ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2066/2011

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 961/ F din 15 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de inculpatul R.F. din infracțiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) - art. 176 lit. b), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 181 alin. (1) și (2) sau art. 182 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de inculpatul S.M. din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 182 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului T.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I. (zis A., fiul lui B. și L.) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 35 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2) 1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) art. 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.M. (zis P., fiul lui N. și M.S., persoană neînregistrată în evidența Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 25 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), b) -176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

a fost condamnat inculpatul R.F. (zis D., fiul lui N. și V.) la pedeapsa de 10 ani și o lună închisoare. În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 25 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani și o lună închisoare.

În baza art. 35 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligați fiecare dintre inculpați la câte 2.000 lei cheltuieli judiciare stat. În fapt, s-a reținut că în noaptea de 09/ 10 martie 2010, inculpații S.M., T.M., M.I. zis A. și numitul B. zis P. (persoană neidentificată până în prezent) - determinați de către inculpatul R.F. - înarmați, cu premeditare, și pentru a le intimida pe părțile vătămate și a le determina astfel să părăsească spațiul închiriat pentru activități de colectare a fierului vechi, împreună cu alte persoane, au pătruns in imobilul din București, sector 5, iar in timp ce inculpatul minor M.I.

asigura paza locului, le-au înjunghiat pe părțile vătămate M.G. si R.E. (concubini, care locuiau acolo fără forme legale din data de 07 martie 2010) care au suferit astfel leziuni grave in zone corporale vitale, sustrăgându-le totodată sume de bani. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. Al/4288/2010, partea vătămată M.G. a suferit leziuni traumatice la nivelul toracelui anterior. Conform concluziilor raportului de expertiză medico - legală, leziunile traumatice prezentate s-au putut produce la data de 09/ 10 martie 2010 prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, au necesitat circa 15 zile de îngrijiri medicale. S-a concluzionat că leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. Al/4290/2010 partea vătămată R.E. a suferit următoarele leziuni traumatice: plagă tăiatăf cuțit) față posterioară 1/3 superioară antebraț drept cu secțiune ram motor nerv radial, plăgi înjunghiate hemitorace posterior drept, plagă contuză regiune parietală dreaptă, hemopneumotrax. Conform concluziilor raportului de expertiză, leziunile traumatice prezentate s-au putut produce la data de 09/ 10 martie 2010 prin lovire cu sau de corp dur - plagă contuză din regiunea parietală dreaptă și lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit - celelalte leziuni traumatice prezentate, și au necesitat circa 70-80 zile de îngrijiri medicale. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen.

natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, poziția procesuală a inculpaților și existența sau inexistența antecedentelor penale. În privința inculpaților S.M., T.M., M.I. zis A. și M.I., a avut în vedere că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au luat hotărârea infracțională ca urmare a determinării inculpatului R.F. ce s-a folosit de influența pe care o avea asupra unora dintre inculpați și le-a promis acestora foloase materiale, dar și faptul că au acționat într-o manieră extrem de violentă împotriva părților vătămate, aspect ce imprimă faptei un caracter grav, cât și faptul că au avut o poziție procesuală nesinceră, revenind asupra declarațiilor inițiale, asumându-și întreaga responsabilitate și susținând teza inculpatului R.F.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. 28424/3/2010. Prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 28424/3/2010, în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 C. proc. pen., față de inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F. În temeiul art. 145 1 , alin. (2), C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (1) 1 și alin. (1) 2 , C. proc.

pen., inculpații au fost obligați a respecta, pe perioada măsurii de prevenție, următoarele obligații: 1. să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați; 2. să se prezinte la organul de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați; 3. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; 4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; 5. să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, cu martorii și cu toți ceilalți inculpați; În temeiul art. 145 alin. (2) 2 , C. proc. pen., a fost atrasa atenția inculpaților că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurii de prevenție sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Astfel, Curtea constatând schimbarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor cinci inculpați, reținând totodată că se mențin condițiile impuse de art. 143 C. proc. pen., cu privire la existența în cauză a unor indicii temeinice de săvârșire a faptelor, reținând și stadiul procesul în care se află cauza a constatat că, prin punerea în libertate a inculpaților M.I. (fiul Iui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F., subsumată obligațiilor corelative impuse de art. 145 1 alin. (1) C. proc. pen., nu se va împiedica buna desfășurare a procesului penal. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 mai 2011, sub numărul 28424/3/2010.

Concluziile reprezentantului M.P., ale apărătorilor inculpaților, precum și ultimul cuvânt al fiecărui inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat, prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta: Subliniind funcționalitatea măsurilor preventive, art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei. Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.

Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere totuși de la această regulă generală sunt înscrise și excepții. în art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O. ratificată prin Legea nr. 30/1994 se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia". Jurisprudența C.E.D.O.

a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată trebuie să se raporteze atât la gravitatea faptei pentru care persoanele sunt cercetate, cât și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza N.C. Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968). În ceea ce privește temeinicia cererii formulată de inculpați, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, Curtea constată următoarele: inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni contra vieții și integrității corporale, care au impact social deosebit asupra valorilor și relațiilor sociale, ce formează conceptul de ordine publică.

Punerea în libertate a acestora, mărginindu-se la analiza perioadei de timp scursă de la data luării măsurii arestării preventive, fără a avea în vedere complexitatea cauzei, ignoră celelalte criterii enumerate în textul de lege, în raport de care trebuie apreciat termenul rezonabil al judecării cauzei. Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest fapt nu trebuie să stânjenească autoritățile în eforturile lor de a administra probe și în desfășurarea procesului penal. În cauză, Înalta Curte, procedând la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală constată, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaților respectiv, infracțiunile deduse judecății sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordina publică.

Condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracțiunile pentru care inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F. sunt cercetați, gravitatea faptelor, împrejurările concrete în care se reține în actul de inculpare că s-ar fi acționat, încercările acestora de intimidare a părților vătămate în scopul de a-și proba nevinovăția, rezonanța socială negativă și valorile sociale însemnate lezate, sentimentul de indignare, frustrare care s-ar putea crea în rândul colectivității prin cercetarea acestora în stare de libertate pentru astfel de fapte, la un interval de timp relativ scurt de la comiterea acestora.

În acest context Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a acestora ar crea o stare de neliniște și neîncredere în rândul membrilor societății, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (Letellier vs. Franța). Înalta Curte reține de asemenea că durata excesivă a detenției preventive nu poate fi considerată a fi împlinită, deoarece cauza are un caracter complex și necesită continuarea administrării de probe, elemente care impun la acest moment procesual, privarea de libertate a inculpaților. Având în vedere cele învederate, probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că aceasta este pe deplin justificată în raport cu dispozițiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

În speță, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F. este actual și persistent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistând, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, Față de considerentele arătate, constatând criticile formulate de parchet fondate, Înalta Curte, urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 11 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 28424/3/2010, privind pe intimații inculpați M.I.

(fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F. și, în rejudecare va înlătura dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F. cu obligarea de a nu părăsi România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 11 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 28424/3/2010, privind pe intimații inculpați M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F. Casează, în parte, încheierea recurată și, rejudecând: Înlătură dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F. cu obligarea de a nu părăsi România. În baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menține starea de arest a inculpaților M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I.

(fiul lui B. și L.), M.T.M. și R.F. Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate. Onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații M.I. (fiul lui B. și L.), S.M., M.I. (fiul lui B. și L.) și R.F., în sumă de câte 25 lei, se va plăti din fondul M.J. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.T.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2011.