ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3284/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 729 din 17 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea formulată de inculpat, prin apărătorul din oficiu, în temeiul art. 334 C. proc. pen., de schimbare a încadrării juridice a faptei, dată prin actul de sesizare a instanței de judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) - art. 176 lit. d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, de schimbare a încadrării juridice a faptelor, dată prin actul de sesizare a instanței de judecată, din infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) - art. 176 lit. d) C. pen., respectiv de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) - art. 176 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) - art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 17 aprilie 2006 la 22 noiembrie 2007.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 - 15 C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă P.D.M., ca tardivă.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 - 15 C. proc. pen. în referire la art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.064,54 RON către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile pentru cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarele:

Prin Sentința penală nr. 903 din 25 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 27656/3/2006.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) - 176 lit. d) C. pen. și de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune, aceea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) - 176 lit. d) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) - 176 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la data de 17 aprilie 2006 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării prevăzută preventive a inculpatului.

S-a respins acțiunea civilă exercitată de partea vătămată P.D.M., ca tardivă.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.064,54 RON, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON, onorariul pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București din 10 august 2006, dat în Dosarul nr. 1986/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i), f) și art. 176 lit. d) C. pen. și art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că, în noaptea de 1 aprilie 2006, în jurul orelor 23

30

- 24

00

, la P.G., sector 6, inculpatul B.C., în timp ce încerca să sustragă bunuri dintr-un magazin (chioșc) forțând sistemul de asigurare, a fost întrerupt de paznicul - parte vătămată P.D.M., căruia i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona superioară stânga a corpului, vizând astfel o regiune vitală.

Situația de fapt reținută prin actul de sesizare, a avut la bază următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, procesul-verbal încheiat de organele de poliție, fotocopie F.O., raport de expertiză medico-legală, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, raport de constatare tehnico-științifică criminalistică traseologică din 18 aprilie 2006, copia fișei postului părții vătămate, procese-verbale de recunoaștere de pe planșă foto efectuate de partea vătămată și martorul H.D., declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor H.D., C.V., P.V., P.M., L.I., D.M., D.N., G.D., M.V., B.A., N.C., D.C.I., declarațiile inculpatului B.C.

În faza de cercetare judecătorească, au fost audiați inculpatul B.C., partea vătămată P.D.M., martorii din acte C.V., H.D., P.V., P.M., B.A., L.I., G.D., M.V., D.N., D.M., N.C., D.C.I. și, la cererea inculpatului, martorii I.I. și R.I.

Inculpatul a solicitat și Tribunalul a încuviințat efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-științifice cu privire la detecția psihologică a comportamentului simulat, fiind depus la dosarul cauzei raportul de constatare tehnico-științifică din 14 mai 2007 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic, Compartimentul de Detecție Psihologică a comportamentului simulat.

Analizând - în ansamblu - probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut că, în noaptea de 11 aprilie 2006, partea vătămată P.D.M., și martorul H.D., ambii agenți de pază în P.G. din București, după ce au stat de vorbă cu martorul C.V. (de asemenea, agent de pază), au continuat să își efectueze rondul despărțindu-se, astfel încât în jurul orelor 23

30

- 24

00

, primul a început să se deplaseze prin partea din față a pieții iar cel de-al doilea prin spatele acesteia.

La un moment dat, partea vătămată P.D.M. a observat comportamentul suspect al unui individ care încerca să sustragă bunuri dintr-un chioșc (magazin), s-a deplasat la acesta și a încercat să-l imobilizeze, moment în care a fost lovit cu un cuțit de către acesta în partea superioară stânga a corpului.

În urma cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală, s-a stabilit că persoana care a încercat să sustragă bunuri și care a agresat pe partea vătămată P.D.M. este inculpatul B.C.

Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Universitar de Urgență București, unde a fost internată cu dg. „Plagă înjunghiată hemitorace stâng. Emfizem subcutanat. Pneumotorax stâng." iar la istoric, se consemnează „agresiune cu armă albă soldată cu plagă înjunghiată".

Raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. București concluzionează următoarele „Din actele medicale și examenul obiectiv actual rezultă că numitul P.D.M. a prezentat o leziune traumatică care s-a putut produce prin lovire cu corp înțepător-tăietor (cuțit sau orice alt obiect asemănător) la data de 1 aprilie 2006. Necesită 23 - 25 zile de îngrijiri medicale. Datele medicale puse la dispoziție sunt neconcludente pentru a face aprecieri de certitudine asupra punerii în primejdie a vieții sus-numitului".

