ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4451/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4451/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 504 din 24

mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în fond după casare,

în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor

săvârșite de inculpatul L.A., din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art.

176 lit. d) C. pen. (2 fapte) în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art.

176 lit. b) și d) C. pen. (3 fapte) și încadrarea juridică a faptelor săvârșite

de inculpatul N.A.C., din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 176 lit.

d) C. pen. (2 fapte) în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 176 lit.

b) și d) C. pen. (3 fapte).

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 – art. 176 lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen., a fost condamnat inculpatul L.A. la 3 pedepse de câte 10 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d), f) și h) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen., același inculpat a fost condamnat la 8 ani

închisoare, s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen.,

același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d), f) și h) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen., același inculpat a fost condamnat la 8 ani

închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen.,

același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului L.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea

de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului în baza art. 350 C. proc. pen. și conform art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția acestuia de la 22 aprilie 1997 la zi.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 – art. 176 lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen., a fost condamnat inculpatul N.A.N.C. la 3 pedepse la câte 9 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d), f) și h) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen., același inculpat a fost condamnat la 7 ani închisoare; s-a

făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.,

raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit

pedepsele aplicate inculpatului N.A.N.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa

cea mai grea, respectiv 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; s-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus

achitarea inculpatului N.A.N.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 279

alin. (1) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului în baza art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția acestuia de la 22 aprilie 1997 la zi, respectiv 24 mai 2002.

În baza art. 14, raportat la art.

346 C. proc. pen., s-a luat act că părțile vătămate A.O., A.M.O., A.A. și G.M.

nu s-au constituit părți civile în cauză, ca și Spitalul Clinic de Urgență.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul L.A. să plătească suma de 6.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, iar inculpatul N.A.N.C. suma de 5.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut că, la începutul lunii

aprilie 1997, inculpații L.A., N.A.N.C. și I.A.M. (ultimul condamnat în aceeași

cauză printr-o hotărâre anterioară) au hotărât ca să sustragă prin orice mod,

bunuri sau alte valori din locuința familiei A. din București, str.

Occidentului.

În acest scop, inculpații au

supravegheat de mai multe ori locuința familiei vizate, din podul casei în care

locuia inculpatul I.A.M., situată lângă curtea familiei A.

La inițiativa inculpatului L.A., cei

trei inculpați au pus la cale următorul plan de acțiune. După ce se asigurau că

familia A. nu este acasă, inculpații urmau să pătrundă mascați cu cagule, prin

geamul de la bucătărie, lăsat tot timpul deschis, având asupra lor o substanță

narcotică și eventual o armă, pentru a determina pe membrii familiei, să le dea

banii și valorile pe care le dețineau.

Totodată, inculpatul L.A.,

considerat „creierul acțiunii” a pregătit un rucsac în care a pus o armă de

vânătoare, calibrul 12, încărcată cu două cartușe, armă care era proprietatea bunicului

său M.I.V., un levier, o sticluță cu cloroform, două lanterne electrice, tifon,

o pipetă, un briceag, 3 cagule, mănuși din piele și două măști din tifon, de

tipul celor chirurgicale.

Astfel pregătiți, inculpații au

stabilit să pună planul în aplicare în noaptea de 21 aprilie 1997. În acest

scop, inculpatul L.A. a adus în podul casei inculpatului I.A.M. rucsacul cu

cele arătate mai sus, și toți trei au supravegheat locuința familiei A. Până,

în jurul orelor 1,30, când inculpații L.A. și N.A.N.C. au hotărât să înceapă

acțiunea.

În acest moment inculpatul I.A.M.,

care informase pe ceilalți inculpați asupra faptului că familia A. deține mari

sume de bani în lei și valută, precum și bijuterii și participase la plănuirea

și pregătirea acțiunii, a renunțat să mai participe la faptă.

Totuși, ceilalți doi inculpați, L.A.

și N.A.N.C. au hotărât să continue acțiunea și, conform planului, din podul

inculpatului I.A.M. au coborât pe gardul familiei A., de unde primul inculpat a

tăiat firul aerian de telefon, apoi de pe garaj, au intrat în curte.

