.M. care a arătat, că odată ajunsă în Spania, a fost nevoită să practice prostituția datorită intervențiilor agresive ale inculpaților E.G. și E.L., și că E.V. era conștient de ceea ce făceau fiul și nora sa, ba chiar într-o zi a și bătut-o, reproșându-i că nu aduce destui bani. Inculpata E.L., de asemenea, nu a recunoscut vinovăția față de faptele imputate, însă, a apreciat prima instanță, și în acest caz, valoarea de adevăr a celor consemnate este minimă, deoarece aspectele relatate sunt contrazise de celelalte probe administrate, așa cum au fost analizate mai sus.

Instanța de fond a apreciat că, în drept, faptele inculpatului E.G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2002, elementul material al laturii obiective este compus din mai multe acte materiale, întinse pe perioada septembrie 2005 - martie 2007, ce au constat în racolarea, transportarea, cazarea și exploatarea prin muncă a părților vătămate D.M. și D.I. și exploatarea sexuală a părților vătămate R.S., P.R.M., D.M. și D. (G.) C. Părțile vătămate D.M.

și D.I. au fost exploatare prin muncă atâta vreme cât le-au fost încălcate normele legale privind condițiile de muncă, de salarizare, în condițiile în care, odată ajunse în străinătate, aceste două părți vătămate nu s-au mai putut întreține decât prin munca prestată în condițiile impuse de inculpați. Instanța de fond a apreciat, că și celelalte acte materiale, respectiv racolarea, transportul și cazarea au fost săvârșite de inculpați tot în scopul exploatării părților vătămate, în accepțiunea pe care legea o dă acestor termeni în cuprinsul dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a) și c) din Legea nr. 678/2001. Aceleași acte materiale au fost comise de inculpați pentru exploatarea sexuală a părților vătămate R.S., P.R.M., D.M.

și G.C., în desfășurarea cărora a beneficiat de aportul inculpatului E.V. (pentru P.R.M.) și al inculpatei E.L. Instanța de fond a constatat, că deși partea vătămată R.S. a declarat în cursul audierii sale în fața instanței că nu dorește să participe în proces ca parte vătămată, această declarație nu poate fi luată în considerare, având în vedere principiul oficialității ce însoțește derularea procesului penal având drept obiect infracțiuni de trafic de persoane. Pe cale de consecință, la stabilirea amplorii activității infracționale au fost avute în vedere și actele materiale săvârșite asupra acestei părți vătămate. Aceleași concluzii, în ceea ce privește elementul material, au fost considerate de prima instanță ca fiind valabile și în privința infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, ce a avut-o ca victimă pe partea vătămată minoră D.G.

Urmarea imediată a constat în restrângerea până la anihilare a libertății de mișcare și de acțiune a părților vătămate care, în perioada desfășurării activității infracționale s-au aflat sub controlul total al inculpatului sau familiei acestuia, iar între elementul material și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate directă. Faptele au fost comise de inculpat cu intenție directă, concluzie ce s-a desprins din modul în care a prevăzut și a urmărit rezultatele acțiunilor sale. Fapta inculpatului E.V. care a racolat, transportat, cazat și exploatat pe partea vătămată P.R.M., în scopul obținerii de foloase materiale, ajutat fiind de ceilalți doi inculpați, s-a constatat de instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Și acest inculpat a acționat cu intenție directă în derularea activității sale infracționale. Tribunalul a apreciat, că faptele inculpatei E.L. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Sunt valabile, în opinia instanței de fond, în acest caz, considerațiile avute în vedere la descrierea în drept a infracțiunilor comise de inculpatul E.G., cu amendamentul că activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat le-a vizat doar pe părțile vătămate P.R.M., D.M., D. (G.) C. și D.G. În cazul acestei ultime părți vătămate, materialul probator administrat în cauză a relevat faptul că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că D.G.

era minoră, astfel că încadrarea faptei comise s-a făcut doar prin raportare la dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001. Instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați, întrucât mai multe date ale speței au confirmat faptul că activitatea infracțională desfășurată de inculpați îmbracă formele avute în vedere la încadrarea juridică a faptei. Astfel consimțământul părților vătămate a fost captat prin promisiuni mincinoase făcute acestora, iar mai apoi supunerea părților vătămate la efectuarea de activități de prostituție s-a realizat prin constrângerea acestora fie prin violență, fie prin abuzul de autoritate, ceea ce se constituie în elemente de diferențiere între cele două infracțiuni supuse discuției.

