ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2066/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2066/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 961/ F din 15 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de inculpatul R.F.

din infracțiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 20 raportat la art. 174 -

175 lit. a), b) - art. 176 lit. b), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art.

25 raportat la art. 181 alin. (1) și (2) sau art. 182 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de

inculpatul S.M. din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -175

lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20

raportat la art. 182 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea inculpatului T.M. de schimbare a încadrării juridice a

faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a),

b) - 176 lit. b), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b)

- 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat

inculpatul M.I. (zis A., fiul lui B. și L.) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a fost

aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 C. pen. a fost aplicată inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit.

a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat

inculpatul S.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6

luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a fost

aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art.

99 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. b) alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art.

99 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an

și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b)

art. 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost

condamnat inculpatul T.M. (zis P., fiul lui N. și M.S., persoană neînregistrată

în evidența Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de

Date) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 25 raportat la art. 20 raportat la art. 174

- 175 lit. a), b) -176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

a fost condamnat inculpatul R.F. (zis D., fiul lui N. și V.) la pedeapsa de 10

ani și o lună închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 25 raportat la art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b), alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen.a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani

închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 192 alin. (1)

și (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului

pedeapsa cea mai grea, de 10 ani și o lună închisoare.

În baza art. 35 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d),

e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. menține

măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost

obligați fiecare dintre inculpați la câte 2.000 lei cheltuieli judiciare stat.

În fapt, s-a reținut că în noaptea de 09/ 10 martie 2010,

inculpații S.M., T.M., M.I. zis A. și numitul B. zis P. (persoană

neidentificată până în prezent) - determinați de către inculpatul R.F. -

înarmați, cu premeditare, și pentru a le intimida pe părțile vătămate și a le

determina astfel să părăsească spațiul închiriat pentru activități de colectare

a fierului vechi, împreună cu alte persoane, au pătruns in imobilul din

București, sector 5, iar in timp ce inculpatul minor M.I. asigura paza locului,

le-au înjunghiat pe părțile vătămate M.G. si R.E. (concubini, care locuiau

acolo fără forme legale din data de 07 martie 2010) care au suferit astfel

leziuni grave in zone corporale vitale, sustrăgându-le totodată sume de bani.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. Al/4288/2010,

partea vătămată M.G. a suferit leziuni traumatice la nivelul toracelui

anterior.

Conform concluziilor raportului de expertiză medico -

legală, leziunile traumatice prezentate s-au putut produce la data de 09/ 10

martie 2010 prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, au necesitat

circa 15 zile de îngrijiri medicale. S-a concluzionat că leziunile traumatice

au pus în primejdie viața victimei.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. Al/4290/2010

partea vătămată R.E. a suferit următoarele leziuni traumatice: plagă tăiatăf

cuțit) față posterioară 1/3 superioară antebraț drept cu secțiune ram motor

nerv radial, plăgi înjunghiate hemitorace posterior drept, plagă contuză

regiune parietală dreaptă, hemopneumotrax.

Conform concluziilor raportului de expertiză, leziunile

traumatice prezentate s-au putut produce la data de 09/ 10 martie 2010 prin

lovire cu sau de corp dur - plagă contuză din regiunea parietală dreaptă și

lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit - celelalte leziuni traumatice

prezentate, și au necesitat circa 70-80 zile de îngrijiri medicale.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate

inculpaților, Tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen.

natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, poziția procesuală a

inculpaților și existența sau inexistența antecedentelor penale.

În privința inculpaților S.M., T.M., M.I. zis A. și M.I.,

a avut în vedere că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au luat

hotărârea infracțională ca urmare a determinării inculpatului R.F. ce s-a

folosit de influența pe care o avea asupra unora dintre inculpați și le-a

promis acestora foloase materiale, dar și faptul că au acționat într-o manieră

extrem de violentă împotriva părților vătămate, aspect ce imprimă faptei un

caracter grav, cât și faptul că au avut o poziție procesuală nesinceră,

revenind asupra declarațiilor inițiale, asumându-și întreaga responsabilitate

și susținând teza inculpatului R.F.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel

inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F., cauza fiind înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. 28424/3/2010.

Prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2011,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 28424/3/2010,

în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen. a fost înlocuită măsura arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 C.

proc. pen., față de inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B.

și L.), M.T.M. și R.F.

În temeiul art. 145

1

, alin. (2), C. proc.

pen., raportat la art. 145 alin. (1)

1

și alin. (1)

2

, C. proc.

pen., inculpații au fost obligați a respecta, pe perioada măsurii de prevenție,

următoarele obligații:

câte ori sunt chemați;

rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de

organul de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați;

instanței de judecată;

nici o categorie de arme;

indirect, cu martorii și cu toți ceilalți inculpați;

În temeiul art. 145 alin. (2)

2

, C. proc. pen.,

a fost atrasa atenția inculpaților că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a

măsurii de prevenție sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de

aceștia măsura arestării preventive.