Nu au fost simțiți de câini,

deoarece în seara respectivă, inculpatul I.A.M. le-a dat cârnați injectați cu

somnifere.

Din curte, cei doi inculpați au

pătruns prin geamul deschis de la bucătărie, unde s-au descălțat și au înmuiat

fiecare tifoanele cu cloroform și având încă din pod cagulele pe cap, s-au

îndreptat spre camera unde dormeau soții O. și M.O.A., lăsând în hol rucsacul

și arma de vânătoare. Inculpatul N.A.N.C. luase un cuțit din bucătărie.

Pătrunzând în dormitor, inculpații

au pus tifoanele cu cloroform pe căile respiratorii ale soților A., dar nu au

reușit să-i aducă în stare de inconștiență datorită reacției acestora și a

început o luptă, părțile lovindu-se reciproc.

Zgomotele produse a trezit pe

ceilalți locatari ai imobilului și G.M., bunica părții vătămate A.M.O. și

A.A.Șt., fiica părților vătămate, care dormeau într-o cameră apropiată, au

sărit în ajutorul părților vătămate.

Lupta dintre aceștia a continuat în

dormitor, apoi în sufragerie și în holul locuinței.

La un moment dat, inculpatul

N.A.N.C., folosindu-se de cuțitul luat din bucătărie, a lovit pe partea

vătămată G.M., provocându-i leziuni care au necesitat 35-40 zile de îngrijiri

medicale și i-au pus în pericol viața, precum și pe partea vătămată A.M.O.,

leziuni care au necesitat 24-26 zile de îngrijiri medicale.

În același timp inculpatul L.A. l-a

lovit pe A.O., provocându-i leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri

medicale.

Pentru a-și asigura scăparea,

inculpatul L.A. ajungând în holul imobilului, a luat arma de vânătoare și a

tras un foc asupra părții vătămate A.O. „care-l urmărea, dar care într-un

reflex de autoapărare a deviat orientarea armei în jos, astfel proiectilul a

intrat în parchet.

De asemenea, aceeași parte vătămată

a evitat și focul de armă tras de celălalt inculpat și a reușit să ia arma

inculpatului L.A. și să-l lovească cu aceasta.

După aceea, partea vătămată a mers

în biroul său de unde a luat un pistol marca Valtro, calibru 9 mm, cu gaz

iritant lacrimogen și a reușit să-i scoată afară pe inculpați din locuință.

Totuși, în această ultimă fază,

partea vătămată menționată a fost lovită în cap cu un levier.

Sentința penală nr. 504 din 24 mai

2002 a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul L.A.

Parchetul a criticat această

hotărâre pentru greșita individualizare a pedepselor, considerându-le prea

mici, insuficiente, pentru greșita achitare a inculpatului N.A.N.C., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 279 C. pen. și pentru omisiunea confiscării a unor

bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunilor.

Apelantul inculpat L.A. a susținut

că nu a avut intenția de a suprima viața părților vătămate ci numai de a le

sustrage bani și alte valori, solicitând să fie achitat pentru tentativă la

infracțiunea de omor, iar în subsidiar să i se reducă pedepsele.

Prin decizia penală nr. 669 din 15

octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul L.A. împotriva sentinței penale nr. 504 din 24 mai 2002 a

Tribunalului București, secția a II-a penală și a dedus arestarea preventivă a

inculpaților L.A. și N.A.N.C. de la 22 aprilie 1997, la zi.

Totodată, l-a obligat pe apelantul

inculpat L.A. să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a dispus ca onorariul apărătorului

intimatului inculpat N.A.N.C., în sumă de 300.000 lei să se suporte din fondul

Ministerului de Justiției.

Împotriva sus-menționatei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul

L.A.

Prin notele scrise depuse la dosar,

la instanța de recurs, intimatul inculpat N.A.N.C. a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 23/1969, privind executarea

pedepselor.

Excepția este inadmisibilă, deoarece

Curtea constată, conform art. 23 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, că soluționarea

cauzei, având ca obiect judecarea recursurilor declarate, nu depinde de legea

invocată ca fiind neconstituțională.