Un alt element de diferențiere a constat în faptul că libertatea de mișcare și de acțiune a fost, în primul rând, valoarea socială afectată de acțiunile inculpaților, în condițiile în care părțile vătămate s-au aflat sub controlul inculpaților.

La individualizarea judiciară a pedepselor la care au fost condamnați inculpații, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social concret reliefat de modul și mijloacele folosite, ce au constat în folosirea de violențe, amăgirea părților vătămate, împrejurările în care au fost comise, ce a implicat și elemente de extraneitate, dar și extinderea actelor materiale pe o durată relativ mare de timp, urmările produse ce au constat, așa cum am arătat, în restrângerea până la anihilare a libertății de mișcare și de acțiune a părților vătămate, dar și în vătămările corporale produse unora din părțile vătămate; persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, dar care, pe parcursul procesului penal nu și-au recunoscut vinovăția în raport de faptele comise.

Instanța a mai avut în vedere și gradul de implicare a fiecăruia din cei trei inculpați la comiterea infracțiunilor, numărul actelor materiale săvârșite de fiecare din aceștia și numărul de părți vătămate afectate de activitatea infracțională a fiecăruia din aceștia. Față de cele de mai sus, în baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților, conform dispozitivului enunțat mai sus. Totodată, instanța a respins cererea formulată de procuror de luare a măsurii confiscării speciale a unor sume de bani din patrimoniul inculpaților întrucât, pe parcursul desfășurării procesului, nu s-a putut face dovada cuantumului exact al sumelor pe care inculpații și le-au însușit de pe urma exploatării părților vătămate de sex feminin și nici partea ce i-a revenit fiecăruia dintre ei.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că faptele comise de inculpați au fost de natură să producă un prejudiciu moral părților vătămate ce a constat în traumele psihice cauzate acestora, cu consecințe nefaste asupra dezvoltării ulterioare a acestora, mai ales că cele mai multe din persoanele de sex feminin aveau o vârstă tânără, iar una din ele era minoră. Pe cale de consecință, având în vedere și principiul disponibilității, dar și gradul de implicare a inculpaților, în baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998 și 1003 C. civ., instanța a obligat pe inculpații E.G., E.V. și E.E.L., în solidar, la plata echivalentului în lei, la data executării, al sumei de 900 euro către partea civilă P.R.M., reprezentând daune morale.

În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998 și 1003 C. civ., au fost obligați, în solidar, inculpații E.G. și E.E.L. la plata următoarelor sume: - 800 lei daune morale către partea civilă D.M. - 50.000 lei daune morale către parte civilă D.A.G. - 8.000 lei și echivalentul în lei ( la data executării) al sumei de 1.000 euro, daune morale către partea civilă D. (fostă G.) C. Instanța a admis și capătul de cerere formulat de părțile vătămate D.V.M. și D.I., și a obligat, prin urmare, conform art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., pe inculpatul E.G. la plata către partea civilă D.V.M. a echivalentului în lei al sumei de 3500 euro, daune materiale, iar către partea civilă D.I.

a echivalentului în lei al sumei de 500 euro, reprezentând sumele de bani câștigate de aceștia în urma muncii prestate, dar însușite în fapt de inculpatul E.G. Instanța a respins capetele de cerere privind acordarea daunelor materiale formulate de părțile civile D.M. și D. (fostă G.) C., ca nefondate întrucât, pe de-o parte, nu s-a făcut dovada cuantumului exact al acestora, iar pe de altă parte, acordarea daunelor materiale nu se justifică, întrucât reprezintă un beneficiu imoral, în contradicție cu normele de conviețuire socială, luând act că partea vătămată R.S. nu s-a constituit parte civilă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul teritorial Argeș și inculpații în cauză E.G., E.L. și E.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel: Parchetul, în motivele scrise, a criticat sentința în ceea ce privește omisiunea de a proceda la luarea măsurii confiscării speciale a sumelor de bani rezultate din comiterea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și sub aspectul menținerii nelegale în cursul cercetării judecătorești a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, în privința inculpatei E.L., măsură luată inițial de către procuror în faza urmăririi penale. Prin apelurile declarate de inculpați s-a cerut achitarea în temeiul disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., aceștia considerându-se nevinovați cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Prin decizia penală nr. 109/ A/MF din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Argeș, împotriva sentinței penale numărul 6/ MF din data de 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - complet specializat de minori penal, în Dosarul nr. 4696/109/2008. S-a desființat în parte sentința atacată. S-a înlăturat dispoziția privind menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata E.L.E. S-a dispus măsura confiscării speciale a sumelor de bani dobândite de inculpați prin săvârșirea infracțiunilor, respectiv: - de la inculpații soți E.G.