Astfel, Curtea constatând schimbarea temeiurilor care

au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor cinci inculpați,

reținând totodată că se mențin condițiile impuse de art. 143 C. proc. pen., cu

privire la existența în cauză a unor indicii temeinice de săvârșire a faptelor,

reținând și stadiul procesul în care se află cauza a constatat că, prin punerea

în libertate a inculpaților M.I. (fiul Iui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și

L.), M.T.M. și R.F., subsumată obligațiilor corelative impuse de art. 145

1

alin. (1) C. proc. pen., nu se va împiedica buna desfășurare a procesului

penal.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în

termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, dosarul

fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16

mai 2011, sub numărul 28424/3/2010.

Concluziile reprezentantului M.P., ale apărătorilor

inculpaților, precum și ultimul cuvânt al fiecărui inculpatului au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat, prin prisma

dispozițiilor prevăzute de art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte

constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Subliniind funcționalitatea măsurilor preventive, art.

136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare

a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau

inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei.

Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor

Omului, în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută,

în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are

dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul

procedurii.

Punerea în libertate poate fi subordonată unei

garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere totuși de la

această regulă generală sunt înscrise și excepții. în art. 5 paragraful 1 lit. c)

din C.E.D.O. ratificată prin Legea nr. 30/1994 se prevede că „se exceptează de

la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau

reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau

când existau motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când

există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească

o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".

Jurisprudența C.E.D.O. a statuat că la menținerea

unei persoane în detenție, instanțele de judecată trebuie să se raporteze atât

la gravitatea faptei pentru care persoanele sunt cercetate, cât și la alte

circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la

moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu

familia (cauza N.C. Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).

În ceea ce privește temeinicia cererii formulată de

inculpați, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură

preventivă, Curtea constată următoarele: inculpații sunt cercetați pentru

săvârșirea unor infracțiuni contra vieții și integrității corporale, care au

impact social deosebit asupra valorilor și relațiilor sociale, ce formează

conceptul de ordine publică. Punerea în libertate a acestora, mărginindu-se la

analiza perioadei de timp scursă de la data luării măsurii arestării

preventive, fără a avea în vedere complexitatea cauzei, ignoră celelalte

criterii enumerate în textul de lege, în raport de care trebuie apreciat

termenul rezonabil al judecării cauzei.

Este adevărat că libertatea individuală trebuie să

fie protejată, dar acest fapt nu trebuie să stânjenească autoritățile în

eforturile lor de a administra probe și în desfășurarea procesului penal.

În cauză, Înalta Curte, procedând la efectuarea

verificărilor dispuse de legea procesual penală constată, că temeiurile de fapt

și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaților respectiv,

infracțiunile deduse judecății sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare

de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă

pericol pentru ordina publică.

Condiția existenței pericolului social concret pentru

ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracțiunile pentru care

inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și

R.F. sunt cercetați, gravitatea faptelor, împrejurările concrete în care se

reține în actul de inculpare că s-ar fi acționat, încercările acestora de

intimidare a părților vătămate în scopul de a-și proba nevinovăția, rezonanța

socială negativă și valorile sociale însemnate lezate, sentimentul de

indignare, frustrare care s-ar putea crea în rândul colectivității prin

cercetarea acestora în stare de libertate pentru astfel de fapte, la un

interval de timp relativ scurt de la comiterea acestora.

În acest context Înalta Curte apreciază că lăsarea în

libertate a acestora ar crea o stare de neliniște și neîncredere în rândul

membrilor societății, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială

la nivel local (Letellier vs. Franța).

Înalta Curte reține de asemenea că durata excesivă a

detenției preventive nu poate fi considerată a fi împlinită, deoarece cauza are

un caracter complex și necesită continuarea administrării de probe, elemente

care impun la acest moment procesual, privarea de libertate a inculpaților.

Având în vedere cele învederate, probatoriul

administrat în cauză, Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că aceasta este pe deplin

justificată în raport cu dispozițiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

În speță, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru

ordinea publică pe care-l reprezintă inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), S.M.,

M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F. este actual și persistent, temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistând, iar lăsarea

în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică,

Față de considerentele arătate, constatând criticile

formulate de parchet fondate, Înalta Curte, urmează a admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 11

mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

28424/3/2010, privind pe intimații inculpați M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I.

(fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F. și, în rejudecare va înlătura dispoziția de

înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații M.I. (fiul

lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F. cu obligarea de a

nu părăsi România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București împotriva încheierii din 11 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 28424/3/2010, privind pe

intimații inculpați M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M.

și R.F.

Casează, în parte, încheierea recurată și,

rejudecând:

Înlătură dispoziția de înlocuire a măsurii arestării

preventive dispusă față de inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul

lui B. și L.), M.T.M. și R.F. cu obligarea de a nu părăsi România.

În baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menține starea de arest a inculpaților M.I. (fiul

lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

Onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din

oficiu pentru inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.)

și R.F., în sumă de câte 25 lei, se va plăti din fondul M.J.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

inculpatul M.T.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2011.