În raport cu probatoriul administrat, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului B.C. care, în data de 1 aprilie 2006, la ora 23

30

- 24

00

, fiind surprins în timp ce încerca să sustragă bunuri dintr-un magazin situat în P.G. din București, i-a aplicat părții vătămate P.D.M., agent de pază aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, o lovitură de cuțit în zona superioară stânga a corpului, vizând așadar o zonă vitală a corpului, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. 23 - 25 de zile de îngrijiri medicale, în scopul ascunderii tentativei de tâlhărie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f), art. 176 lit. d) C. pen.

Prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată și pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen.

În opinia Tribunalului, s-ar fi putut reține concursul de infracțiuni între tentativa de omor în scopul ascunderii unei tâlhării și tâlhărie numai în situația în care inculpatul ar fi realizat integral și sustragerea cu violență a bunurilor (respectiv, s-ar fi realizat infracțiunea scop).

Cum, în speță, acțiunea de sustragere a bunurilor nu s-a materializat, fiind întreruptă de către victimă, s-a considerat că în sarcina inculpatului se poate reține numai infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) și f), 176 lit. d) C. pen. nu și tentativa la infracțiunea de tâlhărie, concretizată în violența exercitată asupra victimei. S-a apreciat că, în acest caz, tentativa la tâlhărie este absorbită în infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav.

Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, Tribunalul i-a aplicat acestuia o pedeapsă, la individualizarea căreia a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., pericolul social concret al faptei, dedus din împrejurările și modalitatea în care a acționat inculpatul ca și din urmările produse sau care s-ar fi putut produce, datele care circumstanțiază persoana inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, muncitor, încadrat în muncă, are doi copii minori rezultați dintr-o relație de concubinaj, cu atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal).

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. București, rezultă că inculpatul prezintă dg. „tulburare organică de personalitate de tip instabil impulsiv post TCC, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu faptele comise".

Prin Decizia penală nr. 303/A din 17 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 27656/3/2006, au fost admise apelurile declarate de inculpatul B.C. și partea civilă P.D.M. împotriva Sentinței penale nr. 903 din 25 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 27656/3/2006.

S-a desființat sentința penală apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București.

S-a menținut starea de arest a inculpatului.

Onorariul avocatului din oficiu, de 100 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut - în esență - că sentința penală atacată a fost pronunțată cu ignorarea art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor, normă cu caracter imperativ ce nu face discuție în privința agravării ori nu a situației juridice, ceea ce a avut drept rezultat imposibilitatea inculpatului de a-și face apărarea în raport de noua încadrare reținută - încălcarea dreptului la apărare atrăgând nulitatea absolută potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată la data de 21 noiembrie 2007, sub nr. 40761/3/2007 la Tribunalul București, secția I penală.

Instanța de judecată astfel sesizată a considerat că ținând seama de considerentele și dispozitivul deciziei, se impune desfășurarea integrală a cercetării judecătorești și a procedat în consecință.

Pe baza probelor administrate, Tribunalul, în rejudecare, a reținut și motivat următoarele:

În noaptea de 1/2 aprilie 2009, în jurul orelor 23

30

- 24

00

, partea vătămată P.D.M. împreună cu martorul H.D., agenți de pază, îmbrăcați cu geci inscripționate alb pe fond vișiniu „F.S.S.", își efectuau rondul în incinta P.G., sector 6, București, același lucru făcând și martorul C.V., alt agent de pază, cei trei despărțindu-se la un moment dat și luând-o în direcții diferite. La scurt timp, partea vătămată a observat comportamentul suspect al unui individ care se afla lângă un magazin (chioșc) aparținând S.C. A.C.F. S.R.L., s-a deplasat în direcția acestuia și - văzând că forțează rama vitrinei magazinului în spatele căreia erau expuse diverse produse alimentare - a încercat să îl imobilizeze, dar nu a reușit pentru că respectivul a lovit-o cu un cuțit/similar în partea superioară stângă a corpului, fugind apoi.