și E.L.E., echivalentul în lei a sumei de 64.782 euro. - de la inculpatul E.V., echivalentul în lei a sumei de 28.166 euro. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței. S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații E.G.; E.L.E., și E.V. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului E.G. și s-a dedus în continuare detenția preventivă. A obligat pe apelanta - inculpată E.L.E. la 700 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelanții - inculpați E.G. și E.V. la câte 900 lei cheltuieli judiciare cu același titlu, din care câte 300 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente: Curtea a apreciat că apelul parchetului este fondat, sub aspectele invocate, respectiv necesitatea luării măsurii confiscării speciale, dar și pentru greșita dispoziție luată de instanța fondului privind menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpata în cauză E.L. Sub aspectul măsurii confiscării speciale, Curtea a constatat că sumele de bani obținute de inculpați în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane au fost pe deplin dovedite cu probele efectuate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, și că acestea sunt valori materiale deținute în contra dispozițiilor legale, astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, rap.

la art. 118 lit. e) C. pen., trebuie procedat la confiscarea lor. Această situație se impune cu necesitate și pentru a fi evitată o îmbogățire fără justă cauză a inculpaților incriminați în această cauză. Având în vedere dispozițiile art. 350 C. proc. pen., Curtea a notat că instanța are obligația, prin hotărâre, a se pronunța și asupra luării, menținerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpaților, dar și asupra luării sau revocării măsurii obligării acestora de a nu părăsi localitatea sau țara. Cum textul de lege invocat nu prevede obligativitatea menținerii pe parcursul judecății decât a măsurii arestării preventive a inculpaților și, constatându-se că această măsură a obligării de a nu părăsi țara a fost luată de procuror în timpul urmăririi penale, Curtea a înlăturat dispoziția instanței de judecată de menținere a acestei măsuri preventive luată față de inculpata E.L., ca nelegală.

În raport de apelurile declarate de inculpați, Curtea examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile aduse, precum și din oficiu, în baza probatoriului administrat, a reținut că acesta a fost corect și complet evaluat, iar încadrarea juridică dată faptelor este cea legală și corespunzătoare activității întreprinsă de fiecare inculpat în parte pentru întreaga activitate infracțională. Astfel, s-a constatat că nu există niciun dubiu asupra vinovăției penale a inculpaților cu privire la comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, atâta vreme cât prin încălcarea dispozițiilor legale, pe timpul aflării în România, inculpații E.G. și E.L.

și, în privința exploatării părții vătămate P.R.M., și inculpatul E.V., au recrutat în intervalul de timp incriminat (toamna anului 2005 - 2007) pe părțile vătămate din această cauză, pe care le-au trimis și, respectiv, primit în Spania în scopul exploatării lor, prin obligarea, pe de o parte, la practicarea prostituției și, pe de altă parte, prin obligarea la prestare de munci și servicii cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate și prin inducerea în eroare asupra tuturor acestor condiții. Pentru realizarea acestui scop infracțional, inculpații s-au folosit de mijloace diverse de înșelare, recurgând la amenințări și violențe fizice și privând părțile vătămate de posibilitatea de a se folosi de actele lor de stare civilă, precum și de pașaportul deținut dar și de valorile bănești, pentru ca astfel să obțină foloase materiale nelegale și să profite de pe urma exploatării părților vătămate implicate în această cauză.

Împrejurarea că inculpații nu au recunoscut faptele comise nu are nici o relevanță juridică, atâta vreme cât toate celelalte mijloace de probă confirmă pe deplin vinovăția lor. În esență, în cauză s-a dovedit cu prisosință faptul exploatării sexuale a părților vătămate D.M., D.A.G., P.R.M., D.C.M., R.S., cât și a părților vătămate D.V.M. și D.I., pe aceștia din urmă inculpații, printr-o modalitate mincinoasă, determinându-i să-i însoțească în Spania pentru a fi angajați în locuri de muncă pretins a fi oneste. Odată ajunse în țara de destinație, părțile vătămate au fost cazate în aceeași locuință cu inculpații și, prin reținerea pașapoartelor și lipsirea de orice mijloace de comunicare sau de subzistență, au fost obligate la prostituție ori la prestarea de munci și servicii cu încălcarea normelor legale de muncă (aici este vorba despre frații D.I.

