ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5922/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 957

din 22 iulie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 6320/2003, s-a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice

a faptelor reținute în sarcina inculpatului R.N.M., formulată de Parchetul de

pe lângă Tribunalul București, din faptele prevăzute de art. 20, raportat la art.

174-175 lit. b) și i) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen. în art. 20, raportat

la art. 174-176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și din

fapta prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (3) lit. b) și e) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în art. 211 alin. (2

1

) lit.

b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a respins cererea privind

schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) C. pen. și alin. (2) lit. b) și e) C. pen., în fapta

prevăzută de art. 208-209 C. pen., cererea formulată de inculpatul R.N.M., ca

neîntemeiată.

În baza art. 20, raportat la

art. 174-176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul

R.N.M.

la o

pedeapsă cu închisoarea de 20 de ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 C. pen.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe

inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 197 alin. (2) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe același

inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea aplicată, aceea de 20 de ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus reținerea și arestarea preventivă de la 21 iunie 2003 la zi.

În baza art. 116 C. pen.,

s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București

pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii aplicate.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea

infracțiunii.

În baza art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., a obligat inculpatul la 100.000.000 lei despăgubiri civile către

partea civilă C.L. și la 16.857.930 lei către C.A.S. București, pentru partea

civilă Spitalul Universitar de Urgență București, cu sediul în Splaiul

Independenței.

A obligat inculpatul la

30.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut că în noaptea de 21 iulie 2003, în jurul orelor 3,30,

inculpatul R.N.M., prin amenințare cu un cuțit a determinat-o pe victima C.L.

să intre în subsolul unui cămin studențesc, unde a întreținut cu aceasta un

raport sexual, prin constângere. Ulterior, inculpatul a încercat să-i suprime

viața victimei, provocându-i multiple plăgi prin înjunghiere la nivelul

gâtului, al toracelui și al membrelor superioare. Cu același prilej inculpatul

a deposedat-o pe victimă de suma de 30.000 lei și un telefon mobil.

Victima a reușit să se

deplaseze, după ce fusese abandonată de inculpat, la magazinul unde lucra,

fiind transportată la Spitalul de Urgență Universitar.

Din raportul de expertiză

medico-legală A 1/10931/2003 al I.M.L. a rezultat că victima a fost înjunghiată

de 11 ori, iar leziunile traumatice au necesitat circa 25 zile de îngrijiri

medicale, punându-i în pericol viața.

De asemenea, au fost

efectuate cercetări la fața locului, fiind încheiat un proces-verbal, ocazie cu

care a fost găsit și ridicat cuțitul abandonat de inculpat și care avea urme de

sânge, care s-a dovedit că aparțin grupei sanguine 01, grupă identică cu cea a

victimei.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică din 18 august 2003 al I.C. din cadrul I.G.P.R., a reieșit

că pe hainele purtate de victimă s-au pus în evidență secreții biologice ce

conțin frecvente de capete de spermatozoizi care aparțin grupei sanguine AB 4

secretor, grupă identică cu cea a inculpatului.

Prima instanță a mai reținut

că faptele inculpatului R.N.M., de a întreține prin constrângere un raport

sexual cu partea vătămată C.L., pentru ca ulterior să încerce să-i suprime

viața, prilej cu care a și sustras bunurile aflate asupra acesteia, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, tâlhărie, tentativă de omor

calificat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (2) lit. c), 211 alin.

(2) lit. b) și c) și art. 20, raportat la art. 174-176 lit. d) C. pen., toate

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., motiv pentru care a făcut aplicarea art. 334

C. proc. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat apel inculpatul, pe motiv că pedeapsa rezultantă aplicată este prea

aspră în raport cu circumstanțele sale personale.

Curtea de Apel București a

respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că prima instanță a

reținut corect situația de fapt și a stabilit încadrările juridice pe baza

probelor administrate în cauză, avându-se în vedere legătura cauzală dintre

infracțiuni, în sensul că tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav a

fost săvârșită pentru a ascunde comiterea faptei de tâlhărie.

S-a apreciat că prima

instanță a analizat și aplicat riguros criteriile, prevăzute de art. 72 C.

pen., atunci când a individualizat pedeapsa pe care a aplicat-o.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie sub

aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră exagerată față de

circumstanțele reale dar și personale.

Examinând decizia atacată în

raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, se apreciază

că la individualizarea pedepsei aplicate și la menținerea ei, instanțele au

luat în considerare în mod judicios toate criteriile, prevăzute de art. 72 C.

pen., astfel că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului este de

natură a realiza funcțiile și scopul sancțiunii penale așa cum este prevăzut de

art. 52 C. pen.

Instanțele au avut în vedere

pericolul social concret foarte ridicat al faptelor comise, agresivitatea

deosebită manifestată de inculpat față de victimă, pe care a înjunghiat-o de 11

ori în încercarea de a-i suprima viața, starea de recidivă în care se afla inculpatul,

dar și limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, iar în

cazul tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav și dispozițiile art. 21

alin. (3) C. pen.

Pentru aceste considerente

Înalta Curte constată, că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect

individualizată, că nu se justifică o redozare a acesteia, astfel că recursul

declarat apare ca nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată timpul arestării preventive conform art. 88 C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul R.N.M. împotriva deciziei penale nr. 682/ A din

17 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 iunie 2003 la 11 noiembrie

2004.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 noiembrie 2004.