Imediat, partea vătămată l-a strigat pe martorul H.D., care a constatat că este înjunghiat colegul său - telefonând la Salvare și la Poliție - și căruia i-a relatat că a fost agresat de către un individ pe care ambii îl cunosc din vedere, de la un incident petrecut în urmă cu circa două luni (când i-au interzis să doarmă în piață și i-au cerut să meargă la Secția 21 Poliție), și pe care i l-a descris ca fiind îmbrăcat astfel: „cu o geacă neagră cu dungi de culoare roșie, de-a lungul fermoarului pe interior, pantaloni de culoare maro deschis și pantofi de culoare neagră, iar pe cap purta un fes de culoare neagră tras pe frunte".

Ulterior, agresorul a fost identificat în persoana inculpatului B.C.

După incident, victima a fost transportată la Spitalul Universitar de Urgență București, unde a beneficiat de examinare medicală, spitalizare și îngrijiri medicale corespunzătoare. Potrivit foii de observație, diagnosticul stabilit la internare a fost „plagă înjunghiată hemitorace stâng; emfizem subcutanat; pneumotorax stâng"; în istoric, s-a reținut „afirmă agresiune; plagă înjunghiată bază hemitorace stâng".

În cauză, s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală din 21 iulie 2006, care a concluzionat următoarele „Din actele medicale consemnate și examenul obiectiv actual, rezultă că numitul P.D.M. a prezentat o leziune traumatică, care s-a putut produce prin lovire cu corp înțepător - tăietor (cuțit sau orice alt obiect asemănător) la data de 1 aprilie 2006. A necesitat 23 - 25 zile îngrijiri medicale. Datele medicale puse la dispoziție sunt neconcludente pentru a face aprecieri de certitudine asupra punerii în primejdie a vieții sus-numitului."

Prin Avizul din 19 mai 2008, Comisia de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. „M.M." a apreciat că „pentru leziunile suferite, numitul P.D.M. a necesitat 14 - 16 (paisprezece - șaisprezece) zile îngrijire medicală, iar leziunile nu au pus în primejdie viața, așa cum rezultă din datele medicale avute la dispoziție", cu precizarea că s-a avut la dispoziție arhiva I.N.M.L. București.

Prin Avizul din 28 iulie 2008, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. „M.M." a aprobat „Avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București din 19 mai 2008".

Prin Avizul din 28 noiembrie 2008, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. „M.M." și-a menținut avizul anterior, ocazie cu care a făcut și câteva precizări, considerate lămuritoare în genere.

Mijloacele de probă care reflectă, coroborat, potrivit art. 62 și urm. din C. proc. pen., aspectele reținute, sunt reprezentate - deopotrivă - de cele administrate la urmărirea penală și de cele administrate la judecată, în ambele cicluri procesuale, conform art. 289 C. proc. pen., oral, nemijlocit și în contradictoriu acolo unde a mai fost posibil acest lucru, în principal de următoarele: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, procesul-verbal întocmit de către organele de poliție, toate actele medicale și medico-legale menționate mai sus, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică traseologică din 18 aprilie 2006, copia fișei postului părții vătămate, procesul-verbal de recunoaștere de pe planșa foto efectuată de partea vătămată P.D.M. cu planșa foto anexă, procesul-verbal de recunoaștere de pe planșa foto efectuată de martorul H.D. cu planșa foto anexă, declarațiile părții vătămate P.D.M., declarațiile martorilor H.D., C.V., P.V., P.M., L.I., D.M., D.N., G.D., M.V., B.A., N.C., D.C.I., inclusiv - chiar dacă doar în parte - declarațiile inculpatului B.C., cu sublinierile ce vor fi făcute în continuare, după caz.

Astfel, ab initio, trebuie notat că inculpatul B.C. a negat în mod constant săvârșirea vreunei infracțiuni dintre cele ce fac obiectul acuzării în prezenta cauză, prin declarațiile lui, pro causa, încercând permanent să se disculpe pe motiv că la data și ora agresiunii în discuție el se afla acasă (în comuna Ciorogârla, sat Dârvari, str. 1 M., jud. Ilfov), unde dormea după o zi în care a urmat un anumit traseu, și că o serie de persoane pot să-i confirme spusele, însă cei indicați au procedat în mod contrar (D.M., D.N., G.D., M.V., N.C.), iar programul R.A.T.B. pe linia 458, ba chiar un autovehicul de ocazie, permițându-i prezența în cursul aceleiași zile și în localitatea de domiciliu și în București.