și D.M.). Mai mult, inculpata E.L. a recurs și la alte tertipuri pentru a determina-o pe partea vătămată P.R.M. să practice prostituția, forțând-o să consume băuturi diverse în care, în prealabil, introducea droguri, pentru ca aceasta să nu mai aibă rațiunea actelor sale. Când părțile vătămate refuzau să plece la clubul unde erau forțate să practice prostituția, erau scoase afară din locuință și lăsate fără nici un ajutor, bătute și amenințate, totodată, în final victimele fiind silite să ceară iertare inculpaților pentru a fi reprimite în locuință. De reținut este și faptul, confirmat, de altfel, de probele dosarului, că, pe perioada incriminată cât victimele - femei s-au prostituat în favoarea inculpaților, niciuna dintre ele nu a primit vreo sumă de bani de la aceștia.

Iată că, în aceste condiții de trai inumane, puse în situația de a nu dispune de bani pentru întreținere, fiind amenințate că vor rămâne în stradă și lovite, totodată, dar și aservite pentru datorii (erau forțate să-și plătească cheltuielile de întreținere și transport în Spania, din prostituție), părțile vătămate nu aveau altă posibilitate decât să urmeze conduita ilegală și imorală impusă de inculpați. De remarcat este și faptul că, inculpații au procedat la exploatarea prin muncă a părților vătămate D.M. și Irinel, prin încălcarea normelor de asigurare a condițiilor de muncă, salarizare, sănătate și securitate, după cum o prevăd dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările aduse prin O.U.G.

nr. 79/2005. Fapta de trafic de persoane a fost comisă de către inculpați și față de concubina părții vătămate D.M., R.S., deși aceasta din urmă nu a recunoscut că a practicat prostituția, afirmând că era obligată să meargă la bar numai pentru servirea unor „cupe”. Curtea a apreciat că, în raport de probele dosarului, rezultă cu evidență faptul că și R.S. s-a prostituat împreună cu celelalte părți vătămate implicate în cauză, conform declarațiilor acestora din urmă. Despre acest fapt avea cunoștință chiar și partea vătămată D.I. însă, probabil, partea vătămată R.S. nu a mai recunoscut că a fost determinată să se prostitueze, având remușcări față de concubinul ei. Din declarația părții vătămate D.I.

rezultă că, la propunerea inculpatului E.G. a fost de acord să plece în Spania, să muncească pe șantier, în schimbul unei sume de bani de 50 euro/ zi, fiind însoțit spre această destinație de către fratele său D.M. care avea același interes de a găsi un loc de muncă onest, bine plătit. Aceștia au fost cazați în aceeași casă în care locuia familia E., au fost duși de inculpatul E.G. la locul de muncă ales de către acesta din urmă, iar inculpatul era acela care încasa, la fiecare sfârșit de săptămână banii pentru și în numele lor. După prima săptămână de muncă, inculpatul le-a precizat condițiile în care urma să se facă plata muncii lor, în sensul că sunt plătiți cu 20 euro/ zi (față de 50 euro cât le fuseseră promiși) și, în plus, i-a avertizat că nu le va da nici un ban, întrucât ei sunt datori cu transportul, chiria și alimentele pe care le consumau.

Ulterior, probele dosarului au confirmat faptul că, în realitate, suma de bani pentru care prestau muncă cele două părți vătămate - frații D.- era aceea de 60 euro/ zi. Această situație rezultă din declarațiile părților vătămate care au luat legătura cu angajatorul spaniol, dar și din declarația dată în faza de urmărire penală de către inculpatul E.V. Probele dosarului, pe care și-a întemeiat soluția instanța fondului, au fost legal administrate și nu prezintă contradicții așa cum se susține în apărare, iar inculpații în cauză, în afară de faptul că au invocat propria nerecunoaștere, nu au făcut nicio referire la probe din care să rezulte o altă situație de fapt. În condițiile arătate, solicitarea lor expresă, în sensul achitării, în temeiul evocat, respectiv dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc.