Cu privire la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Se susține că atât decizia, cât și

sentința sunt nelegale și netemeinice, deoarece:

reținut în sarcina inculpaților L.A. și N.A.N.C. trei tentative la infracțiunea

de omor deosebit de grav, în loc de o singură infracțiunea pentru fiecare

inculpat.

Oral, s-a mai susținut că trebuie să

se facă și aplicarea art. 175 lit. a) C. pen.

individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, nefiind

îndestulătoare pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și

N.A.N.C. pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor

prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

Primele două motive formulate sunt

fondate.

Infracțiunea de omor deosebit de

grav, prevăzută de art. 176 lit. b) C. pen., privind omorul săvârșit asupra

două sau mai multe persoane, este o infracțiune complexă, întrucât implică, în

conținutul său, cel puțin două fapte de omor.

Fiind vorba deci de o infracțiune

unică, în cazul în care în aceeași împrejurare, chiar prin săvârșirea unor

acțiuni diferite, s-a urmărit, ori acceptat uciderea a cel puțin două persoane,

a căror viață a fost salvată, trebuie reținută o singură tentativă de omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 lit. b) C. pen.,

iar nu mai multe tentative de omor deosebit de grav, în concurs real.

Ca urmare, reținerea de către

instanța de fond și de instanța de apel, a trei tentative de omor deosebit de

grav prevăzute de art. 20, raportat la art. 176 lit. b) și d) C. pen., este

greșită.

Totodată, se constată că instanțele

au făcut greșit aplicarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., la

tentativele la infracțiunea de omor deosebit de grav (săvârșirea infracțiunii

de către inculpații majori împreună cu un minor), deși au reținut că inculpatul

minor I.A.M. nu a participat la aceste fapte, ci numai la tentativa de tâlhărie

sub forma complicității.

Pe de altă parte, se constată că,

deși instanțele au reținut în cauză existența unei deliberări anterioare, o

chibzuire suficientă, o meditare și asupra aspectului tactic și pregătirea cu

cele necesare, deci a premeditării, totuși au omis să examineze infracțiunea

contra vieții, sub aspectul încadrării juridice în art. 20, raportat și la art.

175 lit. a) pe lângă art. 176 lit. b) și d) C. pen.

La stabilirea pedepselor pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. b) și d) C.

pen., urmează a se ține seama de gravitatea deosebită a faptei, de

împrejurările și modalitatea de săvârșire, precum și de pericolul social sporit

al persoanei inculpaților, care impun aplicarea unor pedepse sporite față de

cele anterioare, în măsură să satisfacă cerințele art. 72 și art. 52 C. pen.

Critica referitoare la soluția de

achitare a inculpatului N.A.N.C. pentru infracțiunea de nerespectarea regimului

armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., nu este fondată.

Se constată că atât instanța de

fond, cât și cea de apel, au făcut o judicioasă analiză a împrejurărilor de

fapt, conchizând corect că, în contextul evenimentelor care aveau loc, fapta

inculpatului N.A.N.C. de a trage un foc cu arma procurată și transportată de

către inculpatul L.A. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., care presupune o activitate cu

oarecare caracter continuu de repetabilitate neputându-se considera că arma a

ieșit din posesia inculpatului L.A.

Cu privire la recursul declarat de

inculpatul L.A.

A susținut că el nu poate fi

condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor asupra părții vătămate A.M.O.,

lipsind intenția delictuoasă specifică acestei infracțiuni, întrucât loviturile

primite de acesta nu au fost de natură să-i pună în pericol viața.

Se solicită, în principal, admiterea

recursului și achitarea pentru această faptă, iar în subsidiar, reducerea

pedepselor, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen.

Criticile nu sunt fondate.

Intenția de a ucide părțile vătămate

pentru a le jefui, inclusiv în ce privește partea vătămată A.M.O., a fost

corect reținută de instanțele de judecată, în concordanță cu probele

administrate, respectiv înarmarea inculpaților cu o armă de vânătoare și

folosirea acesteia și alte acte agresive cu corpuri dure, vizând capul și alte

părți ale corpului. Astfel, această parte vătămată a suferit un traumatism

cranio-cerebral și multiple plăgi și contuzii.