În orice caz, inculpatul a confirmat spusele victimei și ale martorului H.D., cum că toți trei se cunoșteau din vedere, purtând la un moment dat (în urmă cu circa două luni) un scurt dialog, iar - în confruntarea dintre partea vătămată și inculpat - cea dintâi a fost categorică în recunoașterea făcută.

Mai mult, fără a contesta vreun moment împrejurarea că incidentul nu a avut loc în prezența unui martor ocular, victima l-a descris pe agresor foarte repede nu numai martorului H.D., dar și martorilor P.V. și P.M. (membrii ai familiei sale, veniți la spital).

În plus, inițial, după care a retractat, martora D.C.I. (fosta concubină a inculpatului) a declarat, în sensul că a existat o încercare de împăcare a inculpatului cu partea vătămată, refuzată de cea din urmă.

Deși C. proc. pen. nu include testarea poligraf printre mijloacele de probă, în primul ciclu procesual s-a dispus și s-a întocmit raportul de constatare tehnico-științifîcă din 14 mai 2007, cu acordul inculpatului, conchizându-se că „Pentru răspunsurile numitului B.C., la întrebările relevante ale cauzei, cu privire la infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav, comisă în noaptea de 1/2 aprilie 2006, victimă P.D.M., s-au evidențiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat, ai subiectului."

Cât despre martorul R.I., propus târziu în apărare, este de reținut că a dat o declarație favorabilă celui acuzat, dar ea nu poate fi luată în seamă văzând când a survenit și lipsa de susținere în restul materialului probator.

Zona agresiunii era luminată artificial suficient: stradal și din magazine.

În legătură cu cererile de schimbare a încadrării juridice, față de art. 334 C. proc. pen., trebuie arătat că: cea formulată de reprezentantul Ministerului Public este întemeiată, deoarece infracțiunea de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. este absorbită în infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) - art. 176 lit. d) C. pen., atât timp cât scopul urmărit de inculpat nu a fost realizat efectiv (tâlhăria nu s-a mai consumat); cea formulată de inculpat, prin apărător din oficiu, este neîntemeiată, deoarece numărul de zile de îngrijiri medicale (14 - 16) și faptul că leziunea cauzată nu a pus în primejdie viața victimei nu sunt decât două dintre împrejurările de care trebuie să țină seama organele judiciare în aprecierea finală, pe lângă zona de corp vizată (torace - vitală) și obiectul vulnerant (cuțit ori similar) - foarte importante.

A concluzionat instanța fondului, în rejudecare că, în drept, fapta inculpatului B.C. - care în noaptea de 1/2 aprilie 2009, în jurul orelor 23

30

- 24

00

, în timp ce se afla în incinta P.G., sector 6, București, fiind surprins încercând să forțeze rama vitrinei magazinului (chioșc) aparținând S.C. A.C.F. S.R.L., în scopul de a sustrage bunuri dintre cele expuse - diverse produse alimentare, de către partea civilă P.D.M., agent de pază al S.C. F.S.S. S.R.L., ce își îndeplinea îndatoririle de serviciu, a lovit-o pe aceasta cu un cuțit ori similar în partea superioară stângă a corpului (regiune vitală), pe când încerca să îl imobilizeze - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) - art. 176 lit. d) C. pen.

S-a reținut, că fapta prevăzută de legea penală, a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii.

În ceea ce privește forma de vinovăție, instanța a identificat intenția indirectă, așa cum este ea descrisă de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. și anume, infractorul a prevăzută rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Tot aici, se impune a sublinia că, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 2 august 2006, dispus de procuror și întocmit în cauză de către I.N.M.L. „M.M.", „Numitul B.C. nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat."

La stabilirea și aplicarea pedepsei, prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, stipulate în art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, s-a reținut că: limitele de pedeapsă fixate în partea specială sunt închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi, infracțiunea comisă este îndreptată contra vieții, deci lezează o valoare primordială ocrotită de legea penală, dar și faptul că intensitatea singurei lovituri aplicate nu a fost atât de puternică încât să provoace o leziune necesitând un număr mai mare de 16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că din punct de vedere medico-legal nu a pus viața victimei în primejdie, inculpatul este în vârstă de 34 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, are ca studii 8 clase și școala profesională, nu a făcut dovada că după punerea sa în libertate s-a mai angajat în muncă, însă prestează diverse munci ca zilier, pentru a se întreține, s-a prezentat la judecată, depunând la dosar un act medical recent din care reiese că se află sub tratament pentru „tulburare polimorfă de personalitate", agravare toxică etilică, are doi copii minori, martorii audiați l-au descris favorabil - liniștit și muncitor - nu recunoaște comiterea faptei în modalitatea reținută.