pen., nu are fundament față de probele dosarului. În consecință, Curtea a apreciat că tribunalul a evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, stabilind în baza acestuia împrejurările reale ale comiterii faptelor, încadrarea juridică corectă a acestora, precum și vinovăția penală a inculpaților. Instanța de fond a făcut, de asemenea, o apreciere corectă a gradului de pericol social concret al faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și a persoanei celor acuzați, stabilind pedepse judicios individualizate, în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. Curtea a constatat că din probele dosarului rezultă că, inculpații, soți, E. s-au ocupat cu recrutarea și angajarea părților vătămate D., pentru a lucra la angajatori spanioli, fără încheierea unor contracte de muncă, iar activitatea de inducere în eroare a acestor părți vătămate în scopul exploatării acestora era relevată și de faptul că, în Spania, inculpatul E.G.

urma să facă angajări în locuri de muncă dificile pentru care nu existau oferte de la muncitorii care doreau să se angajeze cu contracte de muncă încheiate cu respectarea legii. La formarea acestei convingeri, instanța a avut în vedere și plata muncii care, în realitate, era destul de bună, ridicându-se la nivelul sumei de 60 de euro/ zi, sume de bani de care profitau în mod exclusiv inculpații. Persoanele vătămate au luat cunoștință de condițiile grele de muncă oferite în Spania numai în momentul în care inculpatul E.G. i-a trimis la angajator. În opinia Curții, acestea sunt considerentele pertinente, bazate pe probele dosarului, care au format primei instanțe convingerea că recrutarea și trimiterea în Spania a părților vătămate Dumitrescu s-a făcut prin înșelăciune, în scopul exploatării lor.

(art. 2 din Legea nr. 678/2001). Față de părțile vătămate femei (printre care se numără și o victimă minoră – P.M.R.), Curtea a constatat că, din modul în care au acționat inculpații, se conturează infracțiunea de trafic de persoane care s-a realizat în modalitățile normative indicate de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea, transportarea, cazarea și primirea persoanelor vătămate în Spania, toate aceste activități fiind executate în scopul exploatării sexuale a acestor persoane. Pentru cele reținute, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul declarat de procuror a fost admis, în sensul că a înlăturat dispoziția privind menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata E.L.E.

și, totodată, a dispus măsura confiscării speciale a sumelor de bani dobândite de inculpați prin săvârșirea infracțiunilor, respectiv: - de la inculpații soți E.G. și E.L.E. echivalentul în lei a sumei de 64.782 euro; - de la inculpatul E.V. echivalentul în lei a sumei de 28.166 euro, sume de bani a căror dovadă s-a făcut cu probele dosarului, în special declarațiile date de părțile vătămate. De asemenea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații E.G., E.L.E. și E.V., această soluție adoptată având la bază considerentele mai sus expuse. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut că în ceea ce privește pe inculpatul arestat E.G.

nu se regăsește nici un motiv dintre cele ce ar impune înlocuirea sau revocarea măsurii arestării sale preventive, prin sentința penală nr. 6/ MF din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Argeș, el fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001. Curtea a arătat în continuare, că sunt realizate cumulativ condițiile legale a măsurii arestării preventive a acestui inculpat, întrucât faptele ce i-au fost reținute în sarcină sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și persoana inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, aceasta, rezultând din perioada infracțională în care a acționat (septembrie 2005 - martie 2007), cât și din pluralitatea de acte materiale comise.

Având în vedere și faptul că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 7 noiembrie 2008, și ținând seama de complexitatea dosarului și de numărul mare de persoane vătămate, Curtea a apreciat că în cauză nu s-a depășit termenul rezonabil de judecare. Față de toate acestea, în temeiul art. 381 rap. la art. 350 C. proc. pen., Curtea a menținut în continuare măsura arestării preventive a inculpatului E.G. și a dedus în continuare detenția preventivă a acestuia. Finalmente, în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații, în raport de culpa lor procesuală, la cheltuieli judiciare către stat, apelanții-inculpații E.G. și V. fiind supuși obligației de a plăti și onorariul apărătorului din oficiu în cuantumul prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata E.L. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 2 și 14 C. proc. pen. În susținerea primului caz de casare în temeiul art. 385 9 alin. (2) lit. b) raportat la art. 11 alin. (2) lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpatei și s-au formulat critici atât cu privire la decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cât și la sentința penală pronunțată de instanța de fond întrucât nu există sesizarea din oficiu a procurorului sau o rezoluție a acestuia pentru fapta pentru care inculpata este cercetată, din acest punct de vedere apreciindu-se că nu există un act de sesizare legal aspect în raport de care se impune restituirea cauzei la parchet.