Numai rezistența îndârjită, atât a

acesteia, cât și a soțului ei, au făcut ca rezultatul hotărârii inculpaților de

a le suprima viața, să nu se producă.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, se impune a se majora în recursul procurorului și nicidecum a se

reduce.

Nu se poate reține și aplica

circumstanțe atenuante, avându-se în vedere gravitatea faptelor săvârșite și

pericolul social sporit al persoanei inculpatului, „creierul” acțiunii

respective, care nu este la prima încălcare a legii penale.

Totodată, se constată că nu sunt

elemente care să fie de natură a ușura, în asemenea măsură, răspunderea penală

a inculpatului, încât să impună reducerea pedepsei.

Cum nu se constată nici motive care

se pot lua în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpatul L.A. este

nefondat, urmând a se respinge ca atare conform art. 385

15

pct. 2

lit. b) C. proc. pen.

Considerând că aspectele negative în

soluționarea cauzei, constatate cu prilejul examinării recursului procurorului,

constituie cazurile de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 și 17 C. proc. pen., urmează, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d)

din același cod, a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 669 din 15 octombrie 2002 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpații L.A. și

N.A.N.C.

A se casa decizia atacată și

sentința penală nr. 504 din 24 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, cu privire la încadrarea juridică a faptelor de tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav și la cuantumul pedepselor.

Se va înlătura aplicarea art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și descontopi pedepsele rezultante aplicate

inculpaților L.A. și N.A.N.C. în pedepsele componente.

Apoi, conform art. 334 C. proc.

pen., urmează a schimba încadrarea juridică pentru acești doi inculpați, din

art. 20, raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) și d), cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen. (trei infracțiuni fiecare) într-o infracțiune prevăzută de art.

20, raportat la art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. b) și d) C. pen. (o

singură infracțiune pentru fiecare), texte de lege în baza cărora, va condamna

pe inculpatul L.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar pe inculpatul

N.A.N.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate sus-menționaților inculpați,

urmând ca inculpatul L.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., iar inculpatul N.A.N.C., pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate se vor menține.

Recursul declarat de inculpatul L.A.

se va respinge, ca nefondat.

Cererea de sesizare a Curții

Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 23/1969

privind executarea pedepselor, formulată de intimatul inculpat N.A.N.C., fiind

inadmisibilă, se respinge ca atare.

Din durata pedepselor aplicate celor

doi inculpați, se va deduce timpul arestării preventive de la 22 aprilie 1997,

până la data pronunțării prezentei decizii.

Recurentul inculpat L.A. va fi

obligat să plătească suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

669 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II–a penală,

privind pe inculpații L.A. și N.A.N.C.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 504 din 24 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II–a penală,

cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) și d) C. pen., și la cuantumul

pedepselor.

Înlătură art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă

(pentru inculpatul L.A.) de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente de:

- 3 pedepse de câte 10 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit.

b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- 8 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d), f) și

h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă

(pentru inculpatul N.A.N.C.) de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente

de:

- 3 pedepse de câte 9 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit.

b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b),

c), d), f) și h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică (pentru inculpații L.A. și N.A.N.C.) din

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) și

d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (trei fapte) în infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. a) și art. 176 lit.

b) și d) C. pen. (o singură infracțiune pentru fiecare), texte în baza cărora

condamnă pe inculpatul L.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar pe

inculpatul N.A.N.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului L.A., urmând ca, în

final, acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului N.A.N.C., urmând

ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.A. împotriva aceleiași decizii.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea

de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate

asupra unor texte din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor,

formulată de intimatul inculpat N.A.N.C.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului L.A. durata arestării preventive de la 22 aprilie 1997, până la 14

octombrie 2003.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului N.A.N.C. durata arestării preventive de la 22 aprilie 1997, până

la 14 octombrie 2003.

Obligă recurentul inculpat la

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.