Pentru aceste argumente, s-a apreciat de către judecătorul fondului că este justificată reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen., iar o pedeapsă principală de 5 ani închisoare asigură reeducarea potrivit art. 52 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul B.C., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, având în vedere următoarele motive:

Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a vizat mai multe aspecte, respectiv:

- greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, din aceea de omor deosebit de grav și tâlhărie - ambele în forma tentativei, în infracțiunea de omor deosebit de grav - în forma tentativei;

- greșita încadrare juridică a faptei de tâlhărie și, respectiv

- greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.

Primul motiv de apel, a fost argumentat prin aceea că, inculpatul, în cadrul activității sale infracționale, a depășit faza actelor preparatorii de natură a fi absorbite în cadrul infracțiunii de omor în forma tentativei, aspecte ce impun concluzia săvârșirii infracțiunilor de omor și tâlhărie, în forma tentativei;

- al doilea motiv de apel a vizat greșita încadrare juridică a faptei, întrucât inculpatul a avut asupra sa în momentul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, o armă, pe timp de noapte, atrăgând astfel încadrarea juridică corectă în cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen.;

- al treilea motiv de apel a vizat greșita individualizare a pedepsei, considerând că nu se impune aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., față de împrejurările art. 72 și art. 52 C. pen.

În apelul inculpatului s-a cerut achitarea sa, în condițiile prevăzute de art. 11 pct. 2, lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1), lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat, acesta nepurtând nici un fel de armă sau cuțit asupra sa, dovadă fiind procesul-verbal încheiat la fața locului.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și probele noi administrate în calea de atac, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București este fondat, în timp ce apelul promovat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:

Cu privire la primul motiv de apel:

Din actele și lucrările dosarului, rezultă, fără putință de tăgadă, că în noaptea de 1 aprilie 2006, în jurul orelor 23

30

- 24

00

- în P.G., sector 6 - inculpatul B.C., în timp ce încerca să sustragă bunuri dintr-un chioșc alimentar, forțând sistemul de asigurare, a fost surprins de paznicul/parte vătămată P.D.M., căruia i-a aplicat o lovitură de cuțit, în zona superioară stânga a corpului, vizând astfel o regiune vitală.

Intenția inițială a inculpatului și respectiv rezoluția infracțională luată au fost de a sustrage bunurile respective, iar apariția părții vătămate la locul faptei a determinat o altă rezoluție infracțională, independentă de prima, ce nici nu poate absorbi și nici presupune, și anume aceea de a crea - prin violențele exercitate în sensul suprimării vieții acesteia - condițiile comiterii tâlhăriei.

În atare condiții, faptul că victima a supraviețuit agresiunilor și că prin prezența ei a împiedicat inculpatul de a-și asigura posesia bunurilor sustrase, nu justifică nicio absorbție naturală a infracțiunii de tâlhărie, în infracțiunea de omor deosebit de grav.

Astfel fiind, Curtea a constatat că fapta - așa cum a fost descrisă mai sus - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) - art. 176 lit. d) C. pen.

Cu privire la al doilea motiv de apel, Curtea a constatat greșita încadrare juridică dată faptei de tâlhărie, atâta timp cât este de necontestat că inculpatul a avut asupra sa o armă (cuțit), fapta fiind săvârșită pe timp de noapte, încadrarea juridică corectă este aceea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen.

Al treilea motiv de apel, vizând greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că se impune a fi admis, întrucât, în speță, gravitatea faptelor reținute este de natură a atrage pedepse corespunzătoare a-și atinge scopul prevăzută de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește apelul inculpatului, prin care acesta a invocat nevinovăția sa, în raport de probele administrate în cauză și a căror vorbire s-a făcut la analiza motivelor apelului Parchetului, s-a apreciat că este nefondat.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 48 din 15 februarie 2011, secția I penală, a Curții de Apel București, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a desființat sentința în parte și în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul B.C. la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) - art. 176 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, recurs care nu a fost motivat.