Cu privire la declarația părții vătămate P.R.M., din data de 21 mai 2007, s-a arătat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 75, 77 și 70 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la modul de ascultare și că în mod eronat au fost încunoștințate organele judiciare că partea vătămată ar fi fost sechestrată și lipsită de libertate de către cei trei inculpați, iar începerea urmăririi penale în urma sesizării din oficiu s-a făcut abia după 1 an și 1 lună. Totodată s-a susținut că în mod greșit în faza de urmărire penală nu s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii întrucât această probă ar fi clarificat situația de fapt și ar fi rezultat nevinovăția inculpatei pentru fapta reținută în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât plângerile formulate de părțile vătămate nu o vizează pe inculpată.

În susținerea pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., s-a solicitat reindividualizarea pedepsei prin cuantum și modalitate de executare în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatei care susțin incidența acestui caz de casare. Înalta Curte analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate apreciază că acesta este fondat doar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 pentru considerentele ce vor fi expuse: Astfel analizând incidența primului caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. în susținerea căruia s-a solicitat în temeiul art. 385 9 alin. (2) lit. b) raportat la art. 11 alin. (2) lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

achitarea inculpatei E.L., întrucât în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii, Înalta Curte apreciază criticile neîntemeiate în raport de următoarea argumentare: Critica formulată în cauză și vizând nelegalitatea sesizării instanței pe motiv că nu există un act de sesizare legal este nefondată, analiza modurilor și condițiilor în care se sesizează instanța infirmă susținerea inculpatei E.L., prin apărător. Cu privire la sesizarea organelor judiciare, întreaga literatură de specialitate opinează că este primul act de procedură, în lipsa căruia procesul penal nu se poate desfășura conform legii. Cu referire directă la sesizare ca și punct de declanșare a procesului penal aceasta reprezintă încunoștințarea organului penal competent potrivit legii despre săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Sesizarea nu are doar rolul de a informa organele judiciare, ci reprezintă, în același timp, și justificarea legală a tuturor activităților procesuale și procedurale care cad în competența organului judiciar. Așadar, sesizarea reprezintă o cerință de strictă legalitate a procesului penal. Actul de sesizare a organului judiciar trebuie întocmit cu respectarea formelor prevăzute de lege, în caz contrar, el nefiind valabil. Neîndeplinirea acestei condiții antrenează lipsa de valabilitate a tuturor actelor procedurale și procesuale. Actul de sesizare poate fi întocmit de orice persoană sau numai de anumite persoane prevăzute de lege. El se poate adresa organelor de urmărire penală, situație în care are ca efect declanșarea procedurilor preliminare sau, în mod excepțional, direct instanțelor de judecată, situație în care declanșează procedurile de judecata ale procesului penal.

În concluzie, putem vorbi despre sesizarea organelor de urmărire penală și de sesizarea instanțelor de judecată iar cu referire directă la sesizarea organelor de urmărire penală trebuie făcută distincție între: Modurile generale de sesizare ale organelor de urmărire penala Modurile speciale de sesizare ale organelor de urmărire penala Această clasificare este cea mai cuprinzătoare pentru că ține seama de particularitățile modurilor de sesizare și de consecințele pe care acestea le produc asupra mersului procesului penal și dacă modurile generale de sesizare pot fi înlocuite unele cu altele, neavând o altă semnificație decât aceea a încunoștințării organelor de urmărire penală cu privire la săvârșirea unor fapte penale sau a legitimării procesuale a participanților, modurile speciale de sesizare nu pot fi înlocuite unele cu altele, având semnificația unor acte procesuale și procedurale ce condiționează însăși începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și exercițiul acțiunii penale în cazurile prevăzute de lege.

De altfel dispozițiile art. 221 C. proc. pen. reglementează expres modurile de sesizare iar conținutul acestui articol prevede clar că: (1) Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârșit o infracțiune. În cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens. (2) Când, potrivit legii, punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă ori la sesizarea sau cu autorizarea organului