Inculpatul deși a fost legal citat nu s-a prezentat pentru a susține recursul.

Apărătorul desemnat din oficiu a criticat decizia ca fiind netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru cele ce urmează:

Inculpatul a negat în mod constant săvârșirea infracțiunii ce face obiectul acuzării și a susținut că la data și ora agresiunii se afla acasă în comuna Ciorogârla unde dormea după o zi de muncă și în care a urmat un anumit traseu trecând pe la o serie de persoane care pot să-i confirme spusele. Instanța de fond a verificat alibiul audiindu-i pe martorii D.M., D.N., G.D., M.V., N.C., martori care nu au confirmat cele susținute de inculpat. În plus verificând programul R.A.T.B. pe linia 458 s-a constatat că în ziua respectivă inculpatul putea să se afle în București de unde să ajungă acasă cu autobuzul și chiar cu un autovehicul de ocazie.

Vinovăția inculpatului a fost reținută pe baza declarațiilor părții vătămate care l-a descris pe inculpat ca fiind aceeași persoană cu care în urmă cu câteva luni el și alți colegi (paznici) au avut niște neînțelegeri.

Martorii H.D. și P.V., și ei paznici în P.G., fără să fie prezenți la momentul când partea vătămată a fost lovită, au confirmat pe de o parte conflictul ce a avut loc în urmă cu 2 luni, iar pe de altă parte că, în seara în care partea vătămată a fost lovită, au stat de vorbă cu aceasta, apoi s-au despărțit fiecare făcându-și rondul și la un moment dat au auzit strigătele părții vătămate că a fost tăiat.

Martorii au arătat că partea vătămată l-a descris pe individul care l-a tăiat ca fiind cel cu care avuseseră discuții cu două luni în urmă și, pe care îl cunoșteau fiind vorba de inculpatul B.C.

Inculpatul, în declarațiile pe care le-a dat, a relatat că în urmă cu câteva luni, raportat la data când se reține că a comis fapta, a avut o discuție cu partea vătămată și cu martorul H.D., agenți de pază în P.G., care nu i-au permis să doarmă în piață într-o noapte când a pierdut ultima cursă spre localitatea de domiciliu.

Martora D.C.I. fosta concubină a inculpatului a declarat că într-o zi în P.G. stând de vorbă cu un băiat din comuna Dârvari poreclit „M." a aflat de la acesta că inculpatul l-a tăiat cu cuțitul pe un paznic, care tocmai trecea pe lângă ei. Martora l-a abordat pe paznic și l-a întrebat, din inițiativă proprie, dacă nu vrea să se împace cu inculpatul. Potrivit declarației martorei, partea vătămată i-a spus că nu se împacă pentru că inculpatul putea să-l omoare. Partea vătămată i-a povestit că inculpatul a spart geamul unui magazin și a încercat să fure o cutie cu napolitane dar nu a reușit pentru că l-a lovit cu pumnul. A adăugat, partea vătămată, că după ce l-a lovit pe inculpat cu pumnul acesta a căzut și apoi s-a ridicat și l-a lovit cu cuțitul.

Aceste susțineri sunt confirmate de martorul L.I. care a declarat că martora D.C.I. i-a relatat întâlnirea și discuția purtată cu partea vătămată. Partea vătămată, în declarațiile sale, a arătat că în seara de 1 aprilie 2006 în timp ce se afla cu colegul său, martorul H.D., au observat o persoană care umbla la unul din magazinele din piață și părându-li-se ceva în neregulă au mers și au mobilizat persoana respectivă.

Partea vătămată, audiată în instanță la 29 februarie 2008, a declarat următoarele „îl cunoșteam pe inculpat întrucât venea periodic în piață cu o cunoștință de-a lui dar nu mă aflam nici în relații de prietenie nici în relații de dușmănie. Am constatat, în acea împrejurare (în seara de 1 aprilie 2006), că inculpatul trăsese chederul de la geam, sustrăsese o cutie de napolitane J. și în momentul în care a încercat să plece, eu m-am postat în fața lui oprindu-i trecerea. L-am atins cu mâna în față, acesta a căzut și în momentul în care s-a ridicat a scos un cuțit și m-a lovit în partea stângă a toracelui imediat sub braț".

Cele arătate de partea vătămată corespund cu declarațiile martorei D.C.I., care a relatat că, intrând în vorbă cu partea vătămată, l-a întrebat dacă nu se împacă cu inculpatul și acesta i-a povestit că l-a lovit pe inculpat și acesta a căzut după care ridicându-se de jos l-a lovit și el cu un cuțit.

Declarațiile părții vătămate nu sunt susținute de martorul H.D., care a arătat că, în seara respectivă, fiind de serviciu, a stat de vorbă cu partea vătămată, apoi fiecare a plecat să facă rondul și la circa zece minute după ce se despărțise de partea vătămată l-a auzit strigând că a fost tăiat.

Martorul nu a văzut cine l-a lovit pe partea vătămată, iar partea vătămată i-a relatat că a fost lovit de către bărbatul cu care în iarna 2005/2006 au avut niște neînțelegeri în P.G..

Acestea sunt probele pe baza cărora a fost reținută vinovăția inculpatului.

Având în vedere lipsa unor probe directe privind desfășurarea conflictului, pentru încadrarea juridică corectă a faptei săvârșite de inculpat, urmează a fi analizate declarațiile părții vătămate și a martorei D.C.I.

Rezultă, din probele administrate, că inculpatul a încercat să sustragă un pachet de napolitane din vitrina unui magazin, iar în momentul imediat următor, a apărut în fața sa partea vătămată, care așa cum au declarat și martorii H. și P., a plecat să-și facă rondul.

Desfășurarea evenimentelor poate fi reconstituită doar pe baza declarației părții vătămate, astfel, potrivit părții vătămate, aceasta l-a împins cu pumnul în față (l-a lovit) pe inculpat astfel că acesta a căzut. După cum a relatat partea vătămată, inculpatul după ce s-a ridicat l-a lovit și el cu cuțitul și văzând că este tăiat a strigat după ajutor. Martorul H. a declarat constant că în timp ce el și celălalt coleg făceau rondul prin piață l-a auzit pe P.V. strigând că a fost tăiat.

În lipsa altor probe singura concluzie care se poate trage este aceea că inculpatul nu a lovit victima pentru a păstra bunul furat nici pentru a scăpa de urmăritori, reacția inculpatului a fost determinată de violențele exercitate de partea vătămată care l-a lovit și l-a doborât. La aceasta trebuie adăugat și faptul că între inculpat și partea vătămată au mai avut loc animozități cu câteva luni în urmă.

Cum dubiul trebuie să profite inculpatului, Înalta Curte constată că, situația de fapt, avută în vedere de Curtea de Apel este probabilă, în motivarea deciziei se arată „din actele și lucrările dosarului" rezultă fără putință de tăgadă, în condițiile în care toată desfășurarea evenimentului este reținută din probe indirecte.

Este dovedit că, inculpatul a încercat să sustragă o cutie cu napolitane, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 lit. b), e), g) C. pen. și tot astfel faptul că, după ce inculpatul a fost lovit și doborât la pământ enervat s-a ridicat și la rândul lui a lovit partea vătămată cu cuțitul după care a fugit.

Lovirea paznicului cu cuțitul, producerea unei leziuni - plagă înjunghiată hemitorace stâng, pneumotorax - care a necesitat intervenție chirurgicală, chiar dacă leziunea nu a pus în primejdie viața victimei, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) și f) C. pen.

Chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei și a lovit enervat că acesta l-a doborât la pământ, prin folosirea cuțitului - instrument apt să producă moartea și ținând seama că lovitura a fost aplicată în torace inculpatul putea să prevadă posibilitatea producerii morții, astfel că el a acționat cu intenție indirectă.

Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi admis iar decizia casată numai cu privire la greșita încadrare juridică dată faptelor.

Inculpatul urmează a fi condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 - 209 lit. b), e), g) C. pen. și 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) și f) C. pen. la pedepse de câte 2 ani și respectiv 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen., pedepsele vor fi contopite și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe timp de 3 ani.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată numai cu privire la greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B.C., și, în rejudecare:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 208 - 209 lit. b), e), g) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) C. pen. - art. 176 lit. d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 208 - 209 lit. b), e), g) C. pen. condamnă pe inculpatul B.C.la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și f) C. pen., condamnă același inculpat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 septembrie